TINERII – NOUA GENERATIE IMBECILIZATA?

27-07-2013 5 minute Sublinieri

tineri

Economismul, pragmatismul şi utilitarismul şi-ar fi pus atît de masiv amprenta asupra actualului sistem de învăţămînt încît valorile culturii europene ar fi periclitate iar tineretul, imbecilizat.

Concursurile televizate de tipul cine ştie cîştigă, sau mai exact, devine milionar, dau prin ele însele măsura nivelului precar al cunoştinţelor de cultură generală al participanţilor, mai cu seamă al celora din tînăra generaţie.

125.629Dar nu aceste emisiuni de divertisment, şi nici nenumăratele inepţii, difuzate din păcate în anumite segmente ale mass media l-au determinat pe Bernhard Heinzlmaier, psiholog şi filolog, co-fondator al Institutului de investigare a nivelului cultural al tinerei generaţii, cu sediul la Viena, să tragă un semnal de alarmă prin ultima sa carte, provocator intitulată „Performeuri, stilişti, egoişti – despre un tineret care s-a dezis de la vechile idealuri”.

Heinzlmaier, care cu străşnicie urmăreşte de mai mulţi ani dramatica eroziune a ceea ce poate fi numit cultura umanistă în rîndul tinerei generaţii din Germania şi Austria, ia în vizor sistemul de învăţămînt, excesiva economizare a acestuia, sub „oblăduirea OECD”. Programele de învăţămînt sunt elaborate doar în funcţie de cerinţele pieţei. La modă sunt ştiinţele naturii, ştiinţele economice, date de-o parte sunt educaţia literară, muzicală, plastică.

succesAutorul, care deplînge în paginile cotidianului Die Welt „sistematica imbecilizare a tineretului, aruncat cu un orizont îngustat de cunoaştere şi cu sufletul uscat într-o inumană societate în care doar performanţele contează”, se teme că renunţarea la cultura umanistă ar periclita chiar ordinea democratică a societăţii noastre, pe termen lung sau mai scurt. Heinzlmaier nu este singurul care avertizează asupra acestui risc datorat şi faptului că, în absenţa unei cunoaşteri mai profunde a trecutului şi prezentului, liberul arbitru şi calitatea opţiunilor politice vor avea de suferit.

Deja într-un interviu publicat în 2007, în ziarul Die Presse autorul semnala că în societatea multiculturală occidentală, tînăra generaţie autohtonă, care nu se mai află în posesia unui puternic set de valori morale, religioase şi habitudini tradiţionale este confruntată cu membri unor comunităţi religioase şi etnice, în majoritate de imigranţi, încă tributari unor mentalităţi şi unui comportament, în parte patriarhal – arhaice. Acest clivaj în cadrul aceleiaşi generaţii, deţine un deloc neglijabil potenţial conflictual.

Tinerii sunt învăţaţi să joace un rol, să se prezinte excelent, să se vîndă cît mai bine

Cum în ultima vreme semnalele de alarmă de felul celor pe care acum le lansează Bernhard Heinzlmaier nu au lipsit, se naşte fireasca întrebare – ce-i de făcut? Alternativele la învăţămîntul de stat există, dar ele nu sunt accesibile decît acelor membri ai societăţii care au suficientă dare de mînă să-şi trimită odraslele la şcolile particulare, la internate şi licee de elită. Deşi facultăţile umaniste sunt încă masiv frecventate de studenţi, ele sunt dependente de factorii economici în materie de finanţare a diverselor programe şi proiecte.

Germania bunăoară, duce lipsă la ora actuală de ingineri, de cadre medicale şi chiar de profesori şi educatori. Şi atunci nu trebuie totuşi orientate preferinţele tinerilor studioşi înspre amintitele domenii?

Tinerii de azi sunt pragmatici, individualişti supuşi unei puternice presiuni a opţiunilor. Este foarte greu uneori să alegi cînd ai de unde, dar este mai uşor atunci cînd „eşti orientat”. Valorile actuale sunt succesul, imaginea publică favorabilă, strălucitoare, performanţele materiale şi profesionale.studiu De timpuriu tinerii sunt „dresaţi” de chiar mass-media şi noile tehnologii de comunicare, astfel încît să poată atinge aceste obiective. Ei sunt învăţaţi să joace un rol, să se prezinte excelent, să se vîndă cît mai bine.

Heinzlmaier crede că economizarea învăţămîntului ar fi o palmă dată idealurilor generaţiei ’68, anul revoltelor studenţeşti din Europa occidentală, revolte care s-au soldat şi cu implementarea unor metode anti autoritare în sistemul de educaţie şi învăţămînt, cu scandarea unor idealuri ecologist-stîngiste. Numeroşi militanţi de odinioară s-au lăsat „corupţi” de aşa numita societate egocentrică a anilor 90, crede autorul cărţii citate.

Studii recente, confirmă însă şi dorinţa tot mai multor tineri de a întemeia o familie, dar şi dificultatea de a stabili momentul optim al unui planning familial. Această nostalgie „domestică” are o explicaţie: în vremuri nesigure, familia este factorul principal de siguranţă şi stabilitate.

Pledoaria finală a lui Bernhard Heinzlmaier este în favoarea revenirii în educaţie şi învăţămînt la valorile culturii umaniste, eliberarea de sub imperativele unui economism pentru care valoarea supremă este rentabilitatea financiară. Dacă un nou curent de emancipare şi primenire umanistă a societăţii nu se va impune şi în sistemul de învăţămînt, dacă societatea civilă nu va fi reimpulsionată, viitorul va fi sumbru, conchide expertul austriac.

Text semnat de Rodica Binder

Un articol preluat dupa Deutche Welle care comenteaza mai multe studii recente. Aveam si eu vaga senzatie a unei imbecilizari in curs de generalizare si in crestere, dar o puneam mai ales pe seama publicitatii legate de consumism si a mass media in continua degradare. Cred ca autorul principalului studiu comentat de Rodica Binder pune punctul [pe] i, trecind scoala – de toate nivelele – intre factorii determinanti. Desi autorul cu pricina trateaza mai ales situatia din spatiul autstro-german, daca ne uitam in jur intilnim lucruri parca trase la xerox dupa evolutiile de acoloAdevarul este ca actuala clasa conducatoare a lumii occidentale – un mixtum aproape perfect intre corporatii, servicii si politrucii care functioneaza drept marionete ale celor dintii – chiar de asta are nevoie, de populatii cu inteligenta pusa la odihna, spiritul critic pus si el intre paranteze, care reactioneaza lent doar la stimuli elementari si aceia de foarte proasta calitatede la legume si cips-uri pina la productele media si paraculturale.

Este istoria românească relevantă? Sau mai este ea relevantă astăzi în plin proces de globalizare?

Sociologul Barbu Mateescu a publicat o scurtă sinteză a observaţiilor sale legate de profilul generaţiei tinere aflate încă pe băncile şcolii. Chiar dacă eşantionul studiat nu poate fi considerat reprezentativ, el riscă totuşi făcând publice câteva observaţii extrem de interesante. (http://sociollogica.blogspot.ro/)

Tinerii de azi, susţine sociologul, se disting de generatia anilor 90 prin câteva trăsături marcante: au încredere în democraţie şi capitalism, manifestă dispreţ faţă de stat şi politicieni înţeleşi ca parte a aceleiaşi realităţi, nu manifestă nicio formă de idealism, fiind blazaţi şi orientaţi strict către propria carieră. Nu par a avea spirit de iniţiativă, aspirând mai curând să fie cooptaţi în proiecte iniţiate de alţii, eventual în Occident.

Portretul acesta se verifică în fiecare zi şi chiar dacă sociologul îşi ia fireşte precauţii legate de metodă, el poate fi liniştit: observaţiile sale merită să fie reţinute, cel puţin ca punct de plecare într-o discuţie mai amplă.

Din seria trăsăturilor inventariate atrage însă atenţia mai ales una: Referirile la norme şi directive europene depăşesc cu mult pe cele la legi româneşti. De altfel citatele, informaţiile şi exemplele utilizate provin în cea mai mare parte a cazurilor din afara României. Această elită-în-formare este bine conectată la fluxul informaţional din vest.”

Este o veste bună şi una rea în acelaşi timp. Conectarea la realitatea occidentală este exact ceea ce lipsise generaţiilor anterioare menţinute într-o cronică izolare. Multe aspecte negative ale politicii şi, în general, ale vieţii publice româneşti ar putea fi explicate mai ales prin lipsa de informare, prin absenţa reperelor şi a posibilităţii de a face comparaţii. Cultura politică precară, naţionalismul izolaţionist din primii ani de după 1989, spiritul public ostil activităţilor comerciale, dependenţa de stat, toate acestea au fost un balast extraordinar pentru evoluţiile de după căderea regimului comunist.

Există însă şi o faţă negativă a acestei realităţi. Referinţele cu precădere occidentale sunt adesea şi expresia ignorării realităţilor locale. Or, chiar dacă eşti branşat la lumea din jur, dacă nu ai o aplecare specială pentru o bună cunoaştere a propriei societăţi, rezultatele nu pot fi foarte bune. Am întâlnit tineri remarcabili cu studii istorce bine făcute în Occident şi care manifestau totodată o crasă ignoranţă în ce priveşte istoria românească. Este istoria românească relevantă? Sau mai este ea relevantă astăzi în plin proces de globalizare? Cu siguranţă că este. Un tânăr intelectual care doreşte să se implice în dezbaterea politică şi de idei locală nu poate ignora trecutul local, căci în politică mai ales nu se discută doar idei generale, ci situaţii concrete, evenimente sau oameni, care au definit societatea prin faptele şi ideile lor.

De exemplu cineva se întreba dacă nu cumva P.P. Carp, o figură remarcabilă a secolului al XIX-lea românesc a fost antisemit. Nu este o eroare neînsemnată, căci P.P.Carp a fost poate, în virtutea creşterii sale aristocratice, una dintre puţinele figuri de prim plan care nu a manifestat niciun fel de antisemitism, spre deosebire de alte figuri de mare anvergură intelectuală ca Mihai Eminescu, Vasile Conta şi destui alţii. Aşadar eroarea denota o necunoaştere completă a istoriei secolului XIX şi prin urmare o incapacitate de a purta cu adevărat o dezbatere despre subiectele vechi cu relevanţă actuală. În acelaşi timp un astfel de tânăr format în occident şi dispreţuind practic viaţa locală cita invariabil, cu competenţă, surse americane.

Este un paradox românesc de dată recentă care va greva el însuşi asupra dezvoltării vieţii locale atât pe planul culturii cât şi al politicii. Fenomenul poate fi identificat cel mai uşor în literatura politică, care citează invariabil surse străine pentru a explica o realitate locală neinvestigată. În lipsa unor cercetări empirice pe solul politicii, administraţiei, economiei româneşti se fac judecăţi generalizante deduse din cazuri străine. De aici nu poate rezulta decât o slabă eficacitate în toate domeniile, căci o acţiune practică întemeiată pe o cunoaştere greşită duce direct către eşec.

Situaţia este cu adevărat gravă, căci tinerii cei mai buni caută fireşte să fie validaţi în centre universitare străine, dar ei se îndepărtează astfel de studiile româneşti care nu au nicio căutare pe piaţa intelectuală globală.

inFataTv

Legaturi:

***


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Educatie, Studii psiho-sociologice

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “TINERII – NOUA GENERATIE IMBECILIZATA?

  1. Dau si eu marturie in sprijinul celor afirmate in articol, in calitate de fost profesor. Din pacate, tara se imbecilizeaza. Nu numai tinerii. Nu mai exista dragoste de citit, nu mai exista bune maniere, relativizam totul. Tinerii au partea lor de vina, dar nu majora: vinovatii principali sunt parintii, profesorii si, de ce nu, Biserica. Cum le spuneam unor colegi in cancelarie: Macar sa-i invatam sa fie oameni, daca informatiile predate nu-i intereseaza in nici un fel…

  2. @Sale y pepe

    Domnule profesor,

    Sunt de acord cu Dvs.ca se imbecilizeaza tineretul asta, DAR…asa cum ati spus – nu numai ei, s-au imbecilizat ci, se imbecilizeaza – mai ales din pricina a ceea ce vad/aud, de la noi – parinti, rude, mass-media – societatea, in ansamblul ei !

    Ei sunt/vor fi PRODUSUL A CEEA CE S-A SEMANAT ACU’CATVA TIMP: ce sa-i faci?! Am semanat VANT, culegem FURTUNA!

    Am zis intotdeauna ca ei vor fi calaii generatiilor noastre, asa cum – parintii in varsta de azi – sunt insingurati, lasati in voia soartei, bolnavi (mai ales sufleteste) in case pustii, fara strigate de nepoti, stranepoti, propriile odrasle spaland funduri de batrani italieni ori emigrati prin orasele tarii unde… suporta cine stie ce fel de sef, numai sa nu se mai intoarca la coada vacii, sa-si priveasca parintii in ochi, ori sa puna mana sa lucreze pamantul parasit…

    Suntem vinovati prin tacere, prin lipsa de initiativa, de luare de pozitie LA TIMP – in sensul cel mai strict si corect al cuvantului, crezand ca pe noi nu ne va atinge, ceea ce pe multi i-a distrus!

    Pasivitatea, indolenta si frica paralizanta stapaneste pe majoritatea: parinti, profesori, teologi! Dintr-o intelegere gresita care ar mima delicatetea, finetea, neranirea sufleteasca a celuilalt, TOCMAI atunci cand ar trebui sa fii ferm, intrasingent!

    Pactul cu diavolul pentru a trece puntea, chiar daca si in procent de 0,0001% este ‘explicabil’ ca sistem de gandire romanesc…

    Teama de oameni este mai mare si mai palpabila, decat frica de Dumnezeu!

    Suntem, afisam, reprezentam (la ora actuala) un amestec fatal de dulcegarie usor amara (ce se vrea a fi politicoasa), suntem stapaniti de o sfortare in a imbina capra cu varza, dracul cu tamaia si…daca se poate (din lacomie) de a fi precum mielul, care suge la doua oi!

    Ma uitam la emisiunea ‘garantat 100%’ de pe TVR1 cu Virgil Gheorghiu in care explica ca pana la 2 ani, nici nu ai voie sa lasi copilul in fata televizorului ca sa nu-l prostesti ‘din prima’; ca in tarile ‘civilizate’ occedintalizate (atat de ravnite de romani), aia nu-si lasa copiii privind prostiti la TV, 24h din 24 si nici nu le cumpara calculator ori eu stiu ce tableta sau telefon ‘smecher’ (de ultima generatie) copiilor lor, ca sa rupa gura targului sau a vecinului…tichia de margaritar ne-a ‘trebuit’ MEREU, noua – ca natie, sau macar inelul de aur din ratul porcului…

    Suntem falimentari, Domnule profesor!
    Mai ales, sufleteste!
    Ca sa-i invatati sa fie oameni, trebuia sa aiba ABC-ul primit in cei 7 ani de -acasa, de la parinti! Altminteri, pareti (in ochii lor) expirati, depasiti de vremuri, invechiti in idei…

    Educatia ti-o fac parintii, stiinta – ti-o dau profesorii, constiinta este data-n DAR de la Dumnezeu pentru toata lumea, DAR isi face ‘efectul’ daca si-au facut BINE ‘treaba’ si parintii, si profesorii!

  3. EDUCATIA COPIILOR ESTE OGLINDA PARINTILOR !

  4. Pingback: Studii: JOCURILE VIDEO SI DESENELE ANIMATE ne transforma copiii in AGENTI AI VIOLENTEI/ Un nou fenomen in Marea Britanie: RETARD INFANTIL NECAUZAT DE PROBLEME MEDICALE [video] - Recomandari
  5. Pingback: Problemele reale din scolile romanesti: VIOLENTA EXACERBATA si ABANDONUL SCOLAR RECORD [video]. In timp ce Ministerul Educatiei are o singura mare grija: MANUALELE DIGITALE - Recomandari
  6. Pingback: COPIII SI CALCULATORUL – intre necesitate, distractie si DROG PERICULOS -
  7. Pingback: CE JUCARII, JOCURI sau PAPUSI CUMPARAM COPIILOR? Cum si in ce scop se creeaza la copii ATRACTIA PENTRU URAT SI MONSTRUOS si cum sunt invatate fetitele sa se identifice cu femeile “usoare” (efectul “BARBIE”)? -
  8. Pingback: “ADULTESCENTII” – generatiile “EU”, fuga de responsabilitate, EXACERBAREA NARCISISMULUI si ASASINAREA EMPATIEI. Ce au de facut PARINTII pentru a nu produce niste viitori adulti IRESPONSABILI si EGOISTI? | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: “ARMATA DE PSIHOLOGI” care a impus metodele de (non)educatie “liberala” A GENERAT O PROBLEMA DE GENERATIE pe care acum o diagnosticheaza clinic (GRESIT), pentru a o rezolva… la cabinetele lor?/ MITUL EDUCATIEI FARA PEDEPSE si
  10. „Spre sfârșitul secolului XX homo sapiens a intrat în criză, în criza pierderii înțelepciunii și a capacității de cunoaștere.”
    „Fenomenul video îl transformă pe homo sapiens produs de cultura scrisă într-un homo videns, în care cuvântul e detronat de imagine.”
    „Video-dependentul are mai puțin simț critic decât cel care este încă un animal simbolic deprins cu folosirea simbolurilor abstracte. Pierzând capacitatea de abstractizare, pierdem și capacitatea de a face distincția între adevărat și fals.”
    „Omul multimedial nu mai face nimic. Experiența lui directă, trăită personal, se rezumă exclusiv la apăsarea unor butoane pe o tastatură și la citirea unor răspunsuri pe un ecran. Pentru el nu există învățătura dată de cunoașterea prin faptă.”
    „Tabloul de ansamblu este deci următorul: în timp ce realitatea se complică iar complexitățile sporesc vertiginos, mințile se simplifică și noi creștem – am mai spus-o un video-copil care nu se maturizează, un adult care rămâne pentru toată viața ca un om căzut în mintea copiilor.”
    Giovanni Sartori
    https://ioanastoian.wordpress.com/2013/08/09/imbecilizarea-prin-televiziune-si-post-gandirea-partea-a-iii-a/

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare