CUM SE INDREAPTA CHINA SI SUA SPRE RAZBOI. Deocamdata, China cucereste economic Europa

29-06-2011 10 minute Sublinieri

Când într-o zonă se ciocnesc interesele politice și economice ale celor mai mari puteri ale lumii apar conflicte. La început sunt intimidări, apoi se transformă în conflicte armate, pentru ca în cele din urmă să se ajungă la un război în toată regula. În sud-estul Asiei, pe apă, China și SUA își dispută supremația.

Marea Chinei de Sud este periferică Oceanului Pacific şi face legătura între cele mai importante strâmtori ale Asiei de Est: Strâmtoarea Malacca, Strâmtoarea Singapore şi Strâmtoarea Taiwan. Este a doua cea mai circulată rută comercială maritimă din lume după volumul de marfă care o tranzitează. Pe lângă importanţa strategică, Marea Chinei de Sud are o populaţie bogată de peşte şi rezerve importante de petrol (7,7 miliarde de barili rezerve dovedite şi 28 miliarde de barili rezerve estimate).

Asta face ca toate ţările care au ieşire la această mare – China (inclusiv Macau şi Hong Kong), Taiwanul, Filipine, Malaezia, Brunei, Indonezia, Singapore şi Vietnam – să aibă pretenţii asupra apelor teritoriale ale celorlalte ţări, fiecare revendicând mai multe insule nelocuite din largul mării.Ascensiunea Chinei şi întărirea componentei militare navale a făcut ca zona să devină una cu un risc ridicat de confilict, potrivit unui raport al think tank-ului australian Lowy Institute.

“Rutele maritime ale Asiei Indo-Pacifice devin din ce în ce mai aglomerate, constestate şi vulnerabile la conflictele armate. Forţele navale şi aeriene sunt întărite în contextului reconfigurării balanţei puterii economice şi strategice. Schimbarea politicilor de descurajare militară şi a celor de război ale Chinei, Statelor Unite şi Japoniei implică extinderea patrulelor maritime şi a supravegherii intruzive, ceea ce aduce o combinaţie nesigură de efecte stabilizatoare şi destabilizatoare”, se arată în raportul întocmit de Rory Medcalf, Raoul Heinrichs și Justin Jones.

China s-a întărit. Restul ţărilor iau exemplu

China se orientează către forţele navale, după ce a avut mai multă vreme o armată de uscat, menită să-i protejeze graniţele întinse. După ce a făcut paradă cu J-20 – primul avion invizibil la radar construit de altă ţară decât SUA – la vizita secretarului american al Apărării Robert Gates, China se pregăteşte să lanseze la apă primul portavion şi există dovezi că a pregătit deja drone militare. Marina chineză are acum 70 de vase de suprafaţă, peste 60 de submarine şi 85 de nave rapide echipate cu rachete, fiind cea mai puternică forţă din Marea Chinei de Sud.

“Aceste forţe au fost aranjate într-o strategie de apărare pe straturi, cu elemente proactive de anti-acces şi negarea accesului altor forţe în zonă (area-denial). Această abordare urmăreşte să crească riscurile şi costurile forţelor americane şi japoneze care operează în vecinătatea coastelor Chinei şi ale Taiwanului”, se arată în raportul citat mai sus. Guvernul chinez a declarat că pretenţiile asupra apelor teritoriale din Marea de Sud sunt de acum de interes major –o linie roşie dincolo de care Beijingul ar putea să ia în considerare utlitizarea forţei” – iar răspunusul ferm al Washingtonului, inculsiv în numele altora, a dus la deteriorarea relaţiilor sino-americane. De remarcat că 80% din petrolul importat de China trece prin Oceanul Indian, unde marina SUA deţine controlul, astfel că o blocadă a rutelor de acces ar lăsa economia Chinei paralizată.

Japonia îşi creşte şi ea capacităţile de luptă pe mare, în ciuda tăierilor bugetelor de apărare. Numărul de submarine va creşte de la 18 la 24, vor fi cumpărate avioanele de vânătoare de generaţia a cincea F-35, dar şi noi elicoptere dotate cu rachete anti-submarin. Noile maşini de luptă vor fi integrate într-o strategie anti-acces potrivită pentru relieful Japoniei.

India a început şi ea să-şi crească capacităţile de luptă pe mare, ca răspuns la avansul Chinei – de altfel, autorii raportului cred că se va ajunge la tensiuni puternice între cele două state -, iar SUA a indicat că va păstra o prezenţă militară considerabilă în zonă.

Incidentele

Forţele navale ale Chinei au fost implicate în mai multe incidente, din Marea de Sud, până în coastele sudice ale Japoniei. Acestea au devenit mai dese odată cu creşterea numărului de exerciţii militare din zonă, desfăşurate de toate părţile implicate. Pe de o parte China, pe de altă parte SUA, Coreea de Sud şi Japonia. În 8 martie 2009, la 70 mile marine de insula chineză Hainan, cinci vase chineze, o navă de colectare a informaţiilor, două nave de patrulă civilă şi două traulere au interceptat nava de cercetare a marinei SUA USNS Impeccable, suspectată că efectuează o misiune de spionaj. Ambarcaţiunile chineze au blocat vasul american şi au încercat să-i distrugă sonarul cu ajutorul unor cârlige. Incidentul s-a încheiat fără victime, însă consecinţele pentru relaţiile dintre cele două ţări ar fi fost dezastruoase dacă vreunul dintre marinari ar fi fost ucis. În 2006, un submarin chinez din clasa Song a urmărit, fără să fie detectat,  portavionul american USS Kitty Hawk şi a ieşit demonstrativ la suprafaţă în raza de acţiune a torpilelor. În 2009, un submarin chinez a lovit un crucişător american, distrugându-i sonarul.

În 2001, un avion de recunoaştere american a fost acroşat de un avion de vânătoare chinez J-8 în apropierea insulei Hainan. În urma coliziunii, avionul chinez s-a rupt în două şi pilotul a murit. Avionul american a fost nevoit să aterizeze de urgenţă pe teritoriu chinez, iar echipajul a fost reţinut. În aprilie 2010, fără a-şi anunţa intenţiile, China a efectuat o serie de exerciţii militare anti-submarin în apele internaţionale de lângă insula japoneză Okinawa. Un elicopter chinez s-a apropiat la doar 90 de metri de ambarcaţiunile japoneze din zonă şi a început să le şicaneze. În septembrie, autorităţile japoneze au răspuns prin arestarea unui pescar chinez care a lovit o ambarcaţiune a pazei de coastă în regiunea Senkaku/Diaoyu din Marea de Est a Chinei.

După scandalul diplomatic, China a sistat exporturile de pământuri rare către Japonia, esenţiale pentru industria high-tech a niponilor. Apoi, chinezii au refuzat să condamne bombardamentele Coreei de Nord asupra insulelor Sudului. Acţiunile de intimidare ale Chinei au continuat şi după tsunamiul din martie care a măturat Japonia. Anul trecut, China a trecut pe locul doi, în locul niponilor, în topul celor mai mari economii ale lumii.

De asemenea, au fost semnalate multe incidente ale marinei chinze cu cele ale Filipinelor şi Vietnamului. Recent, China a trimis cea mai mare şi mai modernă navă de patrulă –Haixun 31 – prin apele reclamate de Filipine spre Singapore, declanşând reacţii internaţionale ostile. Se speculează că există o independenţă tot mai mare de acţiune a ofiţerilor armatei chineze, şi este posibil ca unii dintre ofiţeri să folosească incidentele pe mare pentru a căuta recunoaştere şi avansarea în cariera militară. Mai mult, aceste incidente sunt folosite pentru a crea precedente care să influenţeze politica naţională.

Ne îndreptăm spre un conflict

“Frecuşurile dintre Statele Unite, Japonia şi India foarte probabil vor persista şi se vor intensifica. Pe măsură ce numărul şi frecvenţa incidentelor vor creşte, va creşte şi probabilitatea ca un episod să escaladeze spre confruntare armată, o criză diplomatică şi chiar un posibil conflict deschis”, se mai arată în raport.

În momentul de faţă, părţile implicate comunică prea puţin, şi nu există un telefon roşu între marinele SUA şi Chinei pe această problemă. Autorii raportului spun că singura şansă pentru dezamorsarea situaţiei este ca actorii principali – China şi SUA – să rezolve diplomatic conflictul. Cele două ţări au legături economice puternice. China este cel mai mare creditor extern al statului american, în timp ce SUA este cea mai mare piaţă pentru exporturile chineze.

Când vine vorba de orice seamănă a intervenţie a Washingtonului în politicile Beijingului, oficialii comunişti se aprind imediat. Când China a fost acuzată de către americani că îşi ţine moneda artificial subapreciată pentru a câştiga avantaje competitive, asiaticii au răspuns că sunt pure speculații și că valoarea monedei este una corectă. Când, în urmă cu un an de zile, secretarul de stat Hillary Clinton cerea Chinei să-şi rezolve disputele din apele teritoriale, Beijingul a spus că America trebuie să stea departe de problemele care nu o privesc. În fine, China revendică teritoriul prosperului Taiwan, iar Statele Unite au dat semnalul că vor lua apărarea Manilei dacă recentul conflict din Filipine escaladează.

  • Capital:

Chinezii îi înrobesc pe americani prin datorii

(…) Acuzație bombă a chinezilor: Statele Unite au dat faliment

Chinezilor începe să le fie teamă că suma uriașă pe care au împrumutat-o americanilor nu va mai fi recuperată. Teama și îngrojările au crescut în ultima vreme, după ce datoria Statelor Unite a depășit limita legal admisă.

O agenție de rating financiar din China a exprimat temerile țării privind datoria americanilor, arătând că Statele Unite au intrat deja în incapacitate de plată.

“În opinia noastră, Statele Unite ale Americii au intrat deja în faliment”, spune Guan Jianzhong, președinte al Dagong Global Credit Rating Co. Ltd., singura agenție de rating financiar din China.

Ungurii se împrumută de la chinezi

Premierul chinez, Wen Jiabao, aflat într-un turneu în Europa, a anunţat sâmbătă la Budapesta că ţara sa este gata să cumpere obligaţiuni ale statului ungar şi să acorde acestei ţări un credit de 1 miliard de euro, transmite Agerpres, care citează AFP.

Premierul chinez a făcut acest anunţ într-o conferinţă de presă comună cu omologul său ungar Viktor Orban. El nu a furnizat însă cifre legat de titlurile de stat ungare pe care Beijingul ar fi dispus să le cumpere.

Wen Jiabao a precizat că ţara sa va acorda Ungariei creditul de 1 miliard de euro prin intermediul Băncii de dezvoltare naţională a Chinei, în vederea realizării unor proiecte comune.

China a anunţat în ultima vreme o serie de investiţii semnificative în Grecia şi Polonia.

Chinezii cumpără Ungaria bucată cu bucată

Miliardele promise de Beijing statelor europene aflate în pragul colapsului transformă „bancherul americanilor“ în „finanțatorul europenilor“. Ce câștigă China din acest joc?

China ar putea să construiască o bază aeriană la unguri în valoare de 100 de miliarde de forinți, echivalentul a 372,5 milioane de euro. Asta pe lângă împrumut de un miliard de euro, prin cumpărarea de obligațiuni emise de guvernul de la Budapesta.

Chinezii sunt foarte interesați de aeroport, care va fi realizat pe bazele unui fost aeroport militar din Vestul Ungariei (lângă localitățile Vát și Porpác).

Aeroportul este unul dintre proiectele strategice ale Chinei din zona noastră, însă nu a fost semnat deocamdată niciun acord.

Multe dintre statele europene îngenuncheate de criză au făcut apel la ajutorul Chinei, țara cu cele mai mari rezerve valu­tare din lume. Vizite după vizite și declarații de prietenie și susținere fără precedent au loc între președinți și premieri europeni și omologii lor chinezi. După ce, în urmă cu doar trei ani, europenii impuneau plafoane fondurilor de investiții chineze deținute de stat, SAFE (State Administration of Foreign Exchange) și CIC (Chinese Investment Corporation). „Oficialii UE mi-au cerut ca investițiile noastre să nu depășească 10% din capital“ declara plin de sarcasm, în 2009, șeful CIC, Lou Jiwei.  Acum, lucrurile s-au schimbat radical.

Citește și De ce ar vrea China să fie noul creditor al României?

Frate cu Beijingul, până trecem criza

Departe de a fi doar ajutoare dezinteresate, investițiile chineze în statele europene sunt menite să sprijine intrarea produselor chineze în Europa, dar și să asigure autorităților de la Beijing un sprijin în cadrul conferințelor mondiale care au pe agendă politici de mediu, economice sau militare. Conform Newsweek, și alte state tânjesc după ajutorul chinez: Belgia a tras nădejde că Geely va cumpăra fabrica Opel din Antwerp, după cum reprezentanți români, polonezi, unguri, sârbi și bulgari bat tot mai des la porțile guvernului chinez solicitând investiții. Deși Germania și Franța nu văd cu ochi buni implicarea Chinei în soluționarea crizei din Europa, echilibrul temporar pe care banii „noului bancher european“ l-ar putea asigura monedei euro, după modelul american, fac ca guvernele acestor state să accepte tacit ajutorul Chinei.

Chinezii, stăpâni la greci

Compania de stat chineză COSCO a semnat un acord pe 35 de ani pentru închirierea facilităților celui mai mare port european de pasageri, Pireu. Promisiunea chinezilor? Până în 2015, portul va putea prelua 3,7 milioane de containere anual, față de 800.000 în prezent. În plus, băncile chineze au pus la dispoziția companiilor maritime elene 267,8 milioane USD pentru achiziționarea de noi nave. Cu o condiție: vapoarele să fie fabricate în China. Premierul Wen Jiabao a promis și un fond de cinci miliarde de dolari, destinat companiilor din Grecia, pentru investiții.

China nu mai este doar statul cu cei mai multi cetateni din lume, dar si statul cu cei mai multi bani. Si, atunci cand esti campioana mondiala atat la numarul bratelor de munca cat si la rezervele de cash, celorlalti le ramane o singura optiune: cei puternici te curteaza, cei marunti ingenuncheaza.

Premierul chinez, Wen Jiabao, s-a aflat intr-un turneu in Europa pentru a doua oara in mai putin de un an. O vizita ce a starnit, in mod straniu, praful indignarii in presa europeana care s-a intrebat, aproape la unison, daca nu cumva China cumpara tacerea Europei. Straniu pentru ca, doar cu cateva zile inainte de aparitia lui Wen Jiabao in Europa, guvernul chinez a decis eliberarea a doi dintre cei mai cunoscuti dizidenti chinezi anticomunisti: Ai Weiwei si Hu Jia. Desi eliberarea s-a petrecut in pur stil comunist, sub supraveghere si interdictia de a calatori peste granita, ea ramane totusi un gest de receptivitate la presiunile anumitor lideri europeni, fiind vorba in special de inalti oficiali ai UE, precum presedintele Van Rompuy sau Catherine Ashton. Subiectul drepturilor omului bantuie de ani buni dialogul dintre chinezi si europeni, cei din urma adoptand un ton mai nuantat decat aliatii lor americani.

Wen Jiabao a vizitat in aceste zile Londra, Budapesta si Berlinul. Premierul britanic, David Cameron, nu a ocolit referinta la drepturile omului si nici cancelarul Angela Merkel nu a expediat usor subiectul (un incident simbolic fiind defectiunea tehnica din castile lui Wen, atunci cand Merkel a inceput sa vorbeasca despre acest subiect). Cat despre Budapesta, este suficient sa amintim un titlu consecutiv intalnirii, aparut in presa germana: Ungaria se ploconeste in fata Beijing-ului”.

De aceasta data, indignarea mediatica a europenilor are o provenienta mai curand afectiva decat factuala. Autoritatile chineze calca in picioare dreptul la exprimare si libertatile individuale de multi ani si este cel putin paradoxal ca eliberarea celor doi dizidenti este intampinata in acest fel de catre opinia publica. Elementul nou introdus in ecuatie este aparitia din ce in ce mai frecventa a ideii ca „Europa a devenit atat de slabita, incat strainii o pot cumpara dupa bunul lor plac”. Si asta loveste o coarda mult mai sensibila decat chestiunea tibetana sau a libertatii cuvantului in timpul Olimpiadei din 2008: coarda orgoliului unor viitoare foste mari puteri.

Caci este adevarat ca anumite bucati din batranul continent au inceput sa fie cumparate de China. Doar in 2011 au avut loc 7 fuziuni intre companii germane si companii chineze, Angela Merkel anuntand marti ca „incurajeaza firmele chineze sa investeasca si mai mult in Germania.De altfel, premierul Wen Jiabao a calatorit la Berlin insotit de 13 ministri cheie, sedinta comuna a cabinetului sau comunist cu cel condus de Angela Merkel fiind o premiera. Chinezii au in vizor mai multe domenii. Semnificativ este apetitul lor pentru industria auto – o companie chineza a cumparat Volvo in 2010, presa germana documentand recent interesul chinezilor pentru achizitionarea Opel. Declaratiile Angelei Merkel semnaleaza ca Berlinul nu va impiedica firmele chineze sa faca noi achizitii in Germania. Sa nu uitam ca Germania este un interlocutor puternic pentru China, fiind cel mai important partener comercial european al acesteia.

China discuta altfel cu membrii mai putin solizi ai UE, dovada fiind chiar discursul extrem de afabil al premierului Viktor Orban la primirea omologului sau chinez. La Budapesta, Wen Jiabao a anuntat ca Beijing-ul va cumpara creante ale statului maghiar, Ungaria fiind favorita investitorilor chinezi in Europa de Est. De altfel, China detine deja o parte din datoriile suverane ale Greciei (acolo unde portul Pireu este inchiriat Chinei pana in 2045) sau ale Spaniei, un studiu al „European Council on Foreign Relations” apreciind ca 40% din investitiile Chinei in Europa sunt in Grecia, Portugalia, Spania, Italia si Ungaria. Fiecare dintre aceste tari sunt membri UE cu picioare economice de lut, ceea ce ofera un argument pentru ingrijorari de tipul celor formulate de Timothy Garton Ash: „Cu cat aceste tari devin mai dependente de investitiile si comertul cu China, cu atat e mai putin probabil ca sa sustina actiunile europene comune pe care China le priveste ca fiind contrare intereselor sale vitale. Nu e prea cinic sa vedem cum Beijing-ul isi construieste un fel de lobby in interiorul structurilor europene de decizie, acolo unde cel mai mic stat este, cel putin teoretic, egal cu cel mai mare.”

Si totusi, astfel de temeri vad doar partea goala a paharului. Germania, membru puternic al UE, a intrat intr-o relatie de evidenta interdependenta comerciala cu China. Cu Marea Britanie tocmai s-au parafat acorduri comerciale in valoare de 1,6 miliarde de euro. De cealalta parte, destabilizarea zonei euro ar fi o lovitura si pentru Beijing, un sfert din rezervele lor valutare fiind in euro. In plus, China se vede plasata intr-o pozitie noua: cresterea sa economica, bazata pe exporturi, va trebui sa se reorienteze spre cresterea consumului intern (o cincime din consumul mondial va fi absorbit pana in 2020 de China). Pentru asta Beijing-ul are nevoie de Europa, de unde importa tehnologii avansate si produse cautate de sutele de milioane de noi consumatori urbani ai Chinei. Europa are nevoie de banii gheata ai statului chinez, dar China nu se poate dezvolta fara consumatorii europeni si know-how-ul lor tehnologic (exemplul Volvo fiind din nou elocvent). Do ut des…

Problema nu este o potentiala si improbabila colonizare chineza a batranului continent, ci efectul centrifug pe care rolul economic din ce in ce mai important jucat de China il poate avea asupra coagularii Uniunii Europene (proces departe de a se fi terminat). Statele membre se vor vedea puse in situatia de a concura pentru accesul la statutul de parteneriat privilegiat al Chinei. Pericolul este identificat si de catre specialistii „European Council on Foreign Relations” care, anuntand publicarea apropiata a unui nou raport, identifica vulnerabilitatea in scaderea „abilitatii Europei de a prezenta un front unit in fata Chinei pe subiecte incluzand schimbarile climatice, reciprocitatea comerciala si drepturile omului. Unul dintre autorii raportului, Jonas Parello-Plesner, declara intr-un interviu pentru HotNews.ro ca „uneori, pare ca statul chinez este ametit de succes. Cu toate acestea, China ramane ingradita de obligatiile sale interne si de o interdependenta reala cu economia globala. Pietele sale majore de export – Europa si SUA – sunt bunuri fara de care nu se poate face fata.”

Temerile protectionistilor europeni pot fi contracarate printr-o atitudine lucida, premierul britanic fiind un exemplu salutar.David Cameron crede ca investitiile chineze sunt un lucru bun, mentinandu-si in acelasi timp discursul critic referitor la statutul drepturilor omului in China. In privinta accesului liber al firmelor chineze la achizitiile publice din tarile UE si absenta reciprocitatii pentru europenii dornici sa patrunda pe piata chineza, Cameron ramane decis sa pastreze piata europeana deschisa. „Schimbarea modelului economic chinez, presiunile la care va fi supus guvernul chinez pentru proiectul urbanizarii intensive, ii va obliga la deschiderea pietei. Va asigur ca nevoile interne ii vor obliga la asta”, spunea pentru HotNews.ro si Viorel Isticioaia-Budura, coordonatorul principal al relatiilor dintre Uniunea Europeana si China.

In acest joc complex, pozitia Romaniei isi developeaza dificultatea prin statutul sau de membru marunt al unui club cu potential de mare putere. Daca membrii importanti ai Uniunii Europene vor reusi sa defineasca si sa respecte o pozitie comuna a UE in relatia cu China, atunci Romania are numai de castigat, fiind mai puternica impreuna si alaturi de ceilalti parteneri europeni. Dar daca clubul european nu va reusi sa-si intareasca coeziunea in pofida ispitei orientale, singura pozitie viabila pentru o Romanie marunta (si sprijinita doar de Statele Unite) este cea a evitarii unei povesti de genul sa luam niste bani din China. Bani imprumutati fara conditii nu exista si, spre deosebire de alti parteneri occidentali, conditionarile unui stat care, peste cateva zile va aniversa cu mare fast 90 de ani de la infiintarea Partidului Comunist, nu pot fi nici democratice si nici reformiste. Insa si intr-un caz si in celalalt, exemplul britanicilor care isi reorienteaza resursele catre zona chineza trebuie reprodus rapid si de catre diplomatia romana.

Desi in situatia prezenta puterea economica a Europei este slabita, batranul continent pastreaza cateva ascendente importante asupra Beijing-ului. Liderii europeni ar face bine sa nu le piarda caci un strateg chinez, numit Sun-Tzu, spunea ca o batalie poate fi castigata inainte de a incepe prin revendicarea unei pozitii politice si psihologice dominante.

Material despre problema datoriilor pe care le au orasele din China, aflate la un nivel apreciabil. Articolul contine si o ”harta” a datoriilor publice:


Categorii

1. DIVERSE, Al treilea razboi mondial, Criza datoriilor suverane, Criza mondiala, SUA versus Rusia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “CUM SE INDREAPTA CHINA SI SUA SPRE RAZBOI. Deocamdata, China cucereste economic Europa

  1. Opţiunile României în privinţa chinei sunt clare. Din păcate, opţiunile chinei cu privire la România sunt şi mai clare. România, de voie, de nevoie si-a legat destinul pe termen mediu şi lung de SUA, opţiune excusivă însă, coroborată cu o atitudine nu tocmai inspirată, parţial anterioară crizei economice, faţă de expansiunea economică a mamutului asiatic în Europa. Din nefericire, în ochii altora, românia are statut colonial şi drept urmare nu are putere de a-şi negocia independent poziţia militară, economică, politică etc.
    Din acest motiv Jintao s-a deplasat la Budapesta unde a fost primit ca un sultan iar la noi a ajuns un UN MEMBRU al comitetului biroului politic http://www.amosnews.ro/Traian_Basescu_l_a_primit_pe_Li_Changchun-29-68132.html
    În termeni de politică externă, nu cred că puteam avea parte de o umilinţă mai mare, în relaţiile noastre cu china. Coroborăm şi cu recentul tratat bilateral încheiat de china cu Ucraina în domeniul industriei de apărare şi avem imaginea completă.

    Printre altele, vă mai amintiţi de asta: http://www.wall-street.ro/articol/Economie/97354/Basescu-catre-ministri-Sa-nu-cadeti-in-plasa-lui-Vladescu-cu-China.html sau http://www.jurnalul.ro/stiri/externe/presedintele-jucator-sfideaza-china-564261.html dar mai ales http://www.evz.ro/detalii/stiri/china-aduce-speranta-in-europa-nu-si-la-noi-917451.html , semnalul public final că portul Constanţa nu mai este prioritar pt china. Dpdv economic, o catastrofă, întrucât China este prima forţă exportatoare a lumii.
    Acum este evident din ce motiv Jintao şi-a stabilit capătul de pod în grecia şi ungaria (unde vor fi concesionate printre altele, platforme logistice – adică depozite pt mărfurile importate) şi nu în România.
    Despre măiestria politicii externe băsesciene vă reamintesc: http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/baconschi-basescu-n-a-mai-ajuns-in-china-din-motive-care-tin-si-de-austeritate-economica-195078.html sau http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7646580-nu-fost-presedintele-basescu-shanghai-tinut-elena-udrea-lanseze-aici-brandul-tara.htm sau http://www.evz.ro/detalii/stiri/pe-basescu-l-a-podidit-plansul-si-in-china-815748.html (apendic la olimpiadă, fără relevanţă politică).

    Semnale care nu pot fi ignorate de China sunt şi http://www.evz.ro/detalii/stiri/razie-a-fiscului-in-europa-si-dragonul-rosu-unde-nu-exista-case-de-marcat-923276.html . Aş putea da aici n linkuri.

    Nu sunt printre cei care plâng în pumni după banii chinei şi cred că o alianţă fermă cu cea mai mare forţă militară a lumii este un atu care nu trebuie desconsiderat (deşi s-a văzut cât valorează când au dezmembrat ruşii pe Georgia). Dar mă doare sufletul să văd că suntem priviţi ca paşalâc american. Cât de penibil e jocul de imagine: http://www.evz.ro/detalii/stiri/europa-isi-joaca-viitorul-strategic-pe-mana-romaniei-china-incredintata-lui-viorel-isticio.html faţă de realitatea politicii noastre externe.

    Astfel de ştiri, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8735516-interviu-exclusiv-viorel-isticioaia-budura-romanul-care-dirijeaza-relatiile-uniunii-europene-china.htm (zău, dirijează??!!!) şi http://www.adevarul.ro/actualitate/Viorel_Isticioaia-Budura_director_general_In_cadrul_Serviciului_Diplomatic_Al_UE-_Ce_sanse_are_Europa_in_competitia_cu_China_si_cu_India_0_493750980.html , care reprezintă proiectarea unor sugestii care nu pot păcăli pe nimeni şi care, din nefericire, nu pot fi interpretate decât în această cheie http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/chinezii-nu-uit-i-nu-iart-hu-jintao-l-a-fcut-iar–pe-traian-bsescu-de-cacao–chiorului-i-se-trage-de-la-procesul-comunismului-i-dalai-lama-.html. Nu i se trage de la procesul comunismului ci de la alte tare..

    Despre forţa militară a chinei nu se poate vorbi decât în raport de fum şi oglinzi: http://jir.janes.com/public/jir/chinawatch.shtml . Cum spuneam în altă parte, este doar un exemplu de succes de proiectare a forţei . Cât despre raportul Lowy institute şi altele asemenea, nu pot spunde decât că reprezintă modul prin care SUA atrage indirect atenţia internaţională asupra unei noi zone de presiune/conflict, imprimându-i astfel o notorietate strategică, care pare a fi lăsată în umbră de alianţele economice încheiate de china cu europa. SUA încearcă astfel să dejoace blatul sino-european cu privire la politica de vecinătate a chinei. Despre importanţa instrumentării mediatice a zonelor de conflict (reale sau false) ar fi enorm de scris, însă mizez pe intuiţia dumneavoastră. Sunt păreri personale, deci priviţi-le cu maximă reticenţă. Iertaţi-mă!

  2. Îmi cer iertare pentru comentariul de mai sus. Cred că este cel mai incoerent şi mai greu de urmărit comentariu pe care l-am scris până acum aici, iar din câte citesc din linkul domnului K, se pare că este şi eronat pe fondul susţinerilor mele. Doamne, ajută!

  3. @utzu:

    Noua ni s-a parut ca observatiile respective, pe fond, sunt valide, indiferent de motivul punctual al vizitei la Budapesta.

  4. o singura scapare la articolul tau, gigele, nici macar polul nord nu mai fraternizeaza cu rusia. in rest toate-s valabile ca ipoteze de lucru desi nu stiu cui foloseste a sti de unde incepe-va iadul. declaratia imbecil sincera a lui basescu si reacti visinskiana a rusiei fac parte din razboiul de uzura, din politica deliberata si temeinic intocmita a nato/usa/allies de jur-imprejurul intregului spatiu euroasiatic prin care zi de zi ora de ora copoi si sacali de diverse calibre maraie sau isi arata coltii tineri rusiei sau chinei.
    eu cred ca acest razboi al nervilor in care si noi avem un rol minor si usor avortabil va duce in cele din urma la un conflict deschis in principal intre cele doua victime incoltite. tarcul se strange treptat, se va restrange semnificativ accesul ambelor la piate de desfacere si la resurse in privinta chinei, punandu-i finalmente, in situatia de a se devora intre ei.
    what if…allien!? 🙂

  5. Un razboi direct intre SUA si China nu este rentabil, spun asta din cauza costurilor incalculabile atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Asfel ramane varianta unui razboi asincron dus de SUA prin aliatii ei din regiune, gen Corea de Sud sau Taiwan si Japonia, sau prin sprijinire directa a unor inamici mai vechi ai chinei, gen Vietnam sau Filipine si Indonezia. Trebuie amintit ca in secolul trecut SUA si China au luptat chiar fata in fata in razboiul din Corea in prima faza, iar in adoua faza in Vietnam cand China secondata de URSS a sprijinit pe fata fortele vietnameze. Totusi SUA se pare ca sta mai bine in regiune, tinand cont ca China are probleme cam cu toti vecini ei, in 1979 China invadeaza Vietnamul timp de 9 zile, dupa care se retrage rapid realizand ca nu trebuie sa pateasca ca SUA care sa inpotmolit intr-un razboi de uzura costisitor. La o analiza rece vedem ca vecini chinei sunt mai speriati de China decat de SUA. As mai aminti invazia Vietnamului in Cambogia care l-a dat jos pe dictatorul criminal Pol Pot, care era un protejat al chinei la acea data, lucru care a inflamat relatile dintre cele doua state.

    O data cu cresterea potentialului marinei chineze in regiune se produc urmatoarele efecte, pe termen scurt implica cheltuieli militare masive in toate statele din regiune. Pe termen lung este vizata suprematia navala a SUA in Pacific, lucru cu care SUA nu se poate inpaca mai ales dupa cele patite cu marina japoneza in al doilea razboi mondial.

    In final totul este un joc de imagine, China este astazi cea ce este pentru ca SUA si UE au permis ca lucrurile asa sa fie. Scopul principal a fost crearea unei Chine puternice capabile sa distruga Rusia. In momentul in care marea China este izolata si economia ei e pe cale sa intre intr-un colaps gigantic, unde credeti ca se va duce ca sa se salveze?, cu siguranta se va duce peste siberia cea draga a rusilor. Nu pe degeaba vorbesc sfintii rusi despre ziua cand Rusia lor iubita va pierde estul indepartat si bogat in resurse.

    Vad peste tot astazi cum “multi” se rup in figuri sa laude marea si iubita China, cat de mare si tare este ea. Dar la o privire mai atenta se vede doar un joc de imagine intretinut de “EI” care vor ca lumea sa parieze cu zambetul pe buze pe marea China. Pana in anii 80 China era un stat care depindea numai de nevoile propri, la o adica in orice conditi isi putea asigura supravietuirea proprie fara sa depinda de nimeni. Astazi China este dependenta de puterea VESTULUI iar acest lucru implica de fapt o supunere conditionata. China astazi nu se mai poate intoarce in trecutul anilor 70-80 atunci cand putea sa supravietuieasca fara ajutorul si influenta nimanui. In incheiere as remarca si eu o vorba care spune ca ce bine de noi ca nu avem granite cu China si ce bine ca China este asa departe de noi.

  6. @Gheorghita7: Foarte interesant… Desi tot prin profetii se spunea ca intr-o prima faza China va fi totusi in tabara Rusiei.

  7. proxy wars, da.
    si noi tocma suntem in mijlocu unui astfel de razbel.

  8. Da dar ca de obicei finalul conteaza, ma tem insa ca este prea tarziu si ca zarurile au fost aruncate. As face o analogie cu doi parasutisti agatati de o singura parasuta, unul chinez si unul rus. Ca unul sa traiasca celalat trebuie sa se sacrifice, iar timp de negocieri s-au de dat cu banul 🙂 in prabusire nu mai este. Dupa cum stim rusii nu stau bine la capitolul sacrificiul pentru straini, istoria e plina de dovezi in acest sens. Ma intreb oare ce va face chinezul ?.

    Da este adevarat ca intr-o prima faza China este aliata cu Rusia, pai uitativa astazi si vedeti ca este real, deci profetia este adevarata chiar acum in zilele noastre. Dar maine cand vor fi in aceias parasuta ?, ma tem ca chinezi si-au facut-o cu mana lor, dar cel mai grav lucru o sa fie cand tot cu mana lor o s-o faca si altora. S-au mai bine zis “EI” cu mana chinezilor o s-o faca altora.

  9. si totusi, pe “altarul” carei idei va fi sacrificata Turcia?

  10. @ Gheorghita7

    Foarte buna analiza dvs. Pana la urma asa au procedat evreii cu toate razboaiele pe care le-au declansat. Spunea cineva ca “ei” au nevoie de al treilea razboi mondial si pentru ca sa darame templul lui Omar ( se pare ca altfel nu-l pot pune jos din cauza musulmanilor care le-ar sari in cap). Deci se vor folosi de acest razboi si pentru daramarea templului ca apoi sa construiasca pe teritoriul lui,templul lui Solomon unde-l vor inscauna pe taticul lor.

  11. Mi se pare foarte plauzibil scenariu domnului Gheorghiţă, iar un indiciu în plus ar fi şi modul în care au fost proiectate forţele militare chineze şi anume, pentru războiul de uscat. Deşi se tot mediatizează lansarea primului portavion chinezesc la apă în 2014, prin recondiţionarea unui proiect ucrainean, noul avion de generaţia a 5-a nu este compatibil (deocamdată) cu o astfel de navă. Marina chineză este foarte foarte slabă, raportându-ne la gălăgia pe care o face şi cred că un singur carrier battle group, e mai mult decât suficient să facă linişte în marea chineză, având în vedere şi bazele militare din regiune. Singura ameniţare serioasă este programul chinez de dezvoltare a rachetelor anti portavion, dar usa are deja mai multe variante de protecţie împotriva unei astfel de ameninţări (ex.USS Monterrey care tocmai ne-a vizitat).

    Apoi america a început implementarea conceptului de litoral combat ships, ceea ce asigura supremaţia navală americană pentru cel puţin 4 decenii, prin promovarea unui nou concept strategic naval, : http://www.defenseindustrydaily.com/the-usas-new-littoral-combat-ships-updated-01343/ şi http://www.naval-technology.com/projects/littoral/ . Sper că nu credeţi că aceste nave sunt dezvoltate să apere portul din San francisco, sau ceva aproape de casă, ci sunt menite să deservească bazele navale din străinătate şi de departe.

    Una peste alta china nu poate spera în mod pragmatic la nimic în urma unui conflict cu USA. Americanii sunt pur şi simplu extraordinar de puternici dpdv militar iar un război naval este mult prea scump de purtat, ca să nu mai spunem că exemple precum midway sau Trafalgar, ne arată că odată pierdută lupta nu mai e cale de întoarcere. Mai mult, nu există compatibilitate a forţelor aeriene cu cele navale, ceea ce e relevant în sine: http://www.sinodefence.com/airforce/aircraft.asp . Avem apoi tancuri, artilerie, arme anti satelit, elicoptere dezvoltate în C4istar, mijloace de luptă moderne de lasere şi microunde etc, toate dezvoltate pt lupta de uscat.

    Şi tocmai pentru că resursele din siberia sunt atât de aproape de casă, în raza lor de acţiune militară, duc o campanie atât de agresivă de securizare a celor din străinătate, care sunt mai greu de apărat. Acelaşi este şi motivul pentru care rusia preferă să aducă gaz şi ţiţei din siberia în Europa şi abia de curând au deschis o magistrală spre china, deşi aceştia ar umple moscova de dolari pentru câteva concesiuni siberiene. Tocmai de teamă ca să nu se trezească cu chinezii musafiri permanenţi şi să nu-i mai poată scoate de acolo nici măcar americanii, prin război convenţional de uscat.

    Razboiul sino-rus pentru resurse va fi însă ultima opţiune a chinezilor, care vor profita acum de linişte şi vor consuma cât mai mult din resursele pe care nu le pot apăra sau pentru care nu pot garanta securitatea transportului din africa, în caz de conflict. Zic şi eu!

  12. @utzu

    Cred ce supra estimati America. O tara e puternica in razboi daca Dumnezeu ii da putere… la fel cum David l-a invins pe uriasul Goliat. Urmaresc de vreo 12 ani niste profetii despre caderea Americii, scrise de un roman ne-ortodox (oare poate fi un profet adevarat ne-ortodox?).
    Una din profetii:
    http://www.handofhelp.com/vision_1.php
    Doamne ajuta!

  13. Si totusi relatile sino-ruse nu sunt atat de prietenesti pre cum vor sa arate liderii celor doua puteri. As aminti de un diferend ascuns, Mongolia ca despre ea este vorba. Nu mai insist cu istoria in cazul de fata deoarece pe net se pot gasi informatii in acest sens.

    In lumea noastra exista doua mari zone cu potential de conflict care se pot propaga ca un foc mistuitor in toata lumea. Orientul mislociu cu Israel in frunte si Asia de Sud Est in frunte cu China. Ambele zone stau pe un butoi cu pulbere si este de ajuns o scanteie pentru a arunca totul in aer. Fata de cel de al doilea razboi mondial cand Germania lupta intr-un capat de lume si Japonia in alt capat de lume, fara posibilitatea de a se sprijini reciproc, acutuala configuratie mondiala este destul de complicata. Capacitatea de a uni aceste doua zone de conflict este de asemenea foarte probabila deoarece intre ele sunt India, Pakistanul si Iran la mijloc. Despre aceste state se poate spune ca si ele au acelasi potential de conflict ca cele doua zone amintite mai sus. Tragismul situatiei este dat tocmai de aceasta configurarea liniara a unui posibil conflict care ar uni orientul mijlociu cu Asia de Est. Si cum marea si cerul au astazi un singur castigator si acela se numeste SUA, este normal ca urmatorul conflict sa se duca exclusiv pe uscat. Si daca analizam situatia, vedem ca mai toate partile in conflict sunt in vecinatate apropiata unii cu altii, astfel putem deduce scara reala a unui viitor conflict. Acuma cine va trage primul cartus, este o loterie in fapt.

  14. @sorin
    Iertaţi-mă. Am citit în diagonală, după “Suddenly a bright light came toward me”. Poate este cineva mai înduhovnicit decât mine care să se refere aspectele ce ţin de profeţiile neortodoxe şi modul lor de “insuflare”. Părintele Cleopa s-a referit în mai multe locuri la această temă. Discuţia noastră era una “sectorială”. China este putere militară nucleară şi are rachete balistice cu rază lungă de acţiune, deci nu am dat ca sigură o victorie sau alta. Pur şi simplu reproduceam un calcul de ordin strategic sau încearcam să arăt modul în care ar gândi responsabilii chinezi. Planificarea geostrategică are ca principal criteriu de evaluare forţa militară şi modul în care este percepută/propagată, iar percepţia este realizată calitativ şi cantitativ. Oricare dintre aceste 2 lentile am alege, China este foarte foarte în urmă faţă de SUA. Este un calcul simplist dar care stă la baza oricărei previziuni.. Cred. 🙂 . Doamne, ajută!

    @Gheorghiţă

    Cred totuşi că zicala folosită şi de părintele Cleopa “Interesul poartă fesul”, justifică mult mai bine relaţiile sino-ruse decât prietenia. Dacă e să privim în istorie, vom vedea că relaţiile bazate pe interes sunt mult mai solide şi durabile decât cele ce au avut la bază apropieri dinastiale sau filiaţii/ascendeţe naţionale. Altfel, sunt perfect de acord cu dumneavoastră, deşi mă strânge în spate să fac astfel de previziuni. 🙂

  15. http://www.jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews%5Btt_news%5D=38128&tx_ttnews%5BbackPid%5D=7&cHash=c700f91aeac6414edf1577d726420579

    Doar ca să vă faceţi o idee despre discrepanţa dintre ce este marina militară chineză şi ce se preface că este!!!

  16. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Se prabuseste China? Ce se ascunde in spatele gigantului cu picioare de lut si pana cand alianta cu Rusia?
  17. Pingback: Razboi întru Cuvânt » SUA, “periculos de aproape de faliment”, conform CNN
  18. http://petremunteanu.ideilibere.ro/11499/nimic-despre-china-in-noua-editie-fp-romania/

    “Nota editorului: Cel mai important eveniment internaţional din preajmă, de la ediţia precedentă, ar trebui să fie turneul premierului Wen Jiabao pe ruta Budapesta-Berlin-Londra. Nimic despre Bucureşti. China foloseşte Ungaria drept (încă) o poartă de intrare în Uniunea Europeană. Vecinii unguri dau din coate să devină un lucrativ avanpost logistic chinezesc în regiune – drept pentru care solicită, ei, chinezilor investiţii în portul Constanţa… China e tot mai prezentă în Bulgaria, Grecia sau Serbia, în Ucraina, Ungaria şi Polonia – nu şi în România. Desigur, statele membre mici sunt suspectate că vor face lobby pentru Beijing în UE – lăsându-se la o parte că pentru Germania, de exemplu, China este marele partener comercial al epocii, atât de esenţial că nemţii preferă şi să piardă acolo tehnologii după tehnologii doar să rămână pe această piaţă de export. Apropo, România exportă în China doar ceva mărunţiş, preponderent fier vechi… Şi nu în aşteptarea unei politici comune a Celor 27 faţă de investiţiile chinezeşti în bondurile, infrastructura şi companiile europene nu stabileşte Bucureştiul o agendă de afaceri consistente şi concrete cu Beijingul. Autorii manualului de funcţionare a politicii externe româneşti, dacă există, au conceput-o unidirecţională, atentă exclusiv la sprâncenele Vestului. “

  19. http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=22140
    http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=22170
    http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=22169

    cea mai completa si documentata analiza geopolitica asupra asezarii “frontului” euro-asiatic, in 3 parti, de Mahdi Darius Nazemroaya… cu toata reticenta ce trebuie pastrata asupra platformei globalresearch.ca….

  20. observati in partea a doua acestei prezentari o harta care ilustreaza sub titlul “the eurasian balkans” posibile focare si orientari ale diversilor vectori de putere spre potentialele zone conflictale…periferic apare si romania in aceasta harta…cum apare? cine lucreaza sau a lucrat pe harta asta?
    retorice evident…

  21. Pingback: Razboi întru Cuvânt » VLADIMIR PUTIN ataca dur FEDERAL RESERVE pentru ca inunda lumea cu dolari, iar CHINA maraie amenintator fata de cheltuielile militare ale SUA
  22. Pingback: NE ASTEAPTA DIN SEPTEMBRIE RAZBOAIE MONDIALE INVENTATE PENTRU IESIREA DIN CRIZA? Asta crede Cozmin Gusa, un om bine conectat la lumea serviicilor... internationale
  23. Pingback: Nu exista alte iesiri din criza mondiala: INFLATIE SAU RAZBOI! SAU... AMANDOUA LA UN LOC - arata economistii Ilie Serbanescu si Liviu Voinea (VIDEO)
  24. Pingback: CHINA AR PREGATI UN ATAC CU RACHETE IMPOTRIVA SUA. Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, critica iar scutul de la Deveselu
  25. Pingback: “SFARSITUL DEMOCRATIEI, AL EUROPEI SI AL SUA?” Suntem pregatiti tot mai intens cu mesaje despre sfarsitul ordinii actuale a lumii prin criza economica, haosul revoltelor si razboiul mondial - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare