CUM SE OMOARA COPIII NENASCUTI SI CU CE CONSECINTE ASUPRA FEMEILOR? Reportaj fara anestezie despre avort: “E URGIE!”

7-03-2012 4 minute Sublinieri

Marea majoritate a femeilor care fac avort au până în 20 de ani. Deşi dură, descrierea unui chiuretaj poate fi o lecţie bună. În România, media avorturilor la mia de femei este de patru ori mai mare decât în Vestul Europei.

Adolescentele ajung cel mai des la avort. Durerea trupească durează o oră, cea sufletească poate ţine ani de zile.

Poate părea şocant să descrii amănunţit cum se face un avort, cum fătul este absorbit printr-un vacuum şi părţile mai mari sunt smulse cu penseta. Dar e ceea ce trebuie să afle tinerele de 17-20 de ani, care reprezintă majoritatea covârşitoare a celor ce recurg la chiuretaj. “E urgie, 80-90% dintre femeile care cer întreruperea de sarcină au până în 20 de ani. Nu e vorba de lipsa de informaţii, ci de neconştientizarea consecinţelor, e vorba de nepăsare“, spune dr. Mihai Băcilă.

Aparent, totul se încheie în 30 de minute, dar adevărul despre avort este altul: angoasa apare mai târziu şi macină psihic femeile mult timp după aceea.

Motive inventate şi pe care nu le crede nimeni

Cinci tinere aşteptau miercuri dimineaţă în aripa de chiuretaje a Spitalului “Dr. Dumitru Popescu” din Timişoara. Un sentiment ciudat li se citeşte pe faţă, oftează adânc şi groaza le dă obrajilor o tentă pământie. La ieşire, sunt galbene ca nişte lămâi stoarse. Niciuna nu vine cu părinţii aici, în general le însoţeşte o prietenă sau iubitul. “Tot timpul invocă un motiv: anticoncepţionalele nu şi-au făcut efectul, au o afecţiune pe coloană şi nu pot duce sarcina sau alte boli… Ne-am obişnuit“, mărturiseşte doctorul Băcilă. În clinica de avorturi singurul lucru adevărat e taxa: 80 de lei pentru cele mai sărace, cu anestezie locală, sau 130 de lei, dacă vrei să dormi atunci când viaţa din interior dispare, prin mâna medicului, într-o tavă smălţuită. O fiolă de Diazepam intravenos e suficientă ca să lipseşti de la propria ta despărţire de copilul care moare înainte să se nască.

“În spital nu facem consiliere psihologică”

Un nou val de teroare începe în faţa cabinetului de chiuretaje. În timp ce aşteaptă să îi vină rândul, nimeni nu îi explică unei tinere de 18 ani prin ce chinuri va trece ca să piardă sarcina nedorită. “În spitale nu se face consiliere psihologică“, spune dr. Mihai Băcilă. Ajunsă la rând, totul i se întâmplă ca la o fabrică unde se lucrează pe bandă rulantă. Fata urcă pe capra ginecologică şi, după cum a avut bani să plătească, va simţi sau nu durere. Văzut din exterior, e groaznic.

Metalul fin rupe în bucăţi embrionul

“Doare ca naiba”, mărturiseşte, la ieşirea din cabinet, cu ochii înroşiţi de lacrimi, una din tinerele care a avortat, la 25 de ani. Mai întâi, pacientei i se pun valvele metalice folosite în orice consult ginecologic. Apoi, cu un fel de andrele, lungi, numite Hegare, medicul străpunge metalul rece şi corpul pacientei, începând manevrele de lărgire a colului uterin. Sunt un fel de baghete de inox care încearcă să dilate colul de la zero la aproximativ doi centimetri, dacă sarcina este spre finalul perioadei legale în care se poate face avortul, şi anume 12 săptămâni. Este manevra cea mai dureroasă şi durează între 5 şi 10 minute. “Dilataţia colului este partea cea mai dureroasă, nu chiuretarea propriu-zisă“, explică dr. Băcilă.

La 12 săptămâni, fătul are 11–12 cm lungime, iar capul cam doi centimetri diametru. Când colul e suficient de dilatat, se intră cu chiureta. Metalul fin ascuţit rupe în bucăţi embrionul, parte din el se scurge printr-un canal special al ustensilei, într-o tavă aşezată între picioarele pacientei, în timp ce părţile mai mari sunt trase afară cu o pensă specială. “Se foloseşte o pensă lată cu care tragi bucăţi afară. Poţi scoate bucăţi de mâini, de picioare. Nu e plăcut pentru nimeni să vadă aşa ceva, nici pentru medicii cu experienţă“, mai spune specialistul. Dacă sarcina e mai mică, poate fi aspirată cu un vacuum.

Momentul în care şi medicul se satură

Nu se miră nimeni că tot mai mulţi medici refuză să mai facă avorturi la cerere. Fostul director de la Spitalul “Dr. Dumitru Popescu” este unul dintre ei. “În 1993, după 11 ani în domeniu, am decis să nu mai fac întreruperi de sarcină. Am văzut la ecograf cum se mişcă embrionul, chiar la această vârstă mică, am făcut experimente şi am înţeles că este vorba de viaţă uterină. Din acel moment nu am mai fost de acord să irosesc o potenţială viaţă umană, explică dr. Dan Păscuţ.

El crede că este nevoie de multă educaţie sexuală pentru ca tinerele să nu mai ajungă la chiuretă. “Din experienţa mea, cele mai multe femei care fac chiuretaje sunt tinere, adolescente, până în 20 de ani, nu vorbesc cu familiile, acasă, nu au educaţie la şcoală. În mod normal orele de educaţie sexuală ar trebui începute la şcoală şi continuate în primii doi ani de facultate“, e de părere medicul.

[…]

Româncele preferă “contraceptivele” naturale

Aproximativ 30% din femeile din Europa care rămân însărcinate aleg să renunţe la sarcină, arată cea mai recentă statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Cea mai mare rată a avorturilor este în ţările estice. Dacă în Europa Occidentală rata avorturilor la cerere este de 12 la 1.000 de femei de vârstă reproductivă (între 15 şi 44 de ani), în Europa de Est, au loc 43 de întreruperi de sarcină la 1.000 de femei. […]

NOTA:

Mai departe aticolul pledeaza previzibil si inacceptabil pentru noi pentru contraceptie, adica pentru formele mai subtile si mai incipiente de avort nevazut, nestiut si nesimtit… doar pentru evitarea traumelor. Insa reportajul de fata poate ajuta la constientizarea si la descurajarea tinerelor (mai ales) care pot ajunge in situatia de a-si lua pe constiinta uciderea rodului pantecelui lor si… toate chinurile care urmeaza si care, in absenta pocaintei, pot deveni vesnice, Doamne fereste-le!


Legaturi:


Categorii

1. ȘTIRI, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “CUM SE OMOARA COPIII NENASCUTI SI CU CE CONSECINTE ASUPRA FEMEILOR? Reportaj fara anestezie despre avort: “E URGIE!”

  1. “Durerea trupească durează o oră, cea sufletească poate ţine ani de zile.”

    Nu, nu tine ani de zile, ci tine toata viata, atunci cand l-ai intalnit pe Hristos !!!

    Am trei copii, dar am facut si trei avorturi inainte de a-l avea pe al treilea !

    Si pe al treilea imi doream sa-l am si nu mai ramaneam insarcinata, doar ca m-am rugat cu lacrimi la Sfanta Fecioarea si mi-a dat-o pe fetita care acum are 9 ani.

    M-am spovedit, am tinut canon, ma pot din nou impartasi, dar…durerea care este in sufletul meu este mai mare decat orice inchipuire.
    Poate ca Dumnezeu m-a iertat, pentru ca El este Bun, dar eu nu ma voi ierta niciodata…:-(((

  2. @ Hrisanti

    Hrisanti, durerea ta ma doare si pe mine. O simt ca e mare si adanca. Domnul sa te acopere cu mila Lui!

    Stii cum se poate sa echilibrezi balanta? Sa ajuti cel putin 3 copii straini sa vina pe lume. Daca ajuti si la cresterea lor, atunci vei vedea cum Domnul se va milostivi mai mult. Poate ca o faci deja … 🙂

    Sa ma ierti, ca am indraznit sa intervin intr-o asa intima destainuire. Am facut-o din credinta ferma ca noi, femeile, cele crestine in special, indiferent daca am trecut prin asa ceva sau nu, avem o datorie sfanta de a vorbi in public cat mai clar si mai convingator despre aceste lucruri. Datoria de a vorbi adolescentilor in special si de a-i ajuta dupa putinta. Nu cred ca ar trebui sa treaca tanar prin viata noastra caruia sa nu-i vorbim despre infranare, feciorie, contraceptie, avort, depresie, pacat, etc. Cat nu ar face o vorba buna, dar ferma si … venita la timp?

    Copiii tarii acesteia, nascuti si nenascuti, sunt durerea mea cea mare. Aici e o batalie mare de dus! Iar batalia aceasta se castiga si cu pasi mici si cu pasi mari!

    Doamne, da-ne putere sa ne strigam durerile!

  3. Imi vine sa plang cand citesc despre aceste lucruri, sufar pentru suferintele cunostintelor mele care au facut avorturi si care apoi au urlat de durere sufleteasca, unele inca foarte tinere nu mai pot face copii niciodata!!! Nu are nimeni dreptul sa judece o femeie care face avort, pedeapsa pentru ea este oribila si vine imediat… tot ce putem face este sa luptam ca sa ajutam cat mai multe femei sa aduca pe lume copiii, cu orice pret si risc, nimic nu cred ca se compara cu durerea unei tinere de 25 de ani care afla ca niciodata nu va mai ramane insarcinata din acest motiv… Tot ce mai putem face este sa ne rugam sa fie iertate de Dumnezeu cele pacalite, constranse… cel putin in viata de dincolo… caci nu pot sa cred ca cineva avorteaza in deplina cunostinta a ceea ce se intampla acolo.

  4. Nu, dar e cumplit cand anestezia nu tine si simti toata acea lupta cumplita intre copilasul care se prinde cu toate puterile de tine si clestele nemilos care-l extrage bucata cu bucata din pantece. Si apoi plangi o viata ca nu mai poti avea alt copil, iar cand iti mai da Dumnezeu unul e asezat gresit in trompa care explodeaza… si tot Dumnezeu iti salveaza viata, desi nu meritai decat fundul gheenei. Abia atunci inveti sa ierti chiar si pe doctorul homosexual si protestant care ti-a salvat viata si a uitat sa mai scrie un raport cu ce a ramas in tine, si pana la urma ajungi poate sa te ierti si pe tine. Mai rau e cand uiti insa …

  5. Problema cea mai dureroasa este ca toata lumea din jur ma sfatuia sa fac aceste avorturi, ziceau ca nu o sa am cu ce sa-i cresc, ca numai sectantele fac multi copii…numai prejudecati !
    Sa nu credeti ca vreau sa ma disculp, stiu foarte bine ca am facut crima si “pacatul meu inaintea mea este pururea”, dar spun asta pentru ca familiile ar trebui sa sprijine aceste persoane, sa le incurajeze, din contra, sa faca copiii, nu sa-i lepede !
    Si chiar daca o fata tanara a gresit, asa este tineretea mai nabadaioasa, dar nu este nicio rusine sa dai viata unui copil, in nicio circumstanta !
    Cand am venit la credinta si am realizat ce am facut, nu pot descrie ce durere m-a sfisiat si ma sfisie si acum, desi au trecut atatia ani de atunci si am mai facut un alt copil intre timp…
    Chiar daca sunt lucruri intime, trebuie sa le spunem, caci poate salvam alti bebelusi de la moarte, strigand durerea si remuscarea care te macina dupa asa ceva.

    Domnul sa ne ierte pe toti !

  6. Mai trebuie adaugat cred ca o alta forma de avort “mascat” ca sa-i zic asa, este fecundatia in vitro !
    Poate fi inteleseasa dorinta cuplurilor sterile sa aiba copii, dar nu ar trebui sa recurga la fecundatia in vitro care inseamna si uciderea, inghetarea, alegerea pe criterii de “calitate” sau utilizarea pentru scopuri asa zis stiintifice ( ca de fapt sunt de-a dreptul satanice)a unui numar de embrioni mult mai mare decat cei implantati in uter si nascuti.
    Este dureros sa spun, pentru ca stiu ca sunt mame care au copii conceputi in vitro si ca se intristeaza cand aud aceasta, dar trebuie stiut si recunoscut ca o femeie care accepta fecundatia in vitro a si facut poate 10 avorturi odata !!!
    Trebuie ca femeile care recurg la asa ceva sa fie constiente ca aduc pe lume un copil, doi sau trei, dar in acelasi timp isi ucid mult mai multi, cu atat mai multi cu cat repeta acest act.

    Domnul sa ne miluiasca pe toti !

  7. Adoptia mi se pare o solutie excelenta atat pentru femeile care nu au copii si ii doresc din tot sufletul cat si pentru cele care nu se simt capabile sa fie ele insele mame. Se evita si fertilizarea in vitro si avortul. Si se ofera sansa la viata si educatie unui suflet de om. Cunosc cateva persoane care au adoptat dupa ani intregi in care au dorit copii si acum sunt foarte impacate cu Dumnezeu si cu viata si sunt fericite.

  8. Pingback: Cum se omoară copiii… - Asociaţia ProVita filiala Gorj
  9. Cu ani in urma,fosta sotie,la un moment dat datorita situatiei economice a familiei si la sfaturile mamei sale, care erau lege pt ea,a facut un avort.
    La momentul casatoriei spusesem ca nu sunt de acord cu avortul niciodata si deci cind a luat decizia de a avorta am fost impotriva,dar cum influenta mamei era mai mare,decizia era luata,am ridicat resemnat din umeri.Chiar am asteptat-o la iesirea di spital cu caruciorul in care aveam un baietel de 6 luni si fetita care era deaproape 4 anisori.Cred ca asta a fost o acceptare tacita pe care nu voiam sa o recunosc. In sfarsit…
    Anii au trecut ,am ajuns la divort si iata-ma in Spania cu iluzia ca voi face mare branza, un kil de cas, cum se zice.
    Preocupat de problemele noi intilnite in situatia de imigrant chestia cu avortul era ceva demult uitat,dar intr-o noapte am avut un vis: eram pe un drum cu un copil mic, sugar, in brate si alaturi era silueta unei femei .Era in chipul fostei sotii iar deodata trebuia sa trecem o punte ingusta. Femeia nu voia zicand ca are o slabiciune si pt a putea trece i-am zis ca o voi ajuta dar sa faca un mic efortsa nu cada. Astfel stransesem baietelul la piept cu mina stinga,iar cu dreapta inarcasem pe spate corpul femeii,care era ca un sac de cartofi adica nu avea nici o vlaga.In momentul in care am facut doi pasi pe acea punte s-au ridicat niste flacari inalte in stinga si dreapta noastra speriindu-ma ingrozitor.Strigam femeii sa-si revina.In grija de a o salva de a nu cadea am neglijat pret de citeva clipe pruncul.
    Cind deodata il simt ca misca si il privesc.Deja ajunsesem in cealalta parte si am lasat corpul femeii sa cada ,pericolul trecuse,dar… .Vai mie!Pruncul avea fata desfigurata de flacari incit chipul nu i se putea distinge si asa acel chip deformat plingea.AM AUZIT PLINSETUL LUI IN ADINCUL INIMII SI intrebarea luia rasunat in fiinta mea:-DE CE MI-AI FACT ASTA?

    Nu va pot descrie disperarea ce m-a cuprins si tristetea care s-a cuibarit in sufletul meu.Am deschis ochii si auzeam intr-una acel plins si intrebarea.
    Catre dimineata am strigat din adincul disperarii mele:Copile,tatii te iubeste! am simtit o mica alinare.Toata saptamina care a urmat de fiecare data cind auzeam plinsetul raspundeam in acelasi fel pina cind am simtit totala alinare.Atit eu cit si pruncul care plinsese.L-am simtit zambind si impacat iar eu de atunci in fiecare prunc care-l vad imi pare ca vad pe al meu pe care l-am pierdut.

    De atunci m-am gandit neincetat;daca eu care sint doar partas,colateral am avut o mustrare asa de puternica ce v-a fi de femeile care fac avort.Eu am avut posibilitatea sa-i spun ca-l iubesc ,dar mamele care-i avorteaza ce vor face?

    Doamne iarta-ne!

  10. @ion: Multumim ca ne-ati impartasit o alta perspectiva a durerii pe care multi o avem, chiar surprinzatoare perspectiva…

    Sa nu uitam ca si mamele si tatii au posibilitatea pocaintei adevarate si a iertarii lui Dumnezeu, care nu vrea moartea pacatosului, ci intoarcerea lui. Sa dea Dumnezeu sa ne fie intoarcerea definitiva.

  11. @ Ion

    Ion, marturia ta si ale altora, le-as face una cu usile cabinetelor ginecologice. Le-as imprima pe materialul lemnos, sa nu mai poata sa fie sterse, rupte, deteriorate. Sa cunoasca cei ce nu cunosc chinul ce urmeaza, sa cunoasca mila lui Dumnezeu, sa-si cunoasca copilul, acela ce ar putea fi, din pantecele lor.

    Si eu am fost aproape sa cad in aceasta prapastie, in acest chin de nedescris. Eram aproape de a termina relatia cu prietenul meu, si atunci am ramas insarcinata. Presiunea din partea lui era foarte mare, mai ca nu parea sa fie alta solutie, de a iesi onorabil (conform principiilor ipocriziei lumesti) din aceasta “situatie”.
    Insa Dumnezeu m-a ajutat sa-mi tin o fagaduinta mai veche, prin care imi juram eu mie, sa nu fac niciodata un avort. Si m-a ajutat. Insa m-am chinuit cateva saptamani, incercand sa gasesc o solutie, astfel incat sa nu ranesc lumea si nici ei sa nu ma chinuie cu presiunea lor. Si Bunul m-a ajutat. Mi-a dat in gand o data sa mint. Da, sa mint. I-am spus tatalui ca am facut avort, ca sa nu ma mai chinuie si planuiam sa ma duc undeva la o manastire (ma gandeam ca trebuie sa ma primeasca) sa-mi nasc copilul, si apoi voi mai vedea. Insa planurile mele nu au iesit asa cum le vazusem eu. A fost greu, dar a fost bine in final si nu as schimba nimic. Iar minunea, bucuria de a-mi vedea si a-mi creste copilul este cea mai mare. Cred cu tarie, copilul meu e mantuirea mea, pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

    Acum stau in fiecare seara cu el, citesc din povestirile sfintilor si parintilor nostri. Si el imi spune deseori: mami, vreau sa fim si noi sfinti!

    Doamne, da-ne curaj si buna vedere sa cunoastem bucuriile pe care vrei sa ni le dai!

  12. Ce nu am spus in marturia de mai sus, este cum s-a facut simtita lucrarea lui Dumnezeu in sufletul meu si in ai celor apropiati.

    Cand am luat hotararea de a minti pe tatal lui ca am facut avort, am simtit din acel moment pana dupa nastere, mult timp, o liniste adanca, o pace interioara profunda. Ca si cum totul este in regula, totul va fi in deplina siguranta. Pozele mele din perioada sarcinii si luni bune dupa nastere, arata o alta persoana.

    In prima luna de sarcina, cand eu insami nu stiam de ea, am fost cu mama mea la o manastire. Mama a dat un pomelnic unui calugar, iar acesta la numele meu, i-a spus: “Fata aceasta poarta o taina. Dar sa lasati taina sa se descopere la momentul potrivit. Nu spuneti si nu intrebati nimic.” Mama mi-a spus mai tarziu de lucrul acesta.
    Apoi tot mai tarziu, mama a avut un vis in care bunica mea, ii spunea sa aiba grija mine, sa nu ma supere. Trebuie sa spun ca mama era foarte suparata pe ceea ce am facut.

    Dumnezeu a aratat multe semne in perioada aceea. Ma uit in urma si sunt uimita de lucrarea Lui. Mila Lui a fost tot ce s-a intamplat cu mine.

    Cand s-a nascut baietelul meu, a primit numarul de ordine, cel care se tine la manuta, exact numarul apartamentului in care stau. In caz ca mai erau dubii :).

    Hrisanti si Ion, m-ati rascolit cu marturiile voastre.
    A venit momentul sa dau marturie despre lucrarea Lui, ca prin mila Lui, am avut ce am avut de zis astazi.

    Ce le-as spune tatilor care isi imping iubitele la avort:
    – Tu ai fi vrut sa fii avortat?
    Va asigur, ca indiferent de cat de grea le-a fost viata pana in acel moment, raspunsul va fi intotdeauna: Nu.

  13. (Parintele Arsenie Papacioc (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!), atunci cand spovedea barbatii ii intreba daca sotiile lor au facut avort, deoarece spunea, sfintia-sa ca vina nu este doar a femeii, ci apartine si barbatului, in mod egal.)

  14. @carmen

    Parintele Arsenie Papacioc era un mare duhovnic si cred ca este acum un Sfant care se roaga pentru noi !
    Mi-aduc aminte de un om care a mers la el, fiind casatorit cu o sectanta…
    Si i-a spus parintelui : nu am postit si nu m-am rugat indeajuns.
    Iar parintele i-a spus: te impartasesti pentru ca nu ai lasat credinta ta, desi ai o femeie sectanta.
    De asemeni cred ca s-a rugat si se roaga pentru femeile ai caror barbati nu sunt crestini cu fapta, si le obliga sa nu tina randuiala crestina !

    Si cred ca se roaga pentru toate femeile crestine, caci sfintia sa aducea tot timpul aminte ca Hristos a adus femeia crestina la nivelul unui respect pe care nu l-a avut dupa legea veche. Caci Hristos Insusi s-a nascut din Sfanta Fecioara, si a vorbit femeilor (vezi cananeanca) intr-o vreme in care acest lucru era interzis…

  15. Pingback: Dr. Vasile Astarastoae si Larisa Iftime: PLEDOARIE PENTRU VIATA [video]/ LOGICA INUMANA a legislatiei avortului/ Si barbatul e VINOVAT de avort - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: Ce trebuie sa facem INAINTE SI DUPA IMPARTASIRE?/ Invidie si DUPLICITATE/ Pr. Dan Damaschin despre URMARILE TRAGICE ALE AVORTULUI, CONTRACEPTIE si CRUCEA DE MAMA/ IPS Ierotheos Vlachos – interviu despre episcopi, sminteli, secularizare si clericii c
  17. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre VIITORUL ROMANIEI: “O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie!” -
  18. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre gravitatea PACATULUI AVORTULUI si CUM POATE FI IERTAT -
  19. Dragii mei sa ma iertati ca sunt asa de directa.
    Exista si un alt remediu ca sa nu se ajunga la avort: evitarea desfraului. Pe nici una din doamnele pe care am auzit aici plangandu-se de avortul pe care l-au comis nu le-am auzit zicand ´´ vai mie, am ajuns in aceasta situati din cauza desfraului´´ (folosesc acest termen ca sa nu trebuiasca sa folosesc alt termen mai dur).
    Dragele mele, barbatii or fi ei cum or fi dar o femeie nu ramane insarcinata daca nu ar colabora si ea.
    Deci fetelor inainte de casatorie – nu desfranati si din start nu va exista posibilitatea de a comite pacatul avortului.
    Iar femeile casatorite ar trebui sa stie ca dupa normele Bisericii Ortodoxe nu pot as mentina relatii sexuale cand au chef ci numai dupa canoane (sunt zile cand aceste relatii nu sunt permise). Deci si aceasta masura limiteaza porcentajul de posibilitate de a ramane insarcinata. Sa nu uitam ca sexul a fost creat pentru PROCREERE si nu pentru ca doamna / domnisoara ii se umfla orgoliul de ce sexi e ea si ca sigur barbatul va sucumba in fata unei propunei de o partida de sex.
    Caci la urma urmelor nici barbatii nici femeile nu suntem animale incapabile sa ne stapanim. Omul e o creatie impresionanta si unul din motive e, cred eu, acela ca se poate stapani si rectifica comportari anormale si / sau abuzive.

    Fac acest comentariu din punxctul de vedere al unei femei de 30 de ani, foarte normala din punct de vedere al necesitatilor mele afective si sexuale, femeie care a castigat un concurs de Miss la 14 ani (va o spun nu ca sa ma mandresc ci ca sa intelegeti ca nu sunt o anormala, o dezaxata, etc…).
    Si nu, niciodata nu imi voi omora copilul si sa ma pazeasca Cel de Sus de o situatie in care sa imi pun problema unui avort!

  20. Iulia,
    inteleg ca sunteti o doamna sau domnisoara frumoasa, normala si cu frica de Dumnezeu. Poate va face placere sa recititi aceasta pilda, ca sa nu mai aveti regrete ca nu ati folosit un termen mai dur fata de surorile noastre care si-au marturisit suferinta (si implicit pacatul).

    Sfânta Evanghelie după Ioan
    “Capitolul 8
    3.Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
    4.Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
    5.Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
    6.Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
    7.Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
    8.Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.
    9.Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.
    10.Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
    11.Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.”

  21. Draga Cititor,

    Iti multummesc foarte mult pentru ca mi-ai reprodus aceasta evanghelie foarte draga mie.
    Dar nu cred ca are legatura cu ceea ce eu am expresat in postul meu de mai sus. Tu confunzi un sfat pe care il dau eu luandu-l ceva asa ca si cum le-as judeca pe aceste mame? De ce simti tu ca eu le judec? A judeca pe cine este a zice/gandi: ´´ai facut rau, esti o pacatoasa, vei arde in iad, trebuiesti pedepsita, etc, etc…´´ Ori eu nu am zis asta.

    Nu poti sa negi ca in ziua de azi societatea romaneasca (si nu numai) se axeaza in jurul sexului. Daca nu ma crezi intra, de curiozitate pe orice site de relationare sociala si spune-mi de curiozitate cam ce fel de fotografii de profil publica fetele de intre 15 – 25 de ani. Uita-te pe strada cum merg imbracate fetele din acelasi grup de varsta… De ce ne mai miram ca apare desfraul si ca ca o consecinta aleatorie sarcina si avortul?

    Draga cititor imi pare foarte rau dar nu pot sa am cuvinte de mila pentru o mama care a avortat – la fel cum nu pot sa am cuvinte de mila pentru un criminal sau pentru Ceausescu sau pentru Hitler. Stii de ce este asa de teribil avortul? Pentru ca nu numai ca omoara o persoana nevinovata si neajutorata, in acelasi timp omoara o generatie intreaga care ar fi putut fi creata de la acel embrion avortat. NU SUNT O ASA DE BUNA CRESTINA INCAT SA-MI FIE MILA DE MAMELE CARE AVORTEAZA In orice caz imi rezerv mila pentru acea biata si mica fiinta umana omorata prin rupere in bucati de vie in timp ce traia in pantecele mamei lui / ei. Intr-un avort nu mama este victima ci copilul avortat. Mentinerea unor relatii sexuale implica ca mamele au fost mature in acel moment, au stiut ca prin legea lui Dumnezeu orice relatie sexuala poate termina cu o sarcina – deci au avut inteligenta necesara de a discerne intre ce e bine si ce e rau. Mila crestina nu se aplica aici pentru mamele ucigase. De pacat nu trebuie sa ai mila niciodata, ci trebuie smuls din radacina ianinte de a ajunge la mai rau.

    DAR NICI NU LE JUDEC. Le ofer un sfat si nu numai femeilor care au avortat – ci si tuturor celor dispuse sa asculte un sfat ca sa nu trebuiasca sa treaca prin o situatie atat de groaznica.
    Cred ca ai vazut bine ca am pus mai sus ´´sa ma pazeasca Cel de Sus de o situatie in care sa imi pun problema unui avort!´´

    In afara de sfatul de mai sus sa limiteaze, im masura posibila – relatiile sexuale bazandu-se pe principiile de sus –
    Un singur lucru pot sa le mai indemn pe surorile mele femei: SA NU MAI AVORTEZE.
    NICIODATA

    Draga Cititor eu cred ca ti-ar prinde foarte bine sa recitesti evanghelia pe care tu insuti ai expus-o. Caci tu imi recomanzi aceasta evanghelie – ca raspuns in baza unei evaluari ale tale asupra postului meu (oare se poate considera ca m-ai judecat? las raspunsul la latitudinea ta) pentru un SFAT pe care l-am dat ca femeie unor femei.

    PD
    Tu oare cum te-i fi simtit draga Cititor daca mama ta te-ar fi avortat? Sau gandeste-te cum te-ai simtit daca adult fiind te-ar lega cineva si te-ar cioparti de viu smulgandu-ti pe rand maineli, picioarele si / sau capul.

  22. Pingback: Mai poate fi numita Romania Gradina Maicii Domnului? “INCA NE MAI TINE DUMNEZEU, DAR PANA CAND?” - Recomandari
  23. Pingback: FILM RUSESC ANTI-AVORT: ”Iluminarea”/ MITUL SUPRAPOPULARII/ Dreptul la viata al… plantelor (!) sau schizofrenia ideologiei ecologiste - Recomandari
  24. http://impantokratoros.gr/1B784512.ro.aspx

    Un moment care merita vazut. Pentru curajul acestei femei si pentru credinta ei.

  25. Pingback: CAMPANIE ANTI-AVORT LA SIBIU. Pr. Catalin Dumitrean: “SE DISTRUGE FAMILIA SI NEAMUL si acest lucru convine acelor forte care ne cer sa spunem raului bine si care vor sa distruga orice identitate”. NOUL COMUNISM MONDIAL? - Recomandari
  26. Pingback: MASACRUL AVORTURILOR IN ROMANIA/ “Pinguini mov” – termenul folosit in loc de “baiat” si “fata” pentru a nu jigni TRANSSEXUALII/ EUGENISM SI TOTALITARISM [documentar video] - Recomandari
  27. Pingback: UCIDEREA PRUNCILOR NENASCUTI – RAZBOIUL IMPOTRIVA PRUNCULUI IISUS: Avortul ucide si pe cei vii. “AVORTUL, ULTIMA EXPLOATARE A FEMEII” (si video) - Recomandari
  28. Pingback: MARTURIA UN GINECOLOG CARE REFUZA SA MAI FACA AVORTURI SI LUPTA PENTRU VIATA: Doctorul Ionel Cioata din Timisoara (video) | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN (si audio) despre TAINA DUHOVNICEASCA A NASTERII PRUNCULUI IISUS IN NOI si CATASTROFA AVORTURILOR: “Ori supravietuim urmand lui Hristos, ori suntem niste Irozi blestemati care ucidem si sufletele noastre, si pruncii cei nev
  30. Pingback: Parintele Dosoftei de la Putna despre CRIMA AVORTULUI SI TACEREA NOASTRA VINOVATA/ Parintele Vasile Mihoc: TRADAREA CRESTINISMULUI IN OCCIDENT A DUS LA LEGILE “HOMOSEXUALE” IMPOTRIVA FIRII | Cuvântul Ortodox
  31. Pingback: O noua scandalizare a presei “liberale” fata de ora de religie. UNUI ELEV I S-A FACUT RAU VIZIONAND FILMUL DESPRE AVORT “STRIGATUL MUT”. Despre ipocrizia avortionistilor | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare