GANDUL IN CAMPANIE IMPOTRIVA BOTEZULUI ORTODOX: cum se creeaza, din marturii indoielnice, PSIHOZA BOTEZULUI PERICULOS
Parintele Tudor Gheorghe raspunzand intrebarilor Gandul:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
După ce a fost scufundat de trei ori în cristelniţă, cu capul în jos, un bebeluş de două luni şi jumătate a început să tremure cu convulsii preţ de câteva secunde. Ceea ce pentru mama copilului a fost un episod traumatizant, diagnosticat ulterior de un pediatru drept “şoc apneic”, pentru preotul care a oficiat botezul a fost un fapt obişnuit. Scena însă a fost înregistrată de un cameraman care “a sistat filmarea în momentul în care a văzut copilul ieşit vânăt din cazan“, ne-a declarat mama, Andreea R.
“Nu s-a întâmplat nimic deosebit“, explică pentru gândul Tudor Gheorghe, parohul bisericii din Bucureşti, unde a avut loc incidentul. “Mai mult a intrat în panică naşa”, mai spune acesta, povestind că la botez a ajuns şi o salvare, chemată de martorii la eveniment, pentru a consulta bebeluşul. “Cum a venit, aşa a plecat. Copilul era bine”, susţine părintele Gheorghe amintindu-şi că în acel moment în biserică se mai afla un medic pediatru, naş la un alt botez. “A văzut şi el copilul şi le-a spus tuturor să stea liniştiţi”. “Nu s-a întâmplat niciodată vreun accident“, dă asigurări parohul amintind de cei 28 de ani de preoţie pe care îi are.
“Nu are cum să se întâmple ceva neplăcut”, mai spune acesta rememorând o replică pe care tatăl copilului i-ar fi dat-o la finalul ceremonialului religios. “Mi-a spus că a mai avut un astfel de episod şi acasă”.
Mama lui Filip, bebeluşul creştinat la mijlocul lui octombrie la biserica Precupeţii Vechi din Capitală, afirmă că episoadele sunt diferite. “Soţul meu a crezut că Filip s-a înecat cu apă, ca atunci când acasă a înghiţit apă la băiţă şi a tuşit”, povesteşte Andreea R. “La botez însă, copilul a ieşit din apă vânăt şi cu ochii bulbucaţi. N-a mai respirat“, susţine mama. “Se auzea doar preotul care ne cerea să avem încredere în Dumnezeu, că Filip o să-şi revină, dar clipele alea au fost cumplite”, mai spune aceasta. Femeia îşi aminteşte cu groază clipele trăite. “Mi s-au părut minute. Filip era alb, fără reacţie”, povesteşte Andreea.
Prematurii primesc recomandare specială de botez
“Acestea sunt simptomele şocului apneic”, declară pentru gândul Alina Boboc, medic pediatru. Doctorul, care a diagnosticat copilul în urma relatării mamei, vorbeşte despre absenţa respiraţiei şi spune că aceasta poate duce la stop cardiorespirator şi ulterior la moarte în cazul unui nou-născut. “Există copii care pot face stop respirator în contact cu apa”, afirmă Alina Boboc, explicând că nou-născuţii nu au deprinderea de a-şi ţine respiraţia: “Scufundaţi până peste cap, ei aspiră apa, care pătrunde în căile respiratorii şi ulterior în plămâni”.
“Botezul nu înseamnă barbarism”, afirmă dr. Boboc, care susţine că părinţii ar trebui să ceară preoţilor, la oficierea botezului, să nu le scufunde copilul în cristelniţă în totalitate. “Nu cu capul la fund, ci doar până la gât”, recomandă pediatrul, “pentru a evita orice risc”. “De altfel, copiii născuţi prematur primesc chiar o recomandare medicală parafată în legătură cu modul în care ar trebui botezaţi”, mai spune dr. Boboc. Medicul, colaborator al Spitalului Judeţean Ilfov, secţia Neonatologie, aminteşte cazurile copiilor care au murit după botez, la Sibiu şi în Republica Moldova.
Reprezentanţii Patriarhiei susţin că nu au auzit în România de cazuri în care nou-născuţii să fi avut de suferit de pe urma botezului. “În acele cazuri a fost vorba de probleme medicale pe care copiii le aveau şi au fost confirmate de rezultatele autopsiei”, spune părintele Constantin Stoica. “În 1996 un copil din zona Giuleşti a murit la o săptămână după ce a fost botezat, dar era bolnav de pneumonie, iar raportul histopatologic a confirmat diagnosticul”, conchide preotul Stoica.
Un copil a murit înecat peste Prut
Un nou-născut însă a murit înecat la botez, în iulie 2010. Tragedia s-a petrecut peste Prut, în comuna Mihăileni, când copilul soţilor Găidău a fost scufundat de trei ori în cristelniţă. Bebeluşul şi-a pierdut cunoştinţa, iar câteva minute mai târziu un doctor chemat de urgenţă a constat decesul. Deşi preotul a susţinut că este nevinovat, la autopsie s-a stabilit contrariul. Copilul a murit prin asfixie mecanică prin înec, iar preotul e judecat pentru omor prin imprudenţă.
“Soţul meu a ieşit din biserică. N-a mai rezistat să-l vadă pe cel mic băgat în apă”
Printr-o tragedie au trecut soţii Bianca şi Marius Vintilă din satul Şaşag, Sibiu. Ei şi-au pierdut fiul, pe Marius Claudiu, la doar câteva ore după botez, pe 19 octombrie 2009. Băiatul avea doar 6 săptămâni. “Preotul Schiau nici nu şi-a cerut scuze”, povesteşte cu tristeţe Bianca Vintilă. “E în continuare cu noi în sat, trece prin faţa porţii şi nu a venit odată să ne întrebe ce simţim. Ba dimpotrivă, a încercat să ne facă şi rău după tot necazul“, susţine tânăra. Ea spune că fiul ei nu a fost bolnav, aşa cum ar fi explicat preotul ulterior sătenilor din Haşag. “Am bilet la ieşirea din spital unde zice clar că copilul era clinic sănătos”, declară mama pentru gândul.
Bianca Vintilă nu-şi explică rezultatul de la autopsie, care a venit după patru luni, potrivit căruia băiatul ei a avut o problemă la inimă. “Dar când a venit SMURD-ul şi am mers la Şura, o oră s-au chinuit să-l resusciteze. Iar când am ajuns cu el la Spitalul de Pediatrie din Sibiu ne-au zis că avea apă la plămâni, că plămânii lui sunt mici”, aminteşte femeia plângând. “A murit la două dimineaţa”, rememorează aceasta.
La un an de la pierderea lui Marius, soţii Vintilă au mai avut un copil, un băiat, Ricardo, pe care l-au botezat la Sibiu, şi nu în Haşag la preotul Ioan Schiau. “Eu n-am putut să merg. A mers doar soţul care a ieşit din biserică când l-a băgat în cristelniţă pe Ricardo. N-a mai rezistat”, încheie femeia.
NOTA
De doua mii de ani nu s-a auzit vreodata caz de copil care sa moara in urma botezului dar, coincidenta mare, au inceput sa apara astfel de marturii in timpurile noastre. Si, culmea, numai in randul familiilor care nu sunt legate de Biserica, ci ortodoxe doar cu numele. Asistam, cand dam de astfel de reactii, la una din cele mai grave atingeri aduse insasi notiunii si semnificatiei de TAINA, care arata cat de complet decrestinate sunt familiile care isi boteaza copiii.
Mass-media abia asteapta sa faca din astfel de cazuri campanii intregi, dupa cum o arata si modul in care Gandul a prelucrat subiectul. Tinta campaniei e clara – sa se adapteze Sfintele Taine la “modernitate”, pentru a iesi din barbarie. Adica, semi-botez, fara afundare, impartasire cu lingurita de unica folosinta etc.
Intrebarea este: de ce aceste familii care in mod vizibil nu au nicio legatura cu Biserica Ortodoxa isi boteaza copiii? De ce vor ei sa schimbe Biserica si randuielile ei in loc sa isi asume refuzul botezului (ca pana la urma asta este) pana la capat?
Pentru ca avem de-a face cu oameni ipocriti, care vor sa fie si bine in ochii lumii, si aranjati la Dumnezeu, care nu au nici cea mai mica evlavie fata de Taine, care Il vor pe Hristos doar cu lingurita de plastic si botez doar pana la gat, adica in termenii lor, “aseptic”, “fara barbarism”. Dar, ce sa vezi, asa e Insusi Dumnezeu, fata de toata aceasta lume! Cam barbar si parca nu te-ai apropia de El, ca prea te scoate din ale tale.
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ei si voi acu’, de ce?!
Pai hai sa vedem cum e la catolici: se toarna trei stropi de apa pe ciuful de pe frunte. Iar “impartasania” este fara lingurita pentru ca nu se ia decat azima si de la distanta, sa nu cumva sa-i atinga “preotul”.
Deci, precum e la catolici sa fie si la noi, de asta… Astept o lege in parlamentul UE sau macar o recomandare.
http://www.realitatea.net/ocant-un-bebelu-era-sa-moara-chiar-la-botez_882945.html
Gresesc si preotii. Unii din proprie initiativa, altii la insistentele parintilor sau a nasilor sar unele din rugaciunile de la botez (nu cumva sa intarzie la masa), rostec doar o singura data Crezul (in molitfelnic scrie ca se rosteste de 3 ori)si boteaza cu apa calda!!!
De modernismele astea precum nasterea sub apa si inotul subacvatic la bebelusi, care au patruns de curand si in tara noastra, oare le-o fi teama doamnelor , ca vad ca de Sfantul Botez le e…
Iar nu m-am putut abtine!
Doamne, iarta-ne!
Din categoria discursului previzibil: (postat odată cu articolul principal)
http://www.gandul.info/puterea-gandului/patru-secvente-aceeasi-biserica-8919309
Patru secvenţe, aceeaşi Biserică. La trei dintre ele am fost cu toţii martori în nici o lună de zile. Vi le propun spre analiză.
Secvenţa 1: botezul lui Filip
După ce a fost scufundat de trei ori în cristelniţă, cu capul în jos, un bebeluş de două luni şi jumătate a început să tremure cu convulsii preţ de câteva secunde. Ceea ce pentru mama copilului a fost un episod traumatizant, diagnosticat ulterior de pediatru drept “şoc apneic”, pentru preotul care a oficiat botezul a fost un fapt obişnuit.
“Cum a venit aşa a plecat, adică bine”, dă asigurări preotul amintind de cei 28 de ani de preoţie pe care îi are la activ, dar mama copilului e de altă părere. “Filip a ieşit vânăt din apă şi cu ochii bulbucaţi. Nu mai respira”, spune femeia, care vrea doar atât: ca povestea ei să nu se mai repete. Nu cere schimbarea unei tradiţii pe care biserica ortodoxă o apără cu mândrie, ci se întreabă firesc de ce scufundarea unui copil în apă până la gât nu e considerată tot botez.
Secvenţa 2: parada veşmintelor preoţeşti
Cu feţe crispate de frig, ponosiţi şi trişti, sute de români au aşteptat lunea trecută în câmp deschis o cutie cu moaşte din Grecia. S-au înghesuit în RATB, s-au plâns şi au sperat ca să refacă pentru câteva momente o Cale a Sfinţilor. Nu singuri, ci alături de un alai de preoţi, înveşmântaţi în haine aurii, de sărbătoare şi de capul bisericii, adus de-o limuzină de lux. Pe catwalk-ul îngheţat din Dealul Arsenalului, şirul uman impresionant a ocolit fundaţia a ceea ce va fi odată Catedrala Mântuirii Neamului. În faţă capii, la coadă plebea.
Secvenţa 3: cutia cu moaşte
De douăzeci şi unu de ani orice pelerinaj la moaşte seamănă izbitor în România. Imaginea multiplicată a mizeriei, pomenii şi superstiţiei o vezi pretutindeni, la Iaşi, la Arad, ori la Bucureşti. Am văzut-o şi acum, la Patriarhie, la Capul Sfântului Andrei. Sarmale, mâini întinse şi portofele frecate de sipete scumpe în care stau rămăşiţele unui sfânt. “Ca să ne ajute”, “cu casa”, “cu ţara”, “cu Huidu”. La credinţă, ca şi la sarmale, românii fac coadă, păziţi de jandarmi.
Secvenţa 4: râsul preşedintelui
“Nu voi pierde prilejul de a mă închina în faţa sfintelor feţe bisericeşti prezente aici şi a Sfântului Andrei Şaguna”, a promis pios preşedintele Băsescu la finalul acestei săptămâni la Cluj. Şeful statului vorbise despre educaţie, educaţie şi cultură, elemente de perenitate ale unui popor. Ba chiar vorbise despre modele: Şaguna ne-a reprezentat la Viena, în Parlamentul imperial, la Budapesta, ba chiar în Senatul din Transilvania.
Câteva minute mai târziu, avea să fie surprins râzând cu gura până la urechi în mijlocul a 30 de înalţi ierarhi ai BOR. Dovadă stă fotografia lui Sebastian Marcovici, care a făcut înconjurul internetului. “Cineva de la PDL a făcut o glumă, iar Băsescu a izbucnit în râs. A durat o fracţiune de secundă pentru că s-a prins că a exagerat, că a râs în gura mare, şi şi-a compus o faţă serioasă”, a explicat pentru gândul fotoreporterul.
Patru secvenţe ale aceleiaşi Biserici. Una care-şi revendică 87% dintre români. Una care-şi fixează planuri, prea des cu chitanţierul în mână. Catedrala Mântuirii, anul botezului, anul îngrijirii bolnavilor, anul… Într-un calendar deja plin, stabilit în avans, mă întreb când va fi anul reformei şi al schimbării limbajului şi a imaginii unei biserici rigide, când va găsi aceasta vreme pentru a se adapta la nevoile unei generaţii noi, urbane şi cultivate, sătulă de bigotism şi superstiţii. Uneia căreia i se pare barbară tehnica scufundării copilului în cristelniţă până peste cap. Uneia care nu vrea să-şi frece portofelul de racla unui sfânt. Uneia care nu vrea să vadă ierarhi coborând din Mercedes ori BMW, afurisind. Uneia care şi-a declarat şi-n 2011 religia ortodoxă, care crede în Dumnezeu, dar care simte că Biserica nu-i vorbeşte pe înţeles.
Dumnezeu să ne ierte!
@ ramona
Ce-i drept, sunt destule greseli, omisiuni care se fac. Nu neaparat ca sa stea la masa, ci pur si simplu, e obositor sa faca toata randuiala.
Sa se faca botezul cu apa calda nu e nici un pacat.
Trebuie sa aiba si preotul indamanarea cuvenita. Sa tina copilul bine, sa nu inghita apa, nici sa-l sufoce…
Oricum, din trei afundari e greu sa moara un copil sanatos. Iar daca mamele sau chiar si tatii nu pot vedea copilul lor cum plange si sughite… halal parinti. Moare copilul cu zile cu ei cand ar avea vreo problema de sanatate cat de mica.
Voi fi off topic prin ce voi spune mai jos.
Va scriu cu toata dragostea si durerea.
Ar fi foarte bine venit sa se organizeze cateheze si intre/pentru preoti, ca aceste omisiuni legate de randuielile slujbelor sa nu se mai infaptuiasca.
In bisericile de mir, in general, randuielile Sfintelor Taine ale Botezului, Casatoriei,Spovedaniei, precum si slujba inmormantarii si a parastasului, sunt scurtate cu buna intentie, ca nu cred ca asa se invata in facultate.Dureaza mai mult predica decat savarsirea Tainei.
Fata de subiectul dezbatut sunt perfect deacord cu cele afirmate de admin si de un ieromonah.
Ma iertati!
Am senzatia ca incepeti sa aparati si greselile care se fac in biserica. Si pe mine ma doare ca presa defaimeaza biserica atunci cand are cea mai mica ocazie. Dar pana la urma e si vina noastra, a crestinilor, dar si a bisericii. Cate orase, atatea practici, cate zone,atatea obiceiuri bisericesti. Biserica ar trebui sa se ocupe incet dar sigur de o liturgica unitara in Romania, de practicarea cultului si a tainelor in concordanta cu canoanele, si toti la fel. Nu se poate tolera la nesfarsit un haos format pe o lipsa de minte si vocatie, studiu si pricepere, ale unor preoti facuti pe banda rulanta a atator scoli teologice fara temei si rigoare. De ce nu se ia exemplul clujului, unde IPS Andrei a cerut sa-i cunoasca personal pe toti candidatii la seminarul teologic. De ce nu se face o triere serioasa in randul absolventilor de teologie, atunci cand sunt propusi pentru preotie? Pentru ca nu mai exista dorinta de seriozitate. Nu mai exista preocupare in randurile multor asazisi profesori din institutele noastre. Si atunci ne miram ca am ajuns bataia de joc a presei. Sa nu aveti impresia ca presa este undeva in afara bisericii si de acolo loveste in biserica. Nu. Toata presa este vazuta in permanenta la toate nuntile de fite, la botezuri, la slujbe omagiale, la sarbatori etc. Si ei isi duc copiii lor sa si-i boteze, si ei se cununa, si ei mai merg la biserica. Dar cand te duci (ca om pragmatic cum sunt ei) si-i vezi pe preoti coborand din masini de lux (sunt mii de exemple), cu i-phon-uri la purtator, cu ghiuluri pe mana, cu atitudine sfidatoare si intr-o totala neconcordanta cu tinuta de preot, atunci te enervezi si te apuci si scrii. Vina este la vladicii nostri, care precum politicienii nostri, stau in birouri si nu cunosc deloc realitatea din teren. Vina este la facultatile si seminariile teologice, unde nu se invata nimic. De ce preotii interbelici au fost modele reale de urmat pana in zilele noastre. De ce atunci s-a putut si acuma nu se mai poate. E simplu. Atunci sinodul era sinod, ierarhii erau ierarhi adevarati, iar credinciosii implicati organic in biserica. Iar biserica avea coloana vertebrala ce consta in demnitate, smerenie, bun simt si foarte multa inteligenta si tact.
E trist ce spun, dar este foarte adevarat. Am decazut, ca ne place sau nu. Doamne ajuta.
@ ramona
Chiar asa, unde este problema ca se boteaza cu apa calda? Trebuie cumva ca apa sa fie la temperatura Iordanului? Si cand se adauga apa calda in Potir, pentru prepararea Sfintelor Taine se spune: “Caldura credintei plina de Duhul Sfant“.
*
Din pacate in ultimul timp vedem cum sunt unii atat de grijulii sa-i invete pe preoti cum si ce sa faca. Astfel vedem cate sfaturi ale medicului sunt indreptate spre slujitorii Bisericii: sa afunde copilul in cristelnita pana la gat, sa dea Sfanta Impartasanie cu lingurita de plastic, etc. De parca pana acum in Biserica nu erau toate aceste Taine, si doar de cand am intrat in Comunitatea Europeana trebuie sa se prevada peste tot cat mai multe norme.
Alina Boboc, explicând că nou-născuţii nu au deprinderea de a-şi ţine respiraţia: “Scufundaţi până peste cap, ei aspiră apa, care pătrunde în căile respiratorii şi ulterior în plămâni” Pai si atunci cum sta treaba cu reflexele nou-nascutilor? Dupa o cautare rapida pe google, intr-un articol luat la intamplare putem citi: “Reflexul inotului se declanseaza atunci cand copilul ajunge in apa. Incepe sa isi miste bratele si picoarele ca pentru a inota, iar daca ajunge cu capul sub apa isi tine automat respiratia. De aceea exista piscine speciale pentru nou-nascuti unde ei pot sa-si exerseze abilitatea de a inota.”.
Asadar daca este botezat nou-nascutul uita acest reflex, si isi aduce aminte de el cand e vorba de piscina? Asadar stiinta ne ofera specialisti care mai de care, dar unii vin sa-si dea cu parerea si in lucruri care nu tin de treaba lor.
Tratament special pentru prematuri?! Haida-deh…eu am avut 1kg 300 gr. 🙂 si sunt/am ajuns dit-ai omu’la maturitate!
Partea secundara cu apa calda/calduta…’tine’ de credinta parintilor, nasilor si a preotului – se pare ca exista o legatura intre efectul scontat/asteptat – de speriat… pentru putina credinciosie ca pruncul/a s-ar imbolnavii datorita temperaturii apei!
Partea importanta – partea practica – se pare ca sunt invatati pe papusi cum sa tina palma desfacuta pe fata copilului incat degetul mare si cel mic sa acopere urechea stanga respectiv pe cea dreapta, iar podul palmei nasul si gura copilului; cufundarea trebuie sa se faca intr-un ritm alert nu sa vezi cum incepe sa face bolboace copilul sub mana ta…
Iar partea foarte importanta – citirea fara trunchiere – pe motiv de graba, nerabdare din partea oricui (nasi, parinti sau altii…)sau chiar a preotului caruia ii este foame (poate!)si se gandeste la ciorba care-l asteapta acasa; daca toti – am fii corecti si am lucra ‘ca pentru Dumnezeu’ mai ales cand este vorba de Casa Sa, de Tainele lasate tot pentru noi…nefiind lasate la voia intamplarii ci, cu un inceput, cuprins si incheiere…
Am citit comentariile din Gandul… Intr-adevar, asa cum zice admin, oamenii vor si traditia infaptuita, dar adusa “la zi” – pe tonul “Preotul sa faca cum ii spun eu”. E clar o lipsa de intelegere a Tainei si de evlavie adevarata, dar e si o percepere a preotului ca cel care indeplineste un serviciu pentru care este platit. Si de aici, vine si pretentia parintelui de a da el indicatii, de a aduce schimbari “neesentiale”. Foarte trist…
Intr-adevar, exsta nasteri in apa, pentru care nimeni nu isi mai face probleme, dar scufundarea (care uneori nici nu e completa) devine traumatizanta:-( Unde e lipsa de credinta, vin ispitele si lucrarea celui rau…
@ Magda
Nu cred ca exista vreun canon care sa prevada obligativitatea botezului cu apa rece, adusa din rau sau de la robinet (mai ales iarna). Aici mi se pare ca se cam exagereaza si, evident, se trece imediat la judecarea si osandirea celor care au procedat sau vor proceda asa.
In rest, la modul general vorbind, din cate am observat exista intr-adevar o anumita deprindere pe care trebuie si preotul sa o aiba pentru a evita, pe cat posibili, genul acesta de incidente neplacute.
Dar apoi, presupunand ca se intampla ceva si copilul ajunge sa inghita apa, totusi … Ca sa ajunga sa se albastreasca trebuie sa inghita MULTA apa iar acest lucru este cat se poate de usor de remarcat de cei din jur, caci copilul nu mai scoate niciun sunet, nici nu plange, nici nimic (are caile respiratorii blocate in intregime).
Deci, nu trebuie sa vina smurdul, salvarea sau mai stiu eu cine, ca sa-ti spuna ca copilul tau s-a inecat cu apa … O minima cultura medicala ar trebui sa avem cu totii (si parinti, si preot, evident). Iar in cazul unei inecari cu apa, solutia este destul de simpla si eficienta (manevra heimlich pt. sugari sau traditionala palma intre omoplati, care il fa face sa scuipe aproape toata apa din plamani sau oricum, suficienta cat sa ii deblocheze plamanii pentru a tusi).
Este dramatic sa-ti moara copilul la botez, fara indoiala. Dar sa pleci de la asta pentru a ataca o practica generala a Bisericii mi se pare imbecilitate in stare pura. De ce nu sapa si pe la catolici prin ograda ? Sunt convins ca au fost si la ei cazuri de-a lungul anilor in care unora sau altora le-a ramas dumicatul in gat la “impartasanie” si s-au asfixiat. Ce relevanta are insa asta ?
Azi dimineata si Mircea Badea, a primit ca sarcina de servici ca la televiziunea masonului Dan Voiculescu sa critice Taina Sf Botez.
Prin urmare ordinul dine de mai de sus. Astia micii il executa, cu riscurile de rigoare.
Intr-adevar, crezul se rosteste de 3 ori la Botez.
Iar cateheze pt preoti chiar n-ar fi bine sa se organizeze (desi se organizeaza). Ca nu tine de catehizare. Sunt destui reprezentanti ai modernismului printre ei, din pacate. Nu e vorba de ceea ce invata la facultate. Oricum slujba este scrisa in Molitfelnic si macar rea intentie sa nu ai si totul iese bine. Dar… se poate ajunge ca si cartile de slujba sa fie modificate.
Oricum, nu e cazul să vorbim acum de preoti. Chiar nu e vina lor in subiectul de fata.
Apoi… in Constitutiile apostolice se prevede ca botezul sa se face in apa curgatoare, daca nu – intr-un bazin (zic din memorie), oricum, prin afundare. Totusi, apa e normal sa fie la temperatura camerei. Daca e pusa de la robinet, e mai rece. Deci trebuie putina apa calda. Dar astea sunt detalii nesemnificative.
@cornelius
Subscriu la ce ai zis, doar ca nu e atat de usor. (Mai ales ca tendinta este una modernista, ca sa nu zic ateizanta). Dar, chiar si episcop binevoitor de ai fi, ar fi greu in conditiile de azi.
Totusi… nu vad sa apere cineva aici greselile Bisericii.
@ un ieromonah1
Iertati-ma, dar eu nu prea inteleg chestia asta cu tendintele moderniste (sau traditionaliste) in exercitarea preotiei. Preotia este, pana la urma, o meserie care, ca orice meserie din lumea asta, trebuie facuta intr-un anumit fel.
Se urmeaza o scoala unde se invata cum sa se practice (iar la facultatile de teologie pana la urma, bune sau rele cum sunt, se invata slujbele intregi), exista “carti de specialitate” dupa care respectivul practicant se ghideaza ulterior (care, de asemenea, bune sau rele cum sunt, contin slujbele intregi), exista reguli care precizeaza in ce conditii practica standard poate fi incalcata si in ce masura (pogoramintele), exista inclusiv reguli care precizeaza cata libertate (si in conditii) are slujbasul, samd.
Deci, ar trebui si preotii, pana una alta, sa-si faca meseria cum trebuie, fara mai stiu eu ce filosofeli d-astea fara sens (legate de ce e modern, ce nu e modern, ce rugaciune e la moda sa se mai spuna, ce rugaciune nu, ce se mai spune pe la televizor, si altele asemenea).
Daca incepand de maine devine “la moda” din mai stiu eu ce motiv ca mecanicul auto sa stranga un surub o singura data in loc de trei, si majoritatea mecanicilor incep sa procedeze asa, s-ar putea sa avem masini carora le cad rotile din mers, li se desprinde volanul sau mai stiu eu ce.
Romeo2110@
Face parte din “campania” impotriva Bisericii! Stau toti la panda, au iesit toti la vanatoare sa vada ce “mai pica”. Prefera scandalurile sexuale dar orice subiect e bun.
Am asistat odata la un botez. Tatal copilului era roman si ortodox iar mama era italianca (cred) si catolica. Totul s-a desfasurat normal. Botezul s-a facut prin scufundare, de trei ori, asa cum trebuie. Tatal era calm dar mama era sa faca infarct! A inceput sa planga in hohote, panicata teribil. Nu mai vazuse botez prin scufundare si era dominata de frica pentru copil. Este si o sensibilitate emotionala a mamei dupa nastere cand teama pentru copil este foarte mare, iar tendinta de a dramatiza orice mica problema legata de copil asisderea.
Dar ce vedem noi acum este ca presa satanista isi duce mai departe lupta impotriva Bisericii si nu se vor opri aici, e clar.
Totusi, exista un risc, preotii trebuie sa fie mai atenti. Ultima stire:
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/nu-respira-explicatia-incredibila-a-unui-preot-care-era-sa-omoare-un-bebelus-in-timpul-botezului.html
@Mirela:
Mda, cred ca vom asista de-a binelea la o psihoza.
Sigur ca nu exista ritual de scufundare, doar se presupune ca preotul slujitor are suficienta indemanare.
@lucian (retroactiv)
Fie ca ne place sau nu, exista tendinte moderniste (ateizante). Nici mie nu-mi place, sunt de neinteles, dar exista, din pacate. Si e greu sa te descurci printre ele.
nu le-o fi rusine, cica au si ei drepturi cum ar fi acela de a scufunda copilul pana la gat. Dar dreptul Bisericii unde este de a-si pastra intacta mostenirea apostolica de mii de ani? Nu vrei botez prin scufundare, refuzi botezu. E simplu. Biserica nu se adapteaza la mofturile tale de socata apneic. Nu vrei sf. Impartasanie cu lingurita unica renunta la ea ca oricum nu-ti foloseste la nimic ca oricum nu pricepi ca acolo e Trupul si Sangele Domnului.Cine nu vrea Biserica nu e obligat fratilor. Sa nu incercam sa o recroim noi pe mofturile si figurile noastre. E trupul Domnului pe care-l sfasaiem.