DEZBATEREA LEGII VACCINARII – inca o bataie de joc din partea autoritatilor/ SERGIU MOROIANU ACUZA, DIN NOU, GANDIREA TOTALITARA A LEGIUITORULUI/ Avocatul Gheorghe Piperea: “Vaccinarea obligatorie e neconstituțională!”/ OFICIAL AL MINISTERULUI SANATATII: mare parte din copiii decedati de rujeola aveau afectari genetice grave

• Ditta Depner:

Azi am batut cu alti 4 Brasoveni 340km ca sa fiu mai aproape de cei ce vor sa incerce sa ne bage sub nas o lege comparabila cu Barnaveret-ul “cu acte in regula”: legea vaccinarii obligatorie in Romania.

Concluziile mele:

1.) atmosfera in sala a fost clar de partea societatii civile, adica a parintilor veniti in numar foarte mare la dezbatere care, fara sa fiu partinitoare acum, au avut un discurs foarte bine documentat si argumentat la obiect, pe litera de lege. Bravo voua!! Le-ati dat clasaaaaa!!! 🌺 🌺 🌺din nou…

2.) cei “invitati” de catre Ministerul Sanatatii au fost ori clar partinitori, ori aroganti, ori nepasatori la povestile familiilor afectate si la problemele ridicate de avocatii si reprezentantii nostri. In rest: no comment…era clar cine primeste sponsorizari…si de unde…

3.) am cunoscut in sfarsit live, si a fost o maaare dezamagire, pe Mr pussycat, care m-a uimit…cu “curajul” si “puterea exemplului” tremurand cu tableta in mana, flancat si filmat de “consoarta” sa devotata si cumparata…. in rest: no comment…prietenii stiu de ce 😂 😂

4.) sunt curioasa cand va aparea transcrierea acestei dezbateri, asa cum promitea prezidiul ales “pe spranceana…”

5.) si as vrea sa stiu cine va tine cont si va modifica acele amendamente si puncte la legea aberanta a obligativitatii vaccinarii…sau s-a vorbit acolo in van sau doar de fatada?!?

6.) eu zic sa ne mobilizam cu totii si sa cerem rezultatele acestei dezbateri de astazi 11 mai, in care poporul a cerut sa fie ascultat in detrimentul intereselor meschine internationale…

7.) presa si televiziunile, si nici nu ma mai mira, au transmis stiri despre aceasta dezbatere, denigrandu-ne si mintind…ca de obicei.

Ca doar trăiesc din publicitatea făcută medicamentelor….pe ideea:
Nu publici articole favorabile vaccinării, nu primești publicitate la alte medicamente.

 

• Sergiu Moroianu:

Teoretic, vaccinarea este eficientă și benefică sănătății publice. In practică, în unele cazuri particulare apar efecte secundare, uneori foarte grave sau fatale. Exista vaccinuri mai ieftine sau mai scumpe, mai mult sau mai puțin perisabile sau eficiente, mai bine sau mai rău tolerate, la fel cum există pacienți cu condiții medicale particulare care pot influenta acțiunea vaccinurilor. Scopul responsabililor publici pentru imunizarea populației ar trebui să fie obținerea unei rate suficiente de vaccinare voluntară cu cele mai performante și sigure vaccinuri disponibile, în primul rând împotriva bolilor infecțioase foarte grave. Acest scop se poate atinge numai prin campanii de educație medicală și dezbateri deschise intre specialiști și public, punând la dispoziția celor interesați argumentele științifice convingătoare care le demonstrează eficiența și lipsa reacțiilor adverse. Vaccinarea este un act medical și nu poate fi obligatorie, potrivit articolului 13 din legea drepturilor pacienților nr. 46/2003.

Astăzi am participat la dezbaterea publică de la Institutul de Sănătate Publică pe proiectul de lege a vaccinării. Cred că această lege este construită cu bune intenții. Totuși, principiul obligativității vaccinării și al sancționării părinților introduse de aceasta lege mă tulbură profund. Nu cred că metodele represive pot da roade într-un domeniu atât de sensibil pentru părinti cum este vaccinarea copiilor.

Trei articole ale legii în dezbatere necesită modificări de substanță: Art. 11, 18 și 24.

Art. 11 instituie Comisiile Județene de Vaccinare, folosind termeni ca: “obligațiilor părinților”, “neglijarea medicală și încălcarea drepturilor copilului”, “constatarea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului”. Acești termeni aparțin mai degrabă unei retorici totalitare naziste sau comuniste decât legislației unui stat european modern. Nu putem accepta ceea ce reprezintă în esență preluarea controlului asupra corpului cetățenilor de către stat. Posibilitatea ca statul să trimită părintii la închisoare și să dea copiii spre adopție (consecința legală a constatării relelor tratamente, conform art. 197 din Noul Cod Penal) pentru vina de nevaccinare ar fi unică în lume.

Cu art. 18, personalul medico-sanitar devine “obligat să nu furnizeze informații eronate, nedovedite științific sau tendențioase legate de vaccinuri și activitatea de vaccinare”. Dar de ce ar furniza medicii informații eronate?! Prin acest articol de lege, medicilor li se interzice în realitate să-și exprime puncte de vedere nuanțate asupra vaccinării. De exemplu, preferința medicului asupra unui fabricant de vaccin în detrimentul altuia poate fi ușor interpretată drept tendențioasă sau eronată. Legiuitorul încearcă să impună, destul de autoritar, gândirea unică și o atitudine obscurantistă, anti-științifică. Spiritul științific înseamnă exact gândirea critică și necesită libera exprimare, nu sancțiuni.

Dr. Streinu-Cercel a pus o întrebare retorică în timpul dezbaterii publice, invitând participanții de profesie medic să ridice mâna. Dar în sală nu puteau fi medici care să exprime rezerve asupra legii vaccinurilor, deoarece riscau să fie identificați și excluși din profesie exact pe acest articol de lege! Genul acesta de dezbatere cu pumnul în gură alimentează fricile părinților și teoria conspirației.

Prin art 24, părinții devin responsabili pentru realizarea vaccinărilor complete obligatorii și au obligația prezentării în termen de 15 zile la convocarea Comisiei Județene de Vaccinare. Suna foarte rău aceasta “Comisie de Vaccinare” cu putere de constrângere, care în teorie iți poate lua copiii, reflectă un spirit total greșit și contraproductiv. Apreciez intenția de a face bine, dar parcă este prea cu de-a sila…

Motivarea legii este și ea neconvingătoare. Ni se prezintă statistica celor 23 decese atribuite rujeolei în ultimele 16 luni, dar surse independente afirmă că majoritatea lor au survenit pe fondul altor afecțiuni (un caz de SIDA, de exemplu) sau în medii sociale defavorizate cu nivel sanitar precar. Dintre ele, doar 7 au atins copii sub 1 an. Mortalitatea infantilă anuală în România reprezintă 2000 de decese sub vârsta de 12 luni. Doar 0,3% din aceste decese sunt legate, și acelea neconvingător și aparent forțat, de rujeolă. Fenomenul nu are așadar relevanță statistică, părând a fi amplificat în spațiul public pentru justificarea unor prevederi exagerate din lege. Este un reflex păgubos al legiuitorului, moștenit din perioada comunistă, care sper că va fi îndreptat în versiunea finală a legii.

Vasta majoritate a românilor sunt vaccinați și doresc să își vaccineze copiii cu vaccinuri sigure și eficiente. Nu metoda sovietică a constrângerii, ci explicațiile sincere asupra beneficiilor și riscurilor vaccinurilor vor ridica nivelul general de sănătate al populației.

• ActiveNews:

Sergiu Moroianu, soțul lui Clotilde Armand, DEMOLEAZĂ proiectul legii vaccinării obligatorii: Este o gândire totalitară, obscurantistă, anti-științifică. Este o gândire PSD-ist-comunistă (VIDEO EXCLUSIV)

Dezbaterea pe proiectul legii vaccinării obligatorii organizată de Ministerul Sănătății a scos la iveală numărul mare de persoane și organizații ale societății civile care sunt nemulțumite de actul normativ pregătit de Florin Bodog și compania.

Una dintre aceste persoane este matematicianul Sergiu Moroianu, Cercetător la Institutul de Matematică din cadrul Academiei Române (IMAR). Moroianu, care este și soțul vicepreședintelui USR, Clotilde Armand, a analizat pentru ActiveNews punctele debile acestui proiect de lege.

„Mi se pare că această lege vine dintr-o intenție bună, dar este profund greșită. Am trei articole pe care le-am singularizat din lege: art.11 unde se inventează comisia județeană de vaccinare. Această comisie este halucinantă. Această comisie poate constata fie neglijare medicală din partea părinților, fie infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului, care poate duce la 3-7 ani de pușcărie, iar copilul să fie dus într-un centru de plasament sau dat spre adopție. Vedem ce înseamnă acest gen de tratament în străinătate.

Articolul 11 dă controlul statului asupra corpului părinților și adulților.

Articolul 18 instituie obligația personalului medico-sanitar de a nu furniza informații eronate, nedovedite științific, tendențioase, față de activitatea de vaccinare. Cu alte cuvinte, medicilor li se interzice să-și exprime puncte de vedere asupra vaccinare. Este o gândire totalitară, obscurantistă aș putea spune, ca om de știință, anti-științifică. Este o gândire psd-ist-comunistă, ca a academicianului Lisenko.

Spiritul științific invocat de această lege este exact contrariul. Chiar dacă crezi că vaccinurile sunt benefice, îți pui întrebarea: în câte cazuri sunt benefice, care sunt efectele secundare…Nu poți ascunde astfel de cazuri sub preș pentru că așa-ți ordonă PSD.

Articolul 24 instituie obligația părinților de a realiza aceste vaccinuri obligatorii asupra copiilor lor și să se prezinte la convocarea Comisiei Județene de Vaccinare, în termen de 15 zile. Este ceva aberant, specific unui stat totalitar. Adică o Comisie convocată de PSD unde trebuie să te prezinți în 15 zile și să arăți că ai făcut acele vaccinuri obligatorii. Aici există o asemănare cu Comisiile de verificare a femeilor gravide, de pe vremea lui Ceaușescu. Atunci, legislația care restrângea avortul fusese înăsprită, femeile erau obligate în fața Comisiilor din fabrici și uzine. La fel va trebui în fața comisiei de vaccinare. Aceste trei articole sunt deranjante pentru mine. Ele contravin legii 46/2003, a libertății actului medical. E ilegal să obligi omul să-și injecteze ADN de virus, eventual modificat, atenuat, cultivat pe celule de maimuță verde, dacă omul nu vrea.
Dacă cineva vrea, e liber s-o facă.

În fine, motivația legii este total neconvingătoare. S-a creat o campanie media privind atribuirea a 23 decese  datorate rujeolei în 14 luni. Este un termen nestandard din punct de vedere statistic. În toate aceste cazuri apar alte condiții. Nu sunt cazuri de rujeolă pură. Una dintre fetițele mele a avut, cred, rujeolă, deși a fost vaccinată și a fost internată la Spitalul de Boli Infecționase cu febră 40, după (vârsta de)un an jumătate. Sub (vârsta de) 1 an există doar 7 decese. Ar trebui comparăm aceste cifre cu cifra mortalității infantile din România, care este de 1%. Adică 1% dintre copiii sub un an mor. Asta înseamnă 2.000 pe an. Cele 7 atribuite rujeolei, fără multe argumente, reprezintă doar 0,3%. Adică sunt nerelevante statistic. Este o manipulare statistică pentru a inflama populația și a duce la adoptarea acestei legi”, a declarat pentru ActiveNews, Sergiu Moroianu.

Jurista Alexandra Oberschi indică probleme REALE care se află cu adevărat în spatele legii vaccinării: Proiectul e profund ilegal și anticonstituțional. Punctele esențiale care ar trebui revizuite de Ministerul Sănătății (VIDEO)

Alexandra Oberschi, președinta Asociației Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților, a vorbit într-un interviu EXCLUSIV pentru ActiveNews despre problemele reale care se ascund în spatele legii vaccinării obligatorii.

Aceasta a participat astăzi la dezbaterea organizată de Ministerul Sănătății privind Legea vaccinării obligatorii, acolo unde a ridicat mai multe probleme.

Ea speră ca aceste dezbateri să continue, propunând și câteva norme care ar trebui aplicate prin crearea unui cadru legislativ.

Jurista a înmânat Ministerului Sănătății o documentație privind 1.000 de copii cu traume post-vaccin.

„Acest proiect de lege a fost inițiat de Ministerul Sănătății și pus în dezbatere publică. A avut parte de 10 zile de dezbatere publică, dintre care 3 zile libere, astfel încât oamenii nu au avut posibilitatea să afle în mod real prevederile acestui proiect de lege, să le conteste și să trimită observații în termenul legal. Ca atare, o primă observație, noi considerăm că prevederile legii privind transparența decizională au fost încălcate. În acest moment, pentru dezbaterea publică a fost rezervată o sală de doar 180 de locuri, iar accesul foarte multor persoane a fost refuzat din lipsă de spațiu. Sperăm că autoritățile vor continua să organizeze dezbateri pe acest proiect de lege, atât în București, cât și în teritoriu, încât există foarte multe persoane care nu pot să-și spună punctul de vedere.

Există și părinți care prezintă handicap grav în urma vaccinării și întrucât se află în diverse îngrijiri și terapii nu pot veni să-și spună părerea. În calitate de Asociație de Juriști suntem aici pentru a le arăta autorităților un fapt, pe care ei de altfel îl cunosc și anume că proiectul de lege este profund ilegal și anticonstituțional. Acesta încalcă de la un capăt la altul numeroase drepturi ale cetățeanului, ale pacientului, ale copilului. Proiectul de lege prevede vaccinarea obligatorie pentru toți cetățenii pornind de la copii, care în cazul în care părintele refuză vaccinarea nu vor mai avea acces în sistemul de educație. De asemenea, se prevede vaccinarea obligatorie pentru o serie de categorii socioprofesionale care nu sunt definite în proiectul de lege, deci se lasă loc de abuz ulterior, care prin natura profesiei lor ar fi supuse unui risc suplimentar de infestare ai celor din jur.

Se prevede și o vaccinare obligatorie a cetățenilor în vârstă, deoarece sunt considerați un factor mare de risc din pricina vârstei lor. Proiectul de lege prevede că consimțământul pacientului, care este un drept fundamental prevăzut de legea pacientului și de legea sănătății publice în vigoare va fi prezumat în privința vaccinării, acesta fiind definit ca un drept obligatoriu pe care îl are copilul și pe care părintele i l-ar încălca prin faptul că a refuzat să-l vaccineze. Se înalcă de asemenea dreptul de libertate, de alegere în privința propriului corp, în privința sănătății proprii și a vieții proprii știut fiind faptul că există numeroase victime.

Noi suntem în legătură cu mii de părinți care raportează vătămări grave și foarte grave a sănătății copiilor lor imediat ulterior vaccinării. Există o serie întreagă și de adulți care au boli debilitante și care ne-au comunicat aceste informații și pe care noi le avem în monitorizare. Voi încerca să susțin, în cele trei minute care mi-au fost alocate prin invitația la dezbatere pe care am primit-o, și să mă limitez asupra acelor măsuri care credem că lipsesc cadrului legislativ actual atât în privința vaccinurilor cât și în celorlate medicamente. Credem că dacă autoritățile ar da dovadă de bună credință, acestea ar trebui să se concentreze în primul rând în a suplimenta cadrul legislativ actual cu următoarele măsuri, o informare corectă și completă a subiectului vaccinării, respectiv a tutorelui sau părintelui dacă e vorba de un copil cu privire la compoziția exactă a vaccinurilor, cu privire la efectele adverse. Să nu vorbească numai pro-vaccinuri, să arate și întregul tablou pe care îl presupune administrarea acestui medicament. Se impune cu necesitate efectuarea unei evaluări a copilului înaintea vaccinării.

Există foarte mulți copii care ulterior vaccinării au prezentat efecte adverse grave și foarte grave. Acestor copii, medicii lor curanți, fie în scris, fie doar verbal, pentru că nu au avut curajul să o facă în scris le-au spus acest copil nu ar fi trebuit vaccinat, le-au spus părinților lor. Credem că se impune completă din punct de vedere genetic, din punct de vedere alergologic, din punct de vedere imunologic a copilui și a familiei sale pentru a vedea dacă copilul duce sau nu aceste antigene care se dorește ai fi inoculate obligatoriu. Un al treilea punct care credem că este extrem de important de a fi adus în cadrul legilsativ actual, care lipsește în acest moment, este responsabilitatea producătorilor de vaccinuri. Ei se bucură de imunitate în acest moment prin legislație, ceea ce nu este normal. Întreg lanțul de vaccinare, de la producător și până la medicul care administrează vaccinul trebuie să răspundă pentru efectele adverse care se află pe lanțul de cauzalitate al unui efect advers constatat ulterior.

Un ultim punct pe care îl aducem în atenția autorităților este raportarea. Raportarea este extrem de deficitară în acest moment. Foarte mulți medici refuză raportarea, se tem să o facă. Pacienții nu știu și ei înșiși că au drepturi să completeze fișa RAPI și să raporteze un efect advers. Din informațiile pe care le avem de la persoanele cu care ne află în legătură, medicii ezită să facă acest lucru pentru că fie nu recunosc legăturile de cauzalitate, fie le e teamă să raporteze o legătură de cauzalitate”, a spus Alexandra Oberschi în EXCLUSIVITATE pentru ActiveNews.

Dezbaterea privind legea vaccinării obligatorii de la Ministerul Sănătății. Jurista Alexandra Oberschi a înmânat Ministerului Sănătății o documentație privind 1.000 de copii cu traume post-vaccin: Citiți, eu m-am cutremurat! (VIDEO)

La ora 10:00 a început dezbaterea organizată de Ministerul Sănătății privind Legea vaccinării obligatorii.

La Institutul de Sănătate Publică al Municipiului București se află, pe lângă reprezentanții societății civile, Dr. Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie, Dr. Amalia Șerban, Director în Ministerul Sănătății, Adrian Streinu-Cercel, Managerul Institutului de Boli Infecțioase ”Dr. Matei Balș” din București și doctorul pediatru Mihai Craiu. Ministrul Sănătății, Florin Bodog, a deschis sesiunea, după care a plecat.

13:08 Dezbaterea se încheie, unii oameni sunt nemulțumiți pentru că nu sunt lăsați să vorbească.

12:56 Ana Maria Maita: Este treaba dvs, a decidenților, să luați decizii corecte pentru sănătatea populației, nu lăsați acest curent antiștiințific să biruie…sunt puțini. Lăsați-ne pe noi să vă dăm în judecată dacă ne mor copiii. O mână de oameni care vorbește tare și agresiv pune în pericol sănătatea copiilor noștri. Nu există nicio fundamentare științifică. Sala huiduie, în majoritate…

12:55 Alexandra Oberschi: Trebuie reglementată responsabilitatea întregului lanț, de la producător la cel care administrează vaccinul. Să se facă raportarea efectelor adverse, medicii spun că nu pot să dea nimic în scris. Jurista înmânează prezidiului o documentație despre 1.000 de cazuri de copii decedați după reacții adverse post vaccinale: Vă rog să le citiți, eu m-am cutremurat de plâns.

12:49 Jurista Alexandra Oberschi: Nu putem să băgăm sub preș niște daune grave. Suntem în legătură cu mii de părinți. Trebuie inclusă evaluarea obligatorie a copiilor în proiectul de lege

12:25 O mamă a unui copil decedat: deja sunt foarte multe vaccinuri făcute fără acord prezumat. Înainte de 2014 s-a vaccinat 100% împotriva BCG și ulterior s-a înregistrat cea mai mare incidență din Europa cu această infecție.

12:23 Cineva din sală spune că unii părinți nu sunt în stare să decidă pentru copiii lor și atunci acordul lor ar trebui prezumat

12:12 Jurnalistul și medicul Val Vâlcu se arată impresionat de implicarea societății civile în această dezbatere și zice că părinții vor avea câștig de cauză.

12:10 Adrian Streinu-Cercel afirmă că există „o problemă” cu obligativitatea și promite că se va discuta asupra acestui lucru, dar spune că în România trebuie să existe o politică unică a vaccinării

12:06 Sala reacționează: Reprezentantul OMS nu a depășit timpul?

12:05 Adriana Popa, asistent medical, zice că nu poziția despre vaccinare suscită dezbatere aici, ci obligativitatea. Este inadmisibil că se încearcă impunerea unui tratament, mai ales unul profilactic. E o problemă de deontologie. Dr. Alexandru Rafila i-a retezat discursul afirmând că a depășit timpul!

12:02 Voci din societatea civilă acuză că proiectul de lege impune cenzura, medicii nu mai au voie să expună decât păreri aprobate de minister. Reprezentantul OMS afirmă că medicii trebuie să-și însoțească opiniile de dovezi

11:58 Sala vociferează, dar li se spune de la prezidiu că timpul a expirat! Persoane susțin că nu ar trebui să ne raportăm la alte țări, care au standarde medicale mai ridicate

11:55 Oleg Chestnov, reprezentant al OMS, expune teoria imunității de grup, „herd immunity”

11:50 Rafila recunoaște că primul caz de rujeolă care a apărut a fost de import (Ar trebui o anchetă a călătorit în Italia sau a dezvoltat tulpina B3 din vaccin, pentru că la noi s-a vaccinat cu o tulpină B3 care circulă în Europa, nu și în România.

11:47 Alexandru Rafila o acuză pe o mamă că nu a făcut decât să țipe: „Dumneavoastră credeți că cei din Ministerul Sănătății au fost de rea credință? Sala răspunde: Da!

11:46 Roxana Stroe de la Agenția Națională a Medicamentului susține că nu se știe procentul anumitor efecte adverse pentru că este foarte greu de urmărit distribuția la nivel european și global. Părinții cer să se raporteze la nivel național, nu planetar!

11:43 Responsabilitatea medicului este să informeze corect, spune cineva de prezidiu

11:30 Sala respinge obligativitatea, cere producție autohtonă de vaccinuri și raportare reală a tuturor reactților adverse

11:20 Dezbaterea este foarte încinsă, nu se respectă ordinea la cuvânt

11:11 O mamă povestește cum, după vaccin, bebelușul ei nu a dormit opt luni de zile și plângea și 18 ore neîntrerupt. Acum nicio grădiniță nu îl primește, pentru că nu îi poate asigura regimul alimentar adecvat, iar mama trebuie sa renunțe la serviciu pentru a se ocupa de el în continuare. Ea considera că sistemul nu îi poate asigura copilului dreptul la educație. Și nu pentru că nu a fost vaccinat

11:00 Remus-Florinel Cernea și ziaristul Val Vâlcu sunt prezenți la dezbateri

10:53 O doamnă cere vaccinare obligatorie și pentru adulți. Sala reacționează.

10:45 O mamă al cărei copil a murit în 1979 de rujeolă susține că vaccinul i-ar fi salvat viața copilului. În 1979 nu se vaccina de rujeolă

10:43: Părinte de copil care a dezvoltat dermatită atopică după vaccinare: “Nimeni nu trece de mine. Statul sunt eu!” Aplauze frenetice. E poate cea mai vie parte a societății civile de până acum

10:00 Ministrul Sănătății, Florian Bodog, a ținut un discurs de început, după care a părăsit sala de dezbateri. Șeful ministerului nu a apucat să audă nici măcar o intervenție a societății civile!

Ora 10:00 Sala este neîncăpătoare pentru cei care doresc să participe la o dezbatere foarte importantă.

• Iulian Capsali:

Dezbaterea de la Institutul de Sănătate Publică

”moderată” de fanaticul vaccinist dr. Rafila şi în care Ana Măiță a propus ca liderii de asociații care se opun vaccinării OBLIGATORII să fie închişi, a arătat că, pentru Ministerul Sănătății, legea este opțională. Toți cei care erau înscrişi la cuvânt în tabelul apărut pe situl instituției ar fi trebuit, conform legii, să fie lăsați să vorbească. Omul concernelor Pharma, dl. Rafila, care a folosit tot felul de tertipuri ca să atace punctele de vedere care prezentau cazuri concrete de copii decedați sau rămaşi cu sechele pe viața în urma vaccinării, a închis forțat dezbaterea, deşi rămăseseră foarte mulți care ar fi urmat să vorbească in timpul alocat, unii veniți din capătul celălalt ai țării.
Voi reveni cu amănunte.

• Olivia Steer:

Gheorghe Piperea: “Vaccinarea obligatorie e neconstituțională!”

MOTTO: “În secolul 21 poți să afirmi că astfel de riscuri (cele invalidante, recunoscute și în proiectul de lege privind vaccinarea – s.n.) sînt acceptabile? Acceptabile pentru cine? Că dacă te uiți așa, statistic, la un glob de sticlă și vezi în el că din 20 de milioane de oameni 2000-3000 de inși mor din cauza unui vaccin, nu înseamnă nimic! Dar dacă te uiți la nivelul acelor familii, acele familii sînt distruse! Sînt terminate! Sînt vise terminate! Sînt vise tăiate din rădăcini!”  – Gheorghe Piperea, doctor în drept, fost judecator, actualmente avocat, membru în Baroul București, conferențiar universitar la Facultatea de Drept București 

Cînd profesor doctor Gheorghe Piperea a acceptat, telefonic, într-o pauză din programul său aglomerat, să îmi acorde un interviu pe tema vaccinurilor, a făcut-o fără să-mi rețină numele. “Despre vaccinurile obligatorii”, i-am spus, telegrafic, să nu-i mănînc din timp. A fost de acord să mă primească, în aceeași zi, în biroul său, din Splaiul Unirii, unde-și are sediul Societatea de avocatură “Piperea și Asociații” și aș fi ajuns chiar atunci, dacă aș fi avut un operator disponibil. “Mai bine mîine!”, i-am sugerat.

“15.30 e ok?”, m-a întrebat.

“E perfect!”

Sînt multe calitățile lui Gheorghe Piperea pentru care lumea îl iubește și îl prețuiește! Ca avocat, s-a făcut cunoscut publicului larg fiind inițiatorul unor mari procese colective desfășurate în țară, intentate unor bănci comerciale pentru comisioane abuzive introduse în contractele de creditare. Ca profesor, conferențiar universitar la Facultatea de Drept București, s-a implicat mereu în formarea de profesioniști în domeniul legal. Ca specialist în drept, Gheorghe Piperea și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Bucuresti si Universitatea Sorbonne I – Pantheon din Paris. Însă despre tatăl Gheorghe Piperea, omul liber cu păreri personale pe subiectul vaccinurilor, de pildă, sau oricare alt subiect de care se preocupă, firesc, un părinte – se știe puțin, spre deloc.

“Numele meu este Olivia Steer”, am spus rar, apăsînd pe fiecare cuvînt.

Ajunsesem a doua zi în biroul său, la 15.30, cu precizie de secundă, un record greu de egalat, pentru traficul infernal de la ora aia. Singură – cameramanul nu mai putuse veni, din motive personale -, cu un GoPro în rucsac, conectat prin wifi la telefon, și instrucțiunile de folosință în minte, utile pentru prima oară într-un astfel de scop.

“Nu știu dacă vă sună cunoscut numele meu…”, am continuat, încercind să citesc o recție cît de mică pe fața lui.

“Acum că-mi spuneți, știu cine sînteți! Pe Facebook, în newsfeed, văd zilnic înjurături la adresa dumneavoastră”, mi-a raspuns, uitîndu-se drept în ochii mei, cu privire severă, și făcîndu-mă să cred, preț de o clipă, că va anula interviul.

“Înțeleg! Tocmai de aceea vreau să fiu cît se poate de sinceră! Și directă! Și să vă întreb: vă deranjează să vă asociați numele cu al meu? Pentru că, în urma interviului, e foarte posibil să fiți atacat și înjurat la rîndul dumneavoastră, prin simplă asociere!”. Întrebarea o pusesem în ultimii ani și prietenilor. Toți mi-au spus: “Nici vorbă!”. De unii dintre ei n-am mai auzit, apoi…

Gheorghe Piperea s-a lăsat pe spătarul fotoliului, a oftat greu și mi-a zis: ” Mă deranjează să mă asociez cu … alții, dar niciodată cu un jurnalist”.

Am reușit să instalez GoPro-ul, pe care îl mînuiam cu precauții, ca pe o bestie nedomesticită încă, montîndu-l pe trepied. L-am înălțat, pentru o încadratură mai bună, pe un tratat gros de drept civil, pe care l-am împrumutat de pe biroul din mijlocul încăperii, încărcat cu tomuri juridice, grele cît ceasloavele lui Creangă. Cînd am dat drumul înregistrării, nu bănuiam care e feeling-ul profesorului pe subiect.

În primele două minute, deci, profesorul Piperea s-a făcut înțeles pe deplin. Este pro vaccinare (nuanțîndu-și opinia de la vaccin, la vaccin), dar ferm împotriva vaccinării obligatorii. Este pentru dreptul inviolabil al părintelui de a hotărî, informat, pentru copilul său, și total împotriva unui stat abuziv care îi încalcă cetățeanului dreptul la autodeterminare, obligîndu-l să se supună sub amenințarea pedepsei (indiferent care ar fi ea) unor proceduri sau tratamente medicale, fie ele și așa-zis preventive. Pe scurt, pro alegere, pro informare  și împotriva violării, în orice formă, a drepturilor oamenilor.

“Eu nu cred că statul sau organismele publice sau cine știe ce corporație care își dorește să vîndă mai multe medicamente poate să decidă mai bine pentru copil, în locul părinților“

A continuat prin a-mi vorbi despre beneficiile vaccinării, el însuși, după cum mi-a spus, dîndu-și acordul ca fiica sa să fie inoculată cu vaccinurile recomandate împotriva bolilor copilăriei, mai puțin HPV, vaccinul împotriva cancerului de col uterin, pe care l-a considerat mereu insuficient testat și, deci, nesigur, în ciuda campaniilor guvernamentale agresive care îi biciuiau fără milă cel mai nevralgic punct: grija pentru sănătatea copilui său.

Discuția a alunecat rapid spre neconstituționalitatea proiectului de lege. Și s-a făcut inevitabil traducerea în limba română a obligativității unui act medical cu riscuri, ca însemnînd nimic altceva, în opinia profesorului în drept Ghorghe Piperea, decît încercarea legalizării de către actualul guvern a experimentelor medicale pe oameni, la fel ca pe cobai – o practică înfiorătoare și uzuală în Germania nazistă.

Ajutată de profesorul Piperea, am măsurut în cuvinte (dar mai ales cu metrul de buzunar) distanța de la Germania nazistă pînă la România socialistă, ca să înțeleg mai bine articolul 2, alineatul 7, din propusa Lege a vaccinării obligatorii (ce se va afla mîine, în dezbatere publică, în Sala Amfiteatru a Institutului Național de Sănătate Publică) și care propune – nici mai mult, nici mai puțin – obligativitatea unui act medical cu riscuri invalidante! Ca în China comunistă, Germania fascistă sau orice alt stat totalitar, de pe glob…

Potrivit DEX, invalidă este persoana care are o infirmitate, adică un defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident sau boli (dar, și prin vaccinare!), iar cînd vorbim despre reacţii invalidante, ne referim la reacții care nu dispar într-o zi sau o săptămînă, ci la pierderea unor capacitaţi senzoriale sau/şi motorii pe termen lung, posibil pe toată viaţa. În aceste condiții, să obligi pe cineva să-și asume un astfel de risc este nimic altceva decît un atentat la viața și sănătatea persoanei. În forma actuală, Legea vaccinării obligatorii, propunere aflată pe site-ul Ministerului Sănătății AICI,  l-ar face să-și muște buzele, de invidie, și pe Josef Mengele, monstrul, de profesie medic, din lagărele de concentrare de la Auschwitz:

“Statul român, prin Ministerul Sănătății, asigură condițiile pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacţii adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante, dacă sunt dovedite relaţii de cauzalitate, confirmate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare denumit în continuare (GTCAV). Tipurile de reacții adverse postvaccinale și măsurile compensatorii aplicabile vor fi stabilite prin hotărâre de guvern.”.

Cu alte cuvinte, legalizînd vaccinarea obligatorie, statul calcă mărunt în picioare drepturi fundamentale și constituționale la viață și sănătate ale persoanei.

„Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate” – art. 22(1) din Constituţia României.

Toate acesta, în vreme ce îl bate consolator pe umăr că va fi despagubit pentru eventuale vătămări post-vaccinale (din bani publici, adica ai tai, ai mei, ai nostri, ai tuturor,), daca Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare (adică tot statul!!! – care nu vede niciodată situația de conflict de interese în care se bălăcește) va găsi cu cale. Motivația supremă pentru o astfel de aberație? Prea bună, prea ca-n lagăr: efectele adverse și invalidante ale vaccinurilor sînt perfect acceptabile, de dragul sănătății tuturor. Profesorul în drept, avocatul Gheorghe Piperea, s-a arătat șocat de un astfel de raționament:

(VA URMA)

• ActiveNews:

Dr. Amalia Șerban (Ministerul Sănătății): Din cele 24 de decese cauzate de rujeolă, „o mare parte dintre copii aveau afectări genetice sau malformații cardiace, malformații renale, retard, sindrom Down sau boală autoimună” (VIDEO)

Dr. Amalia Șerban, Director General al Departamentului de Sănătate Publică și Asistență Medicală din cadrul Ministerul Sănătății, ne-a declarat că „primele cazuri de rujeolă au pornit de la un focar din spital, în Bistrița. Venise un copil cu rujeolă, s-a internat, și a mai făcut unul sau doi copii. Ș-apoi au plecat în comunitate și… Așa a început epidemia!”

Ȋn interviul realizat de ActiveNews, dr. Amalia Șerban a vorbit despre neraportarea tuturor reacțiilor adverse, despre cum a izbucnit actuala epidemie de rujeolă, despre copiii vaccinați recent și creșterea numărului de cazuri de rujeolă, despre decese și condiții medicale pre-existente, despre sugarii care nu sunt în evidențele niciunui medic de familie și despre reluarea producției de vaccinuri la Institutul Cantacuzino. Astăzi, vom difuza a treia parte a acestui interviu.

Printre cazurile de rujeolă ar putea fi și erupții provocate de o vaccinare recentă? „Teoretic, ar fi posibil”

Reporter: Din aprilie anul trecut a început o campanie de recuperare prin vaccinare ROR a copiilor nevaccinați. Din decembrie, a fost coborâtă vârsta pentru prima doză la 9 luni. Pentru toți copiii, nu doar pentru cei din focare. S-a spus „prima doză nu se mai face la un an, se face la 9 luni”. De ce în Suedia se face la 18 luni, știți cumva? De ce suedezii și-i vaccinează mai târziu?

Dr. Amalia Șerban: Nu știu, nu pot să…

–  Ȋn paralel, a crescut și numărul de cazuri de rujeolă. Câte dintre cazurile înregistrate sunt infecții cu virus rujeolic de tip sălbatic și câte erupții provocate de o vaccinare recentă?

– (tace)

– Adică, putea fi confundată o rujeolă pe bune, ca s-o numim așa, cu o reacție post-vaccinare? Pentru că 5%, n-o spun eu…

– Nu. Deci, din cele 24 de decese cel puțin, ce am eu ca și situație, doar 3 erau vaccinați, și nu erau vaccinați înainte de a începe…

– Nu despre decese vorbim, ci despre cazurile înregistrate. Deci, 5% dintre persoanele vaccinate dezvoltă, americanii (n.r. Societatea Americană pentru Microbiologie) spun asta…

– … ulterior, o formă ușoară de rujeolă.

– Cu erupție, cu febră, și ea poate fi confundată cu rujeola.

– Da.

– Și numai genotiparea virusului respectiv…

– …poate să demonstreze dacă este de la vaccin sau este de la boală.

– Ȋn câte cazuri s-a realizat această genotipare?

– Ȋn primul rând trebuie să pornim de la: în câte cazuri s-a făcut această analiză? Dacă este de la boala în sine, sau de la vaccin. Nu am această înformație în acest moment, dar pot să întreb Institutul Național de Sănătate.

– Printre cele 5.119 cazuri pot fi și reacții post vaccinare?

– Teoretic, ar fi posibil. Dar atâta timp cât nu am date concrete, nu vă pot spune da sau nu în mod clar.

Ȋn 2012, am avut 7.450 de cazuri de rujeolă și un singur deces. „A fost un noroc, probabil”

– Și-acum, haideți să vorbim și despre decese. Ȋn acest moment avem și o epidemie de gripă, în care s-au înregistrat 27 de decese. „93% dintre ele au avut condiții medicale pre-existente”, spune Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile.

– Da.

– Câte dintre decesele cauzate de rujeolă se încadrează la condiții medicale pre-existente?

– Din cele 24 de cazuri, majoritatea copiilor… Majoritatea, o mare parte dintre ei aveau fie afectări genetice, cum ar fi atrezie esofagiană sau malformații cardiace sau malformații renale, sau retard, sau sindrom Down, sau boală autoimună. Deci, au fost asemenea cazuri.

– Ei nu puteau fi vaccinați.

– Și nici nu erau la vârstele la care să fie vaccinați.

– Deci, nu puteau fi vaccinați nicicum.

– Da.

– Așa că, în momentul în care onor presa anunță „copilul nu era vaccinat”, ar trebui să și adauge, zic eu, „nu era vaccinat, pentru că suferea de nu știu ce boală”. Că așa este corect…

–  Da.

– Numai că-n raportările Centrului referitoare la rujeolă nu se spune ceea ce se spune în cazul gripei, și anume că există aceste condiții medicale pre-existente. Așa ar fi corect!

– Ar fi corect, dar… Trebuie să o luăm și invers: acel copil, dacă era protejat de cei din jurul lui, care erau vaccinați, nu făcea acea boală. Asta e acel concept de vaccinare, pentru asigurarea sănătății celor care nu pot fi vaccinați.

– Dar și la gripă e la fel.

– Și la gripă este la fel, da.

– Și 27 de decese înseamnă ceva! Totuși…

– Da. Acesta este rolul vaccinării.

– Dar, mă rog, vaccinul antigripal nu este trecut pe lista celor obligatorii. Că, dacă ar fi fost trecut, poate că…

– (tace)

– Cum vă explicați faptul că în 2012, când am avut 7.450 de cazuri de rujeolă, s-a înregistrat un singur deces?

– Asta a fost un noroc, probabil.

– Și-acuma avem ghinion?

– Cu siguranță.

– Adică, 24 sunt multe…

– Păi, sunt multe, tocmai. Acum este o situație care trebuie scoasă în evidență, că dacă nu ne vaccinăm, vor continua să existe aceste decese.

– Dar copiii care aveau bolile acelea, oricum… Puteau să facă rujeolă, puteau să facă gripă…

– Da, dar viața unui copil, indiferent în ce stare ar fi el, nu…

– Așa este. Este un risc în plus.

– Este un risc în plus. Tocmai pentru că el are niște condiții pre-existente, trebuie protejat mai mult. Și nu putem evalua valoarea unui copil care are niște afecțiuni cu valoarea unui copil care este sănătos. Deci, sunt tot copii și au același drept la viață și la sănătate.

– Corect!

5 dintre copiii decedați nu erau în evidența niciunui medic de familie. „Da, mai sunt astfel de cazuri”

– Când dumneavoastră spuneți, sau presa: „copilul era nevaccinat”, automat se induce ideea că părintele a refuzat să-l vaccineze. Ȋnsă, din cele 24 de cazuri unde s-au înregistrat decese, eu am identificat cinci în care copiii nu era pe lista niciunui medic de familie. Nu erau în evidența niciunui medic.

– Da, mai sunt astfel de cazuri.

– Câți dintre copiii diagnosticați cu rujeolă sunt în această situație? Și a cui e vina?

– Vina este în primul rând a părintelui, că nu își caută un medic de familie, să-i asigure o stare de sănătate copilului.

– Anul trecut, dumneavoastră citați din Legea privind protecția drepturilor copilului referitor la vaccinarea obligatorie și spuneați că legea obligă părintele să-și vaccineze copilul. Eu n-am întâlnit așa ceva acolo. Ȋn schimb, am întâlnit la art.46, alin.(6), următoarea prevedere: „vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul copiilor până la împlinirea vârstei de 1 an sunt obligatorii, în vederea ocrotirii sănătății mamei și copilului, educației pentru sănătate, prevenirii abandonului” și așa mai departe…

– Da. Dar în condițiile în care eu, ca părinte, nu mă duc să mă înscriu la un medic de familie…

– Avem medici de familie? Există medicii de familie la țară?

– Avem medici de familie. Sunt puține localitățile care nu au medici de familie.

– Există peste tot? Adică, unde și cât ar trebui să meargă părintele cu copilul acela nevaccinat, el neavând 1 an, în brațe, prin mijloacele de transport în comun, ca să-l „viziteze periodic”, așa cum prevede legea, un medic de familie?

– Păi, în primul rând ar trebui să găsească acel medic de familie. Ulterior, medicul de familie are obligația să se ducă să-l vadă, inclusiv la domiciliu. Dacă copilul este mic, trebuie să se ducă să-l vadă. Dacă este mai mare și își poate permite să meargă, se poate deplasa la cabinetul medicului de familie. Zonele unde nu sunt medici de familie care să acorde asistență medicală într-o comunitate sunt destul de puține.

– Nu cumva coincid cu cele în care au fost focarele de rujeolă?

– Nu.

– Erau medici de familie acolo?

– Da. Și chiar acolo unde nu erau, de curând chiar s-a întâmplat o astfel de situație, prin demersurile făcute prin DSP (n.r. – Direcția de Sănătate Publică), părinții și copiii au fost alocați unui medic de familie dintr-o altă localitate.

– Și cât de departe e localitatea aceea? Contează și asta.

– Nu știu să vă spun în acest moment.

– Eu cred că statul ar trebui să asigure la modul practic asistență… Și acces la sănătate copiilor.

– Și noi ne dorim același lucru.

– Bun, și ce trebuie făcut?

– Multe. Multe trebuie făcute. Ȋn primul rând, de la formarea de noi specialiști, de la includerea unor noi prevederi care să permită medicului de familie…

– …motivarea lor să rămână în România, motivarea lor să practice meseria în România…

– Exact, da. Sunt multe de făcut.

– Pentru că altminteri, putem acuza statul de rele tratamente aplicate minorului.

– (tace)

– Legea prevede că un copil până-ntr-un an trebuie să fie vizitat periodic de un medic.

– Da. Ȋn condițiile în care are un medic pe care și l-a contractat, ca să zicem așa.

– Și-n condițiile în care acel medic există! Iar dacă părintele este, să spunem, inconștient și nu-l înscrie, poate, nu știu, la externarea copilului din maternitate, medicul pediatru de acolo intră în legătură cu medicul pediatru din zona respectivă… Deci, lucrurile astea se pot face.

– Asta se și întâmplă, prin rețeaua de asistenți medicali comunitari pe care România îi are și pe care Ministerul Sănătății îi coordonează, deși ei sunt la Primării. Acești asistenți medicali comunitari tocmai aceasta au ca și atribuții: identificarea tuturor familiilor care au probleme de sănătate și care nu au acces la serviciile de sănătate, de identificare a familiilor care au copii și care nu au mers la un medic de familie și de a facilita relația între familie și medicul de familie. Deci, sunt căi. Asistentul social, la fel, poate să identifice aceste familii și să facă anumite demersuri pentru…

– Ȋn teorie. Ȋn practică…

– Nu, se întâmplă. Se întâmplă!

– Ȋn practică avem cinci copii morți din cauza rujeolei pe care nu-i văzuse niciun medic de familie.

– Da.

– Și poate că, dacă ar fi fost văzuți la timp, aveau o șansă.

– Ar fi fost alte șanse.

Dr. Amalia Șerban (Ministerul Sănătății): „De ce sunt vaccinurile mai bune pentru că sunt făcute la Institutul Cantacuzino? Ȋn afară de BCG și gripal, în ultimii zece ani Cantacuzino-ul nu a mai produs altceva” (VIDEO)

Ȋn 2015, dr. Amalia Șerban, Director General al Departamentului de Sănătate Publică și Asistență Medicală din cadrul Ministerul Sănătății, vorbea despre posibilitatea interzicerii înscrierii la grădiniță a copiilor nevaccinați. „Ca să introducem în legea vaccinarii că dreptul la sănătate primează în fața dreptului la educație, ar trebui să schimbăm legea educației”, declara dr. Șerban. Iar în aprilie 2016, domnia sa pomenea pentru prima oară de sancționarea părinților care nu își vaccinează copiii. „Se va ajunge în instanță”, avertiza dr. Șerban la Digi 24.

Ȋn interviul realizat de ActiveNews, dr. Amalia Șerban a vorbit despre neraportarea tuturor reacțiilor adverse, despre cum a izbucnit actuala epidemie de rujeolă, despre copiii vaccinați recent și creșterea numărului de cazuri de rujeolă, despre decese și condiții medicale pre-existente și despre sugarii care nu sunt în evidențele niciunui medic de familie.

Citiți în continuare ultima parte a acestui interviu.

„Nu putem să facem vaccinuri care să respecte rețete de acum 200 de ani”

Reporter: Când va fi reluată producția de vaccinuri la Institutul Cantacuzino?

Dr. Amalia Șerban: Acesta este un demers care nu se poate întâmpla peste noapte, este un proces destul de complex. Ca să poată produce, Institutul Cantacuzino are nevoie, în primul rând, de investiții.

– Are buget acum?

– Da, Cantacuzino-ul are buget. Are buget, aprobat prin legea bugetului de stat. Dar bugetul este alocat pentru ceea ce poate să facă Institutul acum și pentru terminarea unor investiții în liniile de fabricație care erau anterior. Dar, pentru a respecta toate normele europene, trebuie dezvoltat mult mai mult decât ceea ce există acum. Și-n acest sens, domnul ministru a discutat la nivel de Guvern posibilități de realizare a unor planuri strategice pentru relansarea producției Cantacuzino-ului. Ȋnsă acest lucru nu se poate întâmpla de azi pe mâine, trebuie resursă umană, care nu mai există specializată la nivelul Institutului, trebuie formarea de personal, trebuie aceste investiții, nu este foarte simplu. Ȋntr-adevăr, încrederea populației într-un producător național este mult mai mare! Dar trebuie să luăm în considerare și faptul că, la nivel mondial, pentru majoritatea vaccinurilor sunt doar unul sau doi producători. Ș-atunci trebuie să vedem dacă Institutul Cantacuzino poate să facă aceleași eforturi ca și ceilalți producători.

– Păi, și înainte cum a putut?

– Ȋnainte, erau alte reguli. Fiind stat european, trebuie să respectăm regulile europene. Nu putem să facem vaccinuri sau produse biologice care să respecte rețete de acum 200 de ani, când era vaccinarea la început, produsul vaccinal era la început. Acum, tehnologia aceasta de producere a vaccinurilor este atât de complexă, tocmai pentru a preveni orice fel de reacții adverse, de posibile grave evenimente care să fie asociate cu vaccinurile, încât este foarte greu să poți să ai capacitatea aceasta.

– Vaccin antigripal ar putea produce, nu?

– Da. Vaccin antigripal ar putea produce.

– Și cu toate astea, deși se vorbea de reluarea producției de vaccin antigripal în iunie anul trecut, iacătă, suntem în mai 2017 și nu s-a întâmplat acest lucru.

–  Nu, pentru că trebuie finalizate acele investiții în linia de producție…

– Deci, e vorba de bani?

– Banii au fost alocați. Dar trebuie finalizată linia de producție și, în acest moment, trebuie să se facă loturi experimentale, pentru a vedea cum funcționează linia de producție, pentru a putea trece la o producție de masă. Nu este foarte simplu să faci pe o linie nouă un produs în cantitate foarte mare, și după aceea să constați că produsul fie a avut ceva legat de calitate, fie nu a mers ceva pe linia de fabricație… Deci, trebuie noua linie testată, cu aceste loturi experimentale de vaccinuri, și abia după aceea se va putea reîncepe procesul de producție de vaccin.

– Deci, bani ar fi?

– Da, din câte știu eu, banii au fost alocați pentru realizarea investițiilor, dar pentru toate standardele europene cred că ar trebui mult mai mult alocat.

– Manager este?

– Din câte știu eu, domnul ministru caută un manager care să fie un bun manager pentru Cantacuzino și să aibă această viziune de dezvoltare a Institutului pentru perioada următoare.

– Și vaccin rujeolic, de pildă, când estimați dumneavoastră că va face Institutul Cantacuzino?

– La vaccinul rujeolic nu pot să mă exprim, pentru că Institutul Cantacuzino făcea vaccinul rujeolic simplu iar acum, la nivel mondial, se folosește doar vaccinul trivalent, cu rubeolă, rujeolă, oreion. Asta va fi o decizie națională, dacă vom considera că este necesar să facem vaccinul rujeolic, ceea ce nu cred că mai este cazul, sau vaccin trivalent.

– Deci, când?

– Nu pot să vă dau o estimare (râde).

– Secolul ăsta sau…?

– Nu pot să vă dau o estimare.

„Au fost mai multe variante, aceasta este varianta cea mai ușoară a legii”

– Spuneați dumneavoastră că nu există sancțiuni în proiectul de lege privind vaccinarea. Dar, printre atribuțiile Comisiilor Județene de Vaccinare e și aceea conform căreia „sesizează instituțiile abilitate privind constatarea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului de către părinții sau reprezentanții legali în cazul minorului care împlinește vârsta de 3 ani și nu a primit vaccinurile obligatorii corespunzătoare vârstei”. De ce „3 ani”?

– Pentru că acela este momentul în care intră în colectivitate, de obicei, un copil.

– Dar și înainte de 3 ani, mai merge în parc, la petreceri cu copii…

– Da, dar atunci contactul este mult mai mic cu o masă mare de copii.

– Și-n ce pericol îi pune pe ceilalți copii vaccinați?

– Pe ceilalți copii vaccinați?! Pe aceia nu-i pune în pericol. Dar revenim la cei cu condiții (medicale) pre-existente, la copiii care nu pot fi vaccinați. Pe aceia îi pune în pericol.

– Păi, mi-ați spus că cei vaccinați nu sunt purtători de virus. Nu mai poartă virusul.

– Da.

– Și-atunci, cel nevaccinat se duce în colectivitatea unde sunt cei vaccinați, și de unde ar putea lua el virusul?

– Păi, nu, aicea nu vorbim de unde poate el să ia virusul… Dacă, într-o grupă de 15 copii mergem pe principiul că eu vin nevaccinat, că ceilalți sunt vaccinați…

– Ceilalți 14 sunt vaccinați.

– Păi, da. Dar și ceilalți vin pe același principiu, și-atunci ce facem?

– Deci, sunt toți nevaccinați.

– Ș-atunci? Ce facem? Dacă mergem pe acest principiu.

– Păi, sunt ok. Care-i problema?

– Problema e că se vor îmbolnăvi toți. Și vor transmite mai departe.

– De la cine?

– Cum de la cine? Dacă sunt toți nevaccinați!

– Cine aduce virusul? De unde-l iau?

–  Nu…, cred că nu suntem pe aceași lungime de undă.

– Să încercăm.

– Dacă într-o comunitate nu e niciun copil vaccinat, da? Aici, în grupa aceasta, nu e niciunul vaccinat, în cealaltă nu sunt vaccinați, vin în contact cu o persoană care este…

– Din afară!

– Din afară, bineînțeles, că nu rămâne un copil numai în colectivitatea respectivă. Se duce și-n parc, la joacă, se duce și-n mall, se duce și-n piață.

– Așa și ceilalți 14 nevaccinați pot intra în contact cu o persoană din-afară.

– Corect.

– Deci, riscul există și-n afară, nu numai la grădiniță.

– Da, dar în momentul în care tu ești într-o colectivitate zi de zi cu încă 14, 15 sau 20 de copii și vii din-afară cu virusul, atunci toți ceilalți se vor îmbolnăvi.

– Că-l iau de acolo. Puteați să-mi spuneți de cei sub 1 an, care nu au sistemul imunitar dezvoltat și care fac boala într-o formă mai gravă.

– Da, și asta este adevărat.

– V-ați gândit la un screening al copiilor după naștere?

– Screening în ce sens?

– Adică, să verificăm dacă ei sunt perfect sănătoși și pot face vaccinul. Așa cum se întâmplă în alte țări (n.r. – SUA, Canada, Germania, Ungaria, unde nou născuții sunt testați obligatoriu pentru zeci de boli congenitale).

– Nu se întâmplă în nicio altă țară un screening înaintea vaccinării. Nu există așa ceva, e o percepție greșită. Nu am ce să testez. Eu, ca să pot să testez o anumită boală, dacă o am, trebuie să fi venit în contact fie cu boala, fie cu vaccinul. Dacă eu am 8 luni, n-am venit în contact nici cu boala, nici cu vaccinul, eu n-am ce să testez. Înțelegeți? Adică, eu dacă nu am făcut poliomielită, nu am făcut rujeolă, eu n-am ce să testez. Că nu-mi reiese nimic la anticorpii care sunt împotriva bolii.

– Dar dacă  are două zile, și-un sistem imunitar mai…, că mama n-a avut grijă de ea în timpul sarcinii, și eu îi fac vaccinul…

– …Singurul dezavantaj e să nu dezvolte anticorpi și să nu fie protejat. Este singurul dezavantaj pe care-l produce vaccinarea.

– La BCG?! Așa ziceți? A fost și un deces asociat cu BCG-ul (n.r. – în 2012). Știți, nu?

– Dar nu este din cauza statusului imunitar. Nu este că acel status imunitar al copilului nu-i permite dezvoltarea de anticorpi. Este din cauza complicațiilor apărute. Eventual. Dar nu din cauza statusului imunitar. Deci, în cazul în care sistemul meu imunitar nu reacționează cum trebuie, nu-mi dezvoltă anticorpi care să mă protejeze. Este singurul lucru care se poate întâmpla.

– Dar nu faci boala?

– Nu. De la vaccin, nu faci boala. (pauză) Decât în anumite situații, forme ușoare.

– Ușoare… La ce v-ați gândit când ați introdus chestia asta, cu „rele tratamente aplicate minorului”?

– Procesul de elaborare al legii este destul de îndelungat. Și, pe parcursul elaborării ei, au fost mai multe variante. Aceasta este varianta cea mai ușoară a legii.

– Serios?! Au fost și mai grave?

– Aceasta este forma cea mai ușoară a legii, și-au fost păstrate doar acele lucruri care se regăsesc acum în alte legi. Deci, în Legea pentru protecția (drepturilor) copilului, care este din 2004, se spune, la unul dintre articole, că lipsa vaccinării poate fi considerată…

– N-am găsit așa ceva…

– O să caut respectivul articol.

– Am dat căutare și „vaccinare”, și „imunizare”, și… E, într-adevăr, la Secțiunea „Sănătatea și bunăstarea copilului”, e obligația părintelui de a-i asigura copilului cele mai bune tratamente, și pentru prevenire… (n.r. – art.46, alin(4) din Legea 272/2004: „(4) Părinții sunt obligați să solicite asistență medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și pentru a preveni situațiile care pun în pericol viața, creșterea și dezvoltarea copilului.”) Dar dacă dumneavoastră înțelegeți…

– „Prevenirea”, asta înseamnă vaccinarea. Vaccinarea este o măsură de prevenire. Este singura eficientă, de altfel. Pe lângă spălatul mâinilor, aceasta este…

– Da, dar știți, e în aceeași secțiune cu „vizitarea periodică de către cadrele medicale”.

– De acord cu dumneavoastră.

– Și nu există sancțiuni.

– Unde nu există sancțiuni?

– Ȋn Legea privind protecția drepturilor copilului.

– Da, dar ei pot să sesizeze mai departe organele abilitate. De aceea, nu spunem noi ce sancțiune va primi părintele, în acest moment. Dacă Direcția de Protecție a Copilului va considera că sesizarea noastră nu are un argument real și că părintele a avut dreptate să nu-și vaccineze copilul, este, pur și simplu, decizia Direcției. Sau a instanței, în cazul în care Direcția pentru Protecția Copilului sesizează instanța.

– Din punct de vedere juridic, singurul caz în care această sesizare ar avea obiect ar fi în cazul unui copil nevaccinat care ajunge într-o stare gravă la spital.

– Corect.

– Altminteri…

– Sau care îmbolnăvește alți 10 copii, sau 20 de copii, care ajung în stare gravă la spital. E aceeași situație. Poate că eu nu mă îmbolnăvesc grav…

– Ar trebui să demonstrați că virusul de la acel copil e în ceilalți.

– Da, se poate demonstra. Se poate demonstra, da.

– E mai greu pentru un procuror.

– Nu, pentru că se face pe probe de laborator. Revin la grădiniță: dacă eu sunt bolnavă, am o formă ușoară, dar în jurul meu am îmbolnăvit șase, dintre care unul s-a dus la spital, a făcut o complicație și a murit…

– Păi, pe cei nevaccinați, am înțeles din proiectul de lege că nu-i primiți la grădiniță.

– Deci, proiectul de lege spune, în acest moment, că se solicită doar adeverință. Nu se scrie că nu se primesc. Da? Așa scrie. La intrarea într-o colectivitate, se solicită adeverința.

– Așa. Și dacă nu are vaccinurile efectuate… Ce scrie mai departe?

– Nu scrie nimic mai departe. Scrie că trebuie să meargă la Comisia Județeană fie pentru adeverința că are anumite contraindicații medicale și că nu trebuie să fie vaccinat…

– Iar Comisia Județeană poate face sesizare pentru rele tratamente aplicate minorului.

– Ȋn cazul în care, într-adevăr, părintele refuză în continuare să-i facă aceste vaccinuri, în cazul în care nu are contraindicații.

– Art.13 din Legea 46/2003 privind drepturile pacienților prevede că „Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală”, vaccinarea e o intervenție medicală, „asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului”.

– Da.

– Asta spune legea. Deci, legea îi dă dreptul părintelui care reprezintă pacientul, respectiv minorul, să refuze în scris.

– Da. Și legea pe care o facem noi acum este tot o lege. Este la același nivel de reglementare. Este tot lege. Deci, dacă într-o lege îmi spune că am dreptul la educație…

– Dar Codul Civil vi se pare mai tare decât legea?

– Este tot la nivel de lege.

– Nu, este mai tare Codul Civil decât o lege. Art.487 din Codul Civil spune că „părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, (…) potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului”.

– Da. Și ce ne facem cu acei părinți care nu numai că nu înțeleg despre ce este vorba? Sunt foarte mulți mulți părinți care au status social, educațional… care nu înțeleg importanța vaccinării.

– Păi, și credeți că prin coerciție veți obține rezultate?

– Nu, legea nu… Nu știu, punem prea mult accent pe partea de coerciție și de sancțiune. De ce nu putem să vedem partea bună a legii, care spune că medicul are obligația de a mă informa foarte bine înainte?

– Păi, am început acest interviu cu reacțiile adverse, dacă mai țineți minte.

– Da.

– Și pentru neraportarea reacțiilor adverse nu există sancțiuni…

– …Nu există sancțiuni pentru nimic în lege.

– …Ȋn schimb, indirect, pentru părintele care refuză vaccinarea, tocmai pentru că el simte că nu are toate informațiile, că nu este informat corect, poate că părintele vrea să-și vaccineze copilul, dar spune „domnule, vreau să știu tot”… Reacții cu „frecvență necunoscută”.. Ȋi e teamă, nu vrea să meargă mai departe. Dar poate că părintele e de acord, în principiu, cu vaccinarea. Acel părinte poate fi reclamat pentru rele tratamente aplicate minorului?! Care, conform Codului Penal, se pedepsește cu închisoarea?

– Verdictul îl dă instanța. Nu-l dă nici Ministerul Sănătății, nici medicul…

 

 

– Dar dumneavoastră vi se pare că legea este echitabilă? Adică, e corectă?

– Dacă luăm în considerare tot ce era trecut înainte ca și sancțiuni, pentru toți actorii din sistemul medical, da, era echitabilă. Acum, vom vedea cum se va modifica legea în Parlament.

„Noi ne dorim protejarea populației. De unde vine vaccinul cred că este chiar…”

– Părinții au nevoie să li se dea informațiile corecte, complete, astfel încât ei să ia decizia, indiferent ce decizie iau, în cunoștință de cauză. Asta își doresc.

– Da. Asta ne dorim și noi! Nu ne dorim cu nimic altceva.

– Și, dacă s-ar putea ca vaccinurile să fie făcute la Institutul Cantacuzino, ar fi nemaipomenit!

– Deci, discuția asta, nu știu… De ce sunt (vaccinurile) mai bune pentru că-s făcute la Cantacuzino? Explicați-mi dumneavoastră de ce.

– Mie mi-a explicat un medic, nu știu dacă am reținut așa cum trebuie: pentru că fiecare populație are un specific…, fiecare virus reacționează diferit*. De ce credeți că noi strângem reacțiile adverse de la vaccinuri în România, din moment ce ele au fost strânse în Danemarca?

– (dezaprobă) Nu, nu, nu. Vaccinurile nu se fac pe o tulpină musai numai dintr-o țară. Dacă sunt doi producători la nivel mondial pentru hexavalent, să zicem, sau pentru ROR, tulpina aceea nu e musai să fie din Danemarca, ca să fie pentru Danemarca. Sunt anumite tulpini, prelucrate, procesul tehnologic este atât de complex, încât nu se asociază o populație dintr-o țară cu un vaccin. Și să fie mai bun din acea cauză.

– Vrei să vă dau un alt argument? Ȋn mai 2016, Ministerul Sănătății a achiziționat vaccin rujeolic de peste 9 milioane de lei. Să zicem că din România l-ar fi cumpărat mai ieftin**, de la Institutul Cantacuzino. Și banii rămâneau aici. Erau investiți mai departe.

– Haideți să vă dau un alt exemplu: când Institutul Cantacuzino făcea vaccin gripal, prețurile la licitație erau întotdeauna apropiate. Dacă Institutul Cantacuzino avea 11 lei…

– Poate nu ne mai costa transportul.

– Păi, în prețul vaccinului îți include absolut tot. 11 lei, 12 lei, 13 lei, prețurile erau foarte apropiate***. Nu contează… Contează foarte mult procesul de producție, contează resursa umană, resursa materială, care este aceeași, până la urmă, într-un Institut Cantacuzino sau într-un mare producător. Un vaccin se produce din aceleași tulpini, din aceleași ingrediente, pe același proces tehnologic, deci nu prețul este cel care… Ȋntr-adevăr, poate stimularea producției naționale ar fi un argument. Dar faptul că este la nivel național și este mai ieftin, nu.

– Nu e bine?

– Deci, nu sunt neapărat asociate. Că este mai ieftin pentru că este produs la nivel național. V-am spus, prețurile sunt echivalente, indiferent de unde sunt…

– Dar măcar banii rămân aici!

– Da. Asta ar fi…

– Rămân aici, se duc în plata unor locuri de muncă la noi…

– Dar, haideți să punem și invers: până la urmă, noi ne dorim protejarea populației. De unde vine vaccinul cred că este chiar…

– Nu e adevărat, părinții se întreabă. Vedeți și povestea cu HEXACIMA.

– Se întreabă tocmai pentru că nu înțeleg acest proces de producție al unui vaccin, ceea ce înseamnă într-adevăr un vaccin și ceea ce este important de la acel vaccin, care este rolul lui.

– Sau poate că probabil au văzut și că Institutul Cantacuzino a produs vaccinuri până la un moment dat, era un mare producător de vaccinuri în Europa și și-a închis porțile, la revedere…

– Ȋn afară de BCG și gripal, în ultimii zece ani Cantacuzino-ul nu a mai produs altceva. Deci… (zâmbește). Dar asta este o discuție pentru viitor, în mod categoric.

– Deși nu credeți că ar fi mai bine să producem la Cantacuzino vaccinurile…

– Eu susțin Cantacuzino-ul și am fost unul dintre susținătorii Cantacuzino-ului dintotdeauna. Ideea e că trebuie să avem o dezvoltare strategică și să putem să facem aceste lucruri. Din moment ce noi nu avem resursă umană și nu avem…

– Dacă se vrea cu adevărat, se va putea. Dacă nu se va dori, nu se va putea niciodată.

– Da. De acord.

* „Produsele vaccinale românești sunt superioare celor străine prin faptul că sunt mai eficiente datorită specificității infecției (tulpină vaccinală) – germeni adaptați profilului uman al teritoriului Românie. Totodată, acestea sunt superioare și prin calitatea produselor. (…) Există recomandarea Organizația Mondială a Sănătății ca, teritorial, să se păstreze aceeași tulpină vaccinală. Exemplu: vaccinarea BCG (antituberculoasă) cu tulpină străină prezintă anumite riscuri, motiv pentru care Organizația Mondială a Sănătății recomandă să nu se intersecteze două tulpini de BCG. I.N.C.D.M.I. «Cantacuzino» a respectat acest principiu pentru România. În atare condiții, se pune întrebarea dacă tulpinile vaccinale introduse în țară au capacitate imunogenă similară pentru profilul uman al populației care locuiește pe teritoriul României.” (Sursa: RAPORT SPECIAL cu privire la importanța, producerea și situația vaccinurilor Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino”, Avocatul Poporului, 2012)

** „Concluzia că prețurile vaccinurilor produse de I.N.C.D.M.I. «Cantacuzino» sunt considerabil mai mici față de cele din import a rezultat și ca urmare a discuțiilor dintr-un grup de lucru pentru pregătirea și organizarea la nivel internațional a producerii de vaccin gripal în caz de pandemie privind gripa aviară.” (idem)

*** „Ȋn 2007 și 2008 prețul vaccinului gripal românesc în farmacii a fost de 15 lei/doză în comparație cu cel de import de 25-35 lei/doză, iar Ministerul Sănătății Publice a achiziționat vaccin gripal prin licitație cu 9,42 lei /doză – preț favorabil datorită prezentei producătorului intern.” (ibidem)

Foto: Mediafax