Scandalul “OFITERILOR ACOPERITI”. Auto-deconspirarea lui ROBERT TURCESCU si o dezbatere ratata. O TARA SUFOCATA DE SERVICII SI TERIBIL DE… DESCOPERITA

update

De la Geoana incoace, am aflat ca sunt atat de multi “acoperiti” (ofiteri ai serviciilor secrete care lucreaza sub acoperire) printre noi, amarastenii civili, incat nici macar ei “nu stiu cati sunt“. Peste cativa ani, in disperare de cauza electorala si de putere, Traian Basescu ameninta ca va deconspira unul din “acoperitii” care candideaza la presedintie (asupra lui insusi planand aceeasi acuzatie). Toate indiciile ar arata ca cel vizat de (inca) actualul prezident este Victor Ponta, despre “gura targului” vorbeste de mai mult timp in legatura cu o posibila recrutare de catre SIE in perioada in care actualul prim-ministru si sef al PSD era procuror. Cum deconspirarea este “cam” ilegala”, ar fi nevoie de un precedent, sau, vorba presedintelui, de o “hotarare judecatoreasca” data cat mai “rapid”. Poate ca scandalul auto-deconspirarii lui Turcescu se inscrie in aceasta logica, de vreme ce, dupa dramoleta “spovedaniei” jucata de locotenent-colonelul in cauza, “jurnalistul” a evocat un posibil proces. Sau, poate, cum zic altii, e vorba de un santaj la care a cedat si face un alt joc. Poate nici nu e important acest lucru, din punct de vedere al interesului public.

Care ar fi, atunci, interesul public al acestui teatru de umbre? Unul singur: rolul si intinderea serviciilor secrete in viata societatii romanesti. Insa exact acest subiect lipseste din “dezbateri”. Asistam, in schimb, la un teatru grotesc in care acoperitii se joaca de-a deconspirarea. Amuza mai ales reactia urmatoare: “si ce daca respectivul candidat sau respectivul jurnalist ar fi ofiter acoperit? Pai tocmai ca isi face datoria, ce, e ceva ilegal”? Insusi “crucisatorul presei romanesti”, Cristian Tudor Popescu, a exprimat idei similare comentand pe marginea cazului Turcescu. Cum ar veni, care-i problema daca exista ofiteri acoperiti in politica, jurnalism … peste tot, la o adica?! Straniu “argument”, care te face sa crezi ca cei care il emit o fac tocmai pentru ca ar fi, la randul lor, “sub acoperire”.

Bineinteles ca este o problema, si inca una MAJORA, ca exista ofiteri acoperiti in politica, jurnalism si alte domenii. Sa ne gandim numai la recentele legi ale supravegherii respinse de CCR. SRI si DNA au protestat vehement fata de deciziile prin care Curtea Constitutionala respingea legea Big Brother si legea cartelelor prepay. S-au exprimat in consonanta cu serviciile si procurorii niste asociatii ale “societatii civile” si alte voci. Ce ar fi, insa, daca cei care se pretind a fi jurnalisti obiectivi sau experti neutri, sau reprezentanti ai societatii civile, ar fi agenti acoperiti ai SRI, SIE sau DGIPI?! Nu ar fi acesta un conflict de interese? Nu ar fi aceasta o manipulare a opiniei publice, careia i se prezinta o opinie interesata – nu conteaza cat de coerenta in sine, insa “vanduta” sub masca dezinteresului civil?

Si se pot gasi multe alte exemple. Astfel de situatii ar trada insusi fondul si ratiunea de a fi a meseriei de jurnalist, expert si chiar om politic. Pentru ca jurnalistul exista pentru a investiga si informa, expertul pentru a prezenta un punct de vedere in cauza, iar omul politic pentru a reprezenta interese si comunitati. NU PENTRU A REPREZENTA PUNCTUL DE VEDERE AL SERVICIILOR SECRETE! Acestea isi pot purta singure de grija, isi pot argumenta pozitia si agenda public, la vedere. Doar au credibilitate in sondaje, nu? De ce sa umble cu tot felul de “ciori vopsite”?

Asadar, nu, nu se poate expedia o astfel de problema prin criterii strict formale – de genul:  nu e ilegal; unde mai pui ca in unele cazuri chiar este si ilegal! Si nici nu se poate sa intri in acest teatru dezgustator politic. Ce s-ar putea face, pentru cei care au comanda unica la constiinta proprie, ar fi o punere in chestiune a rolului si intinderii pe care serviciile secrete o pot avea in viata unei societati zise democratice. Pana unde se pot extinde operatiunile si recrutarea de acoperiti? Pana unde este legitima infiltrarea domeniilor care ar trebui, prin excelenta, sa apartina civililor? Pana unde poate merge intrepatrunderea intre servicii, jurnalism, politica etc.? Cum putem asigura limite sanitare acestor intrepatrunderi, legaturi complice ce pot deveni oricand primejdioase pentru restul societatii?

Trebuie inteles ca aceasta lume a serviciilor secrete are o consistenta in sine, are regulile sale si o anume mecanica proprie. Daca lumea aceasta se extinde tot mai mult, ea ajunge sa-si subordoneze celelalte sfere ale societatii. Serviciile secrete sunt legitime in sine. Amploarea si intinderea operatiunilor si prerogativelor acestora, insa, trebuie sa fie subiecte abordate intotdeauna cu spirit critic pentru sanatatea morala a unei natiuni. Din institutii care au functii clar delimitate, serviciile tind tot mai mult, si nu doar la noi, sa devina nu o retea de putere, ci chiar RETEAUA PUTERII. Or despre aceste lucruri se cuvine a se dezbate. Unde mai pui ca, pana la urma, acest scandal public se poate intoarce chiar impotriva serviciilor secrete, care au, totusi, credibilitate in fata publicului in masura in care-si pastreaza aura de “discretie”, de servicii care lucreaza pentru patrie. Daca se incepe, insa, cu datul poalelor peste cap, cu deconspirari-dramolete, cu ala tu, ba tu, iar oamenii incep sa vada ce fel de vietati si ce fel de mocirla gireaza serviciile noastre, poate ca vor incepe sa aiba credibilitatea agentilor lor recrutati, nu? Cand vezi asa ceva, nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva romanii au declansat deja razboiul subversiv – singuri impotriva …lorusi, inainte sa se declanseze si cel extern.

Asistam asadar la un straniu razboi intre “acoperiti”. Si o mare, imensa problema este ca noi, restul, suntem extrem de… NEACOPERITI, de vulnerabili. Paradoxul romanesc este ca, intr-o tara plina de “acoperiti”, Romania este descoperita tuturor dusmanilor sai.

“Cuvantul Ortodox”

***

• Cotidianul:

Calin Hera: Cazul Robert Turcescu

Prim-plan semiprofil. Robert Turcescu, încărunţit înainte de vreme, spune că nu mai poate să mintă. „Eram fariseu. Eram în faţa voastră un nimeni, un ins care vă minţea”, spune omul care, cândva, oferea bile albe şi bile negre mai marilor zilei (ca unor şcolari). Acum, îi tremură vocea. Discursul e incoerent, aluziv, patetic, încărcat. Dramatic. Răspunsuri parţiale, cuiva. Dumnezeu. Numele Domnului e pomenit cu o voce care nu mai tună, ci tremură. Nu mult, dar perceptibil. Apoi, lavaliera e dată jos şi Robert Turcescu pleacă. Iese din scenă. Luminile sunt puse bine. Televiziune. Acolo a început totul, acolo s-a sfârşit. Acolo a fost, de această dată, miza. Acolo au dat. Unde crapă?

Momentul consumat în studioul televiziunii B1 TV şi postarea de duminică dimineaţă de pe blogul lui Turcescu, în care acesta a mărturisit că a fost ofiţer acoperit (cu gradul de locotenent-colonel), vor fi dezbătute îndelung. Desigur, Robert Turcescu a avut o frământare interioară. O mustrare de conştiinţă. Sau poate că a fost şantajat. Poate că urma să livreze ceva tare şi i-a fost, cum se spune, arătată pisica. Campania electorală a intrat în faza victimelor colaterale, probabil.

Dar importanţa Momentului Turcescu este mai mare decât drama personală a personajului principal şi, poate, chiar mai mare decât alegerea sau nealegerea în funcţia de preşedinte a unuia sau a altuia (dar în legătură cu asta). Momentul Turcescu vine după „momentul Zaschievici” (Valentin Zaschievici, redactor şef la Jurnalul Naţional, era deonspirat ca ofiţer acoperit al SRI). În doi ani, doi Acoperiţi în două redacţii. Nu e mult. E enorm. E copleşitor.

În acest moment, orice este posibil. Pentru că astăzi, când au trecut 25 de ani de la teoreticul final al regimului comunist şi al Securităţii, ştim că redacţiile din România sunt infiltrate cu ofiţeri acoperiţi. Mai spun o dată: redacţiile din România anului 2014 sunt infiltrate cu ofiţeri acoperiţi. Presa din România, atât cât mai e, este infiltrată cu ofiţeri acopriţi. Nu vorbim despre securiştii lui Ceauşescu, ci de sereişti, meapenişti, setesişti, sieişti, turnătorişti, dublubutonaţi. E şocant, e dezgustător, e inacceptabil.

Cum a ajuns Ministerul Apărării să aibă ofiţeri acoperiţi într-o redacţie sau în mai multe? Câţi sunt? Ce misiuni pot avea ofiţerii acoperiţi din redacţii? La ce folosesc ei în realitate? Câte servicii secrete româneşti şi-au inflitrat oameni în redacţii? Câte străine?

Şi ce înseamnă faptul că lideri de opinie au, cum se spune, dublă comandă? Înseamnă că toţi aceia care s-au uitat în gura lor au fost luaţi de proşti.Nimic din ceea ce a spus sau spune un Acoperit nu are valoare, pentru că orice a spus sau a făcut ar fi putut avea un cu totul alt scop decât acela de a informa sau de a exprima o părere, de a arăta ce gândeşte cel în cauză. Atunci când minciuna şi înşelătoria triumfă, moare încrederea, fiindcă atunci când societatea are astfel de revelaţii, nimic nu mai valoreză doi bani.

Şi dacă declinul dramatic traversat de mass-media are legătură fix cu cozile vârâte de servicii în redacţii?! Chiar aşa, cui foloseşte controlul redacţiilor? Cui îi fac servicii serviciile? Cine le mai face servicii serviciilor?

Toate aceste întrebări duc cu gândul la comenzi politice sau la comenzi care străbat redacţii şi partide şi instituţii de forţă ale unei societăţi ţinută înadins într-o brambureală interesată, care încă nu se trezeşte. O societate răvăşită, din nou, de un scandal cu şi despre serviciile secrete, scăpate parcă de sub orice control.

Ceea ce este, aşa cum am spus, revoltător, periculos şi inacceptabil.

Coleg de televiziune până ieri cu autodenunțatul, Radu Banciu: Turcescu a fost forțat, e un impostor

Realizatorul B1 TV Radu Banciu l-a criticat dur în emisiunea sa de duminică seara pe Robert Turcescu, după ce acesta s-a autodenunțat că a fost ofițer acoperit. O “jivină”, “impostor”, “fariseu”, a afirmat realizatorul TV despre fostul său coleg de televiziune.

În opinia lui Banciu, Robert Turcescu a fost șantajat să divulge că a lucrat ca ofițer sub acoperire și și-ar fi negociat plecarea.

“Turcescu a venit la televiziunea lui, după ce sigur, a fost șantajat, vă dai seama ce i s-a întâmplat să recunoască că e un fariseu. Dârdâia, spuneau colegii când a plecat de aici, și spunea: “Nu vă fie frică, nu vă fie frică”! E clar că el a fost șantajat în ultimul hal, dar ceva de genul cum vine cămătarul și-ți spune: dacă a doua zi, la ora cutare, nu mi-ai adus bănuțul, ești mort. Am auzit pe aici termenul onoare. Nici vorbă! Turcescu a fost un fariseu și o jivină până în ultima secundă a carierei lui de jurnalist. Faptul că el a ținut 10 ani ascuns această treabă – a fost deconspirat la Antena 3 din 2012 – este la fel de laș cum sunt oamenii politici care când renunță spun demisia de onoare. El a fost forțat pentru că dacă nu, nu mai avea de trăit. Mie ce mi-e frică din toată chestiunea asta este că el și-a negociat, așa cum a făcut toată viața lui, și această plecare. Mă tem de chestia asta. Nu pot să bag mâna în foc pentru că nu cunosc și nici nu mă interesează“, a susținut Banciu.

Realizatorul TV a persiflat în același timp activitatea jurnalistică a lui Turcescu.

“Și-a mințit colegii, și-a mințit familia, și-a mințit angajatorii și așa mai departe că își făcea meseria. În fiecare seară ne spunea la televizor că este o investigație jurnalistică. Astăzi a venit și l-a luat pe Dumnezeu ca pe o ultimă resursă. Ce impostură! Colegii lui, siderați – le va veni și lor rândul într-un scurt timp sperăm – stăteau și se uitau la el ca la sfintele moaște, n-aveau curaj să-i spună “pleci măi de aici” sau ne denunțăm și noi odată cu tine”, a mai spus Banciu, duminică seara.

Banciu l-a acuzat totodată pe Turcescu că a “furat” și i-a asigurat pe privitorii săi că a luat “destul”.

“Mi-e frică să nu fie mâine la șase dimineața în Guatemala și să scape definitiv. Bun, a renunțat la cariera de jurnalist, dar a luat destul, stați liniștiți. Îi ajunge pentru restul vieții cât a înșfăcat. De la Vântu, și pe unde a tras el sforile înainte. Nu-i plângeți de milă. E o zi mare. Am mai scăpat de un impostor”, a afirmat realizatorul B1 TV.

Declarațiile lui Banciu integral pot fi urmărite aici.

***

• Digi 24:

Robert Turcescu riscă până la 7 ani de închisoare după ce a dezvăluit că a fost ofiţer acoperit

Pentru decizia de a face publică această informaţie, Robert Turcescu ar putea fi cercetat penal.

Noul Cod Penal prevede o pedeapsă de la doi la şapte ani de închisoare pentru persoanele care dezvăluie un secret de stat.

Astfel, potrivit articolului 303 – „Divulgarea informaţiilor secrete de stat”, „Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de stat, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 176, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

Precedent german la cazul Turcescu

Cazul jurnalistului Robert Turcescu nu este singular. În 2006, presa germană era şi ea zguduită de un scandal legat de agenţi acoperiţi.

Wilhelm Dietl, un ziarist cu notorietate la acea vreme, a fost deconspirat că lucra de 10 ani ca agent al serviciului german de informaţii externe. În urma unei anchete parlamentare, s-a descoperit că Dietl, acum în vârstă de 59 de ani, a fost agent al BND şi a umblat în toată lumea islamică, dar, în acelaşi timp, publica reportaje în presă.

În urma scandalului creat în presa din Germania, serviciul secret a anunţat că nu va mai folosi agenţi secreţi deghizaţi în jurnalişti. Iar sindicatul presei germane a introdus în Codul Presei menţiunea că meseria de jurnalist nu este compatibilă în niciun fel cu serviciile de informaţii.

• Deutsche Welle/ Horatiu Pepine: Idioţii utili şi servilismul presei libere

Un cunoscut realizator de televiziune (Robert Turcescu, B1TV) a mărturisit că este ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii. Concluzia firească este evidentă, deşi puţini vorbesc despre ea.

Este stranie mentalitatea de populaţie captivă pe care o manifestă presa românească. Cu foarte puţine excepţii, ziariştii care s-au exprimat în ultimele zile au dat de înţeles că nu văd nimic anormal în practica infiltrării şi că admit acest lucru ca pe un serviciu patriotic. Se neglijează însă că ”patriotismul”, aşa cum s-a văzut prea limpede în cazul ziaristului de la B1TV, primeşte interpretările cele mai părtinitoare şi că opţiunile politice personale pretind, în mod ilicit, că ar privi chestiuni de siguranţă a statului. Anomalia fără egal este că un ofiţer al unui serviciu de informaţii face o stridentă politică partizană căutând să distorsioneze formarea liberă a opţiunilor electorale. Or, în acest caz, serviciile de informaţii încalcă în mod grav legile şi Constituţia, căci ele nu au dreptul să facă politică.

Unul dintre directorii serviciilor de informaţii comunicase la un moment dat că există ofiţeri acoperiţi în rândurile presei. De aici, unii au dedus că situaţia este legală şi, prin urmare, că ar fi chiar legitimă. În realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Serviciile profită de un vid legal şi îşi infiltrează agenţii peste tot acolo unde nu există interdicţii legale explicite. Cu alte cuvinte, ceea ce nu este interzis, este permis. Dar judecând lucrurile în spiritul Constituţiei, este interzis să faci politică nu doar în modalităţi manifeste, ci şi în chipuri disimulate. Un agent-ziarist care realizează o emisiune de televiziune cu o audienţă semnificativă, militând fără perdea în favoarea unui om politic sau împotriva altuia, încalcă regulile democraţiei liberale.

Cineva spunea că ziaristul care s-a autodenunţat ar trebui, de fapt, preţuit căci, ”el a fost ofiţerul Armatei, nu al Poliţiei mafiote!”. De aici se poate prea bine înţelege că, în România, Armata şi Poliţia fac politică şi se înfruntă, în secret, căutând să influenţeze opinia publică prin intermediul propriilor ofiţeri strecuraţi în presă. Şi din păcate se poate să fie chiar aşa, iar presa acceptă acest lucru ca pe un fapt firesc. Dar ofiţerii insinuaţi printre ziarişti nu se mai mulţumesc să pledeze, de exemplu, pentru creşterea bugetului Apărării, exaltând pericolul rusesc, ci fac şi campanie electorală în favoarea unor politicieni afiliaţi, pesemne, aceloraşi partide secrete. Să înţelegem de aici că Armata ţine cu Băsescu (şi cu succesorii posibili) iar Poliţia (sau alte instituţii) cu Ponta? S-ar putea, dar este o imagine înfricoşătoare a aşa-numitei democraţii româneşti. Dar cu cine ţin SRI sau SIE? Şi care sunt agenţii lor acoperiţi? Vedeţi că lucrurile se complică şi tabloul devine din ce în ce mai negru.

Din momentul în care presa a permis infiltrarea unor agenţi în rândurile ei – şi nu doar că a îngăduit acest lucru, dar tinde să-l şi legitimeze, – nu mai există niciun fel de dezbatere libreră în societate. Întregul discurs public este denaturat.

Cine sunt aceia care legitimează prezenţa ofiţerilor acoperiţi în presă? În primul rând ofiţerii ei înşişi, dacă au curajul şi, adesea, îl au. În al doilea rând, idioţii utili, care vorbesc despre patriotismul agenţilor şi despre nevoile siguranţei naţionale chiar şi atunci când e vorba de politica grupurilor mici şi de rivalităţi personale. Ei nu par să priceapă că presa în întregul ei încetează să mai fie liberă şi că este cucerită din interior prin anihilarea oricărui instinct de independenţă. Ei îşi deleagă practic funcţia reflexivă, predându-se altora fără să mai gândească.

Sunt multe motive pentru care ziariştii devin idioţii utili ai serviciilor de informaţii. Unul dintre ele este complexul propriei ignoranţe şi al propriei iresponsabilităţi. Or, faptul de a se arăta respectuoşi faţă de temele ”siguranţei naţionale” îi face să pară gravi şi mai bine informaţi.

În orice caz, serviciile de informaţii încalcă grav Constituţia, nu atât prin infiltararea ca atare, cât prin faptul că se implică în modul cel mai direct în politica partizană şi în campaniile electorale. În loc să fie discreţi şi să-şi urmărească obiectivele definite prin lege, agenţii acoperiţi fac cariere flamboaiante şi dirijează campanii politice agresive. Dar ţinând seama de lipsa anticorpilor din societatea românească, nu există, se pare, decât un singur remediu şi anume adoptarea unei interdicţii legale explicite. Pur şi simplu va trebui să se interzică oricărui ofiţer de informaţii să activeze în rândurile presei. În definitiv, nimic nu este mai transparent şi mai lipsit de ascunzişuri decât presa, care nu are alt scop mai înalt decât să publice tot ceea ce ştie. Situaţia aceasta în care serviciile de informaţii, prin intermediul agenţilor lor disimulaţi, tind să conducă întreaga presă, dictând campaniile şi orientând curentele de opinie este cu totul inadmisibilă.

• Catalin Tolontan: Ofițer acoperit și ziarist nu merg împreună
• Jurnalul national: VIDEO. Spovedania lui Turcescu – “Da, am fost lt.- colonel sub acoperire”

Pe blogul jurnalistului Robert Turcescu a fost postat un mesaj cu titlul “Mărturisire şi spovedanie”, în care recunoaşte că a fost “lt.-colonel sub acoperire”. Mai mult, în mesajul publicat au fost ataşate un livret militar, dar şi cateva state de plata cu sumele de bani pe care le-ar fi primit. Redam mesajul integral aparut pe site-ul www.turcescu.ro:

“Marturisire si spovedanie 
Da, am fost lt.-colonel sub acoperire. Public mai jos citeva dintre statele de plata, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales sa nu-l tradez pe bunul Dumnezeu si sa fac aceasta marturisire publica. Refuz sa fiu Iuda in fata lui Christos, chiar daca astazi, celor ce vor citi si vor vedea acest text poate ca nu le va fi foarte clar ce se intimpla. Rugati-va pentru mine si cu mine sa fim iertati si izbaviti. Sint pregatit sa indur oprobiul public, il merit, dar sper sa avem parte de legi si de judecatori drepti. Cu Dumnezeu inainte si va fi bine! Va cer iertare tuturor.”

Livretul militar postat pe site-ul lui Turcescu are ştampila Unităţii Militare 02515 B. Acesta este indicativul Directiei personal si mobilizare din Statul Major General. Mai mult, în document se precizează că a fost avansat la data de 14.04.2010 la gradul de lt.-colonel. Potrivit Ministerului Apărării: ”Domnul Turcescu Robert figureaza în evidenţele M.Ap.N ca ofiţer superior, fiind avansat de la absolvent direct la gradul de locotenent-colonel în rezervă la data de 14 aprilie 2010.”

La scurt timp dupa confirmarea faptului ca Turcescu a fost avansat in gradul de lt.-colonel, acesta a transmis o scrisoare Ministrului Apărării, Corneliu Dobriţoiu, în care spunea că: “Am aflat cu uimire ca numele meu figureaza pe un ordin de avansare in grad emis de Ministerul Apararii Nationale. Totodata, dintr-o informare publica emisa de biroul de comunicare al MAPN, am inteles ca figurez in evidentele Armatei Romane cu gradul de locotenent-colonel (!). Intrucit nu am satisfacut stagiul militar si nu am solicitat niciodata sa fiu incorporat, consider ca ne aflam in fata unei regretabile erori, pe care o consider, inca, facuta accidental si solicit de urgenta indreptarea acestei situatii prin revenirea la starea de fapt: cetatean roman care nu si-a satisfacut stagiul militar si, prin urmare, nu poate apartine corpului ofiteresc al Armatei Romane.”

Jurnalul Naţional a încercat să obţină un comentariu din partea lui Robert Turcescu, dar acesta avea telefonul mobil deconectat de la reţea şi nu a răspuns nici mesajului SMS expediat de redactor.

Turcescu Robert: Un colonel degradat la muzicuţa militarizată

Turcescu a avut mereu existenţa pusă sub semnul întrebării. Traseul profesional i-a fost dictat de alţii care găseau în bruneţel un hărnicuţ aruncător de întrebări redactate în birourile unde nu era prezent. Şi-a început cariera în 1993, la familia Păunescu, sub zodia lui Ion Iliescu şi o încheie ca mare propagandist băsist la B1TV, tot în menajeria lui George Constantin Păunescu, la final de epocă băsistă. Între cele două “borne” a trecut pe la mai mulţi moguli şi mogulaşi, cel mai darnic fiind Sorin Ovidiu Vântu, de la care a luat peste sută la sută beneficii. Adunător după lozinca “bani contra conştiinţă”, l-a tapat şi pe Gigi Becali, aliniindu-se în coloana de pomanagii care aşteptau să-i scuipe latifundiarul cu mâna în buzunar. A profitat şi de programul ANL şi nu a pierdut prilejul să intre în trupa propagandiştilor băsişti, pe cal, singurul din “Banda celor 7” care şi-a tras la vedere grad de colonel. De mic i s-a spus că la tenul măsliniu cade bine uniforma aurie, cu echileţi şi frunze de stejar la pălărie (pardon, chipiu!). Iar gradul fără muzică este ca nunta fără lăutari; ca atare, cântăreţul de ode al băsismului şi-a tras şi orchestră. La concerte, fane pe măsură: Udrea, Motoc, Roberta agnostica. Useliştii, oameni răi, l-au degradat pe colonelul fără armată, lăsându-i muzicuţa în priză, că nu se ştie… Moderator de idei greşite şi cântăreţ fără public, Turcescu Robert s-a lovit şi de zidul scrisului. I-a lăsat cucuie încercarea, editorialele căznite justificând aprecierea făcută de Cristoiu: Turcescu e un ziarist prost, fără şcoală!
La sărăcia de efective a băsismului intrat în anul morţii, merge şi el. (Jurnalul National – Banda celor sapte propagandisti / 19 ianuarie 2014)

Prigoana impotriva procurorului Danielescu
Lista cu ofiţerii avansaţi fără condiţii legale a fost dezvăluită de procuroarea Corina Danielescu în timpul detaşării la Ministerul Apărării. Împotriva Corinei Danielescu, CSM a pornit o “cruciadă” în timpul mandatului de preşedinte al Oanei Hăineală. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a infirmat deciziile CSM luate împotriva cererilor de detaşare ale Corinei Danielescu. Între colonei s-a aflat şI Codruţa Koveşi. 

• Florin Budescu:

Turcescu nega vehement acum doi ani. Ipoteze

Turcescu nega vehement acum doi ani că ar fi locotenent-colonel, aşa cum se vede aici. Povestea, pentru cei ce au uitat, este următoarea: acum doi ani, Antena 3 dezvăluia documente, conform cărora Robert Turcescu ar fi fost înaintat direct la gradul de locotenent-colonel.

Tot la fel (ridicaţi inexplicabil în grad) ar fi fost Mihai Răzvan Ungureanu, William Brânză şi alţii.

Robert a scris atunci un pamflet extrem de dur, numit “Glonţul, nemernicilor!”, în care îi invita pe Gâdea şi companionii săi de arme să îşi tragă un glonte pentru afirmaţiile lor.

Fondul problemei atunci era că, fără să fie anunţat, Turcescu a devenit, din civil neinstruit, prin ordin, locotenent-colonel.

Robert Turcescu susţinea atunci că nu a ştiut acest lucru şi ameninţa că va da în judecată MApN.

La scurt timp, MApN a anunţat că a revocat ordinul (carevasăzică existent) de înaintare în grad a lui Turcescu.

Toate această poveste este cu atât mai stranie, cu cât atunci Grupul Intact făcea o panaramă teribilă, iar acum nu reacţionează nicicum. Poate că nu-şi revin din şoc. La Sinteza Zilei acum este Sorin Oprescu, într-o concupiscentă discuţie cu Mihai Gâdea.

Promo-ul la această dezvăluire a început în dimineaţa zilei de duminică, după ce joi Robert Turcescu anunţase că în acest week-end va face cu totul altceva: se va machia, ajungând de nerecunoscut, apoi se va duce pe National Arena, la manifestaţia lui Victor Ponta, de ziua acestuia.

Turcescu ofiţer. Acoperit. Ipoteze

Atenţie: doar din contextualizare deducem că Robert Turcescu a dezvăluit de puţin timp că a fost ofiţer acoperit. El a afirmat numai că a fost ofiţer. Nu a spus de la ce serviciu, dar se înţelege că e vorba despre MApN.

Atunci nu se înţelege ce treabă are MApN cu presa (IM – Informaţii Militare), să aibă nevoie de un om care să facă note informative, de exemplu, pentru un serviciu de informaţii.

Website-ul B1 a publicat o ştire despre ce a spus Turcescu în emisiune.

Ofiţerul acoperit tipic nu corespunde profilului lui Turcescu. El este un tip anonim, cu ochelari, şters, anost, cu barba subcrescută, ascuns undeva între regia de emisie şi redacţie, pe care nimeni nu-l bagă-n seamă şi aude multe.

Ofiţerul acoperit nu are livret militar, ca acela dezvăluit de Turcescu.

O fi acelaşi document ca acela de acum doi ani? Cititorii să ne spună dacă ştiu ce înseamnă specializarea militară 213 şi ce unitate este aceasta: 02515 B. Rubrica grade succesive nu este completată, ceea ce corespunde cu informaţiile de acum doi ani. Fotografia este ştampilată eronat, peste faţa petentului, ceea ce este inadmisibil: ştampila trebuie să atingă poza, dar faţa deţinătorului documentului trebuie să fie perfect vizibilă. Nu există semnătura titularului. Nu este trecut centrul militar. Nu este completat buletinulde identitate, seria…, nr….. Ori e ofiţer acoperit şi atunci nu are livret militar, ori nu e ofiţer acoperit şi toate aceste date trebuie să fie completate.

1. Presupunem că este vorba despre începutul unei campanii media, care va continua zilele următoare şi are ca scop dezvăluirea în viaţa publică a adevăratului ofiţer acoperit. Din politică.

2. Presupunem că este vorba despre un fapt adevărat şi Robert e ofiţer (acoperit). Un argument ar fi schimbarea de limbaj surprinzătoare a omului, încărcată cu o credinţă creştină explicită şi complet invizibilă până acum la acest om. În cele 20 de minute cât a fost în emisiune aseară, Robert a vorbit despre Dumnezeu, Isus şi i-a cerut Sorinei Matei să nu hulească. Toate sunt exprimări absolut inedite ale jurnalistului. Ele pot denota la fel de bine faptul că ne aflăm în plină diversiune mediatică… şi ne întoarcem la versiunea 1.

nota. A început acum Mircea Badea, la pasa cu Gâdea. Că “Turcescu e un porc şi că face un joc politic, iar despre asta nu ne aventurăm să vorbim acum Dar instituţiile statului de drept (a ajuns ăsta, Badea M., să vorbească despre instituţiile statului de drept… puah!) au o problemă şi armata din România trebuie să glăsuiască. Repede!”. Ceea ce confirmă ce am afirmat anterior. “Turcescu e un porc”, dar Intact sunt atât de zăpăciţi acum, încât preferă să se abţină, că nu pricep ce se petrece.

Ce va spune Robert Turcescu unui judecător?

Ce va spune Robert Turcescu unui judecător, într-un proces, sub jurământ? Este întrebarea pe care şi-o pun mulţi în acest moment şi în primul rând jurnaliştii.

Până când vom afla ce va spune Turcescu, este interesant de urmărit emisiunea lui Robert Turcescu, “Sub semnul întrebării”, de miercuri, 17 septembrie 2014, între timecode-urile indicate mai jos.

Ele ar putea fi explicaţia celor ce se petrec acum, care îl au în centrul atenţiei exact pe Robert Turcescu. Ele ar putea fi, de asemenea, şi explicaţia derutei în care se află şi zozomargii de la RTV şi blutecrogii de la Antena 3, care efectiv nu reacţionează. Logic ar fi fost să strige toţi, în cor: “Aha! Aţi văzut că Robert Turcescu era colonel, aşa cum v-am spus noi?”.

emisiunea “Sub semnul întrebării”, 17 septembrie 2014 (Robert Turcescu vorbind cu Mircea Marian)

~timecode iniţial 17:46~

“[…] Să presupunem că într-un stat – din Uniunea Europeană, de unde vrei tu, la un moment dat –  se întâmplă nişte evenimente grave.

Haideţi să spunem că într-un accident de maşină, la un moment dat – nu ştiu – moare un judecător important sau într-o altfel de speţă – să spunem că – există asupra unui om politic nişte suspiciuni de colaborare cu structuri mai mult sau mai puţin mafiote, spălări de bani.

Se face o investigaţie puternică. O astfel de investigaţie trebuie să admiţi că nu este strict de competenţa unui singur stat, mai ales că criminalitatea, la acest nivel, este transfrontalieră.

În astfel de situaţii, intervin mai multe servicii de securitate, de… aşa, care investighează speţa, transfrontalier, cum spuneam, şi la un moment dat întocmesc nişte rapoarte, poate chiar se ajunge într-o sală de tribunal, la un proces sau la un rechizitoriu, iar în cadrul acelor rechizitorii, ori în cadrul condamnărilor chiar, care au loc după procesul care presupune povestea asta, apar, la un moment dat, indicii în acest sens.

Poate nu apar nume, dar poate apar indicii de genul acesta: “Mircea Marian sau Turcescu, poftim, sau Pora sau numitul X, angajat, colaborator al ministerului nu-ştiu-care din Congo sau din România sau din Brazilia, a fost inflitrat, nu-ştiu-ce, pe lângă doamna Maricica Popescu, doamna Maricica Popescu era supusă, săraca, unor presiuni, ş.a.m.d. şi nu-ştiu-ce şi nu ştim rolul pe care l-a jucat X în ce s-a întâmplat în evenimentele care au urmat, care or fi fost ele, dar, ce să vezi?, e de lămurit rolul pe care l-a avut acesta […]“

~timecode final 19:44~

• Hotnews: Marile semne de intrebare legate de spovedania lui Robert Turcescu: a fost sau nu ofiter acoperit?

“Marturisirea” facuta duminica de Robert Turcescu pe blog si intr-o emisiune la B1 TV a fost partiala. Turcescu a scris pe blog ca a fost “locotenent – colonel sub acoperire” si a publicat copii dupa un livret militar cu fotografia sa si copii dupa citeva state de plata. Seara, la emisiunea Sorinei Matei, a refuzat sa dea informatii detaliate despre presupusa sa apartenenta la un serviciu secret si a sustinut intr-un discurs punctat cu numeroase referiri religioase ca se pune la dispozitia justitiei. Cele doua aparitii de duminica ale lui Robert Turcescu ridica insa citeva mari semne de intrebare. Iata-le:

1. A fost sau nu ofiter sub acoperire al unui serviciu secret? Probele furnizate de Turcescu insusi sint doua: copia dupa livretul militar si copia dupa citeva state de plata.

Aici intervine un mare dubiu, pentru ca un ofiter acoperit nu are livret militar. Mai multi militari si conducatori ai unor unitati militare au declarat pentru HotNews.ro ca livret militar are doar un ofiter in rezerva, nu un ofiter activ. Ofiterii activi ai Armatei romane au legitimatie de serviciu, ofiterii in rezerva au livret militar, iar ofiterii acoperiti nu au livret militar.

2. Veridicitatea documentelor postate de Robert Turcescu. Livretul militar are o problema legata de fotografie, care – dupa cum au observat mai multi cititori – este decupata din fotografia de prezentare de pe blogul jurnalistului. In mod normal, fotografiile de pe documentele oficiale (fie documente de identitate, legitimatii de serviciu etc) sint realizate de institutiile respective sau sunt poze standard, “tip buletin”, nu se apeleaza la fotografii personale.

In al doilea rind – statele de plata. Copiile prezentate de Turcescu nu prezinta detalii legate de emitatorul statelor de plata (institutia care efectua platile) si nici de destinatarul sumelor. Mai mult: copiile arata documente datate 2012, dar printate cu o imprimanta de generatie mult mai veche (genul de imprimanta folosita in anii 2000 in institutii sau companii publice precum Posta Romana sau ANAF).

3. La ce s-a referit Turcescu cind a spus “am primit aceste documente in mina“? In mod normal, livretul militar este in posesia celui care are calitatea de ofiter in rezerva (adica ar fi trebuit sa fie al lui Turcescu). Cine i-a dat aceste documente?

4. Ce anume a determinat comportamentul straniu al lui Robert Tucescu? A fost santajat? El s-a autodenuntat ca ofiter acoperit, dar a refuzat sa dea detalii si a apelat la un limbaj religios, facind apel la iertare, comparatie cu Iuda etc. Mai mult: in timpul emisiunii Turcescu a afisat iamginea unui om infricosat. Nu putini sint cei care vorbesc de santaj la adresa sa. Daca e adevarat, cine l-a santajat si cu ce?

5. Ce rol joaca Robert Turcescu, daca joaca vreunul, in scandalul “ofiterului acoperit” declansat pe 9 septembrie de presedintele Traian Basescu in emisiunea lui Turcescu.

• Vlad Petreanu: “Mărturisirea” lui Turcescu: de ce şi în beneficul cui?

Momentul Robert Turcescu de aseară a fost de o bizarerie aproape jenantă, o eliminare live de fum şi ceaţă, un joc confuz de lumini mascate.

Ce putem înţelege din acest saltul mortal cu piruetă?

Sunt trei posibilităţi:

1. O mărturisire autentică.
2. O operaţiune a unui serviciu secret.
3. Un PR stunt, o acrobaţie de marketing pentru promovarea a ceva, un soi de tease.

Să le luăm pe rând:

1. Mai întâi că, dacă e o mărturisire, ea nu e completă. Turcescu nu a spus ce a făcut, când şi cum a făcut, cine a fost afectat de ce a făcut. Minciuna în care el susţine că a trăit (cât timp, de fapt?) continuă. Ca atare, nici nu poate fi iertat, aşa cum ne cere. În acest moment, ieşirea lui seamănă mai degrabă cu o misiune, nu cu o mărturisire.

2. Operaţiunile serviciilor secrete sunt caracterizate atât de mascarea obiectivului final cât şi a elementelor constructive. E ca la scamatorii: pasa prestidigitatorului, fumul, flashurile sunt esenţiale în cadrul numărului şi sunt menite să atragă atenţia şi să mascheze gestul cu adevărat important. Noi ne uităm la batista roşie pe care o flutură scamatorul şi nu vedem cum e băgat iepurele-n joben.

Ce nu ştim acum este dacă Turcescu este complice sau victimă în această posibilă operaţiune.

Dacă e victimă, înseamnă că unul dintre servicii – sau o facţiune a unuia – joacă la rupere şi elimină pioni de pe tablă. Interesant că au fost mai multe întâmplări în ultima vreme care au vizat diferite piese dintr-o singură parte: Bădin, Burci, acum Turcescu. Dacă e vorba de o facţiune care a devenit necontrolabilă şi a ajuns până la expunerea unor agenţi secreţi, atunci situaţia este foarte gravă şi de natură să afecteze credibilitatea şi operativitatea serviciilor româneşti – inclusiv internaţională.

Dacă e complice, înseamnă, din nou, că un serviciu sau o parte a unui serviciu încalcă flagrant legea – fie prin expunerea unui agent, fie prin încercarea de influenţare directă a vieţii publice.

Trebuie luat în calcul şi contextul în care s-a produs bizareria: toată lumea aştepta ca Traian Băsescu să spună cine este agentul sub acoperire din politică dar, ce să vezi, s-a auto-deconspirat chiar propriul lui megafon. Mai ţineţi minte ce teasing făcea Turcescu pe Twitter şi FB la marile şi iminentele dezvăluiri ce urmau să schimbe totalmente viaţa politică?

Tic-tac, tic-tac…

— Robert Turcescu (@turcescu) September 16, 2014

Să fi fost şantajat Robert Turcescu? Mi se pare evident că da, în vreun fel pe care nu-l ştim şi nu-l înţelegem. Nimeni nu face de bună voie ce a făcut el aseară.

Apropo, imaginea asta o mai ţineţi minte? A apărut acum o săptămână.

E aceeaşi fotografie care e folosită în “livretul militar” publicat de Turcescu pe blogul său:

…iar imaginea este, ce să vezi, un decupaj dintr-o fotografie de comunicare care poate (putea) fi găsită chiar pe blogul lui Turcescu, la secţiunea “Despre” (blogul e căzut deocamdată).

Şi cu asta, am ajuns la istoria cu “documentele” publicate de Turcescu pe blogul său. Acestea sunt pline de neconcordaţe şi sunt destul de imprecise – nu se vede pe numele cui sunt fluturaşii “de salariu”, nu se înţelege de ce e un alt CNP decât al lui Turcescu în presupusul livret, nu e clar de ce e indicată o specializare de intendenţă etc. Deci “documentele” alea sunt o tâmpenie, în sensul că nu ne pot convinge. Întrebarea este dacă pe noi trebuie să ne convingă sau ele reprezintă un semnal pentru altcineva, poate chiar pentru Turcescu (şi nu, nu este CNP-ul misteriosului candidat acoperit, pentru că nici unul dintre candidaţi nu e născut în 1975, cum arată indicativul de an din CNP).

3. Nu puţini cred că toată afacerea e un soi de PR stunt, un trolling major. Dacă e, nu cred că-i unul în beneficiul lui, ci al altcuiva – un actor important – şi nu cred că Turcescu face jocul de bunăvoie, că nu are decât de pierdut. Iar asta ne reîntoarce la tema operaţiunii mascate.

Oricum ar fi, campanie electorală mai murdară n-am văzut.

• Voxpublica:

Costi Rogozanu: Ce e Turcescu şi ce e stadionul lui Ponta

[…] Despre tot scandalul n-am de spus decît un singur lucru. Există în presă şi categoria Turcescu, care nu are drept trăsătură principală doar chestiunea cu acoperirile, ci o continuă negociere în direct cu autorităţi, patroni, politicieni. Le vin uşor pe mînă businessuri, dosare cu ANL-uri ieftine (cu acest caz am o amintire mişto: eram la Cotidianul şi echipa editorială a dat fără probleme subiectul despre aceste privilegii, Turcescu fiind directorul ziarului pe atunci şi posesorul unei locuinţe la preţ preferenţial) etc. Turcescu e doar unul dintr-o galerie de tipi care nu mai caută vreo comunicare cu publicul, ei cred doar în cărţi ieftine despre “manipulare” şi într-o relaţie solidă cu puterea. “Sursele” lor sînt puterea însăşi pe care nu o clatină cu nimic, doar o reprezintă.

Din întregul filmuleţ nu reţinem decît straniul. Gluma cu “fumatul” a fost omniprezentă pe facebook. Mărturisirea a fost livrată ca un  început de transă mistică. Vreun şantaj ascuns care a produs o erupţie impresioantă de dramoletă. Asta e suprafaţa unui compromis făcut de un întreg grup de jurnalişti care nu mai ştiu nici ei ce sînt, parteneri de afaceri cu politicieni, clienţi, subordonaţi, tovarăşi de pahar sau de trabuc.

Săptămîna trecută, cei de la Reporter Virtual trucau un portret cu un Turcescu bătut. Am scris că mi se pare o făcătură de doi bani. Turcescu mi-a răspuns nervos că el chiar vorbeşte pe bune şi că se simte ameninţat. Sceneta de aseară nu mă lămureşte cîtuşi de puţin.

Tot ce pot spune e că probabil vedem mici scene dintr-o bătălie a facţiunilor din servicii care, după o perioadă de expansiune, îşi negociază schimbarea de putere şi de resurse.

[…]

Ciprian Domnisoru: Glonţul, nemernicilor ! Colonelul Turcescu era de fapt locotenent-colonel

Când afla în 2010 că fusese avansat la gradul de colonel , Robert Turcescu spunea:

“N-am stiut despre un astfel de ordin! Daca as fi stiut, si spun asta pentru mintile spalate, ar fi trebuit sa am un livret, iar in raspunsul de la MaPN s-ar fi precizat ca trebuie sa predau livretul. Pe scurt: cineva mi-a pus numele pe o hârtie vrand sa ma faca, fara stiinta mea, colonel“, scria Turcescu în 2010.

Turcescu a găsit livretul care nu era, prezentându-l ieri seară drept mărturie că a fost ofiţer acoperit, perpetuând tema preşedintelui Băsescu. Într-o mărturisire patetică la B1TV, Turcescu ne-a lămurit că nu mai poate trăi cu ruşinea de a vorbi, ca jurnalist, despre ofiţerul acoperit, câtă vreme el însuşi e un astfel de specimen.

[…]

Cristian Teodorescu: O cumplită decepție

Dacă cineva deconspiră un ofițer acoperit, îl paște pușcăria. Dar dacă un ofițer acoperit se deconspiră singur?

Nu văd de ce nu l-aș crede pe Robert Turcescu că a fost pînă ieri ofițer acoperit. Din ce spunea el aseară la B1 reiese că cineva i-a dat copii după livretul lui de locotenent-colonel și după ștatul de plată. Ca să-l șantajeze? Dacă da, în ce scop? Să (nu) facă ceva? Să (nu) spună ceva? Sau ținta acelui cineva a fost Turcescu însuși, să-l compromită și prin el să compromită și postul de televiziune la care lucrează?

L-a amenințat acel cineva pe Turcescu că dacă nu se dă singur de gol, trimite și în altă parte copiile pe care i le-a pus „în mînă”? În cazul în care l-a amenințat astfel, i-a dat un timp de gîndire?

Dar dacă deconspirarea lui Robert Turcescu e doar un prim pas dintr-un plan mai mare pentru anihilarea mai multor ofițeri acoperiți? Dacă apropiata plecare a lui Băsescu de la Cotroceni produce conflicte între servicii sau în interiorul unui serviciu, iar Băsescu, prevenit fiind, încearcă să dea impresia că el conduce ostilitățile și agită petarda ofițerului acoperit? În acest caz, a primit Băsescu un prim răspuns prin sacrificarea spectaculoasă a unui pion util lui?

Turcescu mi s-a părut aseară iritat, răvășit și temător, ca unul căruia îi scăpase situatia de sub control. Era cînd agresiv cu cei din studio, cînd retractil. Părea dornic să spună mai multe, dar nu îndrăznea, ca și cum s-ar fi temut de consecințe pe care doar le bănuia. A rostit de mai multe ori cuvîntul „judecător”, de parcă ar fi vrut să se pună la adăpost de ceva mai rău decît faptul că s-a autodenunțat. E cu putință însă ca dorința lui de a ajunge în fața unui judecător să fi fost provocată de dorința de a-l trage după el pe cel care i-a adus hîrtiile și pe care nu-l poate da în vileag, fiindcă ar intra în conflict cu legea?

Nu cred că întrebările astea vor avea prea curînd răspuns. Știm doar ceea ce a spus Turcescu însuși, că a fost ofițer acoperit, ceea ce s-ar putea să-l termine ca om de presă. Probabil că Robert Turcescu nu e singurul ofițer acoperit din presă. Asta nu mă încălzește cu nimic: gîndul că fostul meu coleg de redacție la Cotidianul lucra și sub acoperire în timp ce, la vedere, era jurnalist mi-a provocat o cumplită decepție.

• Patrick Andre de Hillerin: Adio, Robert! N-am să plâng!

În sfârșit, cariera în media a lui Robert Turcescu a luat sfârșit. Cu artificii, cu zgomot de tobe, cu lacrimi și delir mistic. Dar, orice s-ar întâmpla de azi înainte, revenirea lui Robert Turcescu în media ar fi mai rușinoasă decât cea a lui Șerban Huidu.

[…] Eu cred că este un bluff. O cacealma sinistră. Cred că “documentele” sunt false. Dar există varianta ca informațiile din documentele false să fie reale. Nu știu. La ora asta nu știu absolut nimic cert despre aceste self-dezvăluiri.

Dar știu, cu certitudine, că azi, duminică, 21 septembrie 2014, cariera de “jurnalist” a lui Robert Turcescu a luat sfârșit.

Oricare ar fi adevărul, de azi înainte este imposibil ca Turci să mai apară în fața unor telespectatori sau a unor cititori cerșind credibilitate.

Sunt două variante. În prima variantă, acceptând că a fost cu adevărat ofițer acoperit, a mințit până acum, când isteriile lui live erau privite drept indignarea unei “voci a dreptei”, când, de fapt, erau indignarea manevrată a unei voci a Securității de tip nou. În a doua variantă, în care n-a fost ofițer acoperit, Robert Turcescu face un joc dement, cerând judecarea lui rapidă pentru ca și “acoperitul” pe care urmează să-l dezvăluie Băsescu să beneficieze de un tratament similar. Dacă face acest joc, Robert Turcescu nu o face gratuit. O face pe bani foarte mulți. Oricum, el se arăta scârbit de presă de minim doi ani de zile. Banii de la B1 îi veneau greu, ajungând la întârzieri de 6 luni. Erau mulți, e drept, dar și întârzierile astea, te cam scârbesc.

Unde greșesc eu este atunci când spun că Turcescu își va termina cariera de “jurnalist”. Pentru că el n-a fost niciodată jurnalist. A fost DJ, MC, vedetă tv, dar jurnalist niciodată. Așa că rectific: orice carieră ar fi avut Turci până acum în media, ea se sfârșește azi, indiferent de variante.

Mult succes, Robert, în noua carieră de propagandist asumat. Era cam de porc să fii propagandist acoperit.

[…]