ROMÂNIA IN DECLIN

11-05-2017 19 minute ~~Sublinieri~~

ActiveNews: ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, mesaj CLAR pentru ambasadele pro homosexualitate: În casa noastră NOI decidem! Nu sunt cei care sunt la Bruxelles sau în altă parte. Nu trebuie să ne dea principii de viață cei care sunt semnul unei patimi

Mitropolia Olteniei a organizat la Craiova, în perioada 2-4 mai, Simpozionul Național „Familia tradițională și provocările ei actuale”, eveniment la care au luat parte juriști, pedagogi, teologi și membri ai Coaliției pentru Familie.

Printre vorbitori s-au aflat doctorul Pavel Chirilă, profesorul Radu Carp sau lectorul universitar dr. Vasile Crețu de la Facultatea de Teologie „Iustinian Patriarhul” din București.

Cuvântul de deschidere i-a aparținut episcopului locului, ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. În mesajul său, ÎPS Irineu a vorbit despre necesitatea întăririi familiei, dar și despre nevoia de a proteja drepturile copiilor nenăscuți.

„Partea importantă a familiei este… întregul. Ca să privim întregul, trebuie să privim căsătoria în toate laturile ei. Și acest lucru trebuie luat în seamă, chiar dacă nu o spunem cu un program bine stabilit, dar trebuie să gândim și asupra acestei anomalii care este pruncuciderea, avortul, care au ajuns la extrem.

Dintr-o țară creștin ortodoxă, am ajuns o țară de ucigași”, a spus Arhiepiscopul Craiovei.

Ierarhul a deplâns modul în care unele persoane privesc copilul și familia, doar ca mijloace economice. Acesta a mai adăugat că nu poți fi împotriva familiei și creștin.

„Idealul este familia, pentru că vrem ca prin familie să ne realizăm, să creștem și să naștem copii și aceștia să devină sfinți. Idealul dintotdeauna al creștinismului a fost omul sfânt. Azi, uneori pare să încline balanța spre omul economic și auzim deseori, în mass-media sau la unele persoane, „copilul este o investiție de lung termen”. Iată ce am ajuns! O investiție de lung termen. Aici este problema noastră! Suntem cuprinși de acest mimetism și creăm confuzii grave care stârnesc vârtejuri în existența noastră și de multe ori nu le mai dăm de capăt, pentru că nu mai credem suficient în Dumnezeu sau credința noastră este foarte slabă. Dacă vorbim de familie, vorbim despre dreptul lui Dumnezeu. Familia este dreptul lui Dumnezeu! Nu poți să fii împotriva familiei și să fii împăcat cu Dumnezeu. Nu poți să fii împotriva copilului și să fii împăcat cu Dumnezeu, întrucât știm că păcatele care atentează asupra familiei sunt păcate capitale”, a declarat el.

ÎPS Irineu a afirmat răspicat că în România nu poate dicta cineva din afară și că poporul român trebuie să decidă în treburile sale. Este binecunoscut sprijinul pe care ambasadele străine l-au acordat de-a lungul timpului cauzei homosexuale din România.

„Acest demers al fraților noștri este foarte important și sperăm ca el să aibă un succes deosebit. Sunt convins că au fost și alții care voiau să semneze pentru declanșarea acestui referendum. Nu sunt în România doar 3 milioane de români. Toți trebuie să gândească laolaltă și mă adresez și celor care sunt clerici, superiori și de mijloc: e necesar ca Biserica să fie întrutotul implicată în acest demers! Ca și cum cineva ne-ar dicta ce să facem în casa noastră. În casa noastră noi decidem! Nu sunt cei care sunt la Bruxelles sau în altă parte, nu trebuie să ne dea principii de viață, cei care sunt semnul sau inspirația unei patimi, ci noi suntem aceia care decidem.

Dacă pe vremuri, se murea pentru un ideal și oamenii au fost condamnați pentru idealul lor, oare acest ideal – familia, nu merită a fi apărat cu mare dârzenie? Desigur că da! Așadar, deși suntem puțini în demersul nostru, mai ales într-o Europă care să fie ideală, vorbim despre drepturile omului, dar nu vorbim despre drepturile morale, nu vorbim despre dreptul lui Dumnezeu, despre drepturile credinciosului… Aceste drepturi există.

Suntem oameni, populații, suntem membri ai acestei Europe. A ne teme de orișice zvon, poruncă sau orice mai vine din orice parte a lumii, înseamnă că nu avem stabilitate, nu avem principii sănătoase și vânturile cam bat pe la noi, pe unii prin capete, pe la alții prin suflete, pe la alții prin voință. Sperăm să vedem realizat acest demers și să continuăm mai departe să aducem și celelalte elemente necesare familiei: copiii, creșterea lor, educația lor și viața lor în societate”, a încheiat Mitropolitul Olteniei.

Adevarul/ pr. Eugen Tanasescu: Argumentele slăbuţe ale contestatarilor Coaliţiei pentru Familie

Mă uit cu un aer tragi-comic la argumentaţia celor ce contestă prima şi cea mai amplă iniţiativă cetăţenească de modificare a Constituţiei de după Revoluţie. Pendulând între zgândărire emoţională şi bufeu raţional, argumentele spun doar atât: suntem pro-LGBT. Ceea ce, într-o democraţie, e-n regulă. N-aţi putea, dragi cetăţeni, s-o spuneţi direct? De ce e nevoie s-o ambalaţi în fraze savant-propagandistice?

O spun de la început. Sunt pro-Coaliţia pentru Familie (dacă cineva mai avea un dubiu). Însă, conform Scripturii şi democraţiei, existenţa a două tabere, pro şi contra, e în regulă. Aşa că sper ca cei ce mă vor detesta/înjura/critica pentru alegerea mea să înţeleagă că îşi fac sânge rău degeaba, pentru că aşa am ales. Viaţa e o sumă de alegeri, în fond.

Dar nu argumentele mele vreau să le pun în discuţie (am făcut-o anterior), ci cele ale celor ce contestă această iniţiativă. Consider că, odată aduse în spaţiul public, ele pot fi discutate, în „jocul democratic al opiniilor”. Notă: formularea asta şablonardă vrea să ascundă mereu lupta propagandistică, dar asta e frumuseţea democraţiei, la pachet cu liberul-arbitru vine şi încercarea de a-l influenţa. Păi ce, credeaţi că a alege este uşor? A fi liber să alegi e foarte greu, pentru că atrage şi răspundere.

Dar, să nu divagăm prea mult de la subiect. Deci…(zic unii că nu e elegant să începi cu „deci” dar ştiţi că şi Iisus începe multe fraze cu ”deci”?!) să trecem la ce mă preocupă: subţirimea argumentelor contestatare.

1. Se limitează drepturile persoanelor LGBT/ drepturile omului. Că în drepturile omului nu se scrie nicăieri explicit despre dreptul la căsătorii gay a spus şi CEDO, am spus-o şi eu în alt text. Ţine doar de interpretare juridică, fiecare ţară alegând cum le citeşte. Cert însă este că, la ora actuală, în România, aceste persoane nu au acest drept marital conferit de vreo lege. Prin urmare, nu putem vorbi de o restrângere a ceva ce nu există.

Aaa, că s-ar putea în viitor să se acorde acest drept (sau dreptul la parteneriat), asta e altă discuţie. Constituţia se poate modifica la loc. Dar asta ţine, desigur, doar de jocul democratic al majorităţilor. Aici, însă discriminarea pozitivă nu va putea funcţiona (adică acordarea de drepturi minorităţilor ignorând opinia majorităţii, cum s-a întâmplat mai peste tot unde s-a legalizat căsătoria/parteneriatul gay). Aşa se explică iritarea „opoziţiei” că se doreşte revizuirea Constituţiei. Ştie că fentarea democraţiei nu mai merge, atunci când e vorba de Constituţie. N-aţi vrea să desfiinţăm cumva Parlamentul, locul ăla unde majoritatea decide?

2. Revizuirea Constituţiei afectează familiile monoparentale. Şubrezenia argumentului a fost dovedită de un comunicat al Coaliţiei pentru Familie care, în esenţă, arată că, revizuirea Constituţiei vizează pasajul despre căsătoria între soţi, nu cele referitoare la relaţiile dintre părinţi/bunici şi copii. Probabil cei care aruncă acest argument în joc n-au citit niciodată ce se vrea a se revizui (unii, parlamentari, culmea). Păi, dragi „aleşi ai poporului”, faptul că, până acum, Constituţia vorbeşte de „soţi” iar Codul Civil chiar de „bărbat şi femeie” nu v-a stârnit gânduri monoparentale? A, nu, desigur, pentru că vreţi doar să impresionaţi emoţional cu situaţii grele ale unor conaţionali. Dar ce-aţi făcut până acum pentru „monoparentali” de aveţi, acum, subit, grija lor?

3. Coaliţia şi susţinătorii familiei „tradiţionale” sunt homofobi. N-am înţeles de ce. Că nu acceptăm ideea de „căsătorie gay”? Dar de când e obligatoriu să accept o idee care nu-mi reprezintă sistemul meu valoric? Toleranţa e una (exprimată prin faptul că nu mă interesează ce fac ei în pat), dar acceptarea modelului familial e ceva mai complex şi mai dificil decât toleranţa. Ţine de valorile mele, de sistemul meu metafizic, religios, etic, etnic etc. N-am voie, în democraţie, să cred ce vreau eu despre familie (aşa cum şi persoanele LGBT au un crez al lor)? De bunele moravuri publice mai discută cineva sau sunt puse în lege doar ca să pară că avem stat de drept? Din păcate, susţinătorii acestui argument nu fac decât să alimenteze teoriile conspiraţioniste despre neomarxismul cultural. Şi tare n-aş vrea să cred că democraţia e doar o mască a intereselor ideologice, că europenismul, drepturile omului, democraţia presupun toate o „reeducare” a sistemului valoric. Păi doar ce încercase comunismul „reeducarea” şi „făurirea omului nou” (un furt ideologic din Biblie). Iar vreţi să o luăm de la capăt?

4. Nu suntem teocraţie. Dar nici dictatură ateistă. Laicitatea Statului înseamnă neutralitatea lui religioasă, nu sterilizare sau impunere vreunei religii. În democraţie, cetăţenii au dreptul la opinii politice bazate pe sistemele proprii de valori, care pot include şi elemente de religie, morală, metafizică etc. Nu faceţi greşeala de a susţine ideea că „religia e doar ceva privat” pentru că este exact invers. Religia, mai ales morala care izvorăşte dintr-un sistem religios (iar etica din cel ateist) stau la baza valorilor, tradiţiilor, fibrei spirituale a unei comunităţi, naţiuni, etc. La noi în măsură mare, cum spun ultimele rapoarte. Încetaţi a mai crede că omul este doar un robot sau un număr într-un sistem global. Avem inimă şi sentimente, idealuri şi vise. Ale noastre, nu ale altora. Cu astea intrăm în cabina de vot, nu doar cu ştampila şi ce vedem la televizor. Dacă nu aţi sesizat, chiar mult adoratele legi ale Statului de drept vorbesc, în esenţă, despre ce e bine şi rău, despre o morală socială. Mai rămâne să cereţi ca partidele să scoată şi din titulatură cuvântul „creştin„ sau alte referinţe religioase, ca circul născut de acest argument să fie complet.

5.Dragostea şi respectul fundamentează familia. Zice Ambasada Suediei. Mă rog, o ambasadă este reprezentanta intereselor unui stat în alt stat. IPS Irineu a dat replica: „În casa noastră noi decidem!” Şi alţii au mai spus că LGBT se iubesc şi nu ne putem opune fericirii lor. Depinde însă foarte tare ce înţelegi prin dragoste/iubire. Una e iubirea de aproapele, alta iubirea de sine. Nu vreau să intru în lucruri prea intime dar amintesc faptul că iubirea are două mari nuanţe: eros şi agape. Dacă punem mai presus eros-ul, atunci instinctul va acapara raţiunea, sentimentele şi voinţa, ceea ce nu e de dorit.

De altfel, ca o paranteză, cred că iniţiativa Coaliţiei pentru Familie punctează ceva esenţial: nu poţi construi o familie sănătoasă, puternică (şi de aici şi o societate) punând la bază eros-ul. Creştinismul şi-a dat seama de asta şi a fondat Căsătoria ca transfigurare a eros-ului în agape, singura şansă de a salva familia de la eşec. Chiar dacă politicienii pot folosi eros-ul ca vector electoral, asta nu garantează şi trăinicia familiei. De ce spun asta? Simplu: instinctualitatea (inclusiv erotică) poate cauza grav familiei. Dovada e în statisticile de divorţ, mai ales la cauzalitate.

6. Nu e momentul. Argumentul ăsta e culmea puturoşeniei la români: avem o groază de lucruri de făcut, familia e ultima problemă. Dar nici nu rezolvăm „urgenţele”. Nuuu, practicăm văicăreala emotivă pe lângă drobul cu sare a[l] soacrei şi nurorii, care par că au o groază de treabă, dar în realitate nu fac nimic. Păi, dacă socotiţi că avem alte priorităţi, puneţi mâna pe ele, fraţilor. Uite, noi ăştia 3 milioane, văzând ce tot vine peste noi din luminosul occident, de vreo 27 de ani, atât ne-a dus capul. Să ne apărăm ce credem noi că e mai de preţ în societate: familia. Locul ăla unde te refugiezi după atâta luptă şi greutăţi zilnice cu „civilizaţia”. Şi ni se pare că trebuie să arate cumva familia şi căsătoria, că ni se pare că e cam problematică situaţia. Legea ne permite să avem ce iniţiative credem şi când credem. Ca şi vouă, celor ce, crezând că altele sunt priorităţile, puteţi face nişte iniţiative cetăţeneşti care să rezolve „urgenţele”. Dar vă rog ceva: nu ne mai spuneţi ce ar trebui să facem noi, ăştia 3 milioane. Puneţi mâna şi faceţi. Şi, dacă sunteţi convingători, poate vă dăm o mână de ajutor.

Dar, vedeţi, găsirea unei argumentaţii serioase e o treabă… serioasă. Vânturarea unor poveşti, doar de dragul opoziţiei sau al unor calcule politice, nu are cum să devină argumentaţie. Cu toate că ştim că vine un referendum, iar masele acţionează mai mult emotiv, decât raţional, totuşi, nu mă pot abţine să vă spun: Dacă vreţi să faceţi opoziţie, fiţi profesionişti, nu amatori.

Coalitia pentru familie:

D-na deputat Mara Mareș (PNL) dezinformează grav alegătorii și publicul

D-na deputat Mara Mareș (PNL) dezinformează grav alegătorii și publicul

„ÎN ATENȚIA D-NEI DEPUTAT MARA MAREȘ (PNL)

Doamnă deputat,

Ați afirmat, ieri, ulterior votului în plen dat propunerii legislative a cetățenilor privind revizuirea art. 48(1) din Constituția României că ați votat împotrivă deoarece, în urma acestei revizuiri,

‘o mamă sau un tată care își cresc singuri copiii, o bunica care (sic!) își crește singură nepotul, doi frați orfani, un cuplu heterosexual sau homosexual care nu doresc respectiv nu pot sa se căsătorească, NU vor forma o familie.’

Vă informăm respectuos că, în cea mai mare parte a celor afirmate, sunteți într-o gravă eroare. Dacă o asemenea eroare poate fi scuzată unui cetățean oarecare, nu vă este permisă dvs.

Spre lămurire, ne permitem să vă informăm că:

1. Constituția consacră, prin articolul 48 aliniatul 1, prima teză, că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre soți (iar în formă revizuită, între un bărbat și o femeie), iar în teza a treia, ce nu va fi atinsă de revizuire, că familia se întemeiază pe raportul juridic (drepturile și obligațiile) izvorât din calitatea de părinte. De asemenea, alin. 3 al aceluiași art. 48 din Constituție, „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie”, rămâne neschimbat.

Prin extensie, relațiile de rudenie în general nasc relații de familie.

Ca urmare, statul va continua să acorde aceeași ocrotire și aceleași drepturi copiilor crescuți de un singur părinte, de doi părinți necăsătoriți sau de oricare rudă care are acest drept (bunici etc.) ca și celor crescuți de ambii părinți căsătoriți și să recunoască relațiile dintre aceștia ca relații de familie, așa cum o face și în prezent prin Constituție și prin legislația în vigoare.

Așadar NU este adevărat ceea ce susțineți, anume că părintele singur cu copilul său, bunicul și nepotul sau doi frați orfani nu ar (mai) fi familie. În primul caz discutăm despre familia monoparentală, iar în cel de-al doilea, despre familia extinsă. Ambele sunt și vor rămâne protejate de lege.

Mai multe detalii aici: http://coalitiapentrufamilie.ro/…/familia-monoparentala-es…/

2. Este adevărat că un cuplu neînrudit și neangajat într-o relație recunoscută de lege – adică două persoane care nu corespund niciunuia dintre criteriile enumerate mai sus – NU constituie o familie, dar nu există nicio țară europeană în care acest lucru să se întâmple! La fel stau lucrurile și în Marea Britanie, țara în care ați studiat!

Din câte înțelegem, dvs. militați pentru desființarea sau cel puțin pentru transformarea căsătoriei într-un moft (pentru a satisface un pretins „drept la familie” celor care „nu vor” să se căsătorească). În acest caz, vă plasați în afara ordinii constituționale, care conferă căsătoriei importanța cuvenită (în actuala formă a art. 48), dar și contra Convenției Europene a Drepturilor Omului și Declarației Universale a Drepturilor Omului. Acestea statuează (la art. 12 și, respectiv, 16) în mod exclusiv căsătoria ca act juridic care consacră o nouă familie.

Este evident din cele afirmate că sunteți favorabilă „căsătoriei” între persoane de același sex. Vă respectăm opinia, însă nu v-o puteți argumenta și apăra dezinformând și inducând în eroare publicul! Datorați, în primul rând celor care v-au ales, onestitate.

Vă rugăm să singularizați acest subiect, al „căsătoriei” între persoane de același sex, în discursul dvs. politic, dacă într-adevăr o susțineți. Dar, în acest caz, va trebui să explicați și în ce măsură anumite atitudini tradiționaliste ale dvs., precum portul iei românești și invocarea grației divine, pot fi compatibile cu asemenea opinii.

Comunicat de presă: Coaliția pentru Familie respinge orice încercare de confiscare de către formațiuni politice a demersului său

Coaliția pentru Familie respinge orice încercare de confiscare de către formațiuni politice a demersului, mesajului, ideilor și valorilor Coaliției pentru Familie.

În acest sens, Coaliția pentru Familie atrage atenția că nu are nicio legătură cu „Marșul normalității” organizat sâmbătă, 20 mai, ora 12,00 în Piața Victoriei și respinge acest demers populist și politicianist.

Cultura Vietii/ Adina Portaru: Căsătoria: o temă periferică?

Definiția și limitele căsătoriei au făcut obiectul unei dezbateri intense în societatea românească în ultimul an. La inițiativa Coaliției pentru Familie, trei milioane de cetățeni au semnat pentru definirea căsătoriei în Constituția României ca uniunea dintre un bărbat și o femeie.

În ciuda acestei expresii democratice, media și o parte din liderii politici au catalogat Coaliția și susținătorii ei drept fanatici, extremiști, retrograzi, înapoiați, neracordați la realitățile progresiste occidentale și nord-atlantice și, ironic, incitatori la ură și la discriminare.

Totuși, catalogarea tuturor inițiativelor care afirmă principii similare cu cele ale Coaliției pentru Familiei, drept fanatice și neracordate la „spiritul timpului” devine ea însăși o formă de intoleranță.

Protejarea căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie nu este nici pe departe o discuție periferică, epuizată istoric sau sub-culturală. Dimpotrivă, ea se află în centrul atenției liderilor intelectuali, spirituali și culturali la nivel internațional.

Acest lucru este reliefat de Declarația din decembrie 2016, intitulată Preserve Freedom, Reject Coercion (Păstrați Libertatea, Respingeți Coerciția).[1] Printre cei 75 de semnatari se numără cercetători, profesori, teologi și autori de renume în domeniul dreptului, al căsătoriei și al familiei. De exemplu, Robert George, Profesor de Jurisprudență la Universitatea Princeton și fost Președinte al Comisiei Americane pentru Libertate Religioasă la nivel internațional, susține căsătoria ca o formă unică de comuniune: relația dintre un bărbat și o femeie care s-au angajat să se dăruiască unul altuia, într-o uniune care rodește în nașterea și în creșterea copiilor.[2]

Declarația amintită arată că acest sens profund al căsătoriei este împărtășit de mulți oameni din întreaga lumea și afirmă că fiecare cetățean are dreptul de a trăi în mod liber, în conformitate cu propriile convingeri religioase, opunându-se astfel oricărei forme nelegitime de coerciție sau de cenzură venite din partea guvernului.

Afirmăm că fiecare persoană este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și, de aceea, trebuie tratată cu dragoste, compasiune și cu respect. Afirmăm de asemenea că oamenii sunt creați bărbat și femeie și că această complementaritate este baza familiei fundamentate pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie și că familia este izvorul împlinirii umane. Credem că este necesar ca națiunea noastră să păstreze libertatea de exprimare, de instruire și de manifestare în spațiul public în conformitate cu convingerile religioase, fără teama de a fi dați în judecată sau cenzurați de către guvern.

Declarația își exprimă îngrijorarea față de așa-zisa legislație anti-discriminare, care dorește să protejeze noțiunile de identitate de gen[3] și orientare sexuală, dar amenință și subminează libertatea religioasă, libertatea de conștiință, de exprimare, de asociere și dreptul la viață privată. Asemenea legi, reliefează Declarația, sunt folosite de guvern pentru a impune amenzi usturătoare cetățenilor care își exprimă convingerile religioase în spațiul public, punând presiune asupra cetățenilor să își sacrifice convingerile profunde referitoare la căsătorie și la ce înseamnă a fi bărbat și a fi femeie.

Aceste provocări nu sunt prezente doar în America, ci și în Europa. De exemplu, agențiile catolice de adopție nu mai pot opera în anumite țări europene sau le este întreruptă finanțarea de la stat, deoarece refuză să ofere copii spre adopție cuplurilor homosexuale.[4]

Proprietarii de restaurante și localuri pot fi amendați, dacă nu dau în folosință toalete unisex sau dacă nu permit accesul femeilor care se consideră bărbați în toaleta sau în vestiarul bărbaților.

Legislația anti-discriminare este invocată pentru a nega dreptul școlilor creștine de a angaja profesori creștini,[5] diluând identitatea și etosul instituțiilor fundamentate pe principii și pe valori creștine.

Asemenea legislație este deja folosită ca instrument de a submina autoritatea parentală prin educația sexuală agresivă din școlile publice, al cărei conținut nu este cunoscut în totalitate nici măcar de părinți.[6] Un caz recent din Marea Britanie a arătat riscurile la care se expun părinții care nu se conformează conceptului de gen ca și construct social, separat de realitatea biologică bărbat-femeie. Cazul se referă la un cuplu a cărui fetiță era debusolată și se considera băiat. Deoarece părinții au refuzat să o trateze ca pe un băiat (să o strige cu un nume de băiat, să o îmbrace diferit etc.), au fost acuzați de către serviciile sociale de neglijență și de abuz emoțional. Serviciile sociale au motivat că refuzul părinților va împinge copilul la depresie și la suicid, acesta fiind o formă de abuz emoțional și de neglijență parentală. Serviciile sociale nu menționează însă ce efecte poate avea asupra fetiței ideea că își poate schimba genul de la orice vârstă, fără niciun reper biologic.[7]

Se vede astfel că în baza legilor actuale, credincioșii pot sa fie pedepsiți prin închisoare sau amendă, părinților le este erodată autoritatea parentală, organizațiile își pot pierde acreditarea, finanțarea sau chiar licența de a opera, deoarece susțin căsătoria ca uniune dintre un bărbat și o femeie și cred ferm că genul (definit natural de sexul biologic – „bărbat” sau „femeie”, nu construit psihologic sau social) e imuabil.

Declarația amintită are o valoare simbolică, deoarece arată că discuția despre căsătorie, despre ce înseamnă a fi bărbat și a fi femeie nu este una periferică. Și mai important însă, Declarația trage un semnal de alarmă pentru România, arătând gravitatea provocărilor care au început deja să vină în țara noastră, într-un ritm accelerat, dacă revizuirea Constituției nu va întări definiția căsătoriei: relativizarea și disoluția instituției căsătoriei, ignorarea și chiar contrazicerea evidenței biologice, subminarea libertății religioase, a libertății de conștiință și a dreptului părinților de a-și educa copii.

___

[1] Lista completă se găsește la http://www.colsoncenter.org/freedom

[2] Robert George Patrick Lee and Robert P. George, Conjugal Union: What Marriage is and Why it Matters (2104)

[3] Pentru mai multe informații despre Teoria genului, vezi Gabriele Kuby, Revoluția Sexuală Globală: Distrugerea libertății în numele libertății (2014)

[4] Paul Coleman / Roger Kiska, The Proposed EU “Equal Treatment” Directive: How the UK Gives other EU Member States a Glimpse of the Future, International Journal for Religious Freedom vol 5:1 2012, 113-128

[5] Noua legislație anti-discriminare Malta http://www.independent.com.mt/articles/2016-12-12/local-news/Church-schools-set-to-be-banned-from-discriminating-against-employment-of-non-religious-teachers-6736167827

[6] Documentarul Război împotriva copilăriei, realizat de Family Watch International arată pericolele din spatele educației sexuale comprehensive: https://www.youtube.com/watch?v=tZ18D-cPWUU

[7] https://www.thesun.co.uk/news/2074243/social-workers-accuse-parents-of-emotional-abuse-because-they-refuse-to-let-their-14-year-old-girl-become-transgender/

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

11 mai 2017

ROMANIA IN DECLIN: CE-I DE FACUT?

In ultimele saptamini am primit din partea cititorilor nostri un numar mare de comentarii privind subiectele discutate de noi in ultimele luni, in special declinul Europei, fragmentarea Uniunii Europene si islamizarea Europei. Majoritatea comentariilor au accentuat situatia precara a Romaniei, tendinta spre pierderea identitatii nationale, globalizarea si efectele ei asupra limbii, civilizatiei si identitatii latine a romanilor, si ingrijorarile cetatenilor tarii fata de indiferenta factorilor politici privind remedierea acestor realitati neplacute cu care ne confruntam si care se intensifica de la zi la zi. Comentariile cititorilor nostri sunt, fara indoiala, de actualitate si in intregime corecte. Impartasim si noi ingrijorarile lor si a tuturor cetatenilor tarii dar ne gandim si la factorii care ar putea remedia situatia precara in care ne aflam la acest inceput de Mileniu III. Nu ne este indiferent daca de acum intr-o mie de ani se va mai vorbi romaneste pe planeta, ori, o spunem cu ingrijorare, intr-o suta de ani. O suta pentru ca, dupa datele statistice publicate de ONU cu citiva ani in urma privind viitorul demografic al tarilor lumii, e foarte posibil ca in 2080 ceasul biologic al Romaniei sa inceteze sa mai bata. Intradevar, cea mai acuta problema cu care se confrunta Romania la ora actuala este cea demografica – declinul ei demografic fara precedent. Dupa Primul Razboi Mondial ne-am revenit. La fel dupa al Doilea Razboi Mondial cind sute de mii de tineri barbati romani in floarea varstei au murit onorabil pentru a intregi tara. Dar dupa macelul continuu care ni-l savarsim noi insine prin avort, sansele de a ne mai reveni demografic devin tot mai mici, mai ales avind in vedere ca uciderea copiilor nu are in vedere un scop nobil. Singura speranta este ca romanii sa inceteze sa-si mai avorteze copiii si sa imbratiseze o cultura a vietii.

Romania si Japonia – aceasi dilema

Toti am citit cu oroare zilele trecute vestea ca in 2016 mai multi copii romani s-au nascut in afara Romaniei decit inlauntrul granitelor. Cine ar fi putut anticipa acest dezastru demografic? De la nastere, acesti copii, sau majoritatea dintre ei, au cetatenie dubla, ceea ce inseamna ca vor locui permanent in alte tari decit cea de origine. Romania imbatrineste si tot mai putini copii se nasc inlauntrul granitelor ei. Incepem sa ne asemanam tot mai mult Japoniei, gigantul Orientului care e pe o panta demografica ireversibila si ai carei virilitate si vitalitate biologica si economica sunt si ele, in consecinta, in declin ireversibil. Conform unor date statistice publicate in Japan Times la inceputul lunii [detalii: http://www.japantimes.co.jp/news/2017/05/04/national/social-issues/population-children-sinks-yet-another-record-low/#.WQznI-XyuUl], la 1 aprilie anul acesta Japonia avea doar 15,7 milioane de copii sub varsta de 14 ani, cu 170.000 mai putin ca in 2016. Japonia a inceput sa documenteze raportul intre grupele de varsta in 1950, iar numarul copiilor japonezi a continuat sa scada in fiecare an, consecutiv, in ultimii 36 de ani. Procentul copiilor sub 14 ani in Japonia a ajuns la 12,4% din intreaga populatie, cel mai mic procent din ultimii 43 de ani. In 1997 pentru prima data in istoria Japoniei numarul persoanelor de peste 65 de ani a intrecut numarul persoanelor de pina la 14 ani, iar numarul celor dintii continua sa creasca de la an la an in detrimentul numarului copiilor sub 14 ani. Se anticipeaza ca pina in 2053 populatia Japoniei va scadea sub 100 de milioane, iar pina in 2065 va ajunge la 88 de milioane.

Impartaseste Romania aceasi soarta cu a Japoniei? Ori cu a Germaniei unde doar 13,2% din populatia tarii e sub 14 ani? E greu de spus, dar tendintele actuale tind sa ne convinga ca si noi romanii ne indreptam in aceasi directie. Pentru ca un lucru e clar: experienta umana denota ca tarile lumii nu se golesc de locuitori. Locuitorii lor se inlocuiesc si civilizatiile se succed unele pe altele. Cind o natiune isi pierde vitalitatea biologica ori dorinta de a se perpetua biologic, disparitia acelei natiuni e practic inevitabila.

Ideologii si practici destructive

Din nefericire, traim intr-o epoca si intr-un continent in care tot felul de ideologii anti-umane si anti-viata se prolifereaza de la zi la zi si se extind in mintile oamenilor extrem de rapid. Europa veacului trecut a dat nastere acestor ideologii toxice care de atunci au facut inconjurul pamintului si sunt promovate de europeni si, intr-o oarecare masura, de America de Nord, in special Canada. Avortul, eutanasia, suicidul, infanticidul, dispretul fata de femeile ori familiile care nasc multi copii, ideologia modificarilor climaterice, suprapopularea planetei, controlul populatiei, notiunea ca sunt prea multe guri de hranit si ca ceva trebuie facut – toate aceste ideologii fac ravagii in mintile occidentalilor si efectele lor se vad sub ochii nostri. Zilnic.

Cu citva ani in urma presa britanica il atacase pe Beckham, vedeta fotbalului britanic, pentru ca el si sotia lui au adus pe lume multi copii. Mintile intoxicate ale intelectualilor si academicienilor occidentali propun masuri absurde pentru a preveni procrearea umana. Demarata in Australia cu ani in urma de un profesor universitar din Perth, notiunea ca fiecare familie nu poate avea mai mult de un singur copil a devenit la moda in cercurile intelectuale europene. Si tot el si-a modificat teoria recent afirmind ca fiecare familie care vrea mai mult de un copil ar trebui sa plateasca o taxa speciala, pe care el o numeste “carbon tax”, adica taxa pentru bioxidul de carbon pe care al doilea copil l-ar cauza pe timpul vietii ei contribuind astfel, zice profesorul, la distrugerea mediului. Dupa cum se vede, acesti “ganditori” cauta sa impuna statului sa ia masuri coercitive pentru prevenirea inmultirii fiintelor umane.

Din nefericire, Romania e captiva acestor ideologii care strabat continentul nostru de la apus la rasarit si de la miazanoapte la miazazi. E imposibil sa nu ne afecteze, in ciuda atasamentului deosebit al romanilor fata de traditie, crestinism, si invataturile crestine. Si atunci ce-i de facut? Propunem citeva remedii.

Familia, familia, familia!!!

Primul si cel mai important remediu pentru rectificare tuturor problemelor fundamentale cu care se confrunta Romania, si Europa, adaugam noi, e familia naturala. Totul incepe de la familie si casatorie. Acestea sunt, de fapt, cuvintele si notiunea de baza cu care Aristotel isi incepe eminenta lui carte Politica. Familia, formata din atasamentul natural intre barbat si femeie, constituie elementul natural si fundamental pe care intreaga societate e cladita, fie social, economic ori politic. Invatam multe din Politica lui Aristotel privind familia si casatoria. Printre altele, invatam ca anumite insule si grupuri grecesti din vremea lui ori dinaintea lui au fost depopulate ori au disparut tocmai pentru ca oamenii au incetat sa mai faca copiii. Satele au imbatrinit, pamintul a incetat sa mai fie cultivat, satele s-au transformat in ruine si au fost ocupate de alte grupuri umane cu o vitalitate biologica si natalitate mai ridicate. Si tot Aristotel, si pe linga el Herodot, descriu declinul demografic al Egiptului antic care incetul cu incetul a dus la prabusirea lui. Herodot, de exemplu, descrie in Istoria lui ca cu citeva sute de ani inainte de cucerirea Egiptului de europenii mediteraneeni, vitalitatea biologica a egiptenilor a slabit, multe asezaminte egiptene din Egipt au disparut si strainii au inceput sa se aseze in tara lor. A fost o epoca a prosperitatii economice pentru egipteni, o epoca a hedonismului in care familia a intrat in declin, natalitatea a scazut, egiptenii au abolit pedeapsa cu moartea si au inceput sa dispretuiasca serviciul militar. Au apelat la mercenari sa le poarte razboaiele, si asta explica numarul mare de asezaminte din Egipul antic cu nume grecesti. Pe linga greci, Egiptul a inceput sa fie locuit de evrei, migranti din Nubia, persani si triburi din Peninsula Arabiei.

Familia, familia si familia! Asta e remediul principal al problemelor cu care ne confruntam ca tara si civilizatie in zilele acestea haotice in car traim, caracterizate de migratia musulmana masiva din Europa si dezorientarea polotica a liderilor unionali. Romania are nevoie de o cultura a vietii, o cultura a virtutii, o reinnoire a valorilor si a dedicatiei noastre fata de valorile traditionale si crestine. O reevaluare inspre pozitiv a dedicatiei noastre fata de crestinism si viata de familie si casnicie. Romania si neamul romanesc s-au nascut in familie, in casatoria crestina, si fare ele nu exista si nu va exista Romanie ori neam romanesc.

Statul roman are obligatii imediate in acest sens. Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omul consfiinteste rolul extrem de important al familiei in societate ca factor esential al civiliatiei si progresului social, politic si economic. El afirma ca incepind cu varsta majoratului, barbatul si femeia au dreptul sa se casatoreasca, sa formeze o familie, si ca familia e unitatea naturala si fundamentala a societatii si ca are dreptul la protectie si sprijin din partea societatii. Statul roman pare in intregime indiferent fata de familia romana. Ideologii lui, impreuna cu Domnul Presdinte si consilierii lui, refuza sa confrunte problema cea mai acuta cu care se confrunta Romania zilelor noastre: declinul familiei, declinul natalitatii, problema avortului, necesitatea protejarii casatoriei naturale. Ei prefera sa-si alinieze vederile si practicile politice cu ale ideologilor vasali Uniunii Europene care promoveaza o doctrina a mortii si autodistrugerii. Si asta nu se vede mai concret ca in tergiversarile si indiferenta dovedita de Parlament fata de proiectul constitutional de protejare a casatoriei naturale in Articolul 48 din Constitutia Romaniei. Mai mult chiar, in protestul si mesajele pro-viata ale celor peste 100.000 de mii de cetateni ai tarii care au descins in strazile Romaniei pe 25 martie cerind autoritatilor sa promoveze o cultura a vietii in Romania, una care sa ne asigure supravietuirea biologica. Comentariile sarcastice ale unor parlamentari, lideri de partide politice ori consilieri ai Domnului Presedinte privind cultura vietii si miscarea pro-familie din Romania dau de gandit si intarescte suspiciunea noastra ca ei nu sunt de partea noastra ci de partea fortelor destructive care promoveaza moartea si destramarea familiei.

Sa invatam si de la altii!

Sa nu ne socotim singuri intelepti. E important ca Romania si statul sa invete si din experintele altor tari care nu doresc sa piara ori sa fie inghite de monstrul globalizarii. Avortul pierde teren in Statele Unite. Motivul principal sunt cele peste o mie de clinici de prevenire a avortului care exista in Statele Unite. Toate finantate din fonduri private nu din fonduri de stat. Centrele de avort sunt finantate din fonduri publice (ori au fost pina acum o luna sau cam asa ceva cind Administratia Trump a sistat fondurile publice pentru clinicile de avort) ori de companiile gigance ale Occidentului si de multimiliardarii de tipul lui Bill si Melinda Gates. Dar crestinii americani au contracarat cu masuri reciproce. La ora actuala in America sunt mai putin de 1000 de clinici de avort, dar peste 1000 de clinici care cauta sa previna avortul. Numite “crisis pregnancy centers”, aceste centre consiliaza tinerele fete insarcinate care se gandesc sa-si avorteze copiii nenascuti. Si in Romania exista astfel de clinici pro-vita, dar putine, din motive financiare. Ar fi de dorit ca statul roman sa aloce fonduri masive pentru consilierea tinerelor care vad sarcina ca o problema si avortul ca mijloc de eliminare a problemi. In plus, romanii trebuie sa dezvolte o cultura a adoptiilor copiilor care scapa de avort. Sunt copiii nostri, ai tutoror. Este datoria noastra crestina sa asiguram ca ei vad lumina lumii si cresc intr-o familie normala. E deasemenea nevoie de mult mai multe centre pentru cresterea copiilor abandonati ori fara parinti. Asezamintul de la Valea Plopului e un inceput si un exemplu bun, dar el ar trebui multiplicat in cit mai multe judete din Romania. Notam ca astfel de centre exista si la Arad, Beius, Oradea, si in alte parti ale Romaniei, dar aceste centre pot acomoda un numar mic de copii in comparatie cu numarul mare de copii care au nevoie de o viata de familie autentica. Aceste centre sunt finantate din fonduri private. E datoria statului sa finanteze aceste centre si multe altele ca ale.

Tot din experienta altor tari invatam ca statul si organizatiile neguvernamentale crestine pot forma parteneriate avantajoase in promovarea unei culturi pro-familie si pro-viata. Presedintele Bush, de exemplu, a lansat un proiect de parteneriat prin care statul federal a finantat programe speciale ale bisericilor pentru ajutorarea femeilor in criza ori a centrelor care cresc copii abandonati ori fara parinti. Majoritatea celor care lucreaza la aceste centre sunt voluntari crestini si din asta statul are doar de castigat. Cum scriam mai sus, si in Romania sunt astfel de centre (Arad, Beius, Oradea) dar finantate de organizatii crestine din strainatate.

Copiii, copiii, copiii!!!

Pe linga familie si casatorie, nici Romania nici neamul romanesc nu pot dainui fara copii. Copiii, copiii, copiii! Trebuie adusi pe lume si pretuiti. Trebuie educati intr-un spirit al unei culturi pentru viata. Al respectului pentru dreptul la viata al fiecarei fiinte umane, din momentul conceptiei pina la moartea naturala. Al respectului reciproc ca fiinte umane cu o doza egala de demnitate umana, ca fiinte create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. O educatie care revine parintilor ca o responsabilitate si, in acelsi timp, drept fundamental. Drepturile parentale trebuie si ele respectate si promovate. Statul secular e in competitie cu parintii privind copiii. Statul ii doreste cu gelozie sa ii creeze ori sa-i reconfigureze dupa chipul si asemanarea lui, nu dupa chipul si asemanarea parintilor lor. Statul secular isi are agenda lui, valorile lui, si prioritatile lui, care in marea lor majoritate sunt in conflict cu ale parintilor. Statul ne spune ca are obligatia sa formeze catateni responsabili cu un comportament democratic care sa asigure supravietuirea democratiei. Inculcarea valorile sculare si cetatenesti, ne spune statul, e un obiectiv imperios pentru atingerea acestui deziderat.

Parinti, nu lasati statul sa va confiste copiii! Opuneti-va statului si incercarilor lui de a va transforma copiii in adulti care dispretuiesc valorile traditionale. Educati-va copiii intr-un spirit crestin. Invatati-i moralitatea. Datoria noastra este sa le creem un spatiu adecvat pentru cresterea lor morala si spirituala. Sa nu uitam ca banii, oriciti ar fi ei, nu vor putea rezolva problemele cu care se confrunta Romania ori sa-i asigure supravietuirea. Doar o cultura a vietii si a familiei o pot face.

Camera Deputatilor si Articolul 48

Marti, Camera Deputatilor a aprobat, cu un vot de 232 la 22, amendamentul constitutional initiat de cetateni pentru definirea casatoriei naturale in Constitutie. Ne exprimam aprecierea pentru cei 232 de deputati care au votat pentru, dar si dezamagirea profunda fata de cei 22 de deputati care au votat impotriva. Lista voturilor o aflati aici: http://www.cdep.ro/pls/steno/evot.nominal?idv=16700&ord=2. Lecturarea listei lasa citeva impresii. Lidera interimara a PNL, Raluca Turcan, s-a abtinut de la vot. Spunem, cu regret, ca e vremea ca dna Turcan sa se retraga din politica. S-a abtinut de la cel mai important vot posibil din cariera ei ca politician. Am apreciat si mentionat deseori pozitiile ei pro-familie, dar in conjuctura cind trebuia sa dea dovada de tenacitate, a esuat. La fel, voturile negative date de USR ingrijoreaza. Am avut suspiciuni anterioare care acum au fost confirmate: USR nu este un partid traditional, pro-familie ori pro-viata. E un partid de inspiratie occidentala a stangii europene globalizante. Nu dorim sa fim prea critici, insa, si ne exprimam aprecierea fata de membrii USR care au votat pentru amendament. Marea dezamagire, insa, a fost absenta de la vot a dlui Dan Nicusor Daniel. Cu ani in urma dinsul a candidat la primaria Bucurestiului. Unii din cititorii nostrii ne-au cerut atunci sa-l recomandam la vot. Nu am facut-o. Pe buna dreptate, pentru ca am fost informati ca dl Nicusor era pentru parteneriatele civile. Absenta lui de la cel mai important vot al carierei lui politice da de gandit si ne confirma suspiciunea ca nu detine pozitii pro-familie ori pro-viata.

VOT PENTRU proiectul COALITIEI PENTRU FAMILIE la Camera Deputatilor. Ambasadele au inceput deja sa ne moralizeze, iar activistii sa acuze “FASCISMUL SOCIAL”