“JOCURILE” GENERATIEI DIGITALE sau cum devine copilaria o amintire PE CALE DE DISPARITIE

21-09-2011 7 minute Sublinieri

  • GSP:

DEZBATEREA ZILEI Generaţia Net, pro şi contra » Ce spun specialiştii despre viitorul celor “crescuţi digital”

Într-o dezbatere liberă şi spectaculoasă despre jocurile copilăriei, Gazeta pune faţă în faţă opiniile specialiştilor care analizează comportamentul şi perspectivele celor născuţi şi crescuţi într-o lume digitalizată la maximum.

PRO / “Ei vor schimba lumea”, spune Don Tapscott, autorul bestsellerului “Crescuţi digital”

Canadianul Don Tapscott, pe care fostul vicepreşedinte al SUA, Al Gore, îl consideră “un adevărat guru al spaţiului virtual”, este unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai noii generaţii de “virtuozi digitali”.

În cadrul unui proiect de cercetare în valoare de 4 milioane de dolari, a intervievat aproape 10.000 de oameni, iar rezultatele au constituit fundamentul cărţii sale, “Crescuţi digital”. Ce spune Tapscott? “Dacă înţelegeţi Generaţia Net, veţi înţelege viitorul!”.

Mai întîi, el a trecut în revistă toate criticile îndreptate către cei crescuţi într-o lume digitală: “sînt mai înceţi la minte decît eram noi la vîrsta lor”, “sînt dependenţi de net, îşi pierd abilităţile sociale şi nu mai au timp pentru sporturi şi activităţi sănătoase. Rezultatul este o generaţie de oameni ciudaţi şi obezi”, “sînt lipsiţi de ruşine”, “pentru că părinţii i-au răsfăţat, se simt dezorientaţi în lumea reală şi le e teamă să aleagă o cale”, “îşi agresează prietenii online”, “sînt violenţi”, “nu posedă nici un fel de etică a muncii şi vor fi angajaţi slabi”, “aceasta e cea mai narcisistă şi mai egocentristă generaţie”.

Apoi încearcă să demonteze pas cu pas acuzele, “Este natural să ne temem de ceea ce nu înţelegem”, şi să scoată la lumină toate calităţile unei generaţii pentru care tehnologia este ceva la fel de natural ca respiraţia.

Cum explică Tapscott fuga de sport a tinerilor? “Cînd noi eram copii, părinţii ne controlau orice mişcare în casă. Afară eram liberi. Părinţii de acum au anulat practic libertatea de a te juca afară, atenţia lor s-a mutat de la creşterea sănătoasă a copiilor, la protejarea lor. Dintr-un protecţionism exagerat sau influenţaţi fiind de pericolele gen infracţiuni, droguri, violenţă etc. Şi exista un singur loc unde copiii puteau să se joace liberi în interiorul casei – computerul. Pentru tinerii de-acum, spaţiile online devin mai atrăgătoare, în timp ce lumea fizică devine din ce în ce mai ostilă”.

Dar încheie într-un ton optimist: “Cu reflexele lor ajustate la viteza şi libertatea actuale, aceşti tineri plini de resurse încep să transforme toate instituţiile vieţii moderne. Ei pun valoare pe libertate – libertatea de a fi aşa cum sînt, libertatea de alegere. Vor să personalizeze tot, chiar şi joburile lor. Au învăţat să fie sceptici, să verifice ceea ce văd şi citesc în media, inclusiv pe internet. Apreciază onestitatea. Sînt colaboratori excelenţi, cu prieteni online şi la serviciu. Le place viteza şi le place să inoveze. Aşadar, atacînd tineretul, criticii luptă împotriva viitorului”.

“Jocurile online îi învaţă pe tineri să lucreze în echipă şi sînt benefice pentru minte. Te obligă să decizi, să alegi, să stabileşti priorităţi” – Steven Johnson, scriitor american

CONTRA / Interviu cu psihologul Aurora Liiceanu: “Copiii de azi nu pot avea prieteni”

– Doamna Liiceanu, e vreo diferenţă între un copil care s-a jucat doar în faţa blocului şi în curtea şcolii şi un altul care-şi petrece timpul numai în faţa calculatorului?

– Efectul este următorul: copiii care se joacă şi vorbesc doar la calculator nu pot avea prieteni. Dacă nu te joci baba -oarba, de-a v-aţi ascunselea, n-o să fii niciodată capabil să socializezi, să interacţionezi cu persoane reale. Mediul virtual devine universul tău, nu lumea reală.

– Care ar fi cauza?

– Lucrurile depind în mare măsură de părinţi. Eu spun aşa: copiii sînt democraţi, pe cînd părinţii nu sînt. Dacă adulţii încurajează comparaţii de genul adidaşi scumpi / adidaşi ieftini, haine de firmă / haine ieftine, şi puştii vor copia gîndirea asta. Următorul pas e să caute doar copii care respectă criteriile pe care le-au învăţat de la părinţii lor, adică se vor uita la haine, la încălţăminte înainte să se joace cu cineva.

– Şi înainte nu conta statutul social?

– Pe vremea mea, ne jucam de mici afară, eram prieteni adevăraţi şi diferenţele sociale nici nu se vedeau. Nici unul dintre noi nu sesiza că celălalt are bani mai mulţi sau mai puţini. Interpersonalitatea anulează diferenţele de orice fel. Cînd eşti copil nu realizezi că prietenul tău are pantofi vechi, decît dacă părinţii îţi atrag atenţia.

Hagi s-a speriat şi a înfiinţat o Cupă

Comportamentul copiilor îi îngrijorează pe foştii internaţionali. Hagi a înfiinţat în 2008 o competiţie care îi poartă numele, rezervată juniorilor mici. “Regele” a povestit că era cu Popescu atunci cînd a avut o revelaţie şi i-a venit ideea să-i implice pe copii în “Cupa Hagi”: “Eram într-o zi acasă cu copiii mei şi cu ai lui Popescu. Nici nu ne mai auzeam de gălăgie, aşa că la un moment dat am strigat la ei: «Ia mai ieşiţi afară să vă jucaţi!». Atunci mi-am dat seama că tinerii de azi nu prea mai fac mişcare deloc”.

“Toată Europa e sedentară!”

Mircea Rădulescu, directorul Şcolii de antrenori din FRF, zice că toţi copiii, din toată Europa, au obiceiul românilor, acela de a nu face sport: “S-a ajuns să se discute la forumurile UEFA despre treaba asta, toată lumea e îngrijorată! Scoţia a luat prima măsură în sensul ăsta: legitimează copiii la cluburi de la vîrste foarte mici, de la 4-5 ani! Chiar dacă nu ajung fotbalişti profesionişti, există măcar garanţia că ei vor face mişcare şi se vor dezvolta sănătos”.

“Mă uit cu îngrijorare la faptul că tot mai puţini sînt tentaţi să urmeze o facultate de sport, dovadă că avem acum în jur de 2,5 oameni pe loc la admitere. La un moment dat, era bătaie mare, şi 30 de candidaţi pe loc!” – Viorel Cojocaru, rector UNEFS (Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti)

“Copiii noştri nu ies din casă, asta e grav! Păi, mie îmi spunea tata că mă rupe cu bătaia dacă mai joc fotbal după ora 8 seara! Altfel nu intram în casă, aş fi jucat zi şi noapte” – Gheorghe Hagi, fost internaţional

“La «obligatea», eram numărul 1! O dădeam în bară oricînd voiam eu, îi făceam varză pe toţi tovarăşii cu care jucam! Mă jucam cu mingea şi-n sculare, şi-n culcare, d-aia am şi ajuns aşa de tehnic” – Ionuţ Luţu, fost internaţional

“O să încerc să-l conving pe fiul meu să se joace afară, dar degeaba îi cumpăr eu zece mingi, dacă toţi colegii de şcoală o să-l atragă numai către calculator. Sincer să fiu, şi eu mă joc FIFA 2011 cu orele” – Costin Lazăr, mijlocaş PAOK Salonic

“Atîta vreme cît în şcoală se face o singură oră de sport, deşi la nivelul UE recomandările clare sînt pentru trei ore, nu se poate naşte decît un mare semnal de alarmă. Plus că mulţi elevi vin cu scutiri şi nu fac deloc, din vina lor, a părinţilor sau a profesorilor” – Viorel Cojocaru, rector UNEFS

7 din 10 copii ştiu să se joace pe calculator. Doar 2 din 10 pot înota fără ajutor

64% dintre copiii sub 14 ani accesează zilnic calculatorul, iar 59% dintre ei intră în fiecare zi pe Internet

Copiii de-acum sînt topiţi după poveştile cu dinozauri. Ilustrate, eventual, cu poze 3D. Vorbim despre Tyrannosaurus Rex şi gaşca lui, nu despre noi, cei care am crescut jucînd fotbal în faţa blocului. Noi intrăm în categoria “dinozauri trişti şi neinteresanţi”.

Iar prejudecăţile funcţionează în ambele direcţii. Noi ne întrebăm cum rezistă adolescenţii ore-ntregi în faţa computerului, de ce discută, se împrietenesc şi se ceartă doar din taste şi cum se pot dezvolta normal înconjuraţi doar de plăcerile unor lumi virtuale. Ei se întreabă cum am putut creşte fără Internet, smartphone-uri, Facebook şi mess.

Gazeta încearcă să recupereze azi frînturi din universul celor care au acum între 25 şi 45 de ani. Ei sînt proprietarii celor mai colorate amintiri dintr-o perioadă gri, cei pentru care maidanul sau parcarea de bitum au fost mai frumoase decît orice gazon perfect de pe o arenă ultramodernă a anilor noştri. Şi cei care au găsit drumul spre “golul vieţii” şutînd cu sete într-o minge de 35, nu apăsînt tasta D, ca la FIFA 2011.

 

CUM ERA ATUNCI

– Hagilabalon, Hagilabalon! Un pas, doi, trei şi, şi, şiiiiii gooooooool!

– Este, măăăăăă! Bravo, 1-1, hai că-i batem!

– Pfaaaa, vezi că a sărit mingea-n grădină! Tu ai dat-o, tu te duci s-o iei.

– Băi, fii atent, că a ajuns în tufa aia de trandafiri. Mamăăă, poate s-a spart! Da, s-a spart….

– Nu se poate, mă! Ţi-am şi zis să n-o mai dai peste gard …

– Bă, abia o luasem, era nouă. Cît am jucat? Nici trei meciuri.

– Acuma cu ce mai jucăm?

– Sîntem 4 echipe şi-avem doar o minge de 35, că aia nasoală, de 18, s-a spart ieri. Iar pe Mihai, ăla de la blocu’ 21, care are Artexul ala mişto, nu-l lasă maică-sa să coboare-n faţa blocului pînă nu-şi termină temele …

– Hai, că ne descurcăm noi cumva, are doar o gaură mică. George, du-te şi tu să iei patentul ăla de la taică-tu. Gerets, fă rost de un cui. Bambi, adu chibritul ăla din cutia poştală a lu’ nea Grigore. O lipim aici, pe loc, ce mare brînză?!

– Nu mă duc, mă, după nici un patent, că ori mă trimite la sifoane, ori mă opreşte în casă.

– Lasă, că-l strig io. Tata lu’ Georgeeeee, ne daţi şi nouă un patent?

– Vă dau, mă, vă dau. Să urce cineva să-l ia. Şi aveţi şi voi grijă la Dacia aia verde, nu mai daţi cu mingea-n ea, că i-aţi îndoit aripa, ce dracu’!

– N-am dat noi, nea Mişule, ăia de la scara doi au dat! Mulţumim pentru patent. Gata, mă, unde e chibritul? Hai, aprinde băţul şi dă cuiu-ncoa, să-l încingem.

– Hai, că s-a înroşit. Aşa, acuma pune cuiu’ pe minge, ia un pic de cauciuc topit şi trage-l peste gaură! Bravo, bravo!

– Este că sînt meseriaş? Ia să vedem dacă s-a lipit. S-o umflăm mai întîi.

– Mai dă-i două pompe şi gata, că după aia e prea tare.

– Gata, mă, am pus scuipat şi nu răsuflă, uite!

– Este, mă! Bravo! Bă, haideţi că a lipit-o! Deci e 1-1. Cine dă gol rămîne la masă!

– Hagilabalon, Hagilabalon ….


… CUM E ACUM

– cf mah

– bn, p.aici, descarc nfs dp torenti, am kef sa ma jok ceva. u?

– io eram la ultimu nivel din angry birds shi mi s.a blokat iphonu’. wtf?

– ai pus.o, i.ai facut jailbreak deci nu mai e in garantzie. Poate ti.l coafeaza Jumpman, ca e calificat omu pe d.astea

– cine mah? Ala de la a saptea C?

– da mah

– pai nu.l am in lista la feisbuc. Ii dau add acuma

– aha. auzi mah? cand apare urm episod din robotzi?

– nu stii? mediocrule ))) mwahahahahaa. creca maine apare mah

– f tare frate abea astept. tu cf mai pe seara?

– nush. creca bag un shooter pe wii, nishte muzica pe ipod si kam atat. ma culc devreme ca maine dimi ma duc la Bubblehead akasa. si.a luat xbox si facem un fifa 2011

– hai bah lasa consola. nu mergem sa bem o cola la mol?

– poi tu nu vezi ca a.nceput sa ploua?

– ba ej nebun? nu te cred. da.mi link

35% din copiii între 7 şi 11 ani din mediul urban sînt supraponderali sau obezi, conform unui studiu realizat de nutriţionişti români

67% dintre copiii cu vîrste între 7 şi 10 ani intră pe Internet pentru a se juca. Doar 12% caută informaţii pentru a-şi face temele

Nota noastra:

Ceea ce e tipic pentru entuziastii – platiti gras, dupa cum se vede – generatiei digitale este ca au o viziune, am putea spune, iluminista asupra copiilor. Adica, acea viziune a “salbaticului bun”, care este plin de toate calitatile pozitive ale umanitatii gata-facut, fara sa mai aiba nevoie de vreo indrumare, educatie, de scoala clasica sau experienta inteleasa pedagogic a vietii reale.

Realitatea este cu totul alta: nou-nascutii generatiei digitale sunt ingrozitor de lipsiti de substanta, tocmai pentru ca ei nu au avut cum si de unde sa dobandeasca “cheag”, sa sedimenteze simtaminte autentice, profunde, cunostinte folositoare in mod real etc. Si sunt ingrozitor de vulgari, lucru la care a contribuit din plin si televizorul, evident.

Chiar si in satele noastre, in curtile scolilor, si chiar si cand joaca fotbal (care are sanse de supravietuire mult mai mari decat alte amintiri, jocuri si modele ale copilariei, fata de altele, mai lipsite de “succes” si deloc prezente la TV sau pe ‘net), limbajul copiilor este cumplit de degradat si nu lipsesc referirile la internet si chiar youtube…

Aruncat din frageda pruncie in lumea virtualului, a jocurilor online, a limbajului schimonosit si ciuntit, omul generatiei digitale va fi prada sigura a celor care stiu sa manipuleze forta de atractie a internetului. Omul generatiei digitale nu va avea niciodata temeri legate de invadarea spatiului intim de noile tehnologii, nu va sesiza niciodata capcanele informatiilor anti-sistem livrate tocmai de sistem (apropo de optimismul lui Don Tapscott) si va fi intotdeauna inregimentat curentelor nascocite de mintile psihologice pricepute ale “regizorilor de opinie publica”.

Pana acolo, un prim simptom al digitalizarii copilariei este insasi disparitia ei, chiar si in formele ceva mai vulgare descrise de GSP mai sus, intr-un material care, chiar daca este alcatuit sub spectrul “neutralitatii”, contine destul de multa nostalgie.



Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Educatie, Internet, New Media, Noile Tehnologii, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva sanatatii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la ““JOCURILE” GENERATIEI DIGITALE sau cum devine copilaria o amintire PE CALE DE DISPARITIE

  1. Presupun ca abia acum se intelege mai exact profetia despre vremurile din urma cind numai simplul fapt de a trai normal va fi un martiriu in sine. Ginditi-va cit de dificil va fi unui astfel de copil sa se rupa din mediul virtual si sa interactioneze normal. Unul care va reusi aceasta performanta (nu ma refer la copii, ci la adultii de miine care se dezvolta in mediul virtual de azi) vor fi un fel de martiri, un fel nou si poate cam ciudat, dar cu nimic mai prejos decit cei clasici, poate chiar si mai si. Este cumplit de greu sa te rupi de ceva in care te-ai nascut si care ti-a format gindirea si creierul in acest fel. este ca si cum l-ai pune pe unul cu sindromul Down sa rezolve probleme de matematica de nivel de olimpiada internationala.

  2. Pentru copii se pare ca jocurile pe calculator par mai captivante decat interactiunea directa cu alti copii (si mananca timp). Noroc cu scoala, caci au parte macar in timpul ei de interactiunea cu alti copii. Statul in casa pt copii nici nu e sanatos, altfel se dezvolta sistemul imunitar in aer liber. Ma mir totusi, pt ca in general copiii simt nevoia de miscare, mai greu pot sta locului, trebuie sa isi consume energia. Calculatorul te solicita doar mental, nu si fizic. Si cata diferenta fata de copilaria vechii generatii… Nu se compara nici pe departe farmecul jocurilor clasice (leapsa, ratele si vanatorii, elasticul, volei, lapte gros, sotron, frunza, desenele cu creta de pe trotuar, chiar si remy-ul, sahul) cu cele digitale, in fata unui calcultor. Intr-adevar dispare farmecul copilariei…

  3. Subiectul acesta atinge un punct de nmare interes pentru mine.
    Cand ne-am mutat acest an in alt oras, am fost entuziasmata sa aflu ca mai sunt 5-8 copii de varsta fiului meu pe etajul unde locuim.
    I-am chemat zilnic sa se joace cu fiul meu (sa fie tranzitia mai usoara pt el), dar spre uimirea mea totala am vazut ca acesti copii nu stiu sa se joace! Chiar daca incerc sa le dau idei de jocuri, imi spun ca este “plictisitor” si se joaca pe ipad, nintendo DS, smartphone. Stau aliniati umar la umar pe canapea si joaca in paralel pe device-ul personal. Nu credeam ca ajung sa vad asa ceva.
    Mai multa distractie este pt bebelusul meu care se joaca cu cuburi si inca are loc pt utilizarea imaginatiei!

    Totusi cred ca este in mare parte vina parintilor. In orasul unde locuiam inainte, parintii pe care-i cunosteam nu erau dispusi sa cumpere copiilor jocuri electronice, ipad etc.. si acei copii chiar stiau sa se joace.

    In alta ordine de idei, recomand tuturor parintilor cartile lui Virgiliu Gheorghe, in special “Efectele televiziunii asupra mintii umane” (deoarece se refera mai mult la dezvoltarea copiilor). Mie mi-au schimbat radical ideile despre cum ar trebui sa-mi cresc copiii.
    Pentru a va face o idee despre problemele pe care le atinge Virgiliu Gheorghe in scrierile lui, dau link catre cateva articole aparute pe situl Crestin Ortodox:
    http://www.crestinortodox.ro/editoriale/problemele-atentie-70391.html
    http://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/informatia-prin-tv-este-furnizata-direct-subconstientul-maselor-72618.html
    http://www.crestinortodox.ro/editoriale/este-vizionarea-tv-comportament-religios-70197.html

  4. Mi se pare foarte interesant acest articol care evidentiaza pericolul in care se afla noile generatii.

    As vrea in cele ce urmeaza sa subliniez cateva idei:

    – Copiii sunt din ce in ce mai pusi in fata faptului de a nu-si mai trai copilaria. Aici sunt nenumarati factori care contribuie la acest lucru. De exemplu jocurile nu mai sunt cele de alta data, si sunt cele informatizate, interactiunea nu mai este intre om si om ci intre om si masina. Mediul in care traiesc devine din ce in ce mai violent si lipsit de dragoste. Nu mai au repere sanatoase, prin distrugerea familiei, din care as aminti ca fac parte nu numai cei de baza (mama,tata, copil) ci si bunicii, verii, unchii si matusile. Se promoveaza din ce in ce mai mult ideea de “autonomie” de la varste foarte fragede, si care de fapt ascunde ruperea copilului de familie, izolarea lui, lipsirea lui de dragoste, debarasarea de el, violentarea lui si impovararea cu griji prin cerinte anormale pentru varsta pe care o are. Etc.

    – Sportul pare sa fie o solutie pentru cei tineri, dar nu trebuie uitat ca este important ce sport se practica, de la ce varsta, si ce consecinte poate sa aibe asupra personalitatii copilului. Si aici as vrea sa ma refer in special la faptul ca artele martiale au castigat un teren din ce in ce mai mare. Raspunsul majoritatii parintilor care isi dau copilul la astfel de sporturi este ca “e bine sa stie sa se apere”. Intr-o lume a viloentei, acest raspuns pare a fi o solutie. In realitate nu se face decat sa se intretina si sa se acutizeze aceasta stare. Celalalt poate fi privit ca un posibil adversar si nicidecum un coechipier. Sportul care are o influenta pozitiva asupra copilului, in special in ziua de astazi, este cel care il ajuta sa devina mult mai social, sa interactioneze cu cei de varsta lui, sa ii permita sa creeze legaturi reale.

    – Copiii de astazi nu mai pot fi lasati afara, ca alta data, fara sa nu fie amenintati de pericole reale. Chiar si faptul ca sunt din ce in ce mai multe masini, care circula cu viteze mari este un motiv suficient. Asadar cerinta care se impune este creerea mai multor spatii de joaca bine amenajate, dar acest lucru nu va fi decat o singura solutie, in timp ce fenomenul copiilor fara copilarie, avand amploare, presupune modificari majore la nivel social. Misiune imposibila as zice.

    – A trai normal intr-o lume atat de anormala, intr-adevar, pare ca este o adevarata mucenicie. Oricat ai dori sa se teasa legaturi intre oameni, oricat ai vrea ca acesti copii sa aibe prieteni, nu poti constata decat ca acest lucru nu depinde in cea mai mare masura de tine. Asadar vedem ca ne gasim in epoca ce a fost profetita, cum ca “omul va pierde multe zile pe cale ca sa gaseasca un om, sa-l intalneasca, si sa-l imbratiseze ca pe fratele sau”. Intr-o era in care calculatorul si televizorul sunt precum aerul si apa, cam asa arata viitorul. Dar, atata timp cat in jurul tau se mai gasesc oameni care nutesc aceeasi credinta cu a ta, totul nu pare a fi pierdut.

  5. In veacul asta, patimile se materializeaza, iar virtutile devin virtuale.

  6. @ Vlad:

    Asta e deja un aforism formidabil de adevarat. Foarte bine zis, dar mult prea trist… Da, astazi in general raul se intrupeaza tot mai concret, iar binele si frumosul devin tot mai virtuale. Vai de noi…

  7. Pingback: "NU POT TRAI FARA INTERNET".../ Romania, a doua tara din lume la viteza de internet
  8. Pingback: Dependenta de tehnologie afecteaza grav creierul: JOCURILE PE COMPUTER POT DUCE LA DEMENTA (studiu)
  9. Pingback: [video] "Modern Warfare 3": ISTERIA unui joc video ce reproduce RAZBOAIE DRAMATICE IN CAPITALELE EUROPENE, cu vanzari RECORD mai mari decat AVATAR
  10. Pingback: "JURNALUL UNUI PUSTI" - bestseller-ul contra-educatiei sau cum ne pervertim singuri copiii, de dragul "emanciparii" si patimii de "a fi in randul lumii" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: TINERII – NOUA GENERATIE IMBECILIZATA? - Recomandari
  12. Pingback: Uciderea pruncilor – de la Irod la societatea infanticida de astazi. PRUNCII BETLEEMULUI SI PRUNCII SODOMEI: “Ofensiva celui viclean de la începutul lumii nu s-a axat niciodată mai mult pe copii” -
  13. Pingback: COPIII SI CALCULATORUL – intre necesitate, distractie si DROG PERICULOS -
  14. Pingback: CE JUCARII, JOCURI sau PAPUSI CUMPARAM COPIILOR? Cum si in ce scop se creeaza la copii ATRACTIA PENTRU URAT SI MONSTRUOS si cum sunt invatate fetitele sa se identifice cu femeile “usoare” (efectul “BARBIE”)? -
  15. Pingback: ROMÂNIA FĂRĂ ROMÂNI: suntem a doua tara a lumii ca nivel de scadere a populatiei!/ PESTE 200 DE PRUNCI NENASCUTI UCISI IN FIECARE ZI IN 2014/ O alta TRAGEDIE sau o alta CRIMA: Zeci de mii de copii români sunt abandonati in anii formarii lor de parint
  16. Pingback: ROMÂNIA FĂRĂ ROMÂNI: suntem a doua tara a lumii ca nivel de scadere a populatiei!/ PESTE 200 DE PRUNCI NENASCUTI UCISI IN FIECARE ZI IN 2014/ O alta TRAGEDIE sau CRIMA: Zeci de mii de copii români sunt abandonati in anii formarii lor de parintii lor
  17. Pingback: "Mă simt ofensat!": GENERAȚIA "FULGILOR DE NEA", GENERAȚIA ULTIMULUI TOTALITARISM? "Milenialii" care trăiesc prin continuă victimizare, "PARENTINGUL" modern obsedat de protectie, CORECTITUDINEA POLITICĂ și NA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare