“Piata Victoriei” – SEMNELE MAIDANIZARII SI FASCIZARII ROMÂNIEI, dubla masura a Jandarmeriei si INTRAREA IN SPIRALA URII INTRETINUTE DELIBERAT. “Romania a trecut, astazi, intr-o noua etapa”. GUERILLA DE ACTIVISTI PROFESIONISTI #REZIST INSTAUREAZA DICTATURA UNEI NOI CLASE PRIVILEGIATE IN FATA ORICAREI LEGI?

Sursa imagine: Liga Oamenilor de Cultura Bontideni

• ActiveNews:

Un protestatar #Rezist a lovit cu pumnul în față un bătrân care nu era de acord cu manifestația din Piața Victoriei

Sâmbătă dimineață, doi oameni s-au luat la bătaie în Piața Victoriei, în timpul protestelor legate de amplasarea unui târg de Crăciun în Piața Victoriei.

Incidentul a avut loc chiar în fața sediului Guvernului, la o zi după românii au celebrat Ziua Națională.

Un manifestat de 43 de ani l-a interpelat pe stradă pe bătrânul de 71 de ani, filmându-l, la care pensionarul a reacționat cu o înjurătură. Protestatarul a continuat să-l urmărească pe stradă pe bătrân, cerându-i „să vorbească cu el”, după ce în prealabil l-a făcut „comunist nesimțit”.

Bătrânul a reacționat, aruncând rucsacul între protestatar, iar acesta i-a dat un pumn în față pensionarului. Manifestantul a lovit cu un box, umplându-i fața de sânge pensionarului.

Forțele de ordine au intervenit rapid și l-au pus la pământ pe bărbatul de 43 de ani.

„Eu am văzut doar riposta manifestantului. Bărbatul l-a lovit tare cu pumnul în față pe bătrân, care a căzut lemn pe spate. Mi-a fost teamă că s-a lovit la cap”, spune unul dintre protestatarii din Piața Victoriei.

Bărbatul agresat se numește Nicolae Tiurbe și este medic imunolog, specializat pe medicină nucleară. Numele acestuia apare și în cercetări publicate pe site-ul Academiei Române, după cum anunță jurnalista Ana Maria Roman.

Iată filmul evenimentelor:

Protestatarul se duce și-l întreabă pe omul cu rucsac în spate, care tocmai terminase de discutat cu jandarmii: „Ce părere aveți despre ce se întâmplă aicea?”.

La care trecătorul îi răspunde: „Mă piș pe ăștia care se întâmplă aicea! Și pe tine mă piș”.

Sandi Matei replică: „Comunistule, de ce vorbești așa, nesimțitule?!”.

Bătrânul se întoarce cu spatele și se îndepărtează. Sandi Matei îl urmărește și îl filmează în continuare. Omul merge pe trotuarul din fața clădirii Guvernului și înjură repetat și variat: „Du-te, mă, în p… mea”… ”Jigodie!”

Sandi Matei filmează și, după încă un set de înjurături, spune: „Iată cum vorbesc pesediștii comuniști!”.

În acel moment, omul se întoarce, își ia un elan scurt și-l lovește cu rucsacul, ultima secvență surprinsă de telefon.

„M-am ferit și m-a lovit în umărul stâng. Telefonul mi-a căzut pe jos”, explică Sandi Matei pentru gsp.ro

Poliția Capitalei susține că nu s-a deschis niciun dosar în acest caz.

Prima reacție a bătrânului care a fost lovit de un protestatar #Rezist în Piața Victoriei: „A venit prin spate și m-a lovit cu un box”. Cine este victima cu adevărat și cum a comentat incidentul Sebastian Bodu, fost șef al ANAF

Un incident violent a avut loc sâmbătă în Piața Victoriei în timpul protestului împotriva organizării unui târg de Crăciun în zona în care au loc frecvent protestele. Un bătrân de 71 de ani a fost lovit de un bărbat cu care a avut un conflict verbal.

În prima apariție publică de după incident, acesta a ținut să clarifice informațiile contradictorii care îl dădeau fie ca fost securist fie ca fost medic, precizând că a ieșit la pensie de la Institulul de Antroplogie al Academiei Române.

Bătrânul, pe nume Tiurbe Alexandru Nicolae, a explicat și de ce era prezent în Piața Victoriei în acel moment și viziunea sa asupra desfășurării incidentului de sâmbătă.

„Ce bine ar fi fost să fiu fostul șef al Securității. Aveam și eu o pensie ca lumea, nu 1.380. Acum mă simt mai bine. Lovitura a fost foarte puternică, m-a lovit cu un box. M-a lovit de la spate.

N-am avut nicio intenție să-l violentez. Eu vorbeam cu jandarmii, s-a ținut după mine. Am ieșit la pensie de la Institulul de Antroplogie al Academiei Române, acolo am fost trimis, am fost mazilit. Mi-am petrecut cariera la Institulul Victor Babeș. Nu sunt doctor. Am urmat cursurile, dar nu mi-am luat licența. În ghiozdan aveam o sticlă de jumătate de litru de apă, un sendvis și o carte. Eu obișnuiesc să mă plimb în zonă. Am traversat de la metrou, pe partea cu Guvernul. Veneam de pe Aviatorilor, nu mă interesează de cei care-și pierd vremea acolo. Am vorbit cu jandamii, mi-am aprins o țigară și i-am întrebat de ce tolerează asemenea manifestări aiurea, ilegale.

M-a deranjat o lozincă: „Corupția ucide, ucidem corupția!”. I-am întrebat cum tolerează așa ceva, nu am comunicat cu nimeni, decât cu jandarmii. E un îndemn grav, cum ”Ucidem corpția”?! Un tip filma și i-am zis să mă lase în pace. Mi-a zis ”javră comunistă”, mai multe. Nu l-am băgat în seamă. Pentru că tot insitat, am luat rucsacul și am dat peste el, dar nu să-l lovesc, ci peste telefon. M-am considerat hărțuit, jandarmii nu au reacționat la ce îmi făcea el. Am continuat drumul, a venit prin spate și m-a lovit cu un box. Am urmele de la box pe nas și pe ochi. Am căzut pe partea dreaptă.

A venit un jandarm și o doamnă. M-au dus într-o mașină a Jandarmeriei, a venit o ambulanță, mi-au curățat ochiul și asta a fost tot. S-a întâmplat în fața Guvernului.”, a spus acesta, la Antena 3.

Și Sebastian Bodu, fost șef al ANAF, a comentat acest incident pe contul său de Facebook.

„Dacă ați avea o minimă logică, cei care susțineți că moșul din Piața Victoriei e securist sau provocator plătit, ați vedea că el a fost cel provocat. Moșul trecea pe trotuarul din fața Guvernului, nu prin fața protestatarilor din scuar. Moșul s-a oprit doar să se plângă jandarmilor (autorităților). Apoi și-a vazut de drum. Putea să fie și Ceaușescu reîncarnat. El a fost cel interceptat de un protestatar, care a vrut să facă show cu el în stilul Bot, înregistrându-l cum, previzibil, va zice ceva anti. Sau, și mai frumos, va înjura, ceea ce s-a și întâmplat. Și apoi, când moșul, exasperat că ăsta se ținea cu telefonul după el, a aruncat cu rucsacul, a primit un pumn cu efect de ko. De la un vlăjgan (la rândul lui pensionar…pe caz de boală, la 43 de ani) care nu a suportat ideeea că cel hărțuit ar trebui să reacționeze. Și că, fiind anti proteste, merită pus la pământ. Să moară toți „dujmanii poporului”.

Vad că circulă un site-fantomă care citează niște comentarii pe fb ale unora care spun că moșul este securist sau că aruncarea rucsacului după telefonul protestatarului e un fel de atac ninja. Adică exact ce făcea Securitatea: pentru a aplana gravitatea faptei, discreditează victima. Culmea știți care e? Că acei care fac asta „vor o țară ca afară”. Se luptă cu „ciuma roșie” (aka stalinismul, adică inventatorul tehnicilor de discreditare).”, a scris Sebastian Bodu pe contul său de Facebook.

• Alexandru Racu: Dar, vorba poetului, unde sunt jandarmii de altădată?

Prin comparație cu ce se întâmpla acum patru ani pe vremea asta, la Pungești, a se vedea cum acționează brațul armat al statului atunci când o face nu împotriva activiștilor ecologiști și anticapitaliști, a preoților și a țăranilor care își apără glia strămoșească ce le aparține de drept, ci împotriva protestatarilor corporatiști – Raiffeisen e cu noi! – care “își iau piața înapoi” (deși, de drept, cea din urmă nu le aparține, fiind un loc public a cărui administrare revine, pe cale de consecință, autorităților publice – de aici și stupizenia acuzației de abuz în serviciu ce ar viza restricționarea dreptului la liberă întrunire și liberă exprimare, în condițiile în care legea garantează dreptul la liberă exprimare și liberă întrunire, dar nu și dreptul de a exercita respectivele drepturi oriunde și oricând, inidiferent de desfășurararea altor demersuri și proiecte ale altor actori ai societății civile sau ale autorităților publice).

FIREȘTE, intențiile sfidător-obstrucționiste ale Gabrielei Firea au fost pe cât de clare pe atât de penibile, dată fiind ușurința cu care au fost dejucate de tefeliști, care au reușit încă odată să demonstreze cine conduce România chiar și atunci când PSD-ul guvernează – and, make no mistake, guverna și în 2013, pe vremea asaltului de la Pungești, și tot cu lozinci anticolonialiste, goale de conținut, venise la putere. Atunci, jandarmeria avea ordin să apere infrastructura extractivă a unei corporații americane, și a făcut-o, acum avea ordin să apere o infrastructură festivist consumistă plasată strategic, cică, adică să apere spiritul Crăciunului în versiunea Gabi Firea, și n-a făcut-o. Ghici ciupercă de ce? Sau, altfel spus, statul este un instrument, iar dacă vrei să afli al cui instrument este, atunci trebuie să rașpunzi la următoarea întrebare: pe cine, cât și în ce condiții bate? De ce dau (sau de ce nu dau) cu pulanele Mitică?

• Dan Diaconu:

Jandarmeria care în perioada dictatorului băsescu rupea picioarele demonstranţilor, se comportă acum precum domnişoarele de pension în faţa demonstranţilor violenţi din Piaţa Victoriei. Sub ochii blajini şi înţelegători ai jandarmilor, gaşca de strânsură de-acolo a demontat o schelă aparţinând Primăriei Capitalei, o construcţie autorizată, având absolut toate actele necesare pentru a fi ridicată pe poziţia în care se afla. Aşadar, sub paza blânzilor jandarmi, participanţii la un miting neautorizat demontează o scenă cu toate avizele la zi, mai mult, aparţinând Primăriei Capitalei, instituţie oficială a Statului.

Mai mult, sub ochii aceloraşi jandarmi, un bătrân neajutorat este doborât la pământ cu un box de către unul dintre manifestanţii violenţi de-acolo. După o tentativă de arestare a individului, Jandarmeria o lasă moartă şi-l lasă pe „bietul manifestant” să plece liniştit şi să-şi continue activitatea ilegală alături de colegii lui. Abia după o oră cei de la Jandarmerie catadicsesc să-l aresteze pe individul violent şi, după vizita la secţie, totul se lasă cu o pedeapsă modică: o amendă de 1000 lei! Te şi cruceşti văzând atâta „competenţă şi profesionalism”. Instituţiile statului asistă inerte la o scenă de o violenţă ieşită din comun şi apoi, după ce-l mângâie pe creştet pe agresor, spun că nu intră în sfera lor de competenţă absolut nimic!

Aproape ai zice că Jandarmeria şi instituţiile de forţă ale statului au fost castrate după manifestaţiile violent reprimate din epoca băsescu. Numai că, surpriză! Actualul şef al Jandarmeriei Române, în perioada noiembrie 2011-martie 2016 a fost Şef Serviciu Ordine şi Siguranţă Publică din structura centrală a Jandarmeriei, adică cel care a coordonat intervenţia brutală a jandarmilor de la manifestaţiile anti-băsescu. Cu alte cuvinte, ăla care atunci era coordonatorul torţionarilor, acum este şeful întregii structuri, care structură se comportă precum brânza. Nu-i totuşi ceva ciudat în toată această situaţie? Desigur, trebuie să fii naiv ca să te miri de situaţia actuală.

De asemenea, la butoanele Procuraturii se află aceiaşi vaşnici luptători care se autosesizau şi când bâzâia musca mai tare. L-a mai văzut cineva pe Lăzărică? Mai mai că ai impresia că a intrat în pământ! O fi murit? I s-o fi făcând pomana şi nu ştim noi? Totuşi, cum e posibil să vedem autorităţi atât de inerte în momentul în care e vorba de încălcarea grosolană a legislaţiei în vigoare? Nu e o situaţie accidentală, ci de una care se perpetuează de un an. O mână de indivizi are în stăpânire Piaţa Victoriei, are dreptul să blocheze circulaţia, iar instituţiile de forţă se comportă cu ei precum ecologiştii cu speciile pe cale de dispariţie. Mai nou, indivizii respectivi au dreptul şi să dea cu pumnul în cei care nu sunt de aceeaşi părere cu ei, iar în curând probabil că vor avea dreptul şi să-i omoare. Şi, cu siguranţă, instituţiile statului nu vor face nimic deoarece, nu-i aşa, „mortul n-a făcut plângere penală”.

Aceleaşi instituţii însă devin extrem de belicoase când este vorba de manifestaţii de altă natură, spre exemplu la „Marşul Normalităţii”. Acolo, brusc, brutele Jandarmeriei redevin ceea ce sunt. Te arestează pentru că ai depăşit cu 1 cm. traseul stabilit, te iau la pulăneală dacă li se pare că „eşti violent”, toate acestea în timp ce purtătorul de cuvânt mai mai că se dă cu curul de pământ pentru a arăta ce scrufuloşi sunt ei în apărarea legii şi ordinii publice.

Există vreo concluzie? Din păcate niciuna! Legea, ordinea, dreptatea sunt simple slogane. În statul nostru securistic normalitatea şi bunul simţ au fost desfiinţate brutal. Numai o revoluţie radicală, care să nu mai accepte niciun compromis, ne mai poate salva. Însă, din păcate, această noţiune ţine mai degrabă de idealism decât de realitate.

• Razvan Constantinescu: SUNTEM ÎN PLIN RĂZBOI CIVIL. HIBRID

De câţiva ani tot scriu că ţările nu se mai cuceresc acum prin arme, ci plantând incompetenţi ori trădători la conducerea lor. Cel mai eficient este să aplici acest principiu la nivelul serviciilor secrete, de acolo rezultând şi numirile în funcţiile decizionale. Specificul unui război hibrid este că lupta se dă nu pentru teritorii, ci pentru minţile şi atitudinele cetăţenilor altor state. În cazul de faţă, preambulul este războiul civil, tot hibrid. Evenimentele de astăzi care îl ilustrează sunt imposibilitatea primarului unui oraş de a pune în aplicare o decizie legală şi legitimă şi corecţia fizică pe care a primit-o un bătrân de la nişte cetăţeni care au altă opinie, chiar în spaţiul pe care ei îl revendică drept proprietate de grup restrâns. Un prieten spunea astăzi: “Îndoctrinarea şi înverșunarea tefelistă sunt ca niște halucinogene extrem de puternice”. Altul scria: “Atât timp cât acceptăm ca 0,01% dintre cetăţenii României să întoarcă prin vocalize şi violenţă deciziile luate în numele restului cetăţenilor, nu mai putem vorbi de democraţie în România. Avem de-a face cu un curent fascist descris de relaţia actuală dintre lege şi violenţa populistă”.

Unii ideologi ai mişcării tefeliste argumentează manifestările la limita legalităţii, lipsa autorizaţiilor pentru demonstraţii şi legitimitatea manifestaţiilor fără un motiv concret, dar cu scop foarte precis, prin paralelismul cu fenomenul “Piaţa Universităţii” din 1990. Există însă două diferenţe majore:

– demonstranţii din 1990 protestau împotriva manierei sfidătoare de menţinere la putere a Securităţii care avea în vitrină căpăţâna zâmbăreaţă a lui Ion Iliescu (un recamier “Wiermer” avant la lettre, mai vorbăreţ şi mult mai inteligent decât cover-ul actual); cu alte cuvinte, erau de cealaltă parte a baricadei faţă de “statul paralel”;

– absolut toate instituţiile media erau împotriva mişcării protestatare, pe când acum, deşi mijloacele de comunicare s-au dezvoltat masiv, aproape toate susţin tefelismul protestatar (!)

Din punct de vedere economic, România reprezintă o piaţă de desfacere uriaşă şi o sursă de mână de lucru ieftină, mai ales după demersul parţial reuşit de dezindustrializare şi de anihilare a capitalului autohton. Pornind de la această premisă, e lesne de înţeles cui foloseşte amplificarea dezordinii şi polarizarea spaţiului public.

• Gelu Visan: Spirala Urii. A început Maidanul.

• Aurelian Pavelescu:

Matei Sandu – cel care l-a lovit (probabil cu boxul) – pe Nicolae Tiurbe (cetateanul agresat), este unul dintre TINERII FRUMOSI SI LIBERI, modelul tinerilor romani in varianta Gabriel Liiceanu, GDS si Klaus Iohannis!

Nu-i asa? Acest Matei are ca semne distinctive pe propriul facebook un pistol, o pusca si un box.

Nu, Nicolae Tiurbe, nu este fost locotenent-colonel al Securitatii, cum au sarit Tinerii Frumosi si Liberi (TFL-istii) sa acuze si sa justifice! Ca ar fi unul dintre oamenii lui Visinescu: delir!

Cei care au sarit si l-au scos pe Matei din mainile jandarmilor, liderii Pietei, este clar ca-l cunosteau bine pe acesta, erau intr-o relatie de camaraderie. Aceiasi s-au opus cu forta la momentul in care jandarmii l-au ridicat pe Matei din Piata, dupa incident. Concluzia? Acestia SUNT DE ACEEASI TEAPA CU MATEI! Si ei, nu-i asa, din grupul largit al Tinerilor Frumosi si Liberi – TFL-isti, simbolul noii generatii, salvarea Romaniei, asa cum au decretat seful GDS, filosoful Gabriel Liiceanu si prietenii sai – dar si cele doua trusturi de presa prietene: Realitatea TV si Digi24. Va felicit d-le Liiceanu, filosofia pe care o stiti sta marturie: #Rezist este, in buna masura, si creatia dvs., dvs. care i-ati legitimat!

Incidentul a facut sa apara la lumina aceste adevaruri crunte. Cum a fost posibil sa se ajunga aici?

Aparatul urias de propaganda al statului paralel, acesta a creat acest produs politico-civic #Rezist, acest monstru care trebuie folosit ca o bata impotriva statului roman!

• Gheorghe Piperea: 

Bun, deci. Tinerii frumosi si liberi se pot simti acum razbunati. Un #rezistentl-a lovit cu sete in arcada pe un batran “securist” care se plimba brambura prin fata guvernului si mai si injura si dadea capiu din ghiozdan, tintind fix smartphone-ul #rezistent ului si, deci, intrerupand actul sacru al ridicarii filmuletului demascarii pe facebook a securistilor iubitori de targuri de Craciun. S-a folosit un boxer aplicat pe pumn, tanarul protestatar n-a patit nimic, doar odiosul “securist” a cazut un pic lat si a ramas cu o vanataie. Jandarmii au tratat incidentul cu blandetea necesara in democratie – o amenda de 1000 de lei si cateva indemnuri la calm. Ca tot vin acum mitingurile psd – iste (idiotic motivate, stupid programate si mega-enervant anuntate de capul de guma care se crede semi-sef pe la psd), tre sa fim calmi, nu?

Numai ca protestatarul devenit emblema #rezistentilor este un tanar pensionar (are 40 sau 43 de ani, totusi), adica un asistat social. Deci e din zona aia de “lenesi” pentru care nu mai vor sa munceasca cei din corporatii, gen. In plus, omul nu ezita sa isi puna pe contul de feisbuc poze in care isi afizeaza lipsa de muschi, pistoalele, armele albe, agramatismul si dispozitia pentru acte violente. Sunt imagini puse chiar de respectivul #rezist ent pe feisbuc din care rezulta ca ii injura si ii bruscheaza pe politisti (un act de ultraj care, pentru oricare dintre noi, ceilalti, ar putea determina arestarea pe loc) si, in plus, distruge bunuri publice. In timp ce conturile noastre, ale celor obisnuiti, sunt monitorizate de statul de drepti si cenzurate de algoritmii corecti politic ai feisbuc, individul – emblema zburda in voie atat in spatiul public (pe care se considera detinator de drept, de vreme ce este protestatar), cat si pe net, fara ca cineva sa se intrebe daca nu cumva individul este periculos. Si un pic dus cu pluta.

Un protestatar care crede in democratie nu ar trebui sa se simta foarte confortabil in compania unui asemenea specimen, care ii considera “camarazi” pe toti #rezist entii. Eu cred in democratie si merg la proteste si la vot. Fara ca cineva sa imi stabileasca agenda, gen.

In luna august 2017, in orasul american Charlottesvile, un protestatar a intrat cu masina in multimea care milita pentru coborarea de pe soclu a statuii unui general sudist din razboiul de secesiune. A omorat o femeie de 28 de ani si a ranit alte zece persoane. Politia a descoperit ulterior ca vajnicul expinent al WASP isi facea reclama de “camarad” si “luptator” pe paginile de socializare, pozandu-se cu arme si lansand mesaje razboinice, de alb mandru si grijuliu cu viitorul copiilor.

• Ionut Cristache:

Hai sa facem un exercitiu de imaginatie! Sa ne gandim ca domnul din imagine era membru “coruptia ucide” si iesise la protestele #rezist si s-ar fi intamplat tot ce stiti ca s-a intamplat deja! Pai, nu devenea instant erou la Insolventa TV, nu era carat pe brate de #bogdanguradeaur, nu era el sanctificat de Bot si compania, nu dadea strada in clocot, nu se cereau demisii, nu iesea presedintele sa condamne actele de huliganism, nu sareau Europa,America, ambasada extraterestra de pe partea nevazuta a Lunii?! Dar daca n-a fost sa fie, l-au etichetat imediat drept “comunist”, si aruncat la lada de gunoi a societatii! Am ajuns sa traim in plina dictatura a urii! Va place?

• Anghel Buturuga:

#Rezist este o noua clasa

De oameni privilegiati, deasupra legii
#rezist, adica poti bloca guverne, parlamente, primarii.
Poti protesta fara autorizatii.
Poti lovi batrani beneficiind de toata intelegerea opiniei publice.
Poti hartui oameni, practicand ura si defaimare
Poti minti fara scrupule

Eu nu mai rezist cu #rezist
Voi?

• George Serban:

Fiind ocupat cu marea sarbatoare, de ieri, nu am reusit sa parcurg, din media bulevardiera, cronicile sportive despre meciul de lovituri libere, dedicat Zilei Nationale, desfasurat in Piata Victoriei, sub privirile entuziasmate, de la ferestre, ale unor demnitari dar si incurajate de delicatetea acelui grup de fete, deghizate in jandarmi, prezente seara de seara, in fata Guvernului, pentru a descuraja orice tulburare a celor care vor sa incalce legea.

Tare meciul, mi-a placut!
In ciuda diferentei de varsta dintre combatanti, nimic nu-i deosebea. Nici inteligenta, nici nivelul de cultura, nici obiectivele imediate dar nici cele indepartate.
N-am inteles exact ce ocupatie au in viata extrasportiva.

Maturul, dupa ce a fost coborat din functia de sef al securitatii, la aceea de reputat medic imunolog, a ajuns laborant intr-un institut al Academiei Romane, acum pensionar.

Imaturul, usor inept, pare sa fi parcurs exact traseul invers, acum fiind pensionar la 43 ani si reactivat, spre posturi inalte ale securitatii neofasciste, foste comuniste, ca mai toti “pensionarii de 43 ani”, prezenti, la momentul potrivit, in Piata Victoriei.

Confruntat cu informatiile precare ale unei media bulevardiere, intreb, la interval de doua zile, pentru a doua oara, dupa 2012, Romania are guvern?

Nu ar fi mai potrivit ca fiecare grupa de jandarmi barbati sa fie insotita de un pluton de jandarmi femei care, echipate cu posete, sa-si faca treaba cu tehnica de lupta “poseta in cap”, sub privirile admirative si incurajatoare ale jandarmilor barbati echipati cu cochete pulane?

• Andrei Pieptu: 

Revăzând aseară scenele legate de agresarea bătrânului în Piața Victoriei am înteles că acolo în afara unor cercopiteci agresivi și a unor rebeli fără cauză se află și un grup de “meseriași” cu abilități dobândite și îndelung exersate de a abate atenția și a-l extrage din mâinile jandarmilor pe nenorocitul ăla nervos și agresiv.

Și sunt convins că respectivul grup mai știe și mai poate face multe într-un diapazon larg în materie de diversiuni și emoții colective. Aș fi tare curios să știu ai cui sunt băieții și fetele alea și unde au ei cartea de muncă. Nu de alta dar asta explică multe în legătură cu ce se întâmplă acolo, inclusiv pasivitatea și noncombatul jandarmilor. Și pute urât, foarte urât!

• ActiveNews: Paul Hitter: Organizația Națională de Guerilă Rezist

Motto:

„Sandi, vrei să intri? Sandi, nu mai înjura. Sandi hai te rog eu frumos. “

Pe dată de 2 decembrie 2017, un bătrân a fost bătut de un protestatar #Rezist. Sandu Matei, l-a urmărit pe bătrân filmandu-l, a urmat un schimb de replici dure, bătrânul continuându-și drumul, într-un final, exasperat acesta îl lovește pe protestatar cu un ghiozdan în telefonul cu care îl filma. Revoluționarul #Rezist, îl lovește cu un box pe bătrân.

Sandi, revoluționarul penal, care vrea să dea jos Guvernul de sîc! – penali, care se pozează cu pistoale și ne amenință copiii, Sandi care dă cu boxul în bătrâni, Sandi care are permis de intrare în parlament, în fine, Sandi simbolul perfect pentru mișcarea #rezist.

Jandarmii, nici măcar ei, nu mai au curaj să îi oprească pe acești „protestatari”. Nu au curaj sau nu au ordin? Cel mai probabil, până și Jandarmeria a fost penetrată. Cum este posibil ca un om pe care îl pun jos să îl incatușeze, să scape și să fie arestat după o oră? Se pare că le este frică. Dar dacă le este frică, de ce anume le este frică? Păi, le este frică probabil de o grupare de guerillă. Căci asta a ajuns mișcarea #rezist. O grupare de guerillă. Băieților li s-a urcat la cap. Au bani- fonduri europene, acoperire- UMDIGI24, Dilema Veche, VICE, Casă Jurnalistului, spate, ooo, da, mai ales spate. La categoria „spate” intră: Klaus Iohannis, PNL, USR, GDS…și mulți mulți alții.

Am să povestesc, tot ce am văzut eu în aceste grupuri, de rezistenți în devenire. În anul 2013, când am revenit în țară de la studiile din Germania, am fost primit cu brațele deschise de acești oameni. Eram un tânăr artist, pe val, eram de-al lor. Îmi iubeau arta, apăream în revista Vice, eram prieten cu Vlad Tausance, expuneam la Claudiu Crăciun în cârciumă, mă expunea chiar și Cristian Neagoe organizatorul Street Delivery. Pentru cine nu știe, acești oameni au făcut parte și fac parte din „aripa dură” a protestelor.

Revista Vice, în momentul în care i-am cunoscut, în anul 2010, avea aproape același format, și anume, texte libere, chestii șocante, dar erau o revista neutră din punct de vedere politic. În acel moment ei s-au arătat interesați de un interviu cu mine, interviu care a și avut loc, online, deoarece eu mă aflăm în Germania în acea perioadă. În acel moment, redacția era formată din cu totul alte persoane, alți jurnaliști. Totul a început să se schimbe, ușor ușor, și a culminat cu atingerea numărului de 100 de mii de likeuri pe pagina de Facebook a revistei. De atunci s-a schimbat și componența redacției cât și conținutul. Revista a devenit o ferventă susținătoare a așa zisei „drepte Românești”, a lui Klaus Iohannis, a DNAului și o ferventă oponentă a Pesedeului. Bineînțeles, toate acestea sub masca „neutralității jurnalistice”. De aceeași parte se află încă o publicație „independentă”, Casa Jurnalistului. Acestea sunt două din principalele motoare ale schimbărilor la care asistăm în mediul online, motoare ale agresivității, motoare ale Globalismului, ale Uniunii Europene, ale neo-marxismului cultural. În aceste reviste se produc adevărate linșaje publice împotriva persoanelor care au alte păreri sau care îi critică.

În 2013, ajungeam deci, în cele mai fierbinți locuri, în comandamentul central al protestelor Uniți Salvăm Roșia Montană. Mă aflam în prima zi de proteste alături de Mihail Bumbeș, un alt ONGist și agitator profesionist. Pe Mihail Bumbeș îl mai văzusem în sediul Casei Jurnalistului, la o petrecere, unde se adunase bineînțeles toată floarea cea vestită a ONGismului Românesc. Nu, nu erau și bătrânii din GDS, aici aveam de-a face cu aripa tânără. La acea petrecere, domnul Bumbeș povestea sub privirile admirative ale celorlalți de amenzile primite din partea Jandarmeriei, de diferite procese în care era citat. Claudiu Crăciun se afla și el bineînțeles acolo, Cristian Neagoe, Matei Bărbulescu, și alții. Am intrat atunci pe pagina de Facebook a domnului Bumbeș, din curiozitate, și nu mică mi-a fost surpriza când l-am văzut în fotografii în Piața Taksim din Turcia, cu o eșarfă palestiniană legată peste gură. Nu am înțeles pe moment ce caută acolo, dar aveam să aflu o lună mai târziu, în Piață Universității, la protestele Uniți Salvăm.

Despre Mihail Bumbeș din ziarul Adevărul: Bumbeș spune că tocmai cei de la CEE Trust (cu sediul central în Polonia) i-au sugerat să facă studiul: „M-au chemat acolo și mi-au spus că ar trebui să fac o cercetare, «fă un studiu sociologic, să vii cu niște măsuri să redeștepți tinerii. Vezi exact unde e problema». Am făcut și ei mi l-au finanțat”. Una dintre concluziile studiului a fost că tinerii socializează tot mai puțin și nu mai formează grupurile sociale care stau la baza protestelor de stradă. Așa că, în vara acestui an, „Miliția Spirituală” a mai obținut o finanțare de la CEE Trust (75.000 de dolari), grație căreia a derulat proiectul CRIM, o școală de activism civic bazată pe creativitate, care și-a propus „să asambleze laboratoare sociale alternative capabile să stimuleze dialogul civic între participanți”.

În prima zi de proteste Uniți Salvăm, chiar de lângă mine, Mihail Bumbeș, împreună cu solistul trupei Luna Amară, Mihnea Blidariu venit special de la Cluj împreună cu alți „activiști”, au rupt cordonul de Jandarmi, sub privirile tâmpe ale acestora. Efectiv de lângă mine, Mihail Bumbeș a rupt lanțul de Jandarmi, împingând un jandarm, în timp ce o altă facțiune dură a activiștilor reușise să treacă prin același cordon, lumea care era adunată la fântâna de la Universitate urmându-i și cucerind bulevardul. După un soi de sărbătorire a acestei victorii chiar în stradă, l-am surprins pe Mihail Bumbeș mergând la pas către guvern, chiar lângă jandarmul pe care îl imbrâncise și dărâmase cu câteva minute mai devreme. Trebuie să recunosc că acest lucru m-a uimit profund, eu rămânând cu imaginea Jandarmilor care nu pregetă în a apăra ordinea și circulația. A fost doar o străfulgerare, m-am lăsat dus mai departe de valul Uniți Salvăm până târziu în noapte.

A doua zi de proteste însă…mi-a pus capac total…

Sărim pentru o clipă peste continuarea poveștii protestelor Roșia Montană, pentru a vă prezenta un alt personaj bizar, personaj care s-a alăturat fără rezerve acelor proteste, și care face parte din caracatița ONGIA.

Victoria Stoiciu prezentată pe pagina ONGului România Curată:

Victoria Stoiciu este coordonator de programe la Fundația Friedrich Ebert România. A publicat articole în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac și în România Liberă. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România. Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) și absolventă a Școlii Europene pentru Democrație din Cadrul Consiliului Europei.

Între timp, doamna Stoiciu, scrie și pentru Republica.ro, o platformă ce are ca membru fondator printre alții pe Cristian Tudor Popescu, care bănuiesc că nu mai are nevoie de prezentare. Mai adăugăm deci încă o piesă acestui puzzle, încă un tentacul al caracatiței, care nu-i așa, luptă pentru „drepturile” noastre, pentru „democrație”. Doamna Stoiciu, susține bineînțeles protestele # Rezist.

În a doua zi de proteste, am decis la îndemnul prietenilor să ies și eu, din nou. Aceeași rețetă de cu o seară înainte. Sub ochii blânzi ai Jandarmilor, protestatarii au rupt primul cordon, și s-au așezat pe carosabil blocând circulația troleibuzelor în zona Piața Universității. Mai să fie, îmi zic…chiar așa, am ajuns mai bine ca în Suedia, jandarmii nu intervin, protestatarii pot face ce vor, ce democrație autentică. Și trecuse doar un an de la protestele din 2012. Atunci mi-a fost absolut clar că ceva pute. Am început să îmi exprim ideea, dar am fost bineînțeles apostrofat imediat de cei din jur, chiar și de prieteni. Am remarcat însă că la portavoce, vorbeau cam aceleași persoane. Adică ei le dețineau, portavocile, ei vorbeau aproape tot timpul, urlau sloganuri… printre aceștia Cristian Neagoe și Claudiu Crăciun, dar și protestatarul Alexandru Alexe. Astfel, ajungem la un alt braț al caracatiței, Cristian Neagoe. Un personaj de-a dreptul interesant.

Prima oară am auzit de Cristian Neagoe într-un scandal legat de ICR, Droguri, New York, și o filmare cu el în timp ce își rădea prietena între picioare.

Apoi l-am cunoscut personal. Un tip destul de șters, dar totuși prezent peste tot, între timp avea barbă, și părea un organizator iscusit. De la Proteste până la Festivaluri, Cristian Neagoe era peste tot. Ba chiar mi-a publicat câteva texte în Șapte Seri, revistă pe care o conducea pe vremuri. Am acceptat să expun la un moment dat, la Train Delivery, festival pe care îl organiza în Gara de Nord, o variantă extinsă a Street Delivery. Eram încă pe poziții, eram încă iubit de toată floarea hipsterimii, chiar dacă aveam mici derapaje, încă nu derapasem flagrant. După experiența Train Delivery pot spune că am rămas destul de dezamăgit. Un soi de beție generală, iarbă, personaje care mai de care mai bizare, hipsterimea era acolo în toată splendoarea ei, iar eu am ieșit destul de șocat. M-am întrebat atunci, legitim cred eu, dacă ăștia sunt oamenii cu care doresc să îmi asociez imaginea. Răspuns NU. Am scris un text atunci prin care îmi exprimam dezamăgirea și indignarea, și bineînțeles am fost amendat imediat de Cristian Neagoe, și de o întreagă ceată de foști admiratori de-ai mei care îmi jurau ură eternă. Fiind mulți, am ripostat, pe alocuri dialogurile depășind tonul și exprimarea normală.

Să luăm la puricat CVul lui Cristian Neagoe.

Deci, PR coordinator la Institutul Cultural New York. Oare ce îl recomandă pe domnul Neagoe pentru această poziție? Valoarea? Sau cumva poziția tatălui sau, Benone Neagoe, fost reporter la Revoluție, ajuns între timp Colonel în Armata Română? La tatăl domnului Cristian Neagoe voi reveni.

În perioada în care a fost PR la ICR New York, Cristian Neagoe a publicat într-o revistă pe internet, pozele de mai sus în care îi râdea părul pubian prietenei sale, alături de o serie de texte scabroase. Aici puteți citi textele, în revista online Tiuk, revistă în care scrie și Mihnea Blidariu, solistul de la Luna Amară, pe care l-am întâlnit mai sus în text, alături de Mihail Bumbeș și Cristian Neagoe, revoluționari Roșia Montană. http://www.tiuk.reea.net/7/1.html

Cert este că pe atunci, șefa ICR New York era doamna Corina Șuteu, de care ne vom mai lovi, odată cu scandalul Poneiului Roz la ICR New York, și nu-i așa odată cu Guvernul Cioloș și campania Cumințenia Pamantului.

De la ICR New York, Cristian Neagoe ajunge direct la Cărturești. PR. Nu știm cum, pe ce cai, și ce l-a recomandat, mai ales în urmă unui asemenea scandal. De la Cărturești, la Șapte Seri. Interesant este că la 7 seri, îl aduce și pe Matei Bărbulescu un alt „jurnalist independent” de la Casa Jurnalistului. Și mai interesant este că șefia 7 seri va fi preluată de Ana-Maria Caia, care scrie în Dilema Veche. Din nou ne învârtim în cerc…aceleași nume: Dilema Veche, Casa Jurnalistului, și activismul #rezist ce le leagă. http://dilemaveche.ro/secțiune/tema-săptămânii/articol/ce-am-căutat-în-viață-lor

Trecem mai departe în CV-ul domnului Cristian Neagoe. Ne aflăm probabil la acest punct în perioada în care doamna Șuteu devenise ministrul Culturii în cabinetul de tehnocrați Cioloș. Și cum corectitudinea îi caracterizează, cine apare oare ca PR la Bienala de la Veneția? Mai vechea cunoștință a doamnei Corina Șuteu, Cristian Neagoe. Frumos.

De la PR la bienala de la Veneția, sărim la traducător la Polirom. Alt job mișto, la care desigur are acces doar cine trebuie.

De la Polirom ajungem la curatoriat. Desigur, după ce ești PR la bienala de la Veneția poți ajunge curator invitat la Muzeul Național de Artă Contemporană. Caracatița are tentacule peste tot.

Cercul se închide cu poziția actuală a lui Cristian Neagoe, și anume Manager la Fundația Cărturești.

Niște joburi destul de luxoase pentru un luptător anticorupție, nu credeți? El cel care îi mâna pe săracii oropsiți ai sorții, furați de guverne…eu mă așteptam ca în cv-ul său să văd un job normal, ceva de transpirație maximă, chelner, ospătar, lucrător comercial la magazinul de cartier, căci băiatul lui tata a cunoscut greutățile vieții și de aceea se revoltă. Amuzant este câți fraieri pun botul la discursurile sale, la integritatea morală a individului, la sforăiturile revoluționare. P.S. nu am mai menționat alte roluri îndeplinite de băiat, organizator Fan Fest, trecut un pic și pe la Red Bull…Deci, să trecem la Benone Neagoe.

Benone Neagoe este COLONEL în Armata Română. Pe vremuri lucra în TVR, iar la Revoluția din 1989 a fost reporter. Practic unul dintre cei care ne-au prezentat show-ul live, showul sângeros și orchestrat al Revoluției. Ca recompensă a primit …ceea ce puteți citi mai jos.

Potrivit unor surse apropiate lui Neagoe, el ar fi de fapt „numărul 2 din UZPR”.

„A fost adus în presa militară, la revista Pro Patria, de colonelul Valeriu Pricină. Făcea anchete de stradă, reportaje, lucruri spumoase”, spun sursele PressOne.

Valeriu Pricină este secundul colonelului Mircea Dogaru, care conduce Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate.

Potrivit unui articol publicat în 2011 de către ziarul Evenimentul Zilei, Pricină și Dogaru au făcut parte, până în 1989, din Consiliul Politic Superior al Armatei, care veghea asupra respectării doctrinei comuniste în rândul cadrelor militare. Revenind la Benone Neagoe, el a fost redactor-șef al revistei Pro Patria, precum și redactor-șef al Redacției emisiunilor militare de televiziune. În 2000, a primit Premiul pentru cel mai bun reportaj de televiziune acordat de… Ministerul Afacerilor Interne.

Acum ne putem explică ascensiunea fulminantă a lui Cristian Neagoe, și lejeritatea cu care îngroapă pe cine și cum doresc. Dacă te opui caracatiței, multele ei brațe te vor ajunge și te vor sufoca.

Voiam să mă întorc la protestele Roșia Montană.

Dupa a două zi, cea cu troleibuzele blocate, nu m-am mai dus la proteste după cum spuneam. O puteți vedea în poză de mai sus pe soția domnului fost ministru PDL, Oana Boc. Va dați seama câtă legitimitate au aceste proteste în ochii mei și în ochii oricărui om informat. Problema aici este…informarea devine tot mai dificilă, deoarece Caracatița și-a întins tentaculele peste tot. Degeaba încearcă cineva să prezinte obiectiv și calm, Caracatița sare deodată cu toate brațele sale, cu toată Guerilla organizată și atacă pe oricine ar încerca să se opună cu argumente. Mișcări de Junta Militară Africană, lipsesc doar Kalashnikovurile. Practic oricine se împotrivește este asasinat public.

Metoda de manipulare este simplă. Se caută o cauză cu priză la public, o cauză bună, poate chiar corectă. S-a căutat această cauză și a fost găsită în Roșia Montană. Gurile rele spun că a fost vorba de un război venit din afara țării. Se poate. Dar ce este clar ca lumina zilei, este că au reușit să unească brațele caracatiței și chiar să o potențeze prin prezența unor persoane care nici măcar nu își închipuie cărui scop servesc. Astfel, o bază de protestatari mereu gata să intervină a fost creată. Reflex Pavlovian. Același tip de sloganuri, aceleași personaje care instigă, gata ei s-au legitimat. Cine poate să spună că ei nu militează pentru o cauză bună? Aleg sloganurile cu cap: Corupție. Vrea cineva o țară coruptă? Nu. Nimeni. Totuși, nu aici este miza lor, miza adevărată este înlocuirea stăpânilor puterii. Un personaj foarte important în caracatiță, este Vlad Tăușance.

Vlad este specialist în comunicare, jurnalist și scriitor. Eu am lucrat întâi cu el pentru un volum de-al său de poezii. L-am ilustrat. Apoi, când apropierea a devenit mai mare, l-am cunoscut ca fiind una din eminențele cenușii în Uniți Salvăm, pagina Roșiei Montane. Chestie care nu pot să spun că mi-a plăcut. Am tăcut și am observat și cercurile în care se învârtea, practic cam aceleași. Totul se învârte în cerc. Aceiași prieteni, aceiași oameni, aceleași dorințe…iar Casa Jurnalistului, iar Vice, iar Dilema Veche http://dilemaveche.ro/autor/vlad-tausance

Firește, nu contest calitățile lui Vlad, talentul de manipulator, dar cred că alegerile din 2014 nu de el au fost câștigate, ci cu ajutorul caracatiței și a serviciilor. Caracatița a funcționat perfect, mulțimea Uniți Salvăm a ieșit în stradă la comandă, la o simplă apăsare de buton. Vă amintiți panica creată? Nu putem vota! Toate aceastea sub masca „activismului civic”. Treburi murdare coane Fănică! Jos Comunismul, jos Ciuma Roșie! Cu Vlad ne-am certat, ne-am împăcat, și totuși întrebările rămân… După cum puteți vedea, sarabanda continuă.

Pe lângă justiția DNA, Vlad și de altfel toți prietenii mai sus citați, susțin ONGul Centrul Pentru Jurnalism Independent.

Aici intrăm deja în chestii grele. Acest centru pentru jurnalism „independent”, este un ONG susținut din fonduri Europene, care propune și susține candidații plăcuți de Uniunea Europeană. Bineînțeles și ei susțin cu toate pânzele sus lupta anti corupție. O privire asupra siteului acestei organizații, ne va lămuri asupra adevăratelor scopuri. Încă o mitralieră a Guerillei care încearcă cu orice preț să pună stăpânire pe mințile noastre. Au deja și premii pentru Jurnalismul Independent. În cadrul unui eveniment realizat de acest ONG, apar din nou nume cunoscute și entități cunoscute: Cristian Lupșa – Decât o Revistă, Victor Ilie – Rise Project, Luiza Vasiliu – Casa Jurnalistului și Ioana Avădani – Centrul pentru Jurnalism Independent vor discuta împreună cu Vlad Tausance despre relația dintre cetățean și media. Participă la Zilele Superscrieri: ProPublica, Coda Story, Balkan Internațional Reporting Network (BIRN), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), Cercul de Donatori, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, Scena9, Rise Project, Casa Jurnalistului, dela0.ro, Brrlog, Documentaria, Teleleu.eu, Recorder, Să fie lumină, Acasă: the film, One World România la Școală, Funky Citizens, Cărturești.

Cel mai grav este că aceste entități, intră deja în școli. Centrul pentru Jurnalism Independent a fost prezent la Liceul Costache Negruzzi din Iași, unde spun ei, au predat educație și cultură media.

Si mai ales ne învață copiii căror interese servesc informațiile. Citind în josul paginii, eu unul înțeleg perfect căror interese servește acest Centru pentru Jurnalism Independent. Practic, ei sunt finanțați pe lângă fondurile Europene la care aplică, și de Romanian-American Foundation. Hopa, iote domne cum se complică treaba. Recunosc, deja mie mi se învârte capul. Știu știu, teoria conspirației, doar că aceste informații le găsiți pe siteurile lor. Deci, nici vorbă de Fake News din partea mea. Deși, cu siguranță că așa va fi prezentat acest material la care scriu.

Să vedem ce este cu Romanian-American Foundation .

Romanian-American Foundation a fost înființată în 2009, ca un continuator al Romanian-American Enterprise Fund (RAEF). Creat în 1994 de către Congresul Statelor Unite, și finanțat prin U. S. Agency for Internațional Development (USAID), RAEF a fost pionier al unei abordări integrate bazate pe activități de investiții și de dezvoltare. S-a dovedit o abordare inspirată și de succes. La finalul mandatului său, RAEF a returnat jumătate din grantul inițial către Guvernul Statelor Unite, iar restul de jumătate și întregul profit realizat pe durata existenței Fondului au constituit capitalul (endowment-ul) Romanian-American Foundation.

Capitalul RAF este astăzi de 120 milioane USD. http://www.rafonline.org/cine-suntem/istoric/

Trecând peste conspirația Soros- căci nu-i așa ea nu există!? Și dacă există face doar bine…Observăm că unul din membrii eșalonului superior al acestei Fundații este Consilier în cadrul UNDP în Ucraina. Ce-o fi UNDP? Păi ce să fie, nimic altceva decât ONU.

Continuarea în curând. Se pare că lucrurile se învârt în același fel și în țara vecină. Aceleași „personalități”, același gen de „proiecte”, același fel de „salvare”. În curând…Caracatița ONGIA are încă multe personaje în România și nu doar…

• Mihai Somanescu: Un moment istoric: trecerea protestelor #rezist de la raportul de drept la raportul de forță

Pe 14 noiembrie, în finalul articolului „Un scenariu care se repetă: Năstase, Ponta, Dragnea”, scriam așa: „Din păcate, azi nu suntem departe de violența din 1989 sau 1990. Dacă au ajuns unii dintre noi să spună că România a fost depășită de Congo! sau că afacerile Tel Drum și Belina sunt mai importante decât destructurarea economiei naționale și acapararea statului, înseamnă că gândirea rațională a fost anihilată și suntem la un pas de eliminarea fizică a oponenților”.

Iată că în weekend, în prima zi din anul centenarului Unirii – trist, nu? -, inevitabilul s-a produs și un personaj din nucleul dur al soldaților de teren ai #rezist l-a umplut de sânge pe un bătrân cu care era în dezacord. Este relevant de observat că protestatarul l-a interpelat pe bătrân – probabil așteptându-se la o reacție pozitivă -, provocându-l și când acesta din urmă căuta să se îndepărteze de zonă.

Prilejul fu cauzat de demontarea scenei pe care autoritățile o instalaseră în Piața Victoriei pentru acum defunctul Târg de Crăciun. Pentru cine privește cu luciditate evenimentele, implicațiile demontării scenei de către comando-ul de protestatari sunt multiple, dar unul iese în evidență cu mare pregnanță: din acest moment s-a trecut din raportul de drept, în raportul de forță. Iar din rezultatul din weekend – anularea Târgului de Crăciun – rezultă clar că protestatarii au în spate o forță de temut. Și nu, nu este vorba despre „sutele de mii de oameni” pe care i-ar reprezenta.

„Historia magistra vitae (est)” spuneau anticii și istoria ne învață că niciodată statul nu s-a temut de popor, oricât de organizat ar fi „poporul”, darămite în cazurile – așa cum spun protestatarii – , nu e nimic în spate. Și tot istoria ne învață, cu exemplul cel mai elocvent din decembrie 1989, că fără o defecțiune în sistemul instituțiilor de forță al statului, evenimente precum cel de duminică nu s-ar putea produce.

Să luăm un exemplu recent: pe 17 septembrie, pe traseul Piața Universității – Piața Romană – Piața Victoriei, trebuia să aibă loc un marș împotriva vaccinării obligatorii. Organizatorii s-au prezentat la Comisia de avizare a cererilor de organizare a adunărilor publice, agreându-se ca mitingul să aibă loc în Piața Victoriei. Cu o zi înainte de marș, Primăria Capitalei anunță organizatorii că nu mai este de acord și mută marșul tocmai în Parcul Izvor. Au protestat degeaba organizatorii, inutil a fost recursul la lege, autoritățile nu au fost de clintit: sistemul transpartinic și transnațional e în totalitate pro-obligativitatea vaccinării, nu există defecțiuni, deci nici vreo teamă din partea autorităților de zecile de mii de oameni care nu vor vaccinuri obligatorii.

Răstimp, în fiecare duminică oameni ocupă Piața Victoriei, iar altădată carosabilul, fără să treacă prin procesul firesc, legal și nu li se întâmplă nimic. Poate de-aceea nu-și asumă, nimeni, în scris, organizarea manifestațiilor la Primărie?

Mai mult, tot „spontan”, niște oameni au venit și au împiedicat punerea în aplicare a unei hotărâri legale a autorităților Capitalei. Nu vorbim de moralitatea sau oportunitatea deciziei Primării, ci strict de lege, că vrem stat de drept, nu? Care ar fi fost procedura legală de împiedicare a deciziei: contestarea măsurii doamnei Firea în contencios administrativ. Dar, în schimb, cei care susțin că apără statul de drept, au răspuns folosind forța. (Forță nu are sensul exclusiv de violență, ci și o nesupunere directă față de o măsură legală a autorităților). De ce s-au grăbit dacă puteau câștiga în instanță? Pentru că liderii mișcării cunosc bine psihologia masselor și știu că e important să existe un nucleu permanent, care să facă legătura între protestele inițiale și cele care vor veni. Așa cum a fost baricada din 1989. Fără acei oameni acolo, care ulterior s-au împrăștiat prin București, nu ar fi existat reacția masivă din 22 decembrie. D-aia e important ca Piața Victoriei să rămână permanent ocupată, să nu se cedeze niciodată inițiativa către autorități.

Iar acest gen de acțiune nu putea rămâne fără răspuns decât în cazul în care o parte dintre instituțiile de forță ale statului (Guvern, Ministerul de Interne, Servicii Secrete, Armată, Procuratură) sunt complice sau susțin acțiunea protestatarilor. Pentru că altfel, dacă toți erau pe-aceeași undă, erau necesari câteva zeci de jandarmi și toți cei care au încercat să demonteze scena erau în dube. Dar nu s-a făcut asta. Semn că fie există o disfuncționalitate în comanda MI, fie Guvernul nu a luat decizia de teama repercursiunilor venite pe alte filiere de care se teme.

Să exmplific: în 1989, în noaptea de 20 decembrie, comanda Armatei aflată în Timișoara a primit ordin de la București să-i aresteze pe liderii revoltei din aceiași zi, rămași singuri în clădirea Operei. Acest ordin NU a fost executat, deși ar fi fost facil de pus în practică. Vă reamintesc că în seara de 20 decembrie, Ceaușescu se adresa națiunii, lăudând acțiunea represivă a Armatei și a MI din zilele anterioare, vorbind despre timișoreni în termeni de „golani” și „huligani”! Oamenii ăia din clădirea Operei priveau înghețați la televizor discursul șefului statului, așteptându-se să fie linșați din moment în moment de către un comando militar. Asta NU s-a întâmplat, deși ordinul a existat. Credeți că generalii care conduseseră represiunea se temeau de masele de muncitori sau au simțit că e „ceva mai mult” la mijloc și e posibil ca după evenimente să se trezească puși la zid? Acum știm că unii dintre comandanți – cel mai ilustru nume fiind al generalului Victor Atanasie Stănculescu – știau ce se întâmplă de fapt.

Știind toate astea și citind dezvăluirile lui Paul Hitter despre biografiile reale ale personajelor din spatele mișcării activisto-jurnalistice #rezist, despre sprijinul politic de la cel mai înalt de care se bucură, de legăturile clare, indiscutabile cu anumite forțe din afară, nu ai cum să mai crezi în povești despre tineri neprihăniți, nevinovați și care se adună pe grupuri de facebook decât dacă refuzi realitatea.

În acest moment avem un Guvern și o Primărie locală, investite în mod legitim prin vot de către cetățeni, incapabile să-și exercite autoritatea legii. Este simplu. Și asta din cauza unui grup de oameni care protestează spontan, fără lideri, fără structură organizatorică, nimic, conform versiunii proprii. Asta nu se putea întâmpla nici în secolul XIX, darămite în secolul XXI, în care autoritățile știu și ce mâncăm la micul dejun.

Nu mă interesează dacă în urma acestui articol voi fi făcut PSD-ist – am scris articolul pentru a încerca să-i avertizez pe oamenii de bună credință de pericolul la care se expun dacă se implică în aceste evenimente, de oricare parte ar face-o -, mi se pare important să punctăm momentul: în prima zi a anului centenarului, grupul #rezist, cel care luptă pentru justiție și stat de drept, a făcut trecerea definitivă de la raportul de drept la cel de forță în raport cu Guvernul și autoritățile locale.Vor mai urma și alte acțiuni asemănătoare, pentru că spirala violenței – atât pe net, este în sens crescător.

Alea iacta est.

• LigaOamenilordeCulturaBotindeni/Valer Simion Cosma (pamflet): Cîteva modeste propuneri