DESPRE “STATUL PROFUND” SAU PUTEREA REALA ASTAZI. Coalitia de interese ale gruparilor din serviciile secrete, armata, sistemul judiciar, corporatii si mafie care ne impune agenda zilei

25-10-2015 5 minute Sublinieri

daily-bullshit

Dacă volumul “Confesiunile unui cafegiu” (cartea anului în 2008!!!) are vreun merit, este acela de a prezenta, din interior, o imagine mai puțin cunoscută și needulcorată a sistemului comunist, reductibil, în cele din urmă, la lupte intestine între securiștii de rit nou și cei vechi pentru controlul absolut al puterii.Distincțiile, însă, rămân fundamental fluide, iar ceea ce ar putea apărea drept nou se poate transforma peste noapte în vechi, așa că partida internaționalistă, cea care a triumfat la Revoluție și a impus agenda “reformatoare”, a devenit nu peste foarte multă vreme vetustă și i s-a aplicat eticheta infamantă a naționalismului socialist.

Ceea ce se pierde din vedere în analiza politică, de cele mai multe ori, este că personajele acestei drame nu au atașamente ideologice solide. Membri de bază ai unor organizații oligarhice, ei se reorientează după legile de fier ale oportunismului politic care, în cele din urmă, îi scoate la suprafață aproape întotdeauna pe cei mai răi, după cum a demonstrat, de pildă, Hayek.

Astfel, conflictele ascunse, purtate departe de ochii lumii, impun agenda publică, iar vinovații de ocazie sunt sacrificați pe altarul indignării populare, mai mult sau mai puțin induse. Mascarada procesului de la Târgoviște rămâne în continuare studiul de caz cel mai elocvent. Între timp, tehnicile s-au mai rafinat, dar strategia fundamentală, frica, rămâne în continuare nemodificată.

De 25 de ani, publicul este ținut într-o teamă perpetuă, chiar dacă fantoșele vânturate diferă în funcție de ”cristalizarea opinei publice”. Comuniștii, moșierii, ungurii, destrămarea țării după modelul iugoslav, din nou comuniștii, apoi mogulii, corupții și, în cele din urmă, rușii, au fost, fără să am pretenția de exhaustivitate, principalele marote agitate pentru consolidarea controlului asupra populației locale.

Conceptul de “Stat Profund” (deep state), impus de profesorul Peter Dale Scott, are meritul de a arunca o lumină decisivă pentru înțelegerea modului de funcționare a acestor procese și chiar a democrației. Ignorat la început, dacă nu ridiculizat, astăzi a devenit oarecum un termen comun în dezbaterea politică alternativă, fiind utilizat chiar și de publicații mainstream precum New York Times, altfel reticente în a introduce explicații care se apropie prea mult de rădăcina răului.

În esență, “Statul Profund” se referă la o coaliție de grupuri din interiorul statului, ai cărei membri provin din serviciile secrete locale și străine, din Armată, poliție, sistemul judiciar, partide politice, corporații și mafie. Aceste grupuri difuze reprezintă, de fapt, guvernul permanent al unei țări, cel care impune agenda publică și politica națională, indiferent de figurile pasagere care ocupă prim-planul la un moment dat sau altul.

Turcia, mai ales după incidentul Susurluk și tentativa de asasinat asupra primului-ministru Bulent Ecevit, reprezintă modelul clasic de Stat Profund. Dar asta nu înseamnă că e un caz izolat. Președinte american Dwight Eisenhower a avertizat, în discursul său de adio, asupra “complexului militaro-industrial”, iar mai înainte, Woodrow Wilson a vorbit, la scurtă vreme după crearea Rezervelor Federale, despre modul în care statul american a devenit “unul din cele mai prost conduse, controlate și dominate state din lume civilizate, (…) condus prin constrângere de un grup redus de oameni dominanți”.

Cu alte cuvinte, ideea Statului Profund nu se reduce nicidecum la democrații nefuncționale, cum este Turcia, ci pare mai degrabă o trăsătură esențială a democrațiilor contemporane “mature” (vezi, de pildă, și cazurile Italiei sau Belgiei).

Măsura în care situația din România poate fi explicată prin acest concept cred că este mai mult decât satisfăcătoare. De la mineriade și incidentele de la Târgu-Mureș, până la răpirea din Irak și campania anti-corupție, trecând prin triumful și decăderea antreprenoriatului autohton, există o amprentă specifică, recognoscibilă fără mari probleme în toate aceste instanțe nefericite.

Faptul că, în urma acestor evenimente, puterea statului asupra indivizilor a crescut din ce în ce mai mult, chiar dacă în moduri subtile, rămâne, în continuare, un criteriu indispensabil de identificare a Statului Profund, adică a oligarhiei.

Un exemplu relativ soft al acestei conlucrări din interiorul Statului Profund l-a reprezentat tentativa guvernului de a scădea abrupt taxele în viitorul Cod Fiscal. Atunci, o coaliție spontană compusă din bancheri centrali, instituții aflate în subordinea guvernului (Consiliul Fiscal), editorialiști (prea mulți pentru a-i enumera), instituții economice transnaționale (FMI), instituții politice transnaționale (Comisia Europeană), corporații, și-au dat mâna pentru a avertiza asupra pericolului de a lăsa populației mai mulți bani în buzunare.

Un exemplu mai puțin plăcut îl reprezintă Legile Big Brother care au trecut luna trecută de Parlament, de societatea civilă și de dezbaterea publică, fără nicio opoziție serioasă.

În acest context, procesul Mineriadei și toate celelalte care vor urma nu vor îndeplini nicidecum un rol de purificare, ci doar vor furniza naivilor senzația că sistemul se destucturează, ca s-a făcut dreptate, că instituțiile statului funcționează, plus alte lozinci la modă.

Sistemul doar își devorează nestingherit victimele, atât din interior, cât și din exterior. Însă, în fundal, are loc procesul de integrare completă a Statului Profund de la nivelul național la cel internațional, care înseamnă, printre multe altele, transformarea “elitelor” locale în vasale absolute și cedarea suveranității naționale (câtă a mai rămas) către organizații nealese precum Comisia Europeană (vezi, de pildă, recenta impunere de cotelor pentru imigranți).

Este singura miză importantă în acest moment și tocmai de aceea toată lumea evită subiectul. În măsura în care îl înțelege.

Presa românească actuală, la scară de risc, practică un fel de justiție precum grupurile de comando, amânând legi, decizii, obligând la un comportament deviat. Nu numai presa tabloidă, ci și aceea cu pretenții.

Impostura are deja soclu social, cu ritualuri specifice. Mult hulita clasă politică face parte din acționariatul acestor mașinării infernale care o diabolizează neîntrerupt. Ceea ce se regăsește în dozaj nesemnificativ în toată lumea, la noi este normă. Proporții continuu inversate nu fac decât să abată pașii în orice direcție s-ar îndrepta, eliminând minimul control asupra vieții private.

Într-un asemenea mediu nu este deloc ridicol să se decidă că evenimentele din România sunt cele mai de luat în seamă, că suntem centrul lumii. Falsificarea realității pusă în mișcare de propaganda totalitară a fost transformată în gălăgia actuală, un exercițiu de intimidare. Presa românească s-a întors spre slujirea partidelor, nu în ultimul rând din obediență, ci din cauza atmosferei existente.

Teroarea instituțională avansează, fără a fi neutralizată de formele alternative. Alinierea generală la tot felul de artefacte antidemocratice produce o insuficiență care se resimte tot mai acut.

Grupurile de papagali, care seară de seară își schimbă între ei opiniile prefabricate, sunt ceea ce numim presa centrală. În teritoriu lucrurile nu arată chiar așa, însă asta poate fi doar o aparență. Lupta pentru putere, incorectă, aberantă, seamănă interziselor lupte a păsărilor. Această presă participă la aranjarea continuă a piramidelor corupției, ea însăși fiind o afacere din aceeași clasă de risc. Sentimentul că ar trebui dat timpul înapoi, și din acel punct începute lucrurile, nu reprezintă o neputință, o evadare.

Așa cum se așteaptă mult prea mult de la justiție într-un sistem aberant, cum este acesta, la fel este situația presei. Separarea puterilor în statul român a fost doar un bun prilej de împărțire a zonelor de influență nimic altceva. Masca de fier a sistemului se vede pe multe fețe împietrite, deținătoare a unor secrete care în condiții normale i-ar transforma pe deținătorii lor în infractori. Legăturile între presă și democrație, în România, nu mai există de multă vreme. Zidurile ridicate de colaboraționismul cu sistemul mafiot au creat o lipsă de comunicare și o combustie a firescului care reduc la zero posibilitățile unor schimbări politice. Fără presă scrisă, România nu există!

Presa nu este Parchetul, așa cum lasă a se înțelege unele centre media, din nevoia de a face o ordine după comenzi. Presa este ea însăși o putere în stat numai în măsura în care nu este făcută de mercenari. Dreptatea la televizor exclude orice demers jurnalistic, atentând la bazele educaționale, intelective ale societății. Acești inchizitori lipsiți de orice fir al moralității implicării, respectiv opinie independentă, ar fi un pericol și în justiție. Arhetipul lor se regăsește și acolo, sub mantia ofițerilor acoperiți. Dreptatea în numele căreia are loc reciclarea sistemului pare a fi cam singura stea polară a momentului. De aceea, taifunul care spulberă oazele corupției economice nu le clintește megafoanele.

Presa va reveni la adevărata ei condiție când anticorupția se va extinde, reglând întregul raport de forțe din societate.


Categorii

Articolele saptamanii, Corporatism, Justitie, Ninel Ganea, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “DESPRE “STATUL PROFUND” SAU PUTEREA REALA ASTAZI. Coalitia de interese ale gruparilor din serviciile secrete, armata, sistemul judiciar, corporatii si mafie care ne impune agenda zilei

  1. Pingback: RAZBOIUL CU BISERICA AL SCLAVILOR FERICITI. Tinerii revolutionari cu voie de la “sistem”, vor DEMISIA PATRIARHULUI si stoparea FINANTARII B.O.R. Plus o fabula “horror”: MARELE PACALITOR si GALUSTILE/ Marturisirea actritei Manuela H
  2. Pingback: SEFII SERVICIILOR SECRETE din Polonia si-au dat demisia la cererea noului premier eurosceptic. ACUZATI DE “POLITIE POLITICA”, detronarea sefilor SERVICIILOR SECRETE este vazuta drept … TOTALITARISM! | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: COLONIA MILITARISTĂ ROMÂNIA ŞI ACOPERIŢII “STORMTROOPERS”. Adevarul despre ce a ajuns tara noastra, spus verde-n fata de avocatul GHEORGHE PIPEREA: “Visul vechii Securităţi de a ajunge să ne fie din nou frică de ea e deja realita
  4. Pingback: MAREA MOSCHEE, AGRESIUNEA ASUPRA “SURORILOR MUSULMANE”… CU AUTORI NECUNOSCUTI SI MANUFACTURAREA UNUI NOU RAZBOI CULTURAL. Mecanismul de gestionare a societatii de catre puterea reala: PRIN TRIBALIZARE CATRE LEVIATHANUL TOTAL | Cuvântul
  5. Pingback: ARME SILENȚIOASE PENTRU RĂZBOAIE TĂCUTE DE UCIDERE ÎN MASĂ. Gheorghe Piperea a descoperit principiile de inrobire, control si distrugere psihico-spirituala a populatiei, aplicate (si) asupra poporului român: “Întotdeauna există un PROFIT ÎN
  6. Pingback: Esecul istoric al “nationalei” de fotbal a României la EURO 2016 – SIMBOLUL “PROFETIC” AL PRABUSIRII UNEI TARI sub povara propriilor nevolnicii. “Realitatea e că am fost reduși la nivelul unor sclavi incapabili să m
  7. Pingback: LA UMBRA ”BINOMULUI”. Seria de dezvaluiri ale fugitivului ”whistleblower” SEBASTIAN GHITA confirma CAPTURAREA JUSTITIEI DE UN SISTEM MAFIOT SRI-DNA/ Iohannis, noul Basescu al sistemului binomist | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: CSAT A RECUNOSCUT ACAPARAREA JUSTITIEI DE BINOMUL SRI-DNA. “Campul tactic”, infiintat prin decizii administrative ilegale care sfideaza chiar STATUL DE DREPT si INDEPENDENTA JUSTITIEI/ Sebastian Ghita: KOVESI SI COLDEA SUNT OFITERI AI UNUI SER
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare