INCA NE MAI RABDA DUMNEZEU PENTRU RUGACIUNILE CUVIOSILOR ASCUNSI DE LUME, DAR OARE VOM PRICEPE SI NE VOM CAI? “Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua… Situatia asa merge”
Si sursele traditionaliste grecesti confirma ceea ce am scris la:
Asadar, reproducem, cu acordul autorilor blogului Pelerin Ortodox, articolul:
DIN FERICIRE, LA VIENA AM EŞUAT…
“La un eşec au ajuns şi de această dată lucrările Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi catolici. Dezbaterea privind primatul papal nu a dus nicăieri. Cu toate că nu a fost dat publicităţii niciun comunicat oficial (intre timp a fost dat, n.n.), toate informaţiile indică faptul că nu s-a înregistrat niciun progres în discuţiile de la Viena. Ortodocşii şi catolicii au căzut de acord că realizarea unirii se găseşte în viitorul îndepărtat.
Un episcop ortodox, care a participat la Dialog, s-a pus cu opozanţii şi a amintit de Dafni (spitalul de nebuni) (de acolo au evadat doar unii zelotişti extremişti sau şi unii ecumenişti?), dar cu toate acestea n-a avut de spus nimic esenţial despre conţinutul dezbaterilor de la Viena. Atât de mare a fost entuziasmul legat de „progresul” Dialogului, încât următoarea întâlnire va avea loc peste doi ani (şi nu după un an aşa cum se obişnuia), evident, pentru că toţi înţeleg că Dialogul, în condiţiile şi cu persoanele cu care se desfăşoară, nu duce nicăieri….
Din fericire am (au) eşuat la Viena. De-acum este timpul ca ecumeniştii să conştientizeze că papa nici vorbă să facă vreun pas de pocăinţă şi să abandoneze manifestările filocatolice şi rugăciunile în comun. Dacă ceva ar putea să-i mântuiască pe catolici este pocăinţa lor şi acceptarea Teologiei Ortodoxe Patristice (a Părinţilor) pe care suntem chemaţi nu doar să o oferim nefalsificată oricui are „neliniştea cea bună”, dar în primul rând să o trăim respingând duhul lumesc al traiului bun şi al totalei secularizări, care i-a condus în impas pe credincioşii papismului din Occident.
Persistenţa papei şi a cardinalilor săi în kakodoxie (rea-credinţă) şi erezie îi conduce pe simpli credincioşi ai papismului în căutarea Adevărului Evangheliei, pe care nu pot să-l găsească în duhoarea scandalurilor catolice legate de pederastie şi vanitatea papală a primatului. Ortodocşii sunt chemaţi să răspundă „neliniştii celei bune” a credincioşilor simpli din Europa, oferindu-le viaţa ascetică a Ortodoxiei, abandonându-i pe „oficialii” catolicismului (papismului) în persistenţa lor egoistă faţă de kakodoxie (erezie, rea-credinţă).
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa:
http://thriskeftika.blogspot.com/2010/09/blog-post_7117.html)
- Explicatii suplimentare am mai oferit AICI si AICI
- Sa nu uitam totusi de: TAINE SI IERURGII COMUNE CU CATOLICII LA BOCSA MONTANA SI SIRET! Dar atentie si la glasurile de sirena ale celor care vor profita de aceste abateri pentru a rupe Biserica!
GUVERNUL GREC A OPRIT FINANTAREA CENTRULUI ECUMENIST DE LA CHAMBESY
“Din cauza crizei economice pe care o traieste tara, guvernul grec a luat decizia sa opreasca finantarea Centrului ortodox al Patriarhiei Constantinopolului din Chambesy (Elvetia). In mod formal Centrul va continua sa existe, dar nu mai functioneaza, fiind amenintat sa fie inchis. Site-ul bulgar “Dveri v pravoslavie” anunta ca personalul Centrului a fost in mod considerabil redus. In ultimul timp colaboratorii Centrului munceau la pregatirea Sinodului Panortodox. Patriarhul Bartolomeu s-a referit in ultimii ani, in mod frecvent la viitorul Sinod.
Colaboratorii acestui Centru se specializasera in domeniul cooperarii interortodoxe si asistau la reuniunile Comitetului pregatitor Sinodului. Impreuna cu facultatile de teologie din Geneva si Lausanne, Centrul forma teologi ortodocsi [adica ecumenisti, n.n.].
Printre absolventi putem numara personaje eminente ale Bisericii. Centrul ortodox regrupa 3 biserici, o capela si cinci parohii ortodoxe (georgiana, araba, greaca, romana si francofona)”.
***
UN AVERTISMENT CELOR ATRASI CATRE ÎNTUNERIC SI PIERZANIE
(…) Toate aceste semne ale vremurilor sunt deosebit de negative. Sunt semne care vestesc colapsul acestei lumi, ne indica ca sfârsitul lumii este aproape si ca Antihrist este pe cale sa vina. Este foarte usor sa stam si sa privim la ele, cazând într-o stare îndemnatoare la cautarea exclusiva a semnelor negative. De fapt, oricine si-ar putea dezvolta o întreaga personalitate – un tip negativ de personalitate – întemeiat pe aceasta. Ori de câte ori apare vreo stire, auzim spunându-se: „A, da, bineînteles, asta e si va fi si mai rau.” Vine o alta stire, si altcineva spune: „Da, da, este clar ce se va întâmpla, dar acum o sa fie mai rau ca aceea.” Orice constatare a cuiva poate fi privit apoi ca o împlinire a vremurilor groazei.
Din pricina faptului ca vestile din vremea noastra sunt rareori bune, este de dorit sa le constientizam cum se cuvine pe toate, fara a afisa vreun optimism nechibzuit/desert.
Desi, în acelasi timp, trebuie sa avem în vedere scopul precis al privegherii noatsre. Urmarim semnele vremurilor nu pur si simplu pentru a afla timpul venirii lui Antihrist. Acesta e mai degraba un amanunt secundar. Urmarim semnele vremurilor ca sa cunoastem când va veni Hristos. Este un lucru de capetenie pe care trebuie sa-l retinem pentru a nu fi doborâti de întunecime, depresie, ori de vreo tendinta de retragere, în scopul adunarii de hrana pentru o mare catastrofa. N-ar fi un lucru chibzuit. Trebuie sa fim mai degraba tot mai crestini, adica sa ne gândim la aproapele nostru, încercând sa-i ajutam pe altii. Dar daca noi însine suntem insensibili/reci, întunecati si pesimisti, noi participam astfel la raceala ca semn al sfârsitului. Trebuie sa ne uneasca un duh plin de caldura prin care sa ne ajutam reciproc. Acesta este un semn al Crestinismului. Daca priviti în istorie (un alt motiv de a citi istorie bisericeasca), veti vedea ca de-alungul întregii istorii a omenirii, în tot Vechiul Testament, în Noul Testament si în toate împaratiile crestine de dupa aceea – si daca priviti la lumea pagâna, aceeasi poveste – veti observa un timp continuu/neîncetat al suferintelor. Acolo unde crestinii sunt prezenti/implicati, avem ispite/încercari si prigoniri, dar prin toate acestea crestinii au dobândit împaratia cerurilor.
Cuviosul Paisie:
“Acum e vremea ca Dumnezeu sa lucreze cu surubelnita, cu mangaierea mainii Sale ca sa repare. Lumea are o rana care s-a ingalbenit si trebuie sparta, dar inca nu s-a copt bine. Se coace raul, ca atunci in Ierihon (Isus Navi 6,24) cand a fost gata pentru dezinfectie. (…) Acum vad ceva care este aproape sa se intample, dar se amana mereu. Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua… Situatia asa merge. Dar deoarece nu stim ce ne asteapta, pe cat puteti, sa cultivati dragostea. Acesta este lucrul cel mai important decat toate: sa aveti intre voi dragoste adevarata, frateasca, nu mincinoasa”.
“Lucrurile sunt serioase. Minune este faptul că până acum lumea n-a sărit încă în aer. Dumnezeu să ne miluiască, pentru că lumea depinde de trei-patru persoane. Soarta lumii stă în mâinile câtorva smintiţi. Paremia spune: “Caii dau cu copitele şi puii de găină mor”. Aşa este. Când se iau la ceartă statele mari, cele mici, sărmanele, sunt nedreptăţite. Cele mari îşi dau cu copitele şi distrug pe cele mici. Este trebuinţă de multă rugăciune, multă rugăciune, ca Dumnezeu să lumineze pe cei mari, pentru că, dacă vor, pot distruge lumea. Dumnezeu cunoaşte multe moduri prin care să le dea şi acestora puţină luminare. Dacă Dumnezeu luminează, dă unul o poruncă şi se schimbă toate”.
Parintele Proclu:
– Noi trebuie sa ne rugam: Doamne, fie voia Ta, Doamne ai mila de soarta noastra!
Ca uite cum ii: s-ar putea, cand vine o ispita cuiva asupra cuiva, ori vrai ori nu vrai, ma simt incurcat in ite; ai vazut mustele cum se incurca in casa paianjenului… Asa si cei mari, s-ar putea sa se-ncurce; si daca ei ar lua-o de la inceput, scapa si cei mari, scapa si cei mici. Si iti spui clar, adevarul: intai ii doare capul pe cei mari, si pe urma ne doare si pe noi. Amu` toti suntem intr-o oala. Si toti care vor avea credinta, [trebuie] sa ne rugam la bunul Dumnezeu. Si noi crestinii avem datoria sa ne rugam si pentru conducatori, ca Duhul Sfant sa le lumineze mintea, sa ne poata apara, ca ei ar putea intr-o masura. Ar putea… daca vreau [vor].
Ca, adica cum ii? Nu numai ortodocsii, si celelalte limbi, si celelalte credinte… Trebuie a nu ne razbuna, a ne ruga unii pentru altii. Crestinii au datoria sa se roage mai mult, caci crestinii au adevarul in mana. Sfintii se fac sfinti numai in Biserica Ortodoxa. Si is multi care nu au evlavie la sfinti; si daca n-au evlavie, trebuie sa ne rugam: “Doamne lumineaza-le mintea, intoarna-i cu mila asupra Bisericii”... Pentru ca amestecusul ista e un semn periculos.
Parintele Gheorghe Calciu:
– Parinte, anul viitor, la Sibiu, va fi o mare intalnire ecumenica…
Parintele isi face cruce si rosteste incet, dar grav:
– Sa nu le ajute Dumnezeu!
– Dar noi ce atitudine trebuie sa avem?
– Nu demonstratii, zice Parintele linistit. Dar sa ne rugam pentru asta, sa nu le ajute Dumnezeu.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“oferindu-le viaţa ascetică a Ortodoxiei…” Daca voi vedeti aceasta viata ascetica vedeti mai bine decat mine. Unde este? Intre monahii care se cearta intre ei? in oameni de rand din tarile ortodoxe? in Patriarhii sau episcopii? Ajunge sa ai trei ortodoxi impreuna si, daca nu au un dusman comun de barfit, se vor certa intre ei. In sfarsit, daca ne uitam mai bine, vom gasi ca sunt mai multi monahi asceti in occident decat in rasarit. Si, in rasarit, doar a inceput secularizarea. Asteptam cateva ani si vom vedea (daca nu vine sfarsitul lumii)…
@ Mihai:
Unde este?
ACOLO UNDE ESTE ASCUNSA SI NU SE AFISEAZA!
Asa cum am spus, voi vedeti mai bine decat mine. Intr-adevar se ascunde foarte bine
Mai cauta, nu e pe toate drumurile si nici nu se autotrambiteaza pe net. Dar exista. Cand nu va mai fi, atunci chiar va fi sfarsitul sfarsitului. Dumnezeu este insa viu si lucreaza. Si prin sfintii Sai.
http://theologhia.wordpress.com/2010/09/29/noul-primar-al-moscovei-doreste-mentinerea-politicii-de-a-nu-autoriza-paradele-homosexualilor/
Film youtube in care se vorbeste despre viata ascetica mai avansata si (relativ) contemporana din Romania. Puteti auzi pe Pr. Ioanichie Balan, Pr. Cleopa, cat si un padurar care cunoaste sihastrii care locuiesc sub pamant, “da, sub pamant”. 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=ZqEDhKKPl-o
Mihai
(si nu numai)
Ascetismul nu este un criteriu de judecare a ortodoxiei cuiva. In Biserica primeaza criteriul dragostei fata de Adevar iar viata de nevointa este doar o expresie a acesteia. Se confunda cauza cu efectul. Exemplul din Limonariu cu acel parinte care accepta orice apelativ cu conotatie negativa, mai putin pe cel de eretic este deja ‚clasic’. Evident nu sustine nimeni ca trebuie sa fim imorali.
Din pacate pe filiera occidentala, mai ales din spatiul catolic, unde se pune accentual pe moralism nu pe adevar, ne-a parvenit si noua tiparul dupa care este privita Ortodoxia ca un curent crestin ‘mistic’, ‘ascetic’, si nu ca o centrare ontologica pe Adevar. Exista o legatura indisolubila intre adevarul de credina-dogma si viata. Sfantul Vasile cel Mare numeste adevarul tainic al Sfintei Treimi ‘marea dogma a evlaviei’.
Dau niste exemple: patriarhul Eutihie era un calugar foarte ascet insa cu toate astea este ereziarh (monofizit). Tot pe filiera occidentala se incearca introducerea (‘reabilitarea’) in Biserica a unor eretici: Origen si Evagrie. Care este argumentul in favoarea lor: ‘viata ascetica’ caracterul profound ‘mistic’ al scrierilor. Celor care se vor simti lezati de faptul ca ‘indraznesc’ sa ma raportez astfel la niste persoane ‘la moda’ le amintesc ca Parintele Staniloae, cat a fost in colegiul de redactie al seriei PSB s-a opus categoric editarii lui Origen. Pomenindu-i ca eretici fac ascultare de constiinta Bisericii, care s-a exprimat sinodal si nu ma fac partas unora care s-au trezit dupa vreo 14 secole ca ‘a gresit Biserica’. Nu mai zic ca au fost si Parinti anteriori Sinodului V care au sesizat ereziile lui Origen (Sf Ierarhi Metodie si Epifanie). Recunosc ca am fost impresionat de argumentele de ordin ‘istoric’ al sustinatorilor acestui curent, insa cand am constatat ca defapt sunt foarte selectivi in alegerea evenimentelor istorice, mai ales cele legate de Sindul al V-lea ecumenic, mi-am dat seama ca avem de-a face cu o ideologie (periculoasa). Date istorice trecute de ei sub tacere se gasesc in scrierile Parintelui John Meyendorf.
Si pornind de la ideea anterioara ajung la o stire pe care nu a comentat-o nimeni. Este stiut rolul important pe care l-a avut Gabriel Bunge in ‘reabilitarea’ lui Evagrie. Deunazi am aflat ca ‘parintele GB a trecut la Ortodoxie’, insa nu am gasit detalii in ceea ce priveste primirea lui. Tare ma tem ca nu a fost primit precum Parintele Placeide Deseille, adica prin botez si hirotonie. Cata vreme nu se confirma acest lucru cei care folosesc apelativul ‘parinte’ in cazul de fata ar trebui sa-si dea seama ca recunosc tainele unor eretici…
@gheorghe bumbescu:
Credem ca e cam tare sa afirmam ca primirea lui Gabriel Bunge in Biserica Ortodoxa (probabil) doar prin mirungere ar fi echivalenta cu recunoasterea tainelor ereticilor. Aici, eventual, ar putea fi o problema canonica de justete a iconomiei. In istoria bisericii s-a mai practicat acest gen de iconomie cu eretici semi-arieni sau cu donatisti. Asadar nu stim daca este vorba de un act ecumenist de relativizare, fiindca nu stim, altfel, ce rost mai avea sa isi asume convertirea la ortodoxie si sa se faca chiar un eveniment din acest lucru… Daca e sau nu un cal troian aici, ramane de vazut, insa lipsesc multe date. In rest, despre Origen, Eutihie, Evagrie ati punctat foarte bine problemele esentiale.
http://theologhia.wordpress.com/2010/09/30/biserica-ortodoxa-rusa-spune-ca-nu-au-existat-noutati-in-discutiile-comisiei-pentru-dialog-catolic-ortodox-de-la-viena/
O analiza care considera ca amanarile de la Viena au substrat mai degraba politic decat dogmatic. O ipoteza pe care si noi o avem in vedere si de care trebuie tinut cont. Cu toate acestea, de remarcat ipocrizia jurnalistului, care se intreaba inocent care presa a raportat progrese la Viena. Pai… tocmai presa pentru care lucreaza, adica Reuters, intr-un articol la care a colaborat… tocmai el! 🙂 – http://theologhia.wordpress.com/2010/09/25/raportul-presedintilor-comisiei-de-la-viena-progrese-promitatoare-in-vederea-unirii/
admin
Bun, sa zicem ca s-a aplicat iconomia si prin mirungere are si botez valid. Accept si ma bucur ca a devenit madular al Bisericii. Dar de aici pana la afirmatia ilogica, de pe alte site-uri ca ‘Ieromonahul .. Gabriel Bunge a devenit fiu al Bisericii Ortodoxe’ e o cale lunga. De aceea am zis ca as vrea sa aflu detalii referitoare la primire pentru a nu ma pronunta in necunostinta de cauza.
Eu personal ma tem ca e vorba de un ‘cal troian’ si nu ma refer la persoana, nu am nimic cu Gabriel Bunge, ci la o ideologie pe care o poarta cu el, despre care am vorbit mai sus. In fine, vom vedea in timp care sunt roadele si daca a fost doar o ingrijorarea a mea nefondata.
Cat priveste tema ‘botezului ereticilor’ nu e locul aici sa o discutam, eu deocamdata ma documentez asupra ei insa o fac din convingerea ca sub aceasta terminologie (‘botezului ereticilor’) ni s-au ‘servit’ si neadevaruri la facultatile de teologie (tot pt a se justifica niste tendinte ecumeniste). Este foarte important ceea ce afirma Sf Vasile in ceea ce este numit primul sau canon: este necesara printre altele si cercetarea credintei (invataturii trinitare) a celor care au savarsit botezul.
Referitor la Filioque, care in esenta este o erezie trinitara, citez din Pr. Staniloae, (Dogmatica, Vol. I, ed.2 1996, sublinierile cu majuscule imi apartin): ‘Invatatura catolica despre purcederea Duhului Sfant de la Tatal
si de la Fiul … PACATUIESTE IMPOTRIVA celor doua puncte expuse mai sus: a extinderii generoase a iubirii dintre Tatal si Fiul si a mentinerii distincte a Persoanelor lor, BA CHIAR A PERSOANEI SFANTULUI DUH’ (p. 216).
(a se vedea ceva similar in canonul Sf Vasile, unde vorbeste despre pacatul impotriva Duhului Sfant).
Alt citat: ‘Identificarea planului personal cu planul fiintei si derivarea planului creational din planul divin al fiintei duc conceptia catolica APROAPE DE PANTEISM’ (p. 218).
Mai ramane de facut o precizare, pentru cei carora li se pare poate dura incadrarea in categoria ereziei a invataturii filioque. Asa cum au abservat Ioannis Karmiris si Pr. Gheorghe Metallinos in Biserica nu avem numai 7 Sinoade Ecumenice! Cifra 7 e de provenienta scolastica, pe care au primit-o unii dintre participantii la sinoadele unioniste. Catolicii au inlaturat ce nu le convine, anume sinodul intrunit sub Fotie cel Mare in anul 879 si care intruneste toate caracteristicile unui sinod ecumenic. LA ACEST SINOD DOCTRINA FILIOQUE A FOST DECLARATA EREZIE (lucru la care au subscris si reprezentantii papei!).
@gheorghe bumbescu: sa puneti, va rugam, partea din comentariu despre Filioque si la ultima postare de la stiri, unde am analizat un articol indoielnic al cotidianului Lumina pe aceasta tema ( http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/09/30/pasi-decisivi-in-directia-guvernului-european-statele-nationale-intre-barosul-european-al-austeritatii-si-nicovala-haosului-social-se-agita-din-ce-in-ce-mai-puternic-sperietoarea-terorismului-ni-s/ ). Cine stie, poate or vedea si autorii de articole referintele pe care le-ati dat…
Cu privire la Bunge si problema botezului in general, suntem in acelasi gand.
o rectificare: sublinierea mea din citat (‘ba chiar a persoanei Sfantului Duh’) se refera la ‘mentinerea distinctiei’, adica filioque anuleaza distictia ca persoana a Duhului Sfant. Eu legasem prin subliniere de ‘pacat impotriva’. Oricum tot acolo ajungem, credinta Trinitara e descoperita de Sf. Duh si cei care o modifica pacatuiesc impotriva Lui.
@ Gheorghe Bumbescu
As vrea sa va raspund cu privire la ceea ce ati scris mai sus:
Este stiut rolul important pe care l-a avut Gabriel Bunge in ‘reabilitarea’ lui Evagrie. Deunazi am aflat ca ‘parintele GB a trecut la Ortodoxie’, insa nu am gasit detalii in ceea ce priveste primirea lui. Tare ma tem ca nu a fost primit precum Parintele Placeide Deseille, adica prin botez si hirotonie. Cata vreme nu se confirma acest lucru cei care folosesc apelativul ‘parinte’ in cazul de fata ar trebui sa-si dea seama ca recunosc tainele unor eretici…
Eu personal ma tem ca e vorba de un ‘cal troian’ si nu ma refer la persoana, nu am nimic cu Gabriel Bunge, ci la o ideologie pe care o poarta cu el,
Da, intr-adevar si eu cautand pe web nu am gasit detalii cu privire la felul in care s-a facut trecerea la ortodoxie a lui Gabriel Bunge. In schimb, numai contextul in care s-a facut acest lucru, ma determina sa fiu susceptibila ca, aceasta, ar fi avut aceleasi etape ca si in cazul parintelui Placide Deseille, care a fost botezat in Muntele Athos. Atat intr-un caz, cat si in celalalt, sunt evitate referirile la aceste “detalii” de trecere la ortodoxie, tocmai pentru faptul ca in ortodoxie se ia in calcul si iconomia…
(…)
E gresit sa afirmi ca sunt valide tainelor ereticilor, bazandu-te pe interpretarea gresita a faptului ca preoti catolici sunt primiti in ortodoxie fara hirotonire, in calitate de preoti ortodocsi. Acest fapt insa nu valideaza tainele ereticilor, pentru ca ei nu pot avea taine valide veci. Daca sa zicem, la ora actuala, un preot catolic este primit in sf munte la ortodoxie, prin botezare si hirotonire, iar in grecia, alt preot papistas este primit ca preot ortodox fara a i se face slujba botezului si fara hirotonie, numai prin mirungere sau chiar numai citindu-i-se niste exorcisme, asta nu inseamna ca in prima situatie nu se recunosc validitatea tainelor catolicilor, iar in a doua situatie se recunosc. Caci tainele papistilor nu pot fi si valide si nevalide in acelasi timp. Ori is valide ori nu. Si adevarul e ca la eterodocsi nu sunt valide niciodata. Primirea ereticului fara slujba botezului, prin pogoramant, inseamna ca se considera ca ereticul are deja forma exterioara a slujbei facuta asupra lui de eretici ( atunci cand forma exterioara a slujbei este la fel ca la ortodocsi ), fara insa ca aceasta forma exterioara sa aiba si continutul care e harul, si pe care ereticii nu-l pot da. Venind el in biserica ortodoxa i se da lui si harul, fara a mai repeta partea exterioara care e slujba. Har care se da prin mirungere sau chiar si numai prin exorcisme. La fel si cu hirotonia. Asta nu valideaza insa tainele ereticilor.
Sa zicem ca slujba exterioara e un pahar, iar harul e apa din pahar. Ortodocsii iti dau un pahar plin cu apa caci au taine valide. Ereticii nu au apa, asa ca iti dau paharul gol. Un eretic ce are pahar gol de la ai lui, venind la biserica ortotoxa, el poate fi primit dandu-i-se un pahar nou dar plin cu apa ( i se face slujba botezului ), sau i se umple doar paharul care il avea deja de la eretici ( i se face doar mirungere si exorcisme sau doar exorcisme ). Asta nu inseamna ca paharele ereticilor ce nu au venit la ortodoxie ar fi pline cu apa, caci odata ce nu au venit la ortodoxie nu aveau de unde sa ia apa, care o dau doar ortodocsii. Simplu, nu ? Situatia de mai sus, adica primirea concomitenta, in doua moduri diferite ( refacere a slujbei si ne-refacere ) a ereticilor, a aceluiasi soi de eretici ( din aceeasi erezie sau secta ), a existat de exemplu si pe vremea sf Vasile, si acest sfant a zis, cum era si normal, ca in nici una din cele doua situatii nu se valideaza tainele ereticilor.
Erezia asta cu validarea tainelor ereticilor e scornita de ecumenisti. Nu se valideaza slujba decat asupra celui ce este primit in ortodoxie si nu asupra tuturor ereticilor, care raman in erezia lor. Si se valideaza numai prin citirea unor exorcisme speciale care sunt intocmite tocmai pentru situatia primirii unor eretici fara rebotezare. Prin aceste exorcisme citite de un preot ortodox asupra unui eretic ce se leapada de erezia sa, se da harul. In asta consta pogoramantul. Dar slujbele facute de eretici raman fara har intotdeauna.
A se verifica informatiile importante ce au mai aparut in legatura cu Comisia de la Viena:
Analiza intalnirii facuta de blogurile traditionaliste grecesti: http://acvila30.wordpress.com/2010/10/02/%E2%80%9Ewaterloo%E2%80%9D-pentru-ecumenisti-dialogul-cu-catolicii/
Theologhia a publicat comunicatul oficial al Comisiei: http://theologhia.wordpress.com/2010/10/02/comunicatul-de-la-finalul-intalnirii-comisiei-mixte-pentru-dialog-teologic-de-la-viena/
Si tot de la Theologhia, un articol care reprezinta pozitia catoliclor (si in care se simt subtile unde de resentiment fata de IPS Ilarion): http://theologhia.wordpress.com/2010/10/01/ortodoxia-la-est-de-vest/
IPS Ilarion spune ca “dezbinarea”/fanta din dialogul ortodoxo-catolic de la Viena nu corespunde realitatii.
Asa cum a precizat IPS Ilarion Alfeyev, presedintele departamentului de relatii externe al Patriarhie Moscovei, documentul de lucru al comisiei mixte internationale pentru dialogul teologic intre Biserica romano-catolica si Biserica ortodoxa difuzat de media, nu reflecta pozitia partii ortodoxe asupra problemei primatului episcopului Romei si nu poate fi examinat decat ca un material de lucru in lucrarile ulterioare.
Contrar afirmatiilor presei, in timpul reuniunii comisiei teologice ortodoxo-catolice de la Viena, nicio “dezbinare” nu a fost facuta. . Reuniunea a fost in intregime consacrata examinarii rolului episcopului Romei in primul mileniu. Un document, discutat anul trecut in Cipru a fost in mod prealabil preparat de catre coomitetul de coordonare al comisiei. Schita acestui document a fost gasita de presa si a fost publicata.
A priori se gandea ca acesta putea sa fie terminat in timpul discutiilor de la Viena. Totodata a fost un alt lucru care s-a produs: mult timp a fost consacrat discutiei statutului textului in cauza. De la inceputul reuniunii membrii ortodocsi au insitat pentru ca “documentul din Creta” sa nu fie nici publicat in mod oficial in numele comisiei, nici semnat de membrii ei. Din punctul nostru de vedere acest document necesita o revizuire majora, dar chiar dupa revizuire el nu poate avea decat un statut de “document de lucru” (instrumentum laboris) folosit in prepararea documentelor ulterioare, dar el insusi nu poate avea statutul de document oficial.
“Documentul din Creta” are un caracter strict istoric si, vorbind de rolul episcopului din Roma, nu mentioneaza aproape deloc episcopii din alte Biserici locale din primul mileniu, ceea ce da o idee incorecta asupra repartitiei puterilor in Biserica primitiva. Printre altele, in acest document nu este enuntat in mod clar, si precizat, ca jurisdictia episcopului Romei din primul mileniu nu se extindea si in Orient. Ramane de sperat ca aceste lacune si omisiuni vor fi abordate în momentul finalizării textului.
Dupa o lunga discutie, comisia a decis ca acest document trebuie neapart să fie refăcut şi că decizia finală privind statutul său sa fie prezentata la urmatoarea reuniune plenara următoare a comisiei, şi anume, în doi ani, probabil. Pentru această dată, un proiect de nou document va fi dezvoltat: va avea in vedere aceiasi problematica, dar din punct de vedere teologic.
Pentru participantii ortodocsi, este clar ca, in primul mileniu, jurisdictia episcopului Romei se extindea in mod exclusiv la Vest, in timp ce in Oreint teritoriile erau repartizate intre 4 patriarhate: Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim. Episcopul Romei nu avea nicio competenta directa asupra Orientului, cu toate ca in anumite cazuri episcopii din Oreint faceau apel la el in calitate de arbitru in disputele teologice. Demersurile in cauza nu aveau un caracter sistematic si nu puteau in niciun mod interpretate in sensul ca episcopul romei ar fi fost considerat in Oreint ca detinatorul autoritatii supreme in Biserica universala.
Sper ca in reuniunile urmatoare ale comisiei, partea catolica sa fie de acord cu aceasta pozitie, care este confirmata de numeroase marturii istorice.
http://theologhia.wordpress.com/2010/10/07/sinodul-biseriii-ortodoxe-ruse-a-aprobat-pozitia-delegatiei-ruse-trimise-la-viena-la-intalnirea-comisiei-internationale-mixte-pentru-dialog-teologic-catolic-ortodox/