De ce nu cinstim Martiriul Sfintilor Brancoveni ca SARBATOARE NATIONALA? Ce inseamna a gandi si simti “romaneste”?

17-08-2013 11 minute Sublinieri

brancoveni-1

Sfinţii Brâncoveni au fost martirizaţi în zi de Adormirea Maicii Domnului, acum 299 de ani. De aceea, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, când a decis canonizarea (20 iunie 1992), i-a trecut în calendar cu data de 16 august. Rog Sfântul Sinod să acorde cruce roşie acestei date.

Ar trebui să fie sărbătoare naţională. Măcar fiindcă ar fi două zile libere una după alta, poate s-ar întreba şi românii cărui fapt datorează bucuria. Cât(e) mai ştim despre această istorie, despre istoria noastră, în general şi în particular? La noi, memoria se defineşte prin uitare a identităţii naţionale.

După lunga noapte comunistă, în care propaganda ne-a virusat sistemul imunitar, noi fie “ne demitizăm”, fie ne ignorăm reperele cardinale.

De ce? De proşti, era să să zic. A fost primul impuls. De fapt, e o campanie de spălare a creierelor care are ca finalitate transformarea poporului român într-o populaţie aflată la discreţia tuturor manipulărilor distrugătoare de conştiinţă şi de fiinţă naţională.

Nu trebuie să avem demnitate de ţară şi conştiinţă a apartenenţei creştine etnogenetice; noi trebuie să avem complexe, în aşa fel încât să ne dispreţuim ţara şi tradiţia, şi să cultivăm, până la cult idolatru, repere şi valori străine de interesele naţionale. Ca să cerem să fim aserviţi.

Tot felul de inculţi cu aere docte vin şi ne dau lecţii, de exemplu, despre “vechea” Europă şi “noua”. Iar tinereii de noi, care am apărat-o pe bătrânică de mai multe atentate, tăcem şi încasăm. În loc să le spunem că “noua Europă” sunt ei, cei spălaţi pe creier, Iudele lepădării de Hristos.

Un popor sănătos ar marca evenimentul din calendarul de azi, l-ar cinsti firesc, aşa cum respiră. Dacă s-ar face un sondaj real, poate nici 5% n-ar şti despre ce e vorba şi mai puţini cei care ar avea informaţiile istorice.

Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales, credincios. Adică, în Dumnezeu. Adică, fidel ţării, neamului, familiei şi totodată – sau tocmai de aceea – excelent diplomat. Depăşise cu doar un an vârsta lui Hristos de pe cruce când, după moartea lui Şerban Cantacuzino, l-au chemat pe tron. Iniţial, a refuzat. Au urmat 26 de ani de înflorire a Ţării Româneşti, culturală, bisericească, educaţională – toate trei, în strânsă relaţie – o epocă, un stil care persistă, după atâtea vicisitudini, în patrimoniul cultural şi identitar al României.

După care blestemul fratricid, firul roşu al istoriei naţionale, a lovit din nou, cu mâna rudelor Cantacuzine, care, deşi era garantat pe viaţă, l-au detronat profitând de conjunctura cantemirească din Moldova a războiului ruso-turc, turnându-l turcilor că ar fi uneltitor contra Înaltei Porţi. Trădarea s-a comis chiar în Miercurea Mare, cea cu arginţii lui Iuda, după care, în Vinerea Mare a anului 1714, domnitorul mazilit şi familia lui au fost duşi şi întemniţaţi la Istanbul, în “Temniţa celor Şapte Turnuri”.

Avea unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Sultanul Ahmed al III-lea, cunoscându-i pregătirea culturală, diplomatică şi militară, a vrut să-l folosească de partea lui, cerându-i să treacă la mahomedanism, împreună cu familia. Domnul a refuzat să se lepede de Hristos şi au urmat torturi, din primăvară până-n vară, chinuri cumplite şi fără rezultat, căci nici un fiu nu s-a clintit din credinţă. Cununa muceniciei începea să se ivească deasupra creştetelor lor.

Execuţia a fost programată cu multă ostentaţie imperială, cruzime belicoasă şi sfidare cinică, în chiar ziua de 15 iunie, de Adormirea Maicii Domnului, de onomastica Doamnei Maria Brâncoveanu şi totodată, aniversarea Domnului Constantin Brâncoveanu, care împlinea 60 de ani.

La marele spectacol în aer liber, cu Marea Neagră martoră, sultanul i-a lăsat să-şi facă o rugăciune, după care le-a mai cerut o dată osândiţilor să abjure şi să se turcească. Românii L-au mărturisit încă o dată pe Hristos. Sultanul s-a înfuriat şi a ordonat gâdelui să-i decapiteze succesiv, în aşa fel încât tatăl să-şi vadă fiii murind. Primul cap căzut – dar numai prin secure – a fost cel al ginerelui domnitorului-martir, sfetnicul Ianache Văcărescu. Au urmat, în ordinea descrescătoare a vârstei, fiii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Ultimul mucenic fiind Constantin cel mare Brâncoveanu – căruia toată viaţa numele imperial cu semnul crucii i-a fost stea polară.

Magnifică e gloria creştină a morţii celor şase sfinţi români. Sunt relatări ale unor martori străini, nu doar legende testimoniale. Printre ei, ambasadorul Veneţiei, Andrea Memno, care i-a raportat Dogelui într-o scrisoare scena execuţiei (integral redată aici:http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/cararea-imparatiei/cum-murit-constantin-brancoveanu-copiii-79722.html). Constantin Brâncoveanu a zis aşa:

“Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut, am pierdut; să nu ne pierdem însa şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit: credeti tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătinaţi din credinţa cea pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta!”

Iar când i-a venit rândul, Mateiaş, fiul cel mai mic, de 16 ani, s-a îngrozit şi a zis că se turceşte. Atunci, tatălui lui l-a ajutat să-şi capete cunună:

“Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câtiva ani mai mult pe pământ!“.

Iar băiatul i-a ordonat gâdelui: “Vreau să mor creştin. Loveşte!”.

Ar trebui să fie o deviză pe blazonul guvernanţilor. Mai ales că ei nici nu sunt în situaţia să se martirizeze, ci doar să fie demni. Şi să apere demnitatea naţională.

Numai că ai noştri se turcesc de voie, pentru măriri deşarte şi arginţi. Au închinat mai multor “Înalte Porţi”, ţara sfinţită dumnezeieşte de sângele sfinţilor martiri. Martiriul Brâncovenilor şi al Văcărescului e un blazon naţional în faţa căruia mărimile UE ar trebui să se plece. Iar gitensteinii şi femeiştii, să plece.

Apropo, staţi să vedeţi, că n-am terminat de rememorat. Sultanul a invitat la execuţie toţi ambasadorii puterilor europene. Şi presa vremii (dintre care o gazetă franţuzească a scris inepţia că Brâncoveanu a fost executat fiindcă era datornic la Poartă). “Vechea” Europă a tremurat în fusta-pantalon. Şi nici n-a suflat în faţa spectacolului înfiorător cu ţestele martirilor creştini înfipte în pari şi lăsate mai multe zile în faţa Seraiului. Trupurile au fost aruncate în mare şi recuperate, ulterior, de pescari, ca să fie îngropate creştineşte.

brancoveni-2Mai vreau să amintesc câteva aspecte. Fiii Brâncoveni erau de-o elevaţie impresionantă. Ca şi ginerele Ianache. Nu beizadele răsfăţate, ci atleţi ai lui Hristos, oşteni cu educaţie puternică, spirituală şi militară. Fiul cel mare, Constantin, era viteaz de mic. Fiii mijlocii, Ştefan şi Radu, aveau o vocaţie literară şi mistică luminoasă. Au scris imne de laudă creştine şi îndemnuri la urmarea sfinţilor, chiar a sfinţilor martiri. Ştefăniţă şi-a celebrat patronul, primul martir al creştinismului, care l-a imitat pe Hristos chiar şi prin rugăciunea de a-i fi iertaţi torţionarii. Radu a cântat-o pe Maica Domnului. Iar Constantin-Vodă, înainte de a fi legat şi dus la Istanbul, i-a spus uzurpatorului să fie iertat, dar şi ferit de mânia divină. Sfârşitul trădătorilor avea să fie jalnic, o moarte fără onoare, de mâna turcilor întorşi împotriva lor.

În final, mă refer la Maria Brâncoveanu. Şi-a pierdut bărbatul, după 40 de ani de convieţuire frumoasă şi rodnică. Şi-a pierdut şi fiii, trăind durerea Maicii Domnului. La fel cum Constantin Brâncoveanu a trăit durerea Tatălui Ceresc, faţă de care martiriul Fiului i-a fost izbăvire.

Maria Brâncoveanu, fetele ei şi ceilalţi gineri au reuşit, până la urmă, să revină în ţară, chiar împreună cu noul domnitor, Constantin Mavrocordat. Ea s-a rugat pentru iertarea şi luminarea trădătorilor. Doar că aceia recidivaseră (cât încă mai erau la putere, au trimis vorbă mincinoasă că, pentru o sumă de bani, turcii sunt dispuşi să-i lase pe Maria şi ai ei să revină acasă, după care tot ei au luat banii, lăsându-i surghiuniţi). Sfârşitul lor a fost, cum aminteam mai sus, cumplit. Cumplit de umilitor.

Moartea înălţătoare a Brâncovenilor a fost cântată în folclorul românesc. Pe atunci, românii încă îşi cinsteau eroii şi martirii. Încă era vie credinţa în Dumnezeu. Adică, lucrătoare.

Printre primele lucruri pe care mi le amintesc din copilărie este şi balada culeasă de Alecsandri, despre Constantin Brâncoveanu. Mi-o spunea mamaia. Şi de multe ori, o rugam să mi-o repete. Ştia pe de rost multe, foarte multe poezii. Şi proverbe. Pe unele chiar le inventa ea, în matricea educaţiei ancestrale.

Poezia despre Brâncoveanu Constantin, domn creştin, care a preferat să moară cu fiii lui decât să se lepede de Hristos face parte din formarea conştiinţei de sine la români. Încă am avut şansa ca la temelia conştiinţei de sine să am credinţa bunicii mele materne. Moştenită din bătrâni.

Nu mă întreb dacă în cărţile de citire sau măcar în clasele superioare din învăţământul obligatoriu mai figurează asemenea baladă. Răspunsul e previzibl. Şi mai trist e că nici nu mai există decât cel mult o generaţie care ar putea-o duce mai departe.

Că din partea guvernanţilor, slabe speranţe. Turcirea e prea lucrativă şi indolenţa, prea ispititoare. Iar presa moare lent, în propria-i ignoranţă. Televiziunile nu pomenesc nimic despre această dată crucială şi constitutivă a istoriei naţionale. Preferă schimonoselile lui Băsescu, maimuţărelile Udrei, palavrele lui Ponta şi alte prostii.

La nivelul ăsta am ajuns. Mult sub Marea Neagră, care a oglindit faptele Sfinţilor Brâncoveni.

P.S. Trupul sfântului Constantin Brâncoveanu a fost adus de Doamna Maria când s-a întors din surghiun şi îngropat în cripta din Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, una din numeroasele ctitorii brâncoveneşti. La Kilomentrul Zero. De acolo începe toată minunea persistenţei poporului român în istorie şi a României ca stat naţional. Şi repet: oricât de grele vremuri ar veni, România nu piere, iar poporul român va dăinui. Fie şi în criptele martirilor.

    Într-o epocă a nihilismului manifest și a ideologiilor transnaționale, dragostea de țară pare condamnată la pieire. Este echivalată unei emoții tipice mulțimilor manipulate prin ideologie, propagandă, mitologie națională (sau naționaliste), reductibil la pulsiunile tribale și foarte ușor de transformat în psihoză colectivă. În acest sens, se presupune că, cu cât am fi mai raționali, mai autonomi, cu atât am fi mai puțin asimilabili acestor ”psihoze” colective. Cu cât am avea mai puțină dragoste de țară cu atât mai mult am fi noi înșine, indivizi liberi și independenți, mai aproape de ceea ce, chipurile, s-ar presupune că ar trebui să fim.

Și, totuși, dragostea de țară nu ține de pulsiuni atavice, nici nu este un imbold irațional și manipulabil. Este un simțământ firesc și universal al omului, la fel de firesc ca afinitățile de rudenie, lucru recunoscut încă din vechime. Iar, dacă în istoria recentă acest simțământ a fost deturnat, într-adevăr, prin tehnici de manipulare, în ură sau ideologie, aceasta nu înseamnă că trebuie neglijat, considerat indezirabil sau chiar extirpat, prin reeducare, din ființa umană. În cele din urmă, vina pentru aceste derive nu apaține naturii umane, ci răutății acestui veac ucigător de suflet.

A simți că aparții cuiva este esențial pentru om: a simți apartenența la o familie, o comunitate, un neam, departe de a fi motiv de îngustime și xenofobie, reprezintă o condiție necesară pentru lărgirea inimii omului. Nu poți să-ți iubești aproapele, dacă nu ai ajuns să știi să-ți iubești familia, cei alături de care trăiești și muncești, cei alături de care formezi un neam, și, astfel, să dezvolți, organic, o dragoste și înțelegere față de omul întreg. Astfel regăsim și ”pedagogia” dumnezeiască din Sfintele Scripturi: îndemnând, inițial, pe evrei, la dragoste către părinți (vezi decalogul) și față de cei asemenea, pentru a-i deprinde firescul familiei și al neamului, întrezărindu-le ”ca prin ghicitură” și, apoi, ”pe față”, că acestea erau trepte obligatorii pentru a se ridica la desăvârșita dragoste față de aproapele. Și vedem cât de mult se chinuiesc cei care sunt lipsiți de dragostea și de realitatea familiei și a comunității, cât de marcați sufletește (și nu doar atât) rămân pentru toată viața. Orfanul și exilatul sunt, amândoi, ”călători și străini” pe acest pământ, suferind totdeauna un gol ce nu va putea fi umplut de nimic din planul realizărilor din viața personală.

Gânditorii moderni nu reușesc să iasă din dilema universalimului sau a comunitarismului, adică din a considera ce este mai important, definitoriu, pentru natura umană: universalitatea  sa virtuală sau concretețea traiului său comunitar? Mai rău este că teoriile unor astfel de gânditori se transformă în curente de opinie sau chiar în agende politice, ajungându-se, astfel, să se justifice crearea unor instituții supranaționale, globale, în numele universalimului, sau, la capătul celălalt, justificându-se extremismele rasiste sau xenofobe. Pentru un creștin o asemenea dilemă nu există: el știe că apartenența și dragostea de neam este o realitate a veacului de aici dar și a celui de dincolo, și că vocația universală se împlinește doar în Biserică, Trupul lui Hristos, acolo unde are loc mântuirea Adamului întreg.

Firescul apartenenței la neam și, astfel, firescul dragostei de țară au fost revizuite în vremea recentă și prin curentul ”demitizant” atât de în vogă la un moment dat. Realitatea este că această contra-reacție a ”prins” și din cauza supralicitărilor epocii naționalist-ceaușiste, care făcea din patriotism o fanfaronadă închipuită și, până la urmă, la fel de rece și goală de sentiment uman pe cât erau filmele istorice din acea vreme. O asemenea atitudine, dacă poate fi, la limită, înțeleasă, nu poate fi, însă, scuzată, căci se bizuie pe premise istorice atacabile în cel mai înalt grad: anume, considerarea națiunii drept construcție ideologică artificială specifică sec. XIX și negarea oricărui sentiment de patriotism sau conștiința vreunei apartenențe comune la înaintașii noștri.Dacă mergem însă pe firul istoriei descoperim tocmai realitatea unei lumi vii în care patriotismul, dragostea de țară, nu era nicidecum chestiune de ”mit național” sau de propagandă, ci manifestare firească a unei conștiințe și responsabilități față de ”țară” și ”domnie”, adică față de ordinea politică încadrată de anumite hotare, și ”neam”, adică cei de-o limbă și o ”lege” (credință) care alcătuiesc acea țară.

Brancoveani-4Această conștiință o găsim, de pildă, la Voievodul Constantin Brâncoveanu, care oare împins de ce sentimente a impulsionat tipărirea de cărți bisericești ”tălmăcite pe românește” și răspândite în Ardealul supus agresiunii uniate? Ce interes politic avea domnitorul să facă misionarism ortodox românesc, care ajungea oricum la românii mai degrabă din ”clasele de jos”, într-o provincie controlată deja de Imperiul Habsburgic, când abia de putea asigura cârmuirea fără de tulburări a ”mult încercatei” Țări Românești, așa cum își descrie țara el însuși?

Este drept că modernitatea, cu natura sa ideologică, fie și naționalistă, a ”descărnat” și abstractizat mult dragostea de țară, transformând-o în discurs patriotard și politicianist, spre deosebire de patriotismul cald, viu, lucrător și netriumfalist al vechii lumi românești. Elitele politice române moderne au creat statul actual român și au reușit să unifice fostele provincii istorice locuite de același neam într-o singură țară. Dar, cu toate acestea, din cauza ideologizării cu care propagau naționalismul, riscau, pe de o parte, să stârnească nemulțumiri și frustrări din partea tinerilor, care se confruntau cu o realitate socială dură în contrast cu idealismul discursiv, și, pe de altă parte, nu ajungeau la inimile oamenilor ”de rând”. Acest lucru a dus la dificultăți în crearea unui sentiment real de unitate sufletească după Marea Unire din 1918. De pildă, cum observa și Mircea Vulcănescu, pentru țăranii basarabeni, nu retorica naționalistă putea dezvolta conștiința apartenenței comune și a patriotismului, ci contactul viu, direct, cu românii din Vechiul Regat, posibilitatea de a fi conectați real la viața socială și economică a României Mari.

De altfel, Mircea Vulcănescu a fost adânc preocupat de chestiunea neamului și, astfel, a dragostei de țară. Filosoful martir considera că, dacă neamul românesc este o realitate, statul modern și ideologiile sale sunt ficțiuni, mituri care pot, până la un moment dat, asigura viața socială. El simțea însă nevoia de depășire a ficțiunii, a retoricii și a ideologiei și de manifestare a unui discernământ românesc bazat pe realități. Considera că, primordial, pentru manifestarea conștiinței de neam se va realiza prin manifestarea acestei capacități de a judeca lucrurile dintr-un punct de vedere românesc. Desigur că, pentru acest lucru, trebuie să știm ce înseamnă ”românesc”. Aceasta a fost una din motivațiile fundamentale pentru care Vulcănescu a scris Dimensiunea românească a existenței, o arheologie lingvistică prin care a căutat să aducă la suprafață și să obiectiveze structurile culturale de adâncime prin care realității i se acordă anumite înțelesuri.  Dimensiunea românească nu era menită doar oamenilor de cultură, ci ar fi trebuit să aibă și scopuri, am putea spune, de-a dreptul ”politice”, oferindu-ne o cheie de înțelegere autohtonă a fenomenelor istorice contemporane, a tipului de regimuri politice care ni se propun, a diferitelor curente și mode culturale. Este de reținut faptul că Vulcănescu privea drept esențial faptul de trăi conștiința apartenenței la neam într-un mod firesc, neideologic.

”Adevărul e acesta: români nu putem să nu fim – de fapt – din moment ce scriem românește și suntem din părinți români”, notează el.

În acest sens, adresându-se, într-o conferință, ziariștilor, Vulcănescu arăta:

a vedea lucrurile românește nu înseamnă a te sili să vezi lucrurile altfel decât sunt. Dacă ești român cu adevărat, chiar dacă contactul cu culturile străine te-a alterat în oarecare măsură, închide ochii. Ajunge!… Ca să regăsești în tine glasul acela pe care îți vorbesc mircea-vulcanescupărinții și ca să regăsești într-însul tot. Dacă, însă, nu răsună-n tine niciun glas, dacă nu trăiește nicio realitate, dacă nu te tulbură nicio lacrimă și nu te simți solidar cu niciun soare: Taci! Cum ai putea străluci (reflecta) altora, curat, ceea ce nu ți se arată?”

De aceea e necesar să ne cunoaștem părinții, credința, istoria. Pentru a ne redescoperi ca neam, nu în calitate de ideologie, nu pentru vreun puseu triumfalist, ci în calitate de comunitate care are de la Dumnezeu rostul său pe acest pământ, un rost plămădit cu sudoare și sânge de înaintașii noștri. Dumnezeul israeliților era ”Dumnezeul PĂRINȚILOR NOȘTRI”, Avraam, Isaac și Iacov, iar legea și făgăduința profeților era ”moștenire” pentru evrei. În două feluri putem păcătui față de părinții și moștenire: fie prin transformarea lor în fariseism exclusivist (cum s-a întâmplat cu evreii de pe vremea Mântuitorului), fie prin delăsarea și batjocorirea moștenirii, devenind fii risipitori.

Cum ne putem manifesta, astăzi, dragostea de țară? Venindu-ne, ca fiul rispitor, în fire. Căutând să fim adevărați, nu doar să știm adevărul. Astfel, vom putea să privim ”românește” lucrurile, adică vom putea avea discernământ și să distingem între ceea ce este bun de ce este rău pentru țara noastră, ce este străin de ceea ce ne este propriu și valoros. Acesta ar fi primul și fundamentalul pas de făcut, prin care căpătăm un mod propriu de gândire și o viziune aparte asupra lumii, lucru esențial mai ales în cazul nostru, bântuiți cum suntem de tot felul de stereotipii culturale apusene. Apoi, ce altceva să facem decât să manifestăm dragostea noastră înțelegătoare asupra familiei și comunității? Să nu ne întrebăm cum anume sau când să facem acestea, căci ocaziile nu lipsesc, din păcate. În zilele noastre, când valorile familiale sunt așa de atacate, se vor găsi prilejuri prin care să mărturisim adevărul și prin care să căutăm să contribuim la apărarea sa de noile ideologii anti-viață, de pornografie, de sărăcirea etosului căsătoriei. Pentru aceasta va trebui, însă, să fim noi înșine familie unii altora, fie prin înțelesul concret al familiei, fie prin acela mai larg de comunitate, biserică. Și, desigur, ne putem manifesta dragostea de țară participând la viața parohială, la viața Bisericii, pe care să căutăm să o transformăm, dintr-una restrânsă la participarea duminicală la liturghie, la una extinsă inclusiv social, devenind prieteni, dezvoltând lucrări misionare, filantropice sau culturale. Nu trebuie să ne propunem lucruri mari, nici ”să schimbăm la față” România. Ajunge să ne schimbăm noi înșine, să ne pese, să ne doară, să avem o lacrimă pentru ce se întămplă cu aproapele nostru, și să nu ne oprim aici, ci să ne adunam doi sau trei în numele Domnului și, cu siguranță, după făgăduința Lui, va veni și va fi în mijlocul nostru. Cum ne putem manifesta dragostea de țară? Venindu-ne în fire și fiind vii, căci Dumnezeul părinților noștri Viu este!

Ioan Bucur


Categorii

Articolele saptamanii, Pagini Ortodoxe, Razboiul impotriva Romaniei, Sarbatori, comemorari, sfinti

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

40 Commentarii la “De ce nu cinstim Martiriul Sfintilor Brancoveni ca SARBATOARE NATIONALA? Ce inseamna a gandi si simti “romaneste”?

  1. Apel la rugaciune pt Pr. Ioan Buliga.

  2. Apel la rugăciune pentru Părintele Ioan Buliga!

  3. Frumos textul Roxanei Iordache.

  4. @ Dan Carpinis, calin:

    Ce se intampla cu parintele?

  5. Asa este, noi nu stim sa ne cinstim cu adevarat sfintii. Daca ne-am uita numai la biserica sora din Rusia cum isi cinsteste martirii si pe ultimul tar imreuna cu familia sa ucisa de bolsevici in 1917, poate am mai invata cate ceva. Poate si de aceea intarzie canonizarea sfintilor inchisorilor, ca nici pe cei canonizati nu it cinstim cum se cuvine.

  6. Nu cinstim pentru ca nu exista un popor care sa doreasca acest lucru. Nu ne implicam in nimic, nici politic, nici civic, nici duhovnicesc (dar cum sa mai ajungi la duhovnicesc, daca nici de lucrurile banale nu te ocupi). Dar e o boala, nu acuz, ci ma rog pentru leac, dar cum leac nu prea are de unde sa vina, ma astept la terapie soc in schimb.

  7. Ioan C – cata dreptate ai………….
    Nu ne implicam in nimic pentru ca suntem bolnavi de lipsa de demnitate, de respect de sine, nu avem memorie colectiva si nu ne intereseaza acest lucru.
    Suntem un popor in agonie.

  8. @ Vranceanu

    “Suntem un popor in agonie.”

    Elita Romaniei, aceea care lupta in exterior pentru a impune interesele tarii, a fost distrusa de comunisti, ca deh, erau “dusmani de clasa” !! Si a fost inlocuita cu niste oameni fara studii, fara principii morale, fara cultura si fara Dumnezeu, care timp de 50 de ani au stapanit Romania prin teroare si servicii secrete fidele…Astazi aceiasi, sau copiii lor, se perinda la putere, oameni fara constiinta, fara scrupule, al caror singur interes este sa aiba putere in tara si bunastare personala. pentru asta sunt in stare sa-si vanda si demnitatea, dar si bogatiile nationale !
    Este normal ca poporul sa fie in agonie, fiindca poporul roman este un popor lasat “in paragina” si dispretuit de proprii conducatori, este un popor care nu mai are repere morale si care, lipsit de modele si idealuri reale, a ajuns in deriva !

  9. @Vranceanu

    Bolnavi suntem. Iar in cosecinta in agonie am ajuns, si cred ca trebuie spus acest lucru pentru ca lumea nici nu isi da seama.

    @Hrisanti

    Si asta cred ca trebuie spus, ca am fost abuzati cumplit de “clasa superioara” care in intr-o majoritate uluitoare pur si simplu si-a batut joc (putin spus). Si, populatia rurala la noi este mare si acesti oameni aveau nevoie de un sprijin din partea conducerii si nu de abuzarea simplitatii lor. Deci, suntem un popor intr-o situatie delicata si care “isi revine” dupa episodul comunist. Si inca multe lucruri care conspira la situatia in care ne aflam. Pana la urma este greu de gasit o vina comuna, dar o simptoma a imobilitatii poporului de a-si decide soarta exista. Dar ca veni vorba de vina propriu-zisa, nu o poate avea poporul, majoritatea, ci cei care abuza. Lumea de rand nu isi da seama, trebuie ajutata sa vada lucrurile cum sunt si nicidecum pusa la zid si fortata la o reactie (de asta se vor ingrijii tot “mai marii”)

  10. Apasa in primul rand pacatele noastre grozave, nepocaite. Ele ne tin legati, paralitici.

  11. “Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales, credincios.” Da, dar pe cine mai intereseaza astazi cum era un domnitor care a murit acum 300 de ani? Pe cine mai impresioneaza suferinta Doamnei Maria si straduinta ei de a aduce in Tara Romaneasca moastele martirilor?
    Actalitatea are prioritate. Toata lumea romaneasca este cu ochii pe alt “rege” care zilele acestea a murit tot in Turcia…Si trebuie sa mai scormonim si la fundul sacului, sa punem mana de la mana eventual, sa-l aducem acasa pentru ca printul mostenitor n-are bani sa plateasca facturia emisa de spital.

  12. @ Hrisanti – da, ai dreptate in ceea ce spui. Dar din 1989 incoace au trecut 25 de ani, un sfert de veac. nSi acest popor nu numai ca nu si-a revenit, dar a cazut parca si mai jos decat era la caderea comunismului. Este adevarat ce spui de clasa politica – dar de ce de 25 de ani nu s-au ridicat oameni vrednici, patrioti, iubitrori de neam si de Dumnezeu ? De ce suntem condamnati sa votam mereu intre doua rele, de ce nu exista alternativa ?
    Eu constat cu durere ca poporul nostru nu mai este capabil sa produca LIDERI, ca cei mai buni oameni ai acestei natii nu mai sunt vazuti si recunoscuti ca atare. O haita de lupi sfasie tara, daca poprul roman ar avea refleze sanatoare, 1) ar produce liderii si partidele care sa reprezinte o alternatuiva adeevarata si 2)i-ar propulsa la putere, prin vot.
    Constat ca traim intr-un sistem securisto-mafiot din care aceasta natiune nu mai poate iesi, nu mai stie iesirea, nu mai are valori, repere, etc. Nu putem avea mereu ca scuza comunismul, a trecut destul timp de cand a cazut si criza morala in care suntem scufundati mi se pare mai grava inca de cat era acum 10 sau 15 ani.

  13. @ Vranceanu

    “Eu constat cu durere ca poporul nostru nu mai este capabil sa produca LIDERI, ca cei mai buni oameni ai acestei natii nu mai sunt vazuti si recunoscuti ca atare.”

    Ai spus o vorba mare aici, si asta este tocmai rezultatul anilor de comunism, si mai ales a celor de stalinism, caci atunci au fost distruse valorile romanesti atat umane, cat si istorice si culturale, si au fost inlocuite cu “valori” care din pacate si azi isi mai arata rezultatele : mitocanie, incultura, delapidare (caci si nationalizarea/cooperativizarea au fost un fel de delapidare), iar dupa aceea cum totul era al tuturor-de fapt al nimanui- furtul din “avutul public” a devenit un modus vivendi, ceea ce vedem si azi la cei care sunt, cum spune domnul Ilie Serbanescu “privatizatii de la stat”…
    Toate aceste metehne, inradacinate déjà, pentru ca Romania a trait sub comunism aproape doua generatii (din cate stiu in sociologie o generatie este considerata la nivel de 30 de ani), nu pot fi sterse peste noapte, asta e clar. Si de aceea deocamdata poporul roman numai da lideri pregnanti, desi poate mai apar cateunii, dar daca nu se integreaza in sistemul mafiot-securist de care pe buna dreptate vorbesti, cine-i baga in seama ?
    Am mai spus, eu sunt “golanca” din Piata Universitatii 1990, si atunci cei care ne adunam acolo, printre care chiar personalitati ale culturii romane, am semnalat ca fostii nomenclaturisti si securisti preiau puterea si ca nu vom scapa de metehnele lor…Din pacate nu am avut succes la majoritatea romanilor, care ne-au hulit influentati de propaganda FSN-ista, si i-au aplaudat pe minerii veniti sa distruga “dusmanii de clasa” din Piata si din partidele istorice abia refacute…
    Acuma, dupa 23 de ani, bineinteles ca “structurile” s-au intarit, iar mijloacele de manipulare sunt si mai acerbe…Dar deschiderea la informatie care s-a facut totusi in ’89 ar fi trebuit sa-i faca pe romani mai atenti si mai responsabili.
    Si aici as vrea sa-i raspuns si lui
    @ IoanC
    Care spune :
    ” Dar ca veni vorba de vina propriu-zisa, nu o poate avea poporul, majoritatea, ci cei care abuza.”

    Sigur ca vina principala este a celui care abuzeaza, dar nu se poate spune ca poporul nu are nicio vina, daca se lasa abuzat la infinit, complacandu-se sa fie mituit cu mici, bere, un sac de faina si-o cantare sau un dans cu “mai-marii” de la Bucuresti ! Au fost oameni care au semnalat in acesti 23 de ani ca trebuie reinnoita clasa politica, ca trebuia sa se faca listratia, asa cum s-a facut in alte tari foste comuniste, care acum dau cu tifla Romaniei, fiind mult mai bine plasate economic, dar si politic in Europa, oare acele popoare de ce au putut, si noi nu ?

    @cititor

    Da, problema “regelui” tiganilor framanta foarte tare oficilitatile romane, ceea ce de fapt a si facut ca in presa turca sa apara Cioaba ca un “oficial” roman…
    Dar cati romani nu au trecut prin probleme de sanatate plecand in vacante in strainatate sau au murit fiind in vizita la rude din strainatate, fara ca statul roman sa se preocupe, ceea ce de fapt este normal, pentru ca atunci cand pleci in strainatate trebuie sa-ti faci o asigurare care sa includa si repatrierea in caz de accident sau deces, si atunci cand se intampla, asigurarea actioneaza…
    Insa vad ca oficialitatile romane sunt mult mai dispuse sa dea importanta “regelui” tiganilor, decat Majestatii Sale Regele Mihai I, care prin actiunile sale ca Rege, si ale familiei regale de-a lungul istoriei, reprezinta, sau ar trebui sa reprezinte, chiar un reper adevarat pentru romani. Din pacate propaganda comunista a lasat si in cazul asta racile greu de vindecat…

    In concluzie, cred ca poporul roman trebuie sa se puna totusi in cauza si sa caute, prin forteb proprii si ascultand de oameni demni, cultivati si patrioti, resursele pentru a distruge acest sistem mafiot ! Nu se poate tot timpul sa dam vina pe altii, pentru slabiciunea si lasitatea noastra, ca popor vorbesc, in fata celor dispusi sa cumpere obedienta cu 30 de arginit, sau sa sa o impuna prin politie politica…Vorbim sau citim adesea pe acest blog, si nu numai, despre demnitatea si suferintele celor care au fost torturati sau au murit chiar in inchisorile securitatii comuniste pentru idealurile lor crestine si patriote, atunci noi, azi, de ce nu putem sa-i urmam ? De ce refuzam sa mai luptam ? De ce ne ascundem doar in spatele unor vorbe aruncate pe la colturi, in familie sau pe net, iar cand este vorba de actiune si afirmare a vointei, nu se mai gasesc decat maxim cateva sute, din milioane de romani ?
    Si pentru ca vorbeam mai sus de domnul Ilie Serbanescu, am ascultat ieri seara emisiunea lui Radu Tudor unde a fost invitat, si in sfarsit l-am auzit pe domnul Serbanescu recunosand un lucru pe care eu, si nu numai eu, multi romabi care gandesc asa, l-am afirmat demult, si anume ca daca companiile straine vin in Romanie sa faca afaceri si sa faca profit, oricum, asta nu este con damnabil, ci condamnabil este faptul ca autoritatile romane nu le pun limite, prin lege !
    Adica, degeaba dam noi tot timpul vina pe altii pentru relele care ni se intampla si pentru ca strainii, ba din este, ba din vest, ne pun sub talpa lor, fiindca asta se intampla fiindca si gasesc colaboratori romani in Romania, repet ROMANI, care se pun in slujba lor pentru avantaje de putere sau materiale personale si de clan.
    Ori asta, cine sa o puna in discutie si sa incerce sa o contracareze, daca nu POPORUL ROMAN ?
    Fiti atenti, ca unii politicieni, cum este si Basescu, se folosesc de voturile tiganilor si ungurilor, comunitati foarte unite si care ies la vot, si castiga alegerile chiar impotriva vointei romanilor, care desi sunt mai multi, nu sunt unititn si nu ies la vot in numar mare ! Un presedinte sau un partid, in Romania actuala, poate sa castige numai cu voturile tiganilor si ungurilor alegerile, tinand cont ca impreuna sunt vreo 5-6 milioane, in timp ce romanii majoritari, dezbinati, imprastiati si nepasatori fata de vot,nu-si pot impune punctul de vedere, dup&

  14. , dupa care se plang ca nu au “noroc” in viata !

  15. @Vranceanu

    corecta observatie: un popor sanatos – a se citi dreptcredincios-nu ar fi ramas sub influenta unor structuri distructive in primul rand pentru ca Dumnezeu nu ar fi ingaduit si, in al doilea rand, pentru ca ar fi gasit resurse sa se reinnoiasca. Cum la noi reeducarea a dat roade de la vladica pana la opinca, nu mai putem spera sa generam o schimbare din interior pentru ca baltim intr-o mare de nesimtire si pacate. Probabil ca putina si nemeritata liniste de care mai avem inca parte ca popor se datoreaza rugaciunilor inaltate in fata Tronului Ceresc de Sfintii pe care i-a dat acest neam de-a lungul secolelor. Lor si Maicii Domnului le datoram ca nu ne-am dezintegrat inca de tot, ca in ciuda tuturor birurilor si tradarilor,tara noastra nu a colapsat inca.

  16. @Hrisanti

    Ma gandeam la vina in sensul absolut. Poporul este bolnav, face lucrurile pe care nu vrea sa le faca (dupa cum spune Apostolul Pavel), isi lucreaza propria moarte. Nu prin a incerca sa trezesti lumea din jur poti reusi sa vindeci adevarata problema, pentru ca evident lumea in marea majoritate nu intamplator face exact opusul (doarme si/sau face ce vrea). Si este si o utopie: sa nu credem ca vom mai vedea o “intoarcere la crestinism” sau ceva mergand bine; istoric nu s-a intamplat niciodata, iar acum traim timpuri cu adevarat apocaliptice. Eu tot ce mai sper este sa incercam sa ne linistim, sa ne intelegem reciproc, si avem mila unul fata de altul si noi insine; altceva nu pur si simplu nu fuctioneaza pentru ca omul in adancul sau il cauta pe Dumnezeu, si cand nu gaseste iubirea si mila Lui, atunci ajunge sa faca absolut orice ca isi satisfaca setea de Dumnezeu sau sa scape de probleme, si nu se va opri (cred ca toti observat ca omul se schimba foarte foarte greu).

  17. @ IoanC
    “Poporul este bolnav…”

    Asa este, a fost imbolnavit de bolsevici, si asta nu se vindeca in 23 de ani, din pacate, insa poporul roman sufera, de mai bine de 50 de ani, si de ceea ce se cheama “Sindromul Stockholm “…
    Si daca nu o sa se trezeasca la vreme si nu o sa se intoarca impotriva “calaului” care actioneaza inca, mai ales din interior, s-ar putea ca in cateva zeci de ani sa nu mai existe…Fie inghitit de “romi”, fie pentru ca statul roman se va destrama…

  18. @Hrisanti

    Cred ca aveti dreptate. Daca nu ne trezim, o patim rau de tot. Din nefericire, eu cred ca nu o sa ne trezim pentru ca nu putem, nu stim cum…

  19. @ Hrisanti

    In 1990 “golanca”, iar in 2012 ai votat partidul lui Iliescu. Cum se impaca acestea?

    Cine crezi ca tine poporul in amortire? In provincie, mai ales, oamenii simpli sunt captivii unui sistem discretionar dirijat de baronii locali. Si cei mai baroni locali sunt cei ai PSD. Judetele cele mai sarace sunt si cele unde dominatia baronilor locali este mai temeinica si participarea la vot este mai mare (Teleorman, Olt, Vrancea). Sunt si eu curios, chiar nu v-ati dat seama ca votul pentru USL inseamna mentinerea unui status-quo distrugator pentru viitorul natiei?

  20. Ce vi se pare in neregula la comentariul trimis de mine? Am pus niste intrebari de bun simt. Hrisanti vorbea de trezirea poporului roman. Mai mare dusman al trezirii decat baronizarea Romaniei si dependenta oamenilor saraci de vointa politicienilor nu stiu daca exista. Pana cand nu vom avea cetateni cu constiinta civica si ceva cultura politica, incat sa poata discerne intre zvonuri, propaganda si adevar, Romania este condamnata la inapoiere.

  21. @ Vasile Stanga
    “In 1990 “golanca”, iar in 2012 ai votat partidul lui Iliescu. Cum se impaca acestea? ”

    Sunteti sigur ca in 2012 am votat partidul lui Iliescu ?? Aveti si dovada faptului ca eu am votat asa ?? Pe de alta parte, nu cred ca partidul domnul Iliescu a participat, ca atare, la alegerile din 2012…
    Nu de alta, dar in Romania a ajuns o obisnuinta ca oamenii, y compris oficiali ca presedintele tarii, sa afirme fel de fel de prostii, inventii sau idei/fapte denaturate, fara sa le dovedeasca ! 🙂

    Eu inca din ’89 (desi prin educatia pe care am primit-o chiar dinainte de ’89 – ca provin din familie de “dusmani de clasa” 🙂 ) am fost simpatizant PNL si monarhista.

    NU am votat niciodata socialistii, dar am urmat in preferintele mele, traiectoria PNL. Din pacate USL era un “rau” necesar, tinand cont ca Basescu care a cucerit electoratul cu “combaterea comunismului”, a ajuns sa refaca politia si justitia politica, de tip stalinist, in Romania ! Adica, pe langa Basescu, Iliescu este déjà un “mare democrat”, fiindca Iliesci a avut macar bunul simt sa regrete anumite gesturi de nomenclaturist securist pe care le-a facut la inceputul anilor ’90, si sa-si revizuiasca atitudinea. In timp ce perversul Basescu nu numai ca a distrus ceea ce de bine de rau se construise pana in 2004,din punct de vedere al statului de drept, dar a facut si mai rau, a restaurat structurile si principiile caracteristice sistemului comunist, oferind Marelui Licurici ( ca stiti ca el e sugar la mameloanele Licuricilor, ba din stanga, ba din dreapta, dupa cum bate vantul) Romania pe tava, numai si numai pentru a fi lasat la putere…
    Cat priveste baronii locali, nu cred ca ar putea sa (mai) stapaneasca cu forta cetatenii locului, dupa ce in ’89 au murit oameni pentru libertate (si am fost singura tara din estul european unde s-a varsat sange), dar ii stapanesc prin mituire cu o sacosa de merinde, din cand in cand,ca romanul de rand e foarte “receprtiv” la pomana…, dar si pentru ca, repet, poporul roman, in marea lui majoritate, sufera de “sindromul Stockholm”…

    @ IoanC

    “…pentru ca nu putem, nu stim cum…”

    Pentru ca am uitat, ca popor…Pentru ca numai avem memorie colectiva…A fost distrusa de comunisti, care din pacate au revenit in forta, mai ales in “Epoca Basescu”. Fiindca de bine de rau Iliescu a fost DIZIDENT in timpul lui Ceausescu, pe cand Basescu l-a slujit pana la capat…Si asta romanii uita cam repede…Asta e, cum ziceam, memoria colectiva e in faza avansata de “Alzheimer” la romani…si asta de mai bine de 70 de ani…

    Fie ca Domnul sa se milostiveasca de poporul nostru, si pentru rugaciunile Sfantului Constantin Brancoveanu, sa ne trezeasca la realitate !

  22. @hrisanti
    Daca toate aceste lucruri pe care le condamnati la poporul roman ar fi proprii numai poporului roman, as intelege mania cu care ne infierati, desi,macar dpdv practic, dvs nu mai apartineti poporului roman, de vreme ce traiti si munciti pe alte meleaguri(adica va folositi inteligenta , creativitatea, chiar simtul critic in beneficiul altora).
    Dar ce se intampla in toata Europa, ce se intampla in Statele Unite, Canada? Ce valori mai au ei, ce fel de lideri au ei, ce memorie colectiva au ei? Numai in Romania a ajuns un obicei sa afirmi lucruri despre altii, pe care nu le poti dovedi? In Franta cum e? Poporul francez s-a trezit? Calaii lor de unde provin, din exterior sau tot din interior? Toate relele se intampla numai in Romania! Asa sunt romanii!Sunteti de acord cu Ilie Serbanescu, cum ca i-ar intelege pe vulturii veniti la festin, pe cadavrul Romaniei? Cine a creat aceasta “religie”, consumismul, competitia nebuneasca, nonvalorile actuale, noi sau ei? Ca nu ne-am putut opune tavalugului, pentru ca am fost naivi si de buna credinta, asta e una, dar ce aveti ,altfel, cu poporul roman? Televiziunile care se preocupa de cateva zile de subiectul Cioaba, cine le-a creat si le-a adus in Romania, unde s-au vazut prima data toate emisiunile, zise de divertisment, gen mireasa penru…, soacra…, burlacul nu stiu cum, cine le-a inventat?V-am urmarit mult timp comentariile inainte de a indrazni sa va contrazic.Poate nivelul meu intelectual sau de cunostinte nu e comparabil cu al dvs, dar pana si eu m-am saturat sa vad ca tot timpul e vina MEA pentru tot ce se intampla.Va rog, decat sa ma criticati atat, mai bine dati-mi un sfat, sau si mai bine veniti aici si aratati-mi calea(mie, ca exponent al poporului roman).Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi, pacatosii!

  23. @cforce:

    eu nu am sesizat la Hrisanti “manie”, ci tristetea luciditatii… unui om caruia chiar ii pare rau de poporul lui. Si de altfel, nu numai comentariile lui Hrisanti au sustinut aceasta idee.. ce v-a “casunat” fix pe ea? 🙂

  24. Oameni buni, cred ca nu realizati ce mare bine ne face Dumnezeu noua, poporului roman.
    Asa cum spuneti unii dintre voi, suntem un popor bolnav, dar nu de Alzheimer. Boala noastra este cu mult mai grava, este o boala a sufletelor impovarate de pacate.
    Si de aceste pacate vrea Dumnezeu sa ne curete prin lipsuri si suferinti.

    Este usor sa alegi confortul material al unei tari occidentale si sa-ti iei talpasita. Stai la caldurica, castigi peste 1000 de euro pe luna, faci parte din lumea “sanatoasa”.
    Pe urma, din aceasta lume occidentala, in care toate spurcaciunile si relele au fost ridicate la rang de virtuti si in care este interzis sa pronunti numele de Dumnezeu in scoli, iti este foarte comod sa te asezi in fata calculatorului si sa arunci cu noroi in poporul “nostru”, inducandu-ti stari psihotice in care te crezi sfant sau sfanta.

    Dar realitatea este cu totul alta.

    Poporul roman este alcatuit din cei care au ramas aici, acasa, in Romania. Chiar daca au fost la randul lor inselati de mirajul material al occidentului, dupa scurte perioade de timp s-au intors aici, acasa, in Romania.

    Au lasat deoparte confortul material si amagirea unui viitor rai pe pamant si au preferat sa se intoarca in Romania. Ei sunt poporul roman. Ei care sufera si sunt in aceasta situatie materiala, tocmai din cauza occidentului pe care il ridicati in slavi.

    Dar aici este foarte mult de discutat si trebuie sa fi macar putin despatimit de cele materiale ale lumii acesteia ca sa poti intelege cum si prin ce mecanisme functioneaza totul.

    Nimeni dintre cei care criticati cu inversunare poporul roman nu ati pus problema credintei. Mintea voastra este prea ancorata in viata materiala si tocmai de aceea judecati totul prin prisma indestularii sau lipsei de confort material.

    Ca era Iliescu, ca este Basescu, ca este USL, toti sunt la fel si nu s-ar fi schimbat nimic. Ponta sau Crin nu difera cu nimic fata de Basescu. Si USL-ul nu este un rau necesar, ci este un rau ce ne este impus de cei pe care ii tot ridicati in slavi: occidentalii. La fel ne-a fost impus si acest Basescu si oricine ati mai vrea voi sa fie.

    Poporul acesta are inca multe elite, dar acele elite sunt ortodoxe, nationaliste, iubitoate ale acestui popor romanesc si nu pot fi propulsate la conducerea tarii, pentru ca nu sunt pe placul occidentului.

    Putem face discutii interminabile, dar nu ar avea nici-un rost. Cine vrea si poate sa priceapa, va pricepe cum stau lucrurile.

    Dar tot raul ce vine asupra noastra este spre binele nostru, al ortodocsilor din Romania. Caci altfel, multi dintre noi nu s-ar mai fi intors la vietuirea crestineasca ci s-ar pierde intr-o lume materialista, confortabila, traind departe de vietuirea cea dupa Dumnezeu si continuand sa se amageasca ca este aproape un sfant sau o sfanta.

    Fiecare dupa cum ingaduie Dumnezeu; unii alearga dupa confortul material al lumii acesteia, altii alearga dupa cele duhovnicesti, altii alearga dupa amandoua.

    Iisus Hristos Dumnezeul nostru sa ne miluiasca pe toti.

  25. @sluga netrebnica:

    ce sa facem, frate, nu toti suntem asa luminati…

    Am si eu insa niste intrebari (nu de fond, ci de logica discursului. Stii, desigur, ca in orice dezbatere serioasa trebuie sa ne raportam la argumentele interlocutorului, si nu la presupunerile noastre legate de persoana lui). Deci:

    1. De unde exact din context ai dedus ca se aruncacu “noroi” in poporul roman? (stii, desigur, ca “noroi” inyr-o conversatie inseamna sa afirmi un lucru negativ fara sa il sustii cu argumente. Unde ai gasit astfel de afirmatii nesustnute?)
    2. De unde exact din context ai dedus ca Hrisanti “isi induce stari psihotice” si “se crede o sfanta”?? Nu cumva o astfel de afirmatie echivaleaza cu a “arunca cu noroi” in interlocutor??
    2. Fratia ta cand te duci la slujba alergi dupa confortul material?
    3. Cei care au o slujba, in general, si cei care se pregatesc si se instruiesc ca sa obtina slujbe mai bune – in care dintre cele 3 categorii ii incadrezi: alearga dupa confortul material, dupa cele duhovnicesti, sau dupa amandoua deodata?
    4. cel care urmareste doar cele duhovnicesti poate avea o slujba?
    5. De unde stii ca Hrisanti nu o sa se intoarca in Romania??
    6. care este parerea fratiei tale despre Sofronie Saharov – care, dupa cum stii, nu a ales sa stea sa sufere alaturi de popor cand a venit peste el ciuma comunista, ci a plecat la Paris unde a dus o viata relativ boema). Sau despre Brancusi (alt ticalos care n-a stat sa-si iroseascatalentul aici, dar a dus numele Romaniei in lume)? Sau despre Caragiale (care, plecat la Berlin, explica intr-o scrisoare amara de ce nu mai are nici un chefsa se intoarca aici)? Sau despre Ionesco? Saau Cioran? Sau Eliade? Oameni care au facut mai mult pt acest popor inmultindu-si talantii acolo unde li s-a dat posibilitatea, si purtand astfel numele Romaniei in lume…
    7. crezi cacei care au ramas aici “au lasat deoparte confortul occidental si amagirea unui viitor rai pe pamant”, cum zici, pt ca asa AU ALES, sau pt ca NU AU AVUT DE ALES??

    semnat: un “om bun” care alearga dupa cele lumesti si vrea sa fie luminat de cei mai induhovniciti ca el

    M-ar mai interesa si parerea fratiei tale despre Sofronie Saharov, de ex.. Stii probaabil ca in loc sa stea

  26. (a mai aparut la final o “codita” – superflua, se intelege..:) )

  27. @ Doroteea

    “crezi cacei care au ramas aici “au lasat deoparte confortul occidental si amagirea unui viitor rai pe pamant”, cum zici, pt ca asa AU ALES, sau pt ca NU AU AVUT DE ALES??”

    Da, pentru ca asa au ales. Nu trebuie sa fi nu stiu ce mare capacitate intelectuala, politica sau financiara ca sa poti pleca in occident si chiar sa te stabilesti acolo. Este mult mai usor decat iti inchipui tu.

    Restul, nici nu pot comenta. Nu are nici-o legatura cu discutia in cauza.

  28. Pingback: Moastele Sfantului Constantin Brancoveanu: DESHUMAREA VOIEVODULUI MARTIR pentru INCHINAREA LA MOASTELE SALE. Procesiune cu sfintele moaste: miercuri, 21 mai, de ziua Sfantului Imparat Constantin si a maicii sale - Recomandari
  29. Pingback: “SFINTII MARTIRI BRÂNCOVENI – ICOANA VECHII LUMI ROMÂNEŞTI” -
  30. Pingback: SFANTUL MARTIR CONSTANTIN BRANCOVEANU – o viata sub semnul Crucii, transpusa in ICOANE INSUFLATE DE DUH de pictorul ELENA MURARIU. Documentar video (TVR): PUTEREA VIZIUNII - Recomandari
  31. Pingback: MARTIRIUL SFINTILOR BRANCOVENI – 300 de ani de la nasterea in cer a Sfantului Voievod Constantin, a fiilor sai si a sfetnicului Ianache. VIATA SI PATIMIREA CELEI MAI EXEMPLARE FAMILII DOMNITOARE ROMANESTI (si VIDEO). Cum intelegem azi jertfa lor? &#
  32. Pingback: Martirii Brâncoveni, mlădiţe ale Crucii lui Hristos / Ioan Alexandru, despre martiriul Sfinților Brâncoveni / „În sufletul poporului s-a zidit icoana lor cu chip luminat, model al jertfelniciei” | Regăsirea frumosului pierdut
  33. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  34. Pingback: MARIA BRANCOVEANU | Cuvântul Ortodox
  35. Ce vina au cei care plangeau in ’90 vazand cum romanii isi vand viata si libertatea si viitorul pentru cafeaua si fructele exotice si minciunile cu care guvernul lui Ilici si al lui Neulander umpluse alimentarele si tara sa le ia mintile si care persoane mai apoi au ales sa lase Romania cu inima grea si sa plece in alte locuri ca sa nu se imbolnaveasca vazand si auzind mereu aceleasi si aceleasi mizerii ? Multi din cei care am plecat, nu am avut alta alternativa. Pe mine m-au presat pentru ca nu eram “om de buna credinta” si eram anti-fsn-ist pana n-am mai putut si am parasit un post bun pe care-l aveam si m-am intors in orasul meu, unde in ’91 si ’91 n-am gasit de lucru nici macar ca paznic la un releu intr-o padure, desi lucrasem 5 ani in informatica ! Nu mi-a ramas deschisa decat poarta plecarii, caci n-as fi plecat daca m-as fi agatat de orice mizerie de servici …insa stie Domnul de ce si privind retrospectiv si facand un bilant inteleg ca asa a fost mai bine…

    Citind aceste comentarii scrise acum 2 ani, dar revenind la Ziua de 16 august, romanii au nevoie de simtire ca sa-si vina-n fire (uite ca si rimeaza).Este adevarat ca elitele romanesti au fost terminate de bolsevici si de structurile nasite de ei in Romania,insa nu inteleg cum dintr-un procentaj asa mare de romani care declara chiar in aceste zile ca cred in Dumnezeu si merg la Biserica, nu sunt prezenti , nu se fac auziti decat un nr. mic la evenimente mari intamplate neamului nostru ,cum a fost cel de ieri.Ceva nu-i oblu aici.
    Asta ma face sa cred ca majoritatea merge la Biserica pentru un eventual contract cu Dumnezeu, asa cum glasuia dictonul latin:”da-mi ca sa-ti dau”. Voda Brancoveanu, este cel mai mare barbat din neamul nostru, asemanat in cantarile Bisericii cu Avraam.
    Daca Avraam a fost pus la incercare de Dumnezeu ca sa-l jertfeasca pe fiul sau Isaac, lucru care insa nu s-a intamplat, Voda Brancoveanu a implinit in fapt acest lucru, dovedindu-se vrednic de Hristos in una din cele mai infricosatoare incercari de care vorbeste Insusi Domnul:
    “Cine iubeste pe fiul sau pe fiica sa mai mult decat pe Mine,nu este vrednic de Mine”.Pai daca asta nu-i strapunge la inima pe cei care merg la Biserica, oare ce-i mai poate misca ? Ce vina are Occidentul in acest caz ?( Nu ca ar fi fara de vina).Ca n-o sa vina niciodata si sa zica:”Ce barbati mari are neamul vostru !”

    A lui Voda Brancoveanu, a fiilor sai Constantin,Stefan,Radu, Matei si a sfetnicului Ianache fie pomenirea si cinstirea in veci. Amin.

  36. Pingback: SFINTII BRANCOVENI – icoana jertfei zugravita in imnele poetului IOAN ALEXANDRU: “Am pierdut totul, sa nu ne pierdem si sufletul, fiii mei, Asta-i de-acum in grija noastra hotaratoarea lupta…” | Cuvântul Ortodox
  37. Pingback: REALISM BRÂNCOVENESC IN VREMURI DE CUMPLITE PRIMEJDII. Voda Constantin intre cei care “amageau numele crestinatatii” si “fiarele” turco-tatare | Cuvântul Ortodox
  38. Pingback: Zoe Dumitrescu-Busulenga: IN MOMENTUL DE FATA TRAIM CEL MAI GREU MOMENT AL ISTORIEI NOASTRE. New-Age taie radacinile, inclusiv pe Dumnezeu, aici bate toata treaba… | Cuvântul Ortodox
  39. Pingback: SFINȚII BRÂNCOVENI, “mănunchiul” impreună-muceniciei și PUTEREA VIZIUNII – un destin sub semnul Crucii, transpus în ICOANE sublime, insuflate de Duh, de pictorul ELENA MURARIU: “Eu văd vremu­rile pe care le trăim acum foarte a
  40. Pingback: PIESA DE TEATRU CRESTIN despre SFINTII BRANCOVENI, cu actori ortodocsi practicanti | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare