CpF: Acuzaţiile absurde la adresa Coaliţiei şi repetarea lor psihotică nu constituie opinii sau dezbatere, ci o CAMPANIE DIRIJATĂ de MANIPULARE/ Cristi Danilet, un adversar al familiei traditionale in teorie …si in practica/ CUM ARATA O LUME ORWELLIANA/ Cum dezinformeaza platforma ”RESPECT”/ Istoria MANIFESTULUI GAY

• Romania Libera: 

Coaliția pentru Familie: Nu există democrație doar prin împlinirea dictatului ideologic al unei minorități

Președintele Coaliției pentru Familie, Mihai Gheorghiu, transmite, prin intermediul biroului de presă, că inițiativa de modificare a Constituției vizează protejarea familiei și că, dacă instituția căsătoriei s-ar schimba, ar fi afectate ”drepturi fundamentale” ale copilului, părinților, dar și dreptul la liberă exprimare și libertate religioasă, acuzând ”dictatul ideologic al unei minorități”.

Rl: În primul rând, aș vrea să vă întreb – de ce această dezbatere privind definiția familiei acum în spațiul public: considerați că exista o amenințare la adresa familie tradiționale? Care ar fi factorii care o amenință?

CpF: În primul rând, nu există familie « tradiţională ». Există familie, pur şi simplu. În al doilea rând, dezbaterea se referă totuşi la definiţia juridică şi constituţională a căsătoriei, aşa cum este definită de legiuitorul român în Codul civil. Permanenta referire la o aşa zisă « redefinire a familiei » prin iniţiativa cetăţenească a CpF este o încercare mereu reluată de dezinformare şi răspândire a confuziei. Simpla lectură a proiectului de lege v-ar putea scuti de orice astfel de confuzie. O posibilă modificare a instituţiei căsătoriei este o ameninţare la adresa fundamentelor naturale ale societăţii, o schimbare de paradigmă fără precedent la scara istoriei umanităţii, care ar afecta o întreagă serie de drepturi fundamentale: afectarea drepturilor copilului (dreptul de a-şi cunoaste părinţii biologici, de a fi crescut de o mamă şi un tată, etc), erodarea drepturilor parentale (înlocuirea noţiunii de părinte biologic cu cea de părinte legal, afectarea dreptului părinţilor de a-şi creşte copii în conformitate cu propriile convingeri prin introducerea în materiile şcolare a noţiunii de căsătorie unisex şi a homosexualităţii ca alegere viabila în viaţă, eliminarea termenului de mamă, tată, soţ, soţie din terminologia oficială, etc), erodarea libertăţii de exprimare (imposibilitatea de a-ţi exprima opoziţia faţă de căsătoriile unisex fără a fi penalizat de poliţia limbajului), erodarea libertăţii religioase (căsătoria, aşa cum este valorizată de credinţa creştină este considerată un element de instigare la ură).

Referindu-ne la căsătorie, România nu poate face abstracţie de procesul de redefinire a acestei instituţii în ţări din Europa şi America. În marea majoritate a cazurilor, redefinirea a avut loc prin acţiuni la nivel politic şi activism judiciar. Stadiul actual al dezbaterii din România, în care “căsătoria” între persoane de acelaşi sex este cerută explicit, încercările la nivel juridic de reinterpretare a noţiunii de “soţi” ca fiind aplicabilă şi la două persoane de acelaşi sex, introducerea noţiunii de identitate de gen ca un construct social în realitatea juridică românească sunt factori de o suficientă evidenţă şi gravitate.

Rl: Ce părere aveți despre polarizarea atât de mare care s-a iscat în societate pe această temă? Am văzut că, cel puțin pe rețeaua de socializare Facebook, dezbaterea între susținătorii Coaliției și ceilalți internauți se poartă în termeni destul de agresivi.

CpF: Când este pusă în discuţie o temă fundamentală, de o importanţă covârşitoare, cu implicaţii profunde la nivelul societăţii, este normal să se exprime dorinţa de protejare a unui fundament al societăţii umane: familia bazată pe căsatoria dintre un bărbat şi o femeie. Acest model este unul firesc, validat de evidenţa biologică şi istoria umanităţii. El trebuie protejat.

Iniţiativa nu este una împotriva a cuiva, ci una de protejare a unei instituţii fundamentale. Suntem împotriva oricărei forme de violenţă a limbajului, fapt constatat din luările noastre de poziţie oficiale. Din nefericire, în spaţiul public, activiştii şi reprezentanţii asociaţiilor pro-LGBT instigă la violenţă verbală, sunt iniţiatorii unui fenomen de etichetare infamantă şi al unui discurs al urii.

Rl: Coaliția a fost acuzată că, prin această inițiativă, a urmărit, de fapt, să interzică cuplurilor de același sex să se poată căsători vreodată în România. Cum răspundeți la această acuzație?

CpF: Cine acuză pe cine? Noi suntem pe terenul ferm al Constituţiei şi Codului civil român. Nu poate exista democraţie fără “demos”, fără popor, nu există democraţie doar prin împlinirea dictatului ideologic al unei minorităţi. Voinţa societăţii româneşti cu privire la această temă fundamentală se va reflecta prin referendum.

Totodată, Coaliţia a mai fost acuzată că nu admite o dezbatere – mă refer aici la conflictele iscate cu Gelu Duminică, Oana Băluţa, Mihai Poliţeanu. Cum răspundeţi?

CpF: O dezbatere presupune utilizarea unor argumente raţionale şi civilizate. Când argumentele depăşesc această linie, dezbaterea devine inutilă. Acuzaţiile absurde la adresa Coaliţiei şi repetarea lor psihotică nu constituie opinii sau dezbatere, ci o campanie dirijată de manipulare şi dezinformare la adresa Coaliţiei pentru familie.

Rl: Ce părere are Coaliția pentru Familie despre legalizarea în România a parteneriatului civil?

CpF: Un proiect de lege în acest sens se află în dezbatere în Parlament, vom vedea care este voinţa legiuitorului român în curând. Dar merită totuşi subliniat că în ţările care au legalizat această formă de uniune, s-a ajuns, în scurt timp, ca parteneriatele civile să implice aceleaşi drepturi ca şi căsătoria civilă, deci adopţia de copii în cadrul parteneriatului civil între persoane de acelaşi sex. Agenda universală a normativizării comportamentului homosexual are ca punct important crearea instituţiei parteneriatului civil pentru persoane de acelaşi sex, ca treaptă necesară pentru obţinerea căsătoriei între persoane de acelaşi sex.

Rl: Aş vrea, de asemenea, să vă întreb despre alte câteva iniţiative din planul de 50 de măsuri de pe site-ul Coaliţiei:

– ”Măsuri și consiliere pentru asumarea rolurilor familiale conform vârstei și sexului, împotriva deresponsabilizării părinților, alienării soților, sexualizării precoce a copiilor.” Îmi puteți da câteva exemple?

– ”Încurajarea consilierii/medierii de familie în vederea îmbunătățirii relațiilor de cuplu și a prevenirii divorțurilor. Obligativitatea, în cazul soților cu copii minori aflați în întreținere care intenționează să divorțeze, a unui plan de consiliere/mediere familială și a unui plan de finanțare a educației minorilor asumat si semnat de ambii părinți.” Cum se poziționează concret Coaliția față de divorț?

– ”Eliminarea posibilității minorilor de a obține avort și servicii de „planificare” fără acordul părinților”. După cum știți, România are una dintre cele mai mari rate de adolescente care devin mame din Europa. Considerați că această măsură îi va împiedica pe adolescenți să devină părinți timpurii?

–  ”Anularea subvențiilor publice pentru avort electiv și mijloace contraceptive; direcționarea fondurilor astfel eliberate către servicii de sănătate maternă”. Din câte știu, aceste servicii disponibile în sistemul public de sănătate sunt accesate mai cu seamă de femei sărace, din medii defavorizate. Cum ar trebui să acceseze contracepție aceste femei? Considerați că numărul avorturilor (avem una din cele mai mari rate ale avorturilor din Europa) va scădea dacă statul taie subvențiile publice pentru întreruperile de sarcină la cerere?

CpF: În scurt timp, Coaliţia pentru Familie va comunica în spaţiul public o listă de măsuri prioritare cu detalierea acestora şi a implicaţiilor pozitive la nivelul societăţii.

Adrian Papahagi: Mama și tatăl nu sunt constructe filozofice, sociale sau ideologice, ci natura umană, pe care nu o putem aboli prin ukaz

Profesorul universitar Adrian Papahagi consideră că factorul declanșator al dezbaterii privind familia a fost cazul familiei Bodnariu din Norvegia, căreia statul i-a luat copiii, părinții fiind acuzați că i-au agresat. Adrian Papahagi este de părere că, dacă s-ar legaliza căsătoriile între persoanele de același sex, ar putea fi permisă chiar și căsătoria poligamă.

Rl: De ce credeți că s-a dezvoltat atât de mult această temă de dezbatere acum? Era necesară o astfel de discuție în spațiul public?

Orice dezbatere despre chestiuni fundamentale este necesară în spațiul public, iar familia este o astfel de chestiune. De ce acum, nu pot să știu. Dar de ce nu acum? De vreme ce un număr important de oameni și organizații din societatea civilă au considerat tema relevantă, iar opinia publică, lumea politică și presa îi acordă atenție, înseamnă că subiectul e important și trebuie dezbătut. Vreau să precizez că nu mă număr printre inițiatorii, semnatarii sau purtătorii de cuvânt ai Coaliției pentru Familie, deci orice comentariu mă angajează doar pe mine.

Rl: Familia tradițională este în pericol? Dacă da, care sunt amenințările cu care se confruntă?

Probabil că da; cred că un declanșator al îngrijorării publice în România a fost cazul copiilor Bodnariu, confiscați de către Barnevernet în Norvegia din considerente ideologice și cu o străvezie motivație anticreștină. S-a văzut în Norvegia că statul “progresist”, leviatan confiscator, dorește să se insinueze pretutindeni și e pregătit să destrame familii din motive ideologice. Familia este agresată din multe zone. Firește, din interior, prin violența domestică și promiscuitatea legate adesea de alcoolism și sărăcie. Dar și din exterior, printr-un spirit al veacului caracterizat de banalizarea divorțului, relativizarea responsabilității parentale, intruziunea statului dădacă și diversele încercări de redefinire a noțiunii de familie, care încearcă să contrapună legăturii firește dintre părinți și copiii lor diverse constructe și inginerii sociale.

”Cred că traumele majore ale unui om sunt provocate în copilărie: divorțul, violența familială, promiscuitatea, sărăcia, sau o familie din care lipsesc tatăl sau mama de care orice copil are nevoie sunt tot atâtea traume pe care trebuie să le evităm. Mama și tatăl nu sunt constructe filozofice, sociale sau ideologice, cum cred unii, ci natura umană, pe care nu o putem aboli prin ukaz.” Adrian Papahagi, profesor universitar Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj

Rl: Este bine/necesar să definim familia în Constituție ca fiind întemeiată prin căsătoria unui bărbat cu o femeie? Apreciați că, prin această inițiativă, sunt tipuri de famillie scoase în afara discuției? S-a vorbit despre familia extinsă, familia monoparentală, dar și despre cuplurile LGBT.

Să nu cădem în amalgam! Căsătoria a fost mereu limitată la un bărbat și o femeie, fără ca acest lucru să excludă bunicii, mătușile etc., deci familia extinsă. Familia monoparentală este un accident nefericit al familiei cu doi părinți: orice copil ar fi mai bucuros să fie crescut de tatăl și mama sa, nu de unul singur dintre aceștia sau de altcineva; orice femeie ar fi bucuroasă să poată conta pe un soț iubitor și responsabil; orice tată ar vrea să își vadă copilul zilnic, nu doar în weekend. Din nefericire, există atâtea cazuri în care familia se destramă sau este redusă prin decesul unuia dintre părinți, prin divorț sau din mizerabila situație în care unul dintre părinți sau amândoi sunt obligați de sărăcie să-și părăsească copiii pentru a-și căuta de lucru în străinătate.

Pe de altă parte, a cere redefinirea căsătoriei deschide o cutie a Pandorei. Pe ce criterii am putea interzice căsătoria poligamă, dacă două femei și un bărbat doresc, în deplin consimțământ și dragoste, să se căsătorească? Dacă eliminăm nașterea din definiția căsătoriei, de ce am interzice căsătoria incestuoasă între doi frați, care vor să fie uniți și matrimonial? Iar dacă acceptăm că oamenii se pot căsători în orice formulă, putem să le refuzăm ulterior toate drepturile asociate, inclusiv adopția copiilor?

Cred deci că milioanele de oameni care au semnat pentru a cere înscrierea în Constituție a definiției tradiționale a căsătoriei se tem tocmai de perspectivele invocate mai sus și de efectul pe care acestea le pot avea asupra copiilor. Nu cred așadar că trebuie să caricaturizăm și să înfierăm inițiativa Coaliției pentru Familie, așa cum fac cei care spun că e motivată de ură. De ce nu de iubire și grijă față de soarta copiilor?

Rl: Ce părere aveți despre legalizarea parteneriatelor civile – ar reprezenta ele o amenințare la modelul tradițional de familie?

Consider că doi oameni care vor să își împartă averea, domiciliul sau soarta trebuie să o poată face. Cred, totodată, că un simplu act notarial ar trebui să poată regla această situație și că nu e nevoie de o nouă instituție socială. În consecință, socotesc că o astfel de asociere între una sau mai multe persoane nu trebuie confundată cu instituția căsătoriei, al cărei scop nu este să consfințească pasiunea sau opțiunile patrimoniale ale indivizilor, ci să acorde un cadru protectiv copiilor care se pot naște într-un cuplu. În viziunea mea, de vreme ce doar un cuplu constituit dintr-un bărbat și o femeie poate procrea, orice altă combinație nu se califică pentru căsătorie. Dar, firește, pot exista opinii filozofice sau juridice contrare. Cred însă că povara justificării revine celor care doresc schimbarea definiției; cei care doresc păstrarea căsătoriei în parametrii ei actuali nu cer în fond nimic nou față de ceea ce există deja. Tot ce doresc ei, spre binele copiilor, este ca această definiție să nu se schimbe.

Rl: Am văzut o postare a dvs. pe pagina Coaliției pentru Familie, pe tema familiei și apărarea copiilor. Dacă doriți să dezvoltați puțin ideea: ”Alții luptă pentru dreptul de a ucide copii nenăscuți și de a-i traumatiza pe cei născuți, impunându-le doi tați sau două mame. E dreptul și datoria noastră de a ne opune: nu e aici niciun act de ură, așa cum nu e niciun act de iubire în a sfârteca prunci nenăscuți sau în a le bruia toate reperele hărăzite de natură, odată născuți.”

Postarea mea a fost preluată pe acel site; am scris acele rânduri în nume personal, pe propria pagină de Facebook. În fine, înseamnă că administratorii acelei pagini sunt de acord cu unele dintre părerile mele, ceea nu mă deranjează. Contextul era mai larg, dar nu avem acum răgazul pentru a intra în detalii. Da, consider fără rezerve și circumlocuțiuni că avortul înseamnă uciderea unui prunc nu doar viabil, ci viu. Nu găsesc nimic admirabil în acest lucru, dar cred că drama unei mame adusă în situația de a-și ucide pruncul încă nenăscut trebuie tratată cu imensă delicatețe, nu inchizitorial sau represiv. Totodată, însă, nu trebuie ascunsă natura exactă a actului abortiv, care înseamnă literalmente uciderea unui prunc. În textul extins argumentam împotriva banalizării avortului ca metodă contraceptivă.

De asemenea, cred că traumele majore ale unui om sunt provocate în copilărie: divorțul, violența familială, promiscuitatea, sărăcia, sau o familie din care lipsesc tatăl sau mama de care orice copil are nevoie sunt tot atâtea traume pe care trebuie să le evităm. Mama și tatăl nu sunt constructe filozofice, sociale sau ideologice, cum cred unii, ci natura umană, pe care nu o putem aboli prin ukaz.

Judecătorul Cristi Danileț: Ne revoltăm când suntem interceptați de stat, pe motiv că se intră în viața noastră privată, dar, în același timp, cerem statului să reglementeze pe cine să băgăm în pat

Judecătorul Cristi Danileț, fost membru în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), consideră că este vorba despre o falsă dezbatere în societate pe tema inițiativei de schimbare a definiției familiei în Constituție, pentru că se face o confuzie între căsătoria civilă și cununia religioasă. Danileț mai arată și că este ”regretabil” că Biserica a intervenit în demersul civic al modificării Constituției, iar aspectele religioase nu trebuie să aibă legătură cu reglementările juridice.

Rl: În primul rând, care credeți că sunt motivele pentru care această temă a modificării definiției familiei s-a dezvoltat atât de mult în spațiul public în ultima perioadă?

În ultimii ani, populația din România a conștientizat că există o minoritate sexuală care își revendică drepturile: comunitatea LGBT. Aceasta din urmă a ales o cale vizibilă, uneori zgomotoasă ori chiar indecentă, de a se face prezentă, ceea ce a deranjat românul puritan, comod și veșnic absent din dezbaterea autentică despre viața intimă. Printr-o confuzie impardonabilă dintre sex și iubire, dintre căsătorie civilă și cununie religioasă, dintre conduita morală și drepturi legale, s-a ajuns la o falsă dezbatere: modificarea Constituției pentru consacrarea exclusivă a familiei nucleare.

Rl: Din punct de vedere juridic, era vreo problemă cu modul în care era definită familia în legislația românească, înainte de apariția acestei inițiative?

Constituția noastră garantează dreptul de a constitui o familie, fără a preciza sexul partenerilor. Codul civil menționează însă că este vorba de un bărbat si o femeie și, în mod inexplicabil, interzice sa fie recunoscute în România căsătoriile încheiate legal în alte state între două persoane de același sex. Or, acest din urmă aspect a ajuns să fie contestat la Curtea Constituțională și de un an de zile încă nu a primit o soluționare. Tocmai pentru a preîntâmpina asfel de situații, în care Constituției noastră ar permite interpretarea cum că legislația infra-constituțională ar putea să permită căsătoriile între persoane de același sex, a fost demarat această campanie civico-religioasă de modificare a normei arătate.

Rl: Este familia românească mai protejată în felul acesta?

Nu există un tipic de „familie românească” și nu există așa-numita „familie tradițională” . În primul rând, istoria ne învață că „familia” înseamnă microcomunitatea din timpul Romei antice unde bărbatul stăpânea oamenii și lucrurile din casă. Istoria cuplului românesc – așa cum o știm din scrierile epocilor trecute – este extrem de tristă: soțul era violent și alcoolic, violul conjugal era un fenomen extins, familia era numeroasă și trăia într-un spațiu restrâns. iar apropierea fizică dintre membrii genera desele incesturi, soția era veșnic la cratiță, femeia trebuia să fie virgină în noaptea nunții, o femeie rămasă gravidă, dar nemăritată era alungată din sat, divorțul era ceva rușinos și excepțional. Oare la o astfel de familie „tradițională” vor unii să ne întoarcă, azi?! O familie unde bărbatul domnește prin forță fizică, unde femeia este un obiect important doar pentru dota pe care o aduce la domiciliul conjugal, unde copiii sunt unelte în gospodărie?! De fapt, dacă mă gândesc la faptul că în ultimii ani a crescut îngrijorător numărul cazurilor de violență domestică, precum și violurile și incesturile comise asupra minorilor în propriile familii, s-ar putea ca răspunsul să fie afirmativ. Apoi, în timpurile biblice, „familia” nu se constituia prin căsătorie în fața primarului – este interesant că acest aspect nu este adus în discuție de cei care dezbat (a se citi „impun”) argumentele în favoarea familiei constituită exclusiv prin căsătorie. Nimeni nu se întreabă în fața cărui primar erau căsătoriți Iosif și Maria…dar se invocă „tradiție” în acest sens.

Aș vrea să se înțeleagă bine: este adevărat că prin căsătorie se ajunge să se formeze o familie, dar o familie nu se reduce la căsătorie – și în niciun caz nu presupune parteneri de sexe diferite și în mod obligatoriu copii. Cu alte cuvinte, ceea ce stă la baza unei familii nu este un certificat de căsătorie primit de la primar sau o verighetă de la preot, ci familia se întemeiază pe sentimente de iubire, de siguranță, de într-ajutorare. Astfel, există familii cu membri de sex diferit căsătoriți și fără copii, familii alcătuite din concubini cu sau fără copii, familii alcătuite dintr-un singur părinte și un copil, familii alcătuite doar din bunici și nepoți, familii alcătuite din părinți căsătoriți sau nu care au adoptat copii, familii alcătuite din tutori ori persoane care îngrijesc un copil abandonat sau pus în pericol de părinții lui naturali etc.

Rl: Cine este, de fapt, afectat, dacă modificarea Constituției va fi votată, prin referendum? Și ce se întâmplă cu familiile monoparentale ori familiile extinse?

Prin modificarea Constituției ,nu se va aduce nimic nou: se va consacra ceea ce Codul nostru civil spune deja și anume că în România nu au fost și nu sunt validate căsătoriile între persoane de același sex. Dar, în plus, se va da o certitudine că acest lucru nici nu se va întâmpla în viitor. Însă, alta este problema. Această modificare nu se dorește a fi făcută în mod clar, cu privire la căsătorie. Ci s-a optat pentru modificarea textului care se referă la familie, reieșind în mod clar că aceasta trebuie să fie alcătuită exclusiv dintr-un bărbat și o femeie căsătoriți. Astfel, dacă ar fi să interpretez strict, aș spune că nu mai pot exista alte tipuri de familii, or sunt cel puțin 14 acte normative care stabilesc diverse tipuri de familii în țara noastră. Cred că toate aceste reglementări sunt în pericol. Dar accept și că eu mă pot înșela.

Rl: Care credeți că este miza modificării Constituției?

Scopul e vizibil: cei care au inițiat acest proiect, ca și cei trei milioane care au semnat, își doresc dispariția homosexualilor. Pe vremea lui Ceaușescu homosexualii erau închiși. De fapt, homosexualitatea a fost considerată o infracțiune până în anul 2000, când s-a acceptat o evoluție în materia drepturilor omului. Dar acum ne ducem, încetul cu încetul, într-o direcție care nu are vreo legătură cu aceste drepturi. Astfel, văd că inițiativa aceasta face parte dintr-un lanț de acțiuni prin care se vrea o limitare a libertății individuale: se dorește interzicerea metodelor contraceptive, limitarea sexului doar la actul procreării, limitarea divorțului, interzicerea avortului, obligarea părinților să aibă copii, interzicerea homosexualilor. De altfel, trebuie să remarc că întreaga campania de strângere a semnăturilor și orice dezbatere pe tema căsătoriei nu are vreo legătură reală cu familia, ci se limitează strict la două aspecte: interzicerea homosexualilor de a se căsători și de a adopta copii. Aici a intervenit Biserica. Or, amestecul autorităților bisericești în acest demers civic care are drept finalitate modificarea unui act politico-juridic este unul profund regretabil: societatea în care trăim este una secularizată, în care Biserica și Statul sunt separate. Ca urmare, așa cum nimeni nu poate fi persecutat pentru libertatea sa de conștiință, pentru religia sau forma de credință pe care o împărtășește, tot astfel aspectele religioase nu trebuie să aibă legătură cu modul de conducere a statului sau cu reglementările juridice.

Rl: Au fost discuții că inițiativa aceasta urmărește, de fapt, restrângerea drepturilor pentru persoanele LGBT. Cum vedeți dvs. situația?

Din păcate, comunitatea LGBT este deja stigmatizată în România. Iar asta îi face pe unii membri să iasă și mai mult în evidență, uneori chiar în mod obscen, ceea ce ar trebui evitat. Din fericire, comunitatea se bucură de tot mai multă simpatie din partea heterosexualilor care au înțeles că o anumită minoritate trebuie protejată de majoritatea tiranică. Față de aceste aspecte, ceea ce constat eu este că astăzi se amestecă într-un mod nepermis aspectele morale cu cele juridice, justificându-se intruziunea societății în viața privată a individului. Trăim un paradox: ne revoltăm când suntem interceptați de stat pe motiv că se intră în viața noastră privată, dar în același timp cerem statului să reglementeze pe cine să băgăm în pat.

Astfel, sunt de acord că anumite drepturi acordate prin lege pot fi imorale pentru unele comunități, mai ales cele religioase. Dar asta nu înseamnă că trebuie redus dreptul la morală, ci doar că trebuie întărită morala la nivelul comunităților respective. Cu alte cuvinte, morala nu se impune, ci se recomandă – asta ține de ABC-ul eticii. Astfel, de exemplu, acum legislația noastră permite avortul când sarcina nu a depășit 14 săptămâni, astfel că dacă anumite grupuri nu sunt de acord cu avortul, ele nu au decât să nu permită asocierea în acel grup al persoanelor care au avortat sau preoții nu au decât să le dea canon păcătoaselor – dar asta nu înseamnă să se interzică avortul prin lege, adică să se dea o regulă pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele din afara acelui grup. La fel, dacă la un moment dat legislația noastră va permite căsătoria între două persoane de același sex, acest lucru va putea fi combătut moral prin interzicerea oficierii cununiei religoase a homosexualilor sau interzicerea lor de a face parte din biserică, dar nu înseamnă ponegrirea lor ori limitarea drepturilor lor când sunt în afara acelei comunități.

Rl: Din punct de vedere legal, dacă un grup încearcă să restrângă drepturile unui alt grup, nu ar trebui ca statul – care urmărește binele tuturor cetățenilor săi – să nu permită acest lucru?

Statul nu este o entitate abstractă, ci e conglomeratul de oameni și instituții care acționează spre binele oamenilor. Numai că binele unora nu este al tuturor. De aceea avem instituții care stabilesc când un drept se încalcă – justiția instanțelor ordinare; de aceea avem instituții care permit sau nu modificarea Constituției – Curtea Constituțională, Parlamentul și societatea largă. În cazul inițiativei cu privire la căsătorie, CCR a decis deja că modificarea poate fi făcută, Parlamentul aproape că a dat undă verde, iar populația României va decide la referendum. Numai că, dacă acum se consideră de cuviință să se decidă dacă cel care se bagă în patul cuiva să fie de alt sex și să aibă același model de verighetă, mă gândesc că e posibil ca la un moment dat să se decidă ce culoare să aibă părul sau ochii partenerului, ce înălțime sau ce greutate. Evident, invocându-ne la familia „tradițională” e posibil ca la un moment dat să se interzică căsătoria dintre românii albi și cei de altă culoare…E absurd!

Rl: CEDO a stabilit că toate statele europene ar trebui să acorde o formă de protecție si cuplurilor formate din persoane de același sex. Cum și/sau când ar trebui să facă și România acest lucru? Care ar fi cadrul în care s-ar produce această schimbare?

Unele state au permis cuplurilor de același sex să se căsătorească – și nu am nicio temere că se va sfârși lumea din această cauză. Altele permit parteneriate civile, care este un fel de contract, chiar de logodnă, cu efecte asupra drepturilor. Alte state permit și căsătoria, și parteneriatul civil. Nu există un standard internațional impus, ci atât CEDO, cât și UE lasă la latitudinea fiecărei țări de a decide ce cred ele că este mai bine. Dar, după cum am spus, ceea ce doresc românii este dispariția homosexualității și, spre dezamăgirea celor care au semnat inițiativa de modificare a Constituției, acest lucru nu se va întâmpla.

• EVZ:

Dănileț, făcut PRAF de fostul șef ANAF cu o POZĂ și cîteva rînduri. “Vasilică nu știe că cele mai violente cupluri sunt cele homosexuale”

Sebastian Bodu, fostul președinte ANAF și unul dintre cei mai apreciați funcționari care au trecut prin instituția financiară, l-a criticat pe Dănileț după ce acesta a oferit o părere total nepotrivită la adresa familiei tradiționale.

“Cristi Vasilică Dănileț se pronunță în favoarea casătoriilor homosexuale, argumentând că familia heterosexuală conține violență conjugală, incest, consum de alcool. E atât de supărat pe familia heterosexuală încât și-a abandonat părinții, care acum sunt săraci lipiți. Aceștia l-au dat in judecată și instanța la condamnat la plata unei pensii de întreținere (informația e pe Flux 24, iar Costel Gilca mi-a promis că pune link-ul de pe portal, după ce caută prin cele aproape 100 de procese ale lui Vasilică).

Ce nu știe Vasilică e că cele mai violente cupluri sunt cele homosexuale, în special cele de lesbiene. Cuplu în care, conform dorinței sale, Vasilică nu a avut șansa să trăiască, așa că a trebuit să îndure viața dintr-o familie heterosexuală. Care l-a crescut și l-a ținut în facultate.

Foto: Vasilică, pe când era student”, a fost mesajul postat de Sebastian Bodu pe pagina personală de Facebook.

“Istoria cuplului românesc – așa cum o știm din scrierile epocilor trecute – este extrem de tristă: soțul era violent și alcoolic, violul conjugal era un fenomen extins, familia era numeroasă și trăia într-un spațiu restrâns. Iar apropierea fizică dintre membri genera desele incesturi, soția era veșnic la cratiță, femeia trebuia să fie virgină în noaptea nunții, o femeie rămasă gravidă, dar nemăritată, era alungată din sat, divorțul era ceva rușinos și excep­țional. Oare la o astfel de familie „tradițională“ vor unii să ne întoarcă, azi?!”, a fost afirmația lui Vasilică Dănileț.

EXPLOZIV! Danileț, dat în JUDECATĂ de fiica sa. Acuzațiile sunt GRAVE!

Judecătorul Cristi Danileț nu traversează cea mai strălucită perioadă din viața sa. După ce în ianuarie 2017 i s-a încheiat mandatul la CSM, în urmă cu câteva zile, fiica sa, Ana Maria, l-a dat în judecată, iar acuzațiile sunt grave.

Jurnaliștii de la Luju.ro scriu că Danileț a ajuns în instanță pentru că nu a plătit pensia de întreținere. Pe rolul Judecătoriei Iaşi a fost înregistrat dosarul nr. 1868/245/2017 având că obiect plata pensiei de întreţinere, în care fostul membru CSM are calitatea de părat, iar fiica să, Ana Maria Danileţ de reclamant. Următorul termen în dosarul în care Ana Maria Danileţ cere obligarea Iui Vasilică Danileţ Ia plata pensiei de întreţinere este programat să aibă loc în 12 iulie 2017.

Nu este la prima abatere

Sursa menționată mai sus reamintește că în 2007, fosta soţie a lui Danileţ, Mirela Vlad, mama Anei Maria Danileţ, I-a chemat pe Danileţ în judecată pentru majorarea pensiei de întreţinere. Atunci magistrații decideau că pensia de întreţinere să fie majorată de la “359,5 lei/lunar la procentul de 16,6% din veniturile nete realizate lunar” de Danileţ. Dar lucrurile nu aveau să degenereze. În 2009, părinţii lui Danileţ dat în judecată pe judecător, cerându-i să le plătească pensia de întreţinere, luau care a şi fost admis de instanţa.

Danileţ a plătit pensie de întreţinere către fiica să, dar şi către părinţii săi deşi, din punct de vedere legal, nu îi revenea obligaţia de a plăti şi pensia părinţilor, ci doar pe cea a fiicei sale. Iată ce posta pe blogul său personal magistratul atunci: „În aceste zile, presă de scandal a primit un mail de la un coleg corifeu de sistem care încearcă să mă pună în lumina proastă în legătură cu un proces civil pe care îl am pentru pensie de întreţinere, aflat încă pe rol. Înainte să se scrie despre asta, prezint eu varianta oficială:

„Am o fiica din prima căsătorie, o mândreţe de faţă care are 11 ani acuşi şi e artista, faţă de care am fost obligat în urmă cu un an la plata unei pensii de întreţinere, majorate, în cuantum de 1/6 din salariu (suma variază între 800-1000 lei lunar). Mama ei are venit propriu din activitate profesională.

Între timp tatăl meu a rămas fără loc de muncă, iar mama mea s-a pensionat de boală, astfel că venitul lor este de 400 lei pe luna (pensia de boală a mamei). Întrucât nu au alte venituri, îi întreţin de ceva vreme. Fiindcă taică-meu nu are dreptul la asigurare de sănătate sau la pensie şi pentru a beneficia de scutirile legale atunci când ai persoane în întreţinere, prin intermediul unei acţiuni în judecată cu care am fost de acord eu am fost obligat în raport cu fiecare la plata a câte 800 lei din salariu că pensie. Este o mândrie pentru mine să întorc amândurora serviciul pentru efortul şi dedicaţia lor, oameni simpli, cu care m-au ţinut în şcoală atâţia ani şi datorită căruia sunt cel ce sunt.

Totodată mai am o fiica din cea de-a două căsătorie, care are 8 ani acuşi, o faţă deosebit de inteligenţă, aflată acum la Cluj cu mama ei care nu are venituri, aflată şi ea în întreţinerea mea de fapt. Eu tocmai am fost transferat la Oradea, dar familia a rămas la Cluj.

Pentru că situaţia financiară a mea s-a îngreunat de 6 luni încoace, iar legea prevede că atunci când nevoile minorului cresc sau posibilităţile debitorului scad (evident, doi adulţi nu pot trăi cu 400 lei şi evident fiica de la Cluj cu un singur părinte întreţinător are o situaţie mai aspră decât fiica de la Iaşi cu doi întretinatori) se poate recalcula pensia de întreţinere, am cerut reducerea pensiei de întreţinere a fiicei din prima căsătorie, care nu i-ar pune cu nimic în pericol dezvoltarea datorită faptului că mama ei are un venit aproape cât al meu, la suma de 500 lei, cât era potrivit unei tranzacţii anterioare dintre mine şi ea. În prezent cauza se află în stadiu de recurs.

Desigur, aceste aspecte ar fi trebuit să rămână private, ele neavând legătură cu funcţia mea de judecător, foste calităţi sau actuală funcţie administrativă pe care o îndeplinesc într-o instanţa. Dacă colegul de sistem nu a găsit nimic cu care să mă şantajeze profesional, a trecut pe familial/intim. Cum nu am nimic de ascuns, am spus să prezint eu varianta reală. Sugerez oricărui e şantajat în aceste zile pentru că încearcă să mişte lucrurile din justiţia română (având în vedere că se prefigurează mişcări de masă şi radicale ale magistraturii române), cu informaţii din trecut, cu telefoane anonime, cu e-mailuri cu identităţi false, cu poze trucate ori cu presă sălbatică etc să nu se lase intimidat. Astfel de indivizi calcă peste cadavre şi îşi fac loc în viaţă că ramele, fiind impotenţi fizic şi intelectual. Ei cred că pot intimida sau corupe, dar nu sunt decât nişte putregaiuri, jalnice resturi umane”.

• Buturuga Anghel: Ce zice RESPECT despre opinia Comisiei de la Venetia asupra reformei din Georgia?

Ca in aceasta opinie se remarca faptul ca definirea explicita a casatoriei ca fiind intre femeie si barbat restrange aria de aplicare a acestui drept. De aceea, implica RESPECT, autoritatile romane au ocolit Comisia de la Venetia, special, pentru ca sunt in cardasie cu CpF. Si, tot pe cale de implicatie, ar rezulta de aici ca “venetienii” ar cere renuntarea la modificare, ca ceva ce restrange un drept, logic, nuuuu?

Nu. Pentru ca RESPECT spune doar o parte din chesie.

Ce nu spune RESPECT?

1. Ca in Georgia reforma constitutionala a fost majora, iar revizuirea Constitutiei a fost ampla. Nu era vorba de un singur articol, de un singur drept, ci de modificari majore. Asadar, NU AVEM ACEEASI SPETA. Sunt convins ca daca ar exista o revizuire majora a Constitutiei, autoritatile romane ar implica si Comisia de la Venetia. Sa le acuzi de nu stiu ce rele, in conditiile in care consultarea, pe o astfel de tematica, nu e necesara, e proces de intentie gratuit si nefondat. Dar, sa zicem ca asta e mai putin important.

2. Comisia de la Venetia spune in documentul citat ca definirea casatoriei in sens clasic restrange aria de aplicare a dreptului, DAR NU CERE GEORGIEI SA RENUNTE LA EA. Cere doar ca articolul constitutional sa nu fie interpretabil in sensul interzicerii parteneriatelor civile sau uniunilor civile pentru cuplurile de acelasi sex.

3. Comisia de la Venetia mentioneaza, de asemenea, urmatoarele:

“In the case of Schalk and Knopf v. Austria, the European Court, after having observed that marriage has deep rooted social and cultural connotations which may differ largely from one society to another, it reiterated that it must not rush to substitute its own judgment in place of that of the national authorities, who are best placed to assess and respond the needs of society”

Cu alte cuvinte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului afirma ca cele mai potrivite pentru judecarea unor situatii cum ar fi cea a casatoriei sunt autoritatile nationale. Clar? Clar. La fel de clar e ca in evaluarea situatiei din Georgia, Comisia de la Venetia a simtit nevoia sa invoce aceasta decizie a CEDO.

4. A fost, acum cateva luni, un reprezentant al Comisiei de la Venetia, chiar secretarul. Si a fost intrebat de chestiunea cu modificarea definitiei casatoriei. Si a raspuns omul, previzibil:

„Nu avem un standard european comun privind definirea căsătoriei. În multe ţări, căsătoria este între bărbat şi femeie, la fel şi în România, prin Codul civil. În alte ţări, căsătoria dintre homosexuali este permisă. Noi, la Comisia de la Veneţia, nu am avut de-a face cu această situaţie, dar trebuie să ne bazăm pe standarde europene”

Si a repetat, probabil nu s-a inteles ideea de la inceput:

„Am indicat deja că este o situaţie în care nu avem un standard, deci nu depinde de Comisia de la Veneţia să dicteze ţărilor ce să facă.“

Clar? Foarte, foarte clar.

Ce rezulta de aici?

Ca baietii de la RESPECT ne-au umplut de respect de nu stim cum sa ne mai stergem de zoaie.

• Iulian Capsali: Cum arată o lume orwelliană  – de la excluderea socială/culturală, la ameninţarea cu moartea 

Vreţi o lume care ucide orice posibilitate de a fi împotrivă, de a te opune tiraniei, adică o lume totalitară făcută de sexo-marxişti împreună cu imbecilii utili, cu banii corporatocratiei? Doua exemple concludente.

Primo

Studiu de caz, maestrul Marcel Iureş. Datorită faptului că omul a spus ce crede, anume că familia normală este formată doar din bărbat şi femeie care au în sine posibilitatea de a da un viitor umanităţii –„la baza societăţii e familia formată dintre un bărbat şi o femeie, pentru că ei fac copii şi asigura mersul înainte al lumii” -, Marcel Iureş este lapidat public de toate scursurile ideologice globaliste. Nu ai voie să ieşi din rând, dacă nu vrei să fii exclus social de ienicerii cu pene în fund şi steag curcubelit. Este ceea ce au reușit deja în Occident, să facă liste negre ale intelectualilor care sunt contra ideologiei gender, LGBT șamd. Universitățile au devenit principalii piloni ai Revoluției sexo-marxiste, chestiune care începe să se întâmple și la noi, vezi cazul platformei “Respect”.

Probabil că dacă Marcel Iureș ar fi avut contracte la Hollywood, centrul mondial de propagandă LGBT, acestea ar fi fost întrerupte. Ideologii urii deja ar vrea ca acesta să fie exclus din cultura română, oricum anunţă un boicot asupra spectacolelor din teatrul pe care l-a ridicat din banii lui, ACT. Eu însă, deşi am un buget extrem de limitat pentru cultură din cauze ce nu le mai dezvolt, voi face efortul de a merge împreună cu soţia la spectacolele maestrului, ceea ce vă îndemn şi pe voi, “fanaticii religioşi”, să o faceţi 🙂

În acelaşi timp nu-i uit pe cei doi realizatori de la UM Digi24, Florin Negrutiu şi Claudiu Pândaru, cu feţele lor tâmpe şi uimite că nu au scos de la maestrul Marcel Iureş o declaraţie de solidarizare cu agenda LGBT şi de înfierare a Coaliţiei pentru Familie. Asemenea “jurnalişti” sunt o ruşine pentru această nobilă meserie, ei în loc să discute despre teatru sau proiectele culturale ale maestrului, căutau disperaţi să scoată cu forcepsul ceva care să compromită demersul democratic de modificare a Costitutiei. Cozi de topor sorosiste.

Secundo

Acum fix trei ani am postat pe pagină mea de persoană publică o imagine cu doi homosexuali care luau în primire un copil abia născut, dintr-o mama purtătoare/surogat plătită să le “dospească” un copil. Sunt nişte imagini de propagandă, care trebuiau să înmoaie inimile “homofobe” şi să arate frumuseţea trăirii unor homosexuali care primesc cu piepturile goale copilul dorit, care însă nu poate fi conceput în intestinul gros si nici nu poate fi alăptat.

Nu ştiu cum postarea a ajuns din nou, de curând, în atenţia publică, cert este că a fost văzută de peste 38.000 de oameni, iar peste 2100 au interacţionat. Am lăsat-o fără să intervin încă de atunci, chestiune care mi-a fost reproşată, însă a fost un experiment pe care mi l-am asumat.
Ei bine, concluzia este că activiştii sunt de o agresivitate ieşită din comun, iar aici redau câteva mostre:

Nicolici Denisa – “Sper sa mori!:)”
Codrut Ilie – “Eşti aşa distrus smr
Sinucide-te în plm de încuiat mintal ce eşti =)))”
Totul culmineaza cu dl. Andrei Sipulamea (sic!) – “Tu trebuie sa mori pentru aceste rânduri.”

Desigur, există şi detestabilii extremişti de dreapta, care au o problemă cu homosexualii, nu cu propaganda sexo-marxistă, şi ar aplica pentru ei “soluţia finală”. Numeric sunt însă mult depăşiţi de activiştii sau idioţii utili ai globalismului, care acţionează în haită şi a căror dorinţă necamuflata este de a impune corpului social o societate distopică, în care ingineria socială va contribui decisiv la distrugerea Familiei naturale, pe care o detestă. Interesant este că, deşi o detestă, inclusiv căsătoria care este o “relicvă” a unei lumi revolute, ei şi-o doresc şi vor s-o fagociteze. Dar asta e o altă discuție, despre ipocrizie.

Reiterez însă apelul pe care l-am făcut la postarea care a stârnit asemenea controverse, de acum trei ani:

“Vreţi ca această imagine să devină “normală” şi în România? Dacă nu, începeţi să acţionaţi. Este obligatoriu ca în Constituţia României să fie stipulată Familia ca uniune între un bărbat şi o femeie. Altfel, vor fi politicieni care îşi vor vinde sufletul, aşa cum au făcut-o în PE şi până acum, când au votat rezoluţii împotriva familiei naturale.

Să nu fie!”

https://www.facebook.com/iulian.capsali/photos/a.624040091016975.1073741828.615797168507934/655321261222191/?type=3&fref=mentions

• ActiveNews: 

Marcel Iureș, mesaj pentru susținătorii homosexualilor: Baza societății e familia formată dintre un bărbat și o femeie pentru că ei fac copii și asigură mersul înainte al lumii (VIDEO)

Invitat la Digi 24, actorul Marcel Iureș a afirmat că familia este formată dintr-un bărbat și o femeie, spre uluirea celor doi moderatori, Florin Negruțiu și Claudiu Pândaru.

Foști ziariști la Gândul, unde atacul la adresa Bisericii Ortodoxe era tema principală, cei doi au început emisiunea prin a se mira de formula de salut a lui Marcel Iureș, care spune „Doamne-ajută”, dar și că acesta este un om credincios.

Întrebat de Negruțiu ce părere are despre inițiativa Coaliției pentru Familie, „o organizație formată din mai multe ONG-uri afiliate Bisericii care vrea să schimbe definiția familiei în Constituție în sensul definirii familiei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie”, Marcel Iureș a dat un răspun care i-a lăsat pe cei doi fără replică: „Un bărbat și o femeie… și nu e normal?” Uluiți, cei doi încearcă să se replieze și nuanțează întrebarea, precizând că tot ceea ce face Coaliția pentru Familie este pentru a exclude posibilitatea legiferării căsătoriilor între persoanele de același sex, dar primesc un răspuns și mai direct: „E treaba lor. Asta e. Eu m-am însurat cu o femeie. Am făcut un copil, care are sexul bărbătesc”, a mai spus actorul, care spune că „la baza societății e familia formată dintre un bărbat și o femeie, pentru că ei fac copii și asigură mersul înainte al lumii”. ”Poate se mai naște un Iisus, un Mahatma Gandhi…”, a mai adăugat Marcel Iureș.

Susținători ai căsătoriilor homosexuale, cei doi moderatori au dat exemplul Germaniei, care recent a legiferat căsătoriile între persoanele de același sex. Marcel Iureș nu a părut deloc impresionat și a dat un răspuns pe măsura întrebării: „Foarte bine. Și noi ce să facem?”

Despre incidentele de la Cluj-Napoca, actorul a comentat: „Ca la scandal. Dați o palmă unui cerșetor la Casa Centrală a Armatei și o să vedeți că se strânge lume buluc”.

Iureș a tot repetat că subiectul minorităților nu prea îl interesează, chiar dacă cei doi moderatori insistau cu întrebările: „Vorbim de minorități – și nu o spun cu ipocrizie, că descopăr eu acum cuvântul -, am… altă… treabă. Pur și simplu am altă treabă. Nu îmi bat capul. Oricum plătim o armată de oameni care trebuie să gândească lucrurile astea. Tot pe mine mă întrebi? Ce-ai cu mine, frate? Am treabă! Pe cuvânt!”, a insistat actorul.

„Eram la Los Angeles, la un press junckey maraton, și am avut o zi liberă și m-am uitat la televizor”, a povestit Marcel Iureș. „Acolo era celebra Oprah, care avea un talk-show, două ore a ținut chestia asta, cu o temă – el, un George și ea, o fostă John, la ora aia Jenny. Jenny era în flăcări pentru că voia să nască. După ce fusese făcută Jenny, nu i-a ajuns că era femeia, voia să și nască un copil. În jurul acestui subiect s-au adunat geneticieni, endocrinologi, chirurgi, microchirurgi, psihoterapeuți, psihologi, psihanaliști… O nebunie! Bineînțeles că, așa cum e democratic, erau cei care reprezentau minoritatea afro-americanilor de stânga, cei care se ocupa de protejarea gorilei de munte, a albinei, a viespii portocaliu cu galben, a elefanților indieni ... Ideea era că Jenny era excedată și scandalizată în același timp de faptul că în America, țara tuturor posibilităților, societatea, specialiștii nu-i garantau că ea va naște un copil. Aia era scandalos pentru ea! George, iubitul și soțul ei, ținea cu ea. Normal că omul voia să aibă un copil, de la Jenny. Au fost două ore în care toată lumea și-a expus punctul de vedere. «E o aberație, vreți să fiu un criminal?», spuneau chirurgii. «Ah, sunteți niște lași», răspundea Jenny, în lacrimi. Și tot așa, la nesfârșit. Și endocrinologi… Pentru că Jenny avea pretenția să i se ofere garanții că va naște un copil bun și frumos, pe care și-l dorea. Bun, ne apropiam de final și Oprah spune că urmează să dea legătura în Dallas și se apropie camera de un cowboy, un pic mai în vârstă decât mine, cu niște ciocate, transpirat, pe o prispă… care zice: «Da, e ceva ce nu prea înțeleg. Până aici am priceput că toată lumea are drepturi, minorități de o mie de feluri, inclusiv doamna aceea care e un fost domn. Vă zic cazul meu, eu sunt alb, vedeți bine că sunt fumător, sunt catolic, bunicii mei au făcut o parte din America, sunt heterosexual, am 11 nepoți, îmi iubesc nevasta și muncesc de mă ia dracu’, de dimineața până noaptea. Ca să-nțeleg: e cazul să ne organizăm și noi? Spuneți-mi. Nu e nicio problemă. Ne organizăm!»”.

Scene de groază într-un cuplu homosexual. Un copil de trei ani, omorât în bătaie de iubita lesbiană a mamei sale fiindcă a „îndrăznit” să bea lapte din cană: Abia respira și îi ieșea mâncare din nas

Iubita lesbiana i-a omorât în bataie copilul de 3 ani fiindcă acesta a băut lapte din cană. Aceasta l-a lovit cu un baston de plastic, apoi a aruncat apă rece pe el.

Un băiat de trei ani a murit după ce a fost bătut de iubita mamei sale și de către mama acesteia cu un baston de plastic. S-a întâmplat în Florida, scrie Daily Mail.

Xavier a murit vineri la spital în urma bătăilor încasate de la iubita mamei sale. Micuțul locuia cu mama lui, iubita ei și mama iubitei, într-un apartament în Florida.

Cele două femei l-au bătut pe micuț cu un baston din plastic alb după ce l-au prins că a băut lapte dintr-o cană. Când și-au dat seama că au exagerat cu bătaia, femeile l-au întins în hol și au aruncat apă rece peste el ca să își revină.

Mama copilului a fugit repede la vecini și a alertat poliția, asta după ce femeile au amenințat-o că o omoară.

Polițiștii, ajunși la fața locului, l-au găsit pe copil întins pe podea, „abia respira și îi ieșea mâncare pe nas”. Cele două femei sunt acum acuzate de crimă.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

DUPA 36 DE ANI – THE GAY MANIFESTO OF 1971

In 1848 Karl Marx a publicat Manifestul Comunist pledind pentru comunism si un stat comunist. Dupa 69 de ani, in 1917, primul sistem politic comunist cunoscut lumii a fost instaurat in Uniunea Sovietica. A fost cel mai crunt sistem politic cunoscut istoriei, a dainuit cu putin peste 70 de ani si in cursul existentei lui a cauzat moartea a zeci de milioane de oameni inocentin – cel mai atroce genocid cunoscut istoriei. A promis raiul dar a institutionalizat infernul.

In 1925 si 1926 Adolf Hitler a publicat Mein Kampf, lilitind pentru un sistem politic national socialist fondat pe ideile lui Friedrich Nietzsche si superioritatea rasei germane. Dupa 12 ani, in 1933, primul sistem politic national socialist cunoscut istoriei a fost instaurat in Germania Nazista. La fel ca Stalin, Hitler a promis al Treilea Reich, un rai pe pamint, dar, tot la fel ca Stalin, a dat omenirii un alt infern. Intre 1939 si 1945 nazismul german a cauzat cel mai mare conflict militar cunoscut istoriei, pe parcursul caruia au murit zeci de milioane de oameni nevinovati. 

The Gay Manifesto (1971)

Mai putin cunoscut noua si, de fapt, intregii lumi, este ca in 1971 homosexualii britanici au lansat Manifestul Gay, The Gay Manifesto of 1971, revizuit in 1978. [Textul: http://sourcebooks.fordham.edu/pwh/glf-london.asp] Nu l-am analizat niciodata pina acuma. E vremea sa o facem, pentru ca, asemenea Manifestului Comunist din 1848 si a lui MeinKampf, Manifestul Gay a intors lumea pe dos, a produs o rasturnare a valorilor nemaicunoscuta in istorie si deja a produs milioane de victime inocente. Victimizarea continua, cu ajutorul institutiilor de stat si internationale. Paralele intre cele trei Manifeste sunt evidente si greu de ignorat. Fiecare a promis o societate noua, o realitate istorica noua, radical diferita de cea cu care fiintele umane erau obisnuite si in care s-au nascut. Una care i-a facut pe oameni curiosi, interesati, increzatori ca ceea ce le-a fost promis va produce modificari sociale, politice si economice pozitive si le va imbunatati viata. Comunistii au vazut in proprietatea privata radacina tuturor relelor si in abolirea ei prescriptia pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care societatea s-a confruntat vreme de mii de ani. Ajunsi la putere, comunistii au abolit proprietatea privata cauzind un haos economic nemaintilnit pina atunci in istorie. Nazistii au vazut rasele “inferioare” din aceasi perspectiva: radacina tuturor relelor cunoscute istoriei, iar eliminarea lor reteta pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care arienii se confruntau.

Homosexualii au detinut si inca detin aceasi perspectiva, una care e evidenta din primele rinduri ale Manifestului pe care il studiem cu deamanuntul mai jos. Dupa cum veti vedea, pentru homosexuali, familia binara alcatuita din barbat, femeie si copii, bazata pe relatii de monogamie si heteronormativitate, e radacina tuturor relelor cunoscute istoriei. Reteta pentru rezolvarea acestor probleme e aceasi: eliminarea familiei, a heteronormativitatii si a monogamiei.

Frapeaza deasemenea o alta paralela intre cele trei Manifeste: indiferenta noastra, a oamenilor decenti si cu bun simt fata de ideile radicale semanate cu zeci de ani inainte de instaurarea regimurilor promise. Majoritatea cetatenilor au ignorat Manifestul Comunist, Mein Kampf, si Manifestul Gay din 1971, zimbind si zicindu-si ca ceea ce au citit ori auzit sunt niste idei bizare dar trecatoare si fara consecinte. Asemenea unei dureri de cap. Niste idei care nu vor fi niciodata puse in aplicatie. Dar s-au inselat. Din fericire pentru occidentali, Manifestul Comunist a facuta ravagii doar in Estul Europei, ei fiind scutiti de cruzimea sistemului comunist. Nazismul, insa, a afectat atit occidentalii cit si europenii de est. Iar revolutia sexuala, avind ca varf de lance miscarea homosexuala, face ravagii de citeva decenii mai mult in Occident ca in Europa de Est. Ironic, comunismul ne-a protejat de revolutia sexuala, care e inca relativ recenta in Europa de Est si in Romania.

Nu putem ignora nici perioada relativ scurta de timp intre plantarea ideilor radicale din cele trei Manifeste si consecintele lor. Daca a luat comunismului 69 de ani pentru a-si atinge scopul, lui Hitler i-a luat doar 12 ani, iar revolutiei homosexuale mai putin de 30 de ani. Nici numarul vast al victimelor nu poate fi trecut cu vederea ori exagerat. La fel ca si comunismul si nazismul, revolutia sexuala si homosexuala a facut milioane de victime. Cine sunt victimele revolutiei sexuale? Lista e lunga si ne include si pe noi: victimele divortului (parintii, copiii, nepotii); cei care vizualizeaza ori sunt dependenti de pornografie (in cifre de probabil miliarde de oameni); femeile care au facut ori fac avort; copiii nenascuti ucisi in avort; persoanele dependente de sex; copiii nascuti din surogat care nu isi cunosc mama ori tata; cei care comercializeaza (adica cumpara ori vind) material genetic masculin ori feminin; mamele purtatoare si femeile care sunt folosite pentru a aduce pe lume copii prin surogat; copiii adoptati de homosexuali; ori copiii crescuti de cupluri de acelasi sex.

Usurinta cu care factorii mediatici, politici, si legislativi au imbratisat ideile celor trei Manifeste nu poate sa ne scape nici ea din vedere. Manifestul Comunist, Mein Kampf si Manifestul Gay si-au gasit adepti numerosi si vociferi intr-un timp relativ scurt. Intelectualii, jurnalistii, politicienii, legiutorii, judecatorii, avocatii, si chiar unii factori religiosi au sprijinit si promovat aceste idei toxice fara a se gandi la consecintele lor la fel de toxice. 

Ce e Manifestul Gay din 1971?

In 1971 a fost publicat la Londra The Gay Manifesto (“Manifestul Gay”) de catre un grup de homosexuali britanici care la vremea aceea se identificau sub numele de Gay Liberation Front (“Frotul de Eliberare Gay”). Manifestul Gay a fost revizuit in 1978 si are zece (10) pagini. Ce uimeste privind acest Manifest este ca fara exceptie toate ideile si obiectivele  enuntate in el au fost puse in actiune, transformate in realitate, ori sunt pe cale de a fi transformate in realitate, in Europa Occidentala, America de Nord si, intr-un numar tot mai mare, in multe tari ale lumii. Ultima victima care a capitulat Manifestului Gay a fost Germania, care pe 30 iunie a legalizat casatoriile homosexuale. Manifestul Gay e similar cu Manifestul Comunist si Mein Kampf in mai multe privinte. El identifica un grup social specific, in cazul acesta homosexualii, care se autodefineste ca fiind victimizat de societate; cauzele nemultumirilor homosexualilor; institutiile sociale care ii asupresc; si retetele specifice pentru eliminarea asupririi homosexualilor. Homsexualii se identifica in Manifestul lor ca fiind “maniosi” (“angry”), la fel ca toate grupurile asuprite din trecut. Societatea heterosexuala, zic ei, ii trateaza ca si pe niste fiinte sub-umane si e vremea, adauga ei, sa se organizeze si sa actioneze pentru a-si dobindi libertatea. 

Institutiile care asupresc homosexualii

Manifestul identifica institutii sociale specifice care in opinia lor ii asupresc. In primul rind e FAMILIA. Asuprirea homosexualilor incepe in familie, unde barbatul e “stapin”, sotia “sclava” barbatului, iar copii “robi” ai barbatului. Prin natura ei, familia se impotriveste homosexualitatii si homosexualilor. (“The very form of the family works against homosexuality”). Familia binara fondata pe relatia dintre sexele opuse ii face pe homosexuali sa se simta plini de rusine, vinovatie si falimentari. A doua institutie care asupreste homosexualii e SCOALA deoarece ea promoveza (ori promova la vremea aceea) moralitatea sexualitatii in familie si casatorie, intre un barbat si o femeie casatoriti, bazata pe doctrinele crestinismului. Sistemul educativ era vazut la vremea aceea ca o extensie a moralitatii crestine (“an extension of Christian morality”). A treia institutie care asuprea homosexualii era BISERICA. Invatatorile crestine privind sexualitatea si familia erau vazute ca fiind demodate, arhaice si irationale. (“Christianity’s archaic and irrational teachings support the family and marriage as the only permitted condition for sex”).

A parta institutie care asuprea homosexualii era MASS MEDIA. Mass media era atacata pentru ca, in opinia homosexualilor, promova o imagine nagativa si incorecta privind homosexualii – perverti, pedofili, monstri, degenerati, si apara familia traditionala promovind casatoria binara intre un barbat si o femeie. A cincea problema cu care homosexualii erau confruntati era VOCABULARUL. Vocabularul deceniilor trecute era atacat ca promovind “ideologia si moralitatea anti-homosexuala” (“anti-homosexual morality and ideology”). Vocabularul era desemnat sa denigreze homosexualii si relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex. LOCUL DE MUNCA era ostil homosexualilor pentru ca atmosfera era dominata de atitudinile presupus homofobe ale colegilor de munca fata de angajatii homosexuali. Anumite functii in companiile prestigioase erau rezervate doar heterosexualilor si in special barbatilor casatoriti cu copii, pentru a da impresia ca barbatii heterosexuali casotoriti sunt mai siguri de ei insisi, mai confidenti si mai capabili sa promoveze o imagine pozitiva a companiei decit barbatii homosexuali.

O alta institutie sociala care era vazuta ca asuprind homosexualii era SISTEMUL LEGAL. Plingerile majore ale homosexualilor britanici in 1971 erau legile care interziceau relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex sub 21 de ani, ori sa adopte copii. Erau preocupati si de faptul ca violenta impotriva homosexualilor nu are luata in serios de politie dar violenta la cuplurile heterosexuale era. Critici majore erau aduse si PSIHIATRIEI pentru ca la vremea aceea ea inca identifica homosexualitatea ca pe o boala psihica si inca recomanda terapie pentru reabilitarea inclinatiilor homosexuale, homosexualii pretinzind, dimpotriva, ca homosexualitatea e normala. 

Remedii si modificari sociale

Manifestul Gay din 1971 recomanda masuri concrete pentru eliberarea homosexualilor. In primul rind, cerea “toleranta si egalitate” (“tolerance and equality”), si ” o schimbare revolutionara in intreaga societate” (“a revolutionary change in our whole society”). Schimbarea trebuia sa inceapa cu “FAMILIA PATRIARHALA“. Toate problemele cu care se confrunta homosexualii, afirma in repetate rinduri Manifestul Gay, au ca si cauza principala familia patriarhala (cauza nenorocirilor “is rooted in our society’s most basic institution – the Patriarchal Family”). Homosexualii afirma ca, la fel ca toti membrii societatii, ei au fost socializati, impotriva vointei lor, sa gandeasca ca familia este sursa fericirii si implinirii personale. In aceste invataturi erau indoctrinati copiii de la o varsta frageda, ceea ce face aproape imposibil sa schimbi atitudinile lor si ale parintilor lor fata de homosexuali si homosexualitate. Aceste invataturi sunt nu doar eronate dar si greu de schimbat pentru ca isi au originea in Biblie si doctrinele crestine. Sunt eronate pentru ca, in afara diferentelor biologice, nu exista nicio diferenta intre barbati si femei (“… there are no proven systematic differences between male and female, apart from the obvious biologic ones”) si nu ne nastem ca barbati ori femei ci suntem socializati sa devenim barbati si femei (“all differences of temperament, aptitudes and so on, are the result of upbringing and social pressure. They are not inborn”). Intreaga societate e construita pe familia patriarhala, iar religia, cultura, literatura si arta fortifica familia patriarhala cu toate aspectele si consecintele ei toxice. (“Our entire society is built around the patriarchal family and its enshrinment of these masculine and feminine roles. Religion, polular morality, art, literature and sport reinforce these stereotypes”). 

Cum e usor de inteles, abolirea asupririi homosexualilor implica reformarea radicala a familiei patriarhale. Dar reformele nu sunt suficiente. Atita timp cit familia patriarhala exista, copiii crescuti in ele vor invata si detine atitudini impotrivitoare si ostile homosexualilor. Care deci e solutia finala? Abolirea familiei ca institutie. Manifestul Gay e direct, clar si agresiv privind acest obiectiv: “We must aim at the abolition of the family, so that the sexist, male supremacist system can no longer be nurtured there”. (“Trebuie sa tintim spre abolirea familiei, pentru ca sistemul sexist al barbatului suprem sa nu mai poata fi perpetuat”)

Abolirea familiei e un imperativ imediat care, in opinia autorilor Manifestului, poate lua citiva ani ori citeva decenii. Ce pasi concreti trebuie facuti pentru abolirea ei? In primul se impune abolirea monogamiei obligatorii. Monogamia, zice Manifestul, e o doctrina impusa tuturor membrilor societatii. Homosexualii nu pot fi monogami prin natura sexualitatii lor si de aceea ei isi traiesc viata in afara familiei si casatoriei traditionale. Monogamia e o forma de asuprire a femeii de catre sotul ei. In virtutea monogamiei femeia si copiii ei devin proprietatea barbatului. (“Monogamy is usually based on ownership – the woman sells her services to the man in return for security for herself and her children – and is entirely bound up in the man’s idea of property. Furthermore, in our society the monogamous couple with or without childern, is an isolated, shut-in, up-tight unit, suspicious of and hostile to outsiders”) Monogamia sufoca homosexualii, le cauzeaza dependente nevrotice si infidelitate. Abolirea monogamiei implica abolirea rolurilor sexuale in care barbatii si femeile sunt socializati din copilarie.

Inca din 1971 homosexualii si-au cautat aliati pentru dobindirea obiectivelor lor. Un aliat natural pe care l-au aflat, care si el la rindul lui cere abolirea casatoriei si a familiei, e miscarea feminista si miscarea de eliberare a femeilor in voga in Europa Occidentala si America de Nord in anii 60 si 70. In final, Manifestul Gay isi re-enunta obiectivele fundamentale: abolirea familiei, casatoriei si monogamiei; eliminarea discriminarii impotriva homosexualilor la locul de munca; promovarea notiunii ca relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex sunt normale (“perfectly valid”); reformarea educatiei sexuale in scoli cu scopul de a normaliza homosexualitatea; reformarea psihiatriei cu scopul de a declara homosexualitatea o varianta normala a sexualitatii umane; reducerea varstei legale pentru intretinerea relatilor sexuale intre persoane de acelasi sex. 

Situatia actuala

E usor de observat ca obiectivele Manifestului Gay din 1971 au fost atinse in mare parte si ca este doar o chestiune de timp pina cind ele vor fi atinse in intregime acolo unde factorii mediatici, politici, publicul, oamenii de buna credinta, si liderii religiosi vor imbratisa si vor continua sa promoveze aceste obiective fara discernamint ori fara a lua in considerare consecintele. Pentru tarile si societatiile care se opun si vor continua sa se opuna acestor obiective fara rost si daunatoare, insa, exista nadejde. Cei care cititi indeaproape comentariile noastre saptaminale (marti si joi) stiti unde si cum aceste obiective au fost atinse. In Occident nu exista niciun aspect social, politic, educational, literar, mediatic, ori chiar de natura religioasa care sa nu fi fost afectat de Manifestul Gay din 1971. Mass media occidentala a adoptat, fara exceptie,  toate ideile enuntate in Manifest. Le promoveaza zilnic. Politicienii au facut la fel. Legiuitorii si ei. In 1989 Danemarca a devenit primul stat din lume care a legalizat parteneriatele civile homosexuale. La scurt timp dupa acceea s-a produs avalansa bine cunoscuta noua tuturor. Privind casatoriile homosexuale, ghiata a fost sparta in 2002 cind un tribunal din Ontario, Canada a decretat un drept la casatorii homosexuale. A urmat Tribunalul Suprem din Massachusetts care a spart ghiata in SUA in 2003, si apoi Spania in 2004 cind casatoriile homosexuale au fost legalizate pentru prima data intr-o tara europeana. Avalansa continua. Parlamentul European a adoptat si el Manifestul Gay, fiecare rezolutie privind aspecte sociale ale Uniunii Europene continind paragrafe peste paragrafe care plagiaza ideile Manifestului Gay din 1971. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a facut la fel. CEDO dovedeste o obsesie deosebita cu drepturile homosexualilor in detrimentul drepturilor celorlalti cetateni ai Consiliului Europei, printre ele drepturile parentale, libertatea de constiinta, libertatea religioasa si libertatea cuvantului.

La nivel international, Manifestul Gay a fost incorporat in rezolutiile adoptate de Adunarea Generala a Natiunilor Unite si in programele de asistenta economica si sociala finantate de ONU. La fel la nivel regional, cum ar fi Curtea Americana a Drepturilor Omului.

Confuzia sexuala e si ea o realitate. Revolutia trangenderista e in toi. Institutionalizarea revolutiei sexuale continua. Abolirea diferentelor dintre barbati si femei si sexe e promovata de ideologia de gen care a devenit una din doctrinele favorite ale secularismului. Ideologia de gen e promovata de institutiile europene, sistemele de educatie europene, mass media si tribunale. 

Romania

Si in Romania situatia incepe sa se clarifice si liniile incep sa fie trasate tot mai clar. Calul Troian care promoveaza agenda homosexuala in Romania e Uniunea Salvati Romania formati din tineri care probabil ca nici nu s-au nascut inainte de 1971 cind Manifestul Gay a fost enuntat prima data. Stabilirea, ca dogma de partid, cum a facut-o USR, ca USR se impotriveste protejarii casatoriei naturale in Constitutia Romaniei, e un act extrem care dovedeste lipsa de discernamint si o imitatie  slugarnica, dar ieftina, a obiectivelor Manifestului Gay din 1971. USR si alti politicieni romani care inca sunt indecisi privind Articolul 48 ar trebui sa se familiarizeze nu doar cu continutul Manifestului dar mai ales cu ce s-a petrecut in Europa din 1971 incoace in materie de sexualitate si familie. Casatoria si familia sunt dispretuite iar monogamia denigrata. Doar pentru ca ele ofenseaza homosexualii. Acesti politicieni ar trebui sa invete din lectia lui Merkel, lasul Cancelar al Germaniei care si-a sacrificat convingerile religioase si personale pentru un castig politic. Fiica de pastor luteran, pina luna trecuta Merkel a fost consistenta in opozitia ei fata de casatoriile homosexuale, afirmind, public, totdeuna cind a avut ocazia, despre casatoriile homosexuale ca ele vatama copiii. Am afirmat si noi acelasi lucru – din 2006 incoace. Anual si periodic am difuzat in Romania materiale si studii bine documentate privind impactul novic al casatoriilor homosexuale asupra copiilor. Ce rost are atunci sa institutionalizezi institii care dauneaza copiilor? Doar o societate care si-a pierdut ratiunea poate sa faca asa ceva.

In 1948 societatea globala a adoptat, in unanimitate,  Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Articolul ei 16 afirma: “Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului“. Dupa doar 23 de ani, in 1971, un grup minuscul de homosexuali britanici a afirmat contrariul, iar de atunci batalia pentru familie si casatorie se desfasoara sub ochii nostri. Vrem nu vrem, suntem si noi, romanii, antrenati in aceasta batalie. Nadajduim ca materialul de astazi sa va fi convins si mai bine ca familia nu e dusmanul nimanui ci ca dimpotriva e ea sub asediu si ca trebuie protejata de cei care gandesc la fel ca autorii Manifestuluy Gay din 1971. 

AMBASADORUL AGRENTINEI INSULTA ROMANIA

Saptamina trecuta v-am informat despre demersul AFR privind Ambasadorul Argentinei la Bucuresti, dl Felipe Alvarez de Toledo, care ne-a insultat semnind, in mai, Declaratia Comuna in sprijinul marsului “diversitatii” de la Bucuresti din 20 mai. V-am rugat sa trimiteti mesaje de protest Ambasadei Argentinei la Bucuresti si Ministerului de Externe al Argentinei. Multi dintre cititorii nostri au dat curs apelului nostru. Va rugam sa continuati sa o faceti. Textul protestului nostru, publicat in intregime saptamina trecuta, il puteti citi din nou aici: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=980101215426608&id=407413792695356.

Va rugam sa transmiteti prin email urmatorul mesaj dlui Ambasador si Ministerului Afacerilor Externe al Argentinei, cu subiectul: “2017 Bucharest pride parade”.

Dear Ambassador Alvarez de Toledo: I have become aware that in May you signed a Joint Declaration, along with ambassadors from other countries accredited to Bucharest, in support of the “pride” event which took place in Bucharest on May 20, 2017. Your action surprised me and, unfortunately, offended me, as it has offended most people of Romania. I view your action as one of interference in Romania’s internal affairs, and as one which undermines the national sovereignty of our nation. I deeply regret that you and your Government have taken this action and respectfully request that you withdraw your singnature from the Declaration. I similarly request, equally respectfully, that you, as well as all future ambassadors of the Republic of Argentina to Romania, never sign any Declarations in the future which directly or impliedly, comment or pass judgment on Romania’s internal affairs, including support for “sexual minorities”. We are a very traditional and socially conservative nation and our values have been deeply rooted in the Christian faith for nearly 2.000 years. Please respect our culture, values and sovereignty. Respectfully. [Adaugati numele]”

Adresele electronice la care va rugam sa trimiteti mesajele  sunt urmatoarele: (1) Ambasadorul Felipe Alvarez de Toledo: eruma@cancilleria.gob.ar;  (2) Ministerul Afacerilor Externe al Argentinei: info@cancilleria.gob.ar. Va rugam deasemenea sa transmiteti materialul nostru de azi la cit mai multi cu scopul de a fi informati si de a trimite si ei note de protest Ambasadorului Argentinei. Va multumim.

Pe 2 iulie am informat din nou Ambasada Argentinei si Ministerul de Externe al Argentinei privind demersul nostru. Inca nu am primit niciun raspuns. Vom continua demersurile noastre. Suntem deasemenea in contact cu presa argentina privind demersul nostru cit si cu colegii din miscarea pentru familie din Brazilia care si ei promoveaza demersul nostru. Va vom tine la curent.