CURTEA CONSTITUTIONALA se pronunta asupra recunoasterii PARTENERIATELOR GAY incheiate in afara tarii/ Un drept la replica fata de MANIPULARILE despre initiativa COALITIEI PENTRU FAMILIE/ ILIBERALISMUL SI ANTIDEMOCRATISMUL SECULARISTILOR

• Antena3: Curtea Constituţională stabilește dacă recunoaște căsătoriile gay

Curtea Constituţională va judeca azi dosarul privind recunoaşterea mariajului gay al cuplului Adrian Coman şi Robert Hamilton.

Asta după ce judecătorii CCR au cerut Curţii Europene de Justiţie lămuriri şi informaţii suplimentare privind legislaţia în domeniu.

Adrian şi Clay şi-au unit destinele în Belgia şi de mai bine de trei ani cer instanţelor din ţara noastră să le recunoască mariajul şi faptul că sunt o familie.

Pe de altă parte un grup de asociaţii reunit sub titulatura Coaliţia pentru Familie a adunat peste trei milioane de semnături pentru schimbarea constituţiei. Mai exact, să fie scris clar că o familie este formată dintr-o femeie şi un bărbat.

• Coalitia pentru familie:

„ADEVĂRUL” continuă să se compromită prin propagarea de teorii aberante și, mai nou, au renunțat și la aparențe: nici nu ne mai solicită punctul de vedere atunci când scriu despre noi. Așa se învață probabil la facultățile de jurnalism, azi!

Presă – NU, instrument de propagandă – DA!

Nu e de mirare că sunt în insolvență!

• Coalitia pentru familie: DREPT LA REPLICĂ

În legătură cu articolul „Chiulul sau Constituţia? De ce a făcut PSD pasul în spate pe definiţia familiei tradiţionale. Cernea: Niciun partid nu se opune acestui referendum homofob” („Adevărul”, 29 martie 2017) [1]

Coaliția pentru Familie face următoarele precizări, pe care solicită redacției „Adevărul” să le facă publice pe website-ul adevarul.ro:

1. Nu este pentru prima dată când, în decursul documentării, redactorii omit să solicite punctul de vedere al actorilor principali ai acestei inițiative legislative, adică inițiatorilor ei. Deși obligația ce le revine în acest sens este cât se poate de clară, fiind chiar una dintre îndatoririle lor esențiale, jurnaliștii continuă să se abată grav de la normele deontologice. În schimb, solicită opinii de la persoane care nu au nici un fel de legătură cu proiectul de revizuire a Constituției! Și, ca un făcut, toate aceste persoane sunt oponente ale revizuirii!

2. Se fac afirmații eronate cu privire la unele dintre efectele inițiativei legislative de revizuire: inițiativa ar „restrânge conceptul de familie” și astfel ar „lăsa fără protecție constituțională familiile monoparentale”.

Această afirmație tendențioasă apare chiar din al doilea paragraf al articolului, unde se precizează „Iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei, prin care familia este definită ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie” – și continuă după intertitlurile 2 („Mamele singure nu vor mai fi ocrotite”) și 3 („România riscă suspendarea votului de la Consiliul Europei”) cu declarații luate președintei APADOR-CH și respectiv deputatului Gabriel Andronache, autorul unui amendament pe care chiar și colegii d-sale de partid din Comisia Juridică l-au respins.

În primul rând atragem atenția că inițiativa NU urmărește „definirea familia ca uniunea între un bărbat și o femeie”, ci clarifică definiția căsătoriei ca act juridic care stă la baza întemeierii familiei!

Distincția este deosebit de importantă întrucât, conform tezei a 3-a din același aliniat 1 al art. 48, teză care nu va fi atinsă de revizuire, familia se întemeiază și pe faptul biologic al descendenței, respectiv pe raportul juridic (drepturile și obligațiile) izvorât din calitatea de părinte. De asemenea, conform alin. 3 al aceluiași art. 48 din Constituție, „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie”. De unde rezultă, deci, eliminarea familiilor monoparentale de sub protecția legii fundamentale – sau discriminarea mamelor singure?!

După revizuire, statul va continua să acorde aceeași ocrotire și aceleași drepturi copiilor crescuți de un singur părinte, de doi părinți necăsătoriți sau de oricare rudă care are acest drept (bunici etc.) ca și celor crescuți de ambii părinți căsătoriți și să recunoască relațiile dintre aceștia ca relații de familie, așa cum o face și în prezent prin Constituție și prin legislația în vigoare.

Singura „formă de familie” care nu primește și nu poate primi recunoaștere este aceea întemeiată pe uniunea între două persoane de același sex, acesta fiind de fapt motivul opoziției furibunde la proiectul de revizuire și nu grija față de familiile monoparentale, care au intervenit în retorica APADOR, Accept ș.a. doar de câteva luni, de când acestea au sesizat că pot specula, fără scrupule, o categorie socială vulnerabilă pentru a-și atinge scopurile!

De altfel, afirmațiile reprezentantei APADOR-CH și ale deputatului Andronache sunt contrazise chiar de decizia (nr. 580/2016, unanimă) Curții Constituționale privind inițiativa cetățenească de revizuire a Constituției: „Propunerea de modificare a art. 48 alin.(1) din Constituţie se referă exclusiv la dreptul la căsătorie și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie. Alte drepturi fundamentale […] nu sunt puse în discuţie de iniţiativa de revizuire.” (para. 44) [2]

Așadar, revizuirea Constituției propusă de cele 3 milioane de cetățeni semnatari ai inițiativei legislative nu anulează nici un drept existent!

Dacă autoarea s-ar fi documentat cu privire la discuțiile care au avut loc în Comisia Juridică asupra amendamentului d-lui deputat Andronache, ar fi aflat că aceste aspecte au fost lămurite.

În condițiile în care de mai bine de 2 săptămâni am difuzat intensiv, prin intermediul website-ului propriu și prin trimitere directă presei, inclusiv publicației „Adevărul”, poziția noastră [3]prin care demontam această pretinsă vulnerabilitate a proiectului de revizuire, găsim absolut inadmisibil că se insistă pe propagarea unei teorii lipsită de orice fundament juridic și sociologic și, mai grav, că se omite, ca și cum nu ar exista, poziția Coaliției pentru Familie.

Regretăm că „Adevărul” demonstrează din nou părtinire și lipsă de onestitate în reflectarea parcursului inițiativei legislative a cetățenilor de revizuire a Constituției României.

Vă solicităm respectuos să publicați aceste precizări absolut necesare, pentru a dovedi buna credință în informarea corectă a publicului cu privire la acest subiect.

Cu stimă,

Biroul de presă al Coaliției pentru Familie

–

[1]http://adevarul.ro/news/eveniment/chiulul-constitutiaa-facut-psd-pasul-spate-definitia-familiei-traditionale-1_58da99665ab6550cb8c10638/index.html

[2]http://www.coalitiapentrufamilie.ro/docs/decizie-ccr-casatorie.pdf

[3]http://coalitiapentrufamilie.ro/2017/03/13/familia-monoparentala-este-si-va-fi-recunoscuta-si-ocrotita-si-dupa-referendumul-de-revizuire-constitutiei/

• DW/Horatiu Pepine: Marșul pentru viață și integrarea europeană

Am observat de câțiva ani că în România revine încetul cu încetul încrederea și atitudinea pozitivă față de natalitate. Statistica este în continuare destul de deprimantă, dar numărul avorturilor prin raportare la numărul nașterilor a scăzut totuși constant chiar și în perioada de criză de după 2010, ca dovadă că asistăm la o mutație de profunzime. În orice caz, sunt semne că românii iau distanță față de excesele anilor 90, atunci când până și partizanii planificării nașterilor din Occident erau oripilați de lipsa de scrupule a sistemului medical. Legea liberală din 1990 privind accesul liber la avorturi în spitalele de stat (unul dintre primele decrete-lege ale CFSN) a rămas neschimbată, dar oamenii au privit viața cu mai multă încredere ceea ce le-a permis să fie mai generoși.

Cu toate acestea subiectul avortului continuă să fie subiectul unei aprinse dispute ideologice. Intervievat de ProTV în cursul reportajului despre manifestația de sâmbătă, un exponent al gândirii seculariste a pretins că ”Marșul pentru viață” ar fi, în realitate ”un marș pentru intoleranță” (Toma Pătrașcu, militant ASUR). Afirmația este semnificativă pentru un curent care a luat o mult mai mare amploare în vestul Europei. De exemplu, în decembrie anul trecut, Senatul francez adopta, inclusiv cu voturi din partea dreptei, un proiect de lege inițiat de socialiști menit să penalizeze site-urile de Internet care își propun să descurajeze avorturile difuzând ”informații părtinitoare”. Orice publicație online care ar căuta să popularizeze efectele negative ale avortului ar cădea inevitabil sub incidența acuzației de ”părtinire”.

Trecând peste faptul evident – și care a fost subiliniat și în dezbaterea franceză – că o asemenea lege restrânge dramatic libertatea cuvântului, esențial este că gândirea secularistă care animă proiectul tinde tot mai mult să-și creeze pârghii legale prin care să împiedice orice formă de opoziție. Proiectul de lege din Franța ne arată că partizanii avortului liber au încetat să fie apărători ai libertății de alegere (”pro choice”), devenind în cele din urmă apologeți ai unui ”adevăr” unic, care nu poate fi pus la îndoială. De la libertatea de alegere s-a ajuns, pe nesimțite, la o alegere unică.

De fapt asistăm la o răsturnare de perspectivă și la tentativa de substituire a unei interdicții cu altă interdicție. Militantul secularist citat mai sus, continua, de altfel, spunând că societatea ar avea nevoie nu de ”marșuri pentru viață”, ci de introducerea în școli a ”educației sexuale”. Dar simpla alăturare a celor două subiecte dezvăluie faptul că această materie școlară nu ar urmări altceva decât combaterea radicală a vechilor scrupule care însoțesc avortul.

Este firesc să ne întrebăm atunci, cine este intolerant: cel care pretinde omului să reflecteze înainte de a lua o decizie ireversibilă sau celălalt, care încearcă prin sancțiuni legale să interzică orice reflecție, instituind un program de propagare a adevărului unic?

Dar întrebarea și mai importantă, mai ales în contextul reuniunii de la Roma, privește sensul către care se îndreaptă Europa însăși. Faptul că în Franța, care este un pilon central al construcției europene, partidul de guvernământ intenționează să pedepsească cu doi ani de închisoare și cu amendă de 30 000 de euro tentativa de a pune piedici (retorice) în calea avorturilor, ne arată că gândirea secularistă se îndepărtează tot mai mult de practica politică liberală.

Dacă Polonia și Ungaria sunt supuse unei puternice presiuni din partea Comisiei Europene pe tema libertății presei, nu s-a auzit nici cel mai mic zvon despre monitorizarea politicilor franceze în materie de libertate a cuvântului. Or, acest lucru sugerează că între seculariștii francezi și aparatul de la Bruxelles nu există niciun dezacord de ordin ideologic și că aceste tentative liberticide sunt privite cu indulgență dacă nu chiar cu simpatie.