IPS TEOFAN (video) – predica la Nasterea Maicii Domnului, citandu-l pe Simion Mehedinti, cu referire la PRIMIREA REFUGIATILOR vs. PUSTIIREA TARII prin NE-NASTEREA COPIILOR: “Tu, popor român, să nu te temi dacă vor veni străinii peste tine! Să te temi atunci când mamele nu vor mai face copii!”

9-09-2015 6 minute Sublinieri

Mărturie vie a evlaviei monahale româneşti, Mănăstirea Vorona din judeţul Botoşani şi-a sărbătorit astăzi, în ziua praznicului Naşterii Maicii Domnului, principalul hram. Bucuria sărbătorii a fost întregită de oficierea slujbei de sfințire a bisericii din cimitirul așezării monahale. Locașul îl are ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae și a fost ridicat în anul 1836 de arhimandritul Rafail, starețul Mănăstirii Vorona. În ultimii ani s-au efectuat lucrări de restaurare și pictură. Slujba de sfințire și slujba Sfintei Liturghii au fost oficiate de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul românilor ortodocşi din Europa de Nord şi de Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurați de un numeros sobor de preoți. La eveniment au fost prezente oficialități locale și județene, precum și 2.000 de credincioși, veniți din mai multe județe ale țării. Conform tradiţiei, credincioşii prezenţi la hramul Voronei s-au închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost scoasă din sfântul altar al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ şi aşezată în curtea aşezării monahale.

„Liturghia este anticameră a Împărăției Cerurilor”

După citirea Evangheliei din cadrul Sfintei Liturghii, cuvântul de învățărură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Episcop Macarie, care a vorbit despre scopul vieţii creştine – mântuirea sufletului:  Scopul nostru, al tuturor – familia mică și familia mare – este mântuirea sufletelor noastre și dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. De aceea ne-am adunat la această slujire euharistică, pentru a cere ocrotirea Maicii Domnului și pentru a ne simți împreună cu Maica Domnului ca fii ai Împărăției; Liturghia este anticameră a Împărăției Cerurilor”.

La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a subliniat faptul că viitorul neamului nostru și temelia vieții creștine îl reprezintă ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și nașterea de prunci:

„Mesajul Bisericii în ziua Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este următorul: pentru ca omul să fie fericit în viaţa de mănăstire sau în viaţa de parohie, de familie, trebuie să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Iar, a doua pricină pentru ca omul din lume să fie împlinit, este naşterea de copii. «Fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt». Dacă privim cu atenție asupra lumii, asupra a tot ceea ce înseamnă lucru frumos și adevărat, putem spune că doar cei care împlinesc aceste două lucruri sunt cu adevărat fericiți: cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc pe el și cei care nasc copii și îi cresc în frică de Dumnezeu, în rușine de oameni și în iubire de neam. (…)

Privim în aceste zile la tot ceea ce se întâmplă în lume și în Europa. În general ne întristăm și zicem că nu este bine să vină atâția străini la noi, să vină atâția străini în Europa, pentru că nu sunt creștini. Un mare bărbat al neamului nostru, după numele lui, mare pedagog și ministru, Simeon Mehedinți, a spus câteva lucruri parcă profeții pentru ziua de astăzi: «Tu, popor român, să nu te temi dacă vor veni străinii peste tine! Să te temi atunci când mamele nu vor mai face copii!». Și spunea acest lucru într-o perioadă în care în țară erau 8 milioane jumătate de români și se nășteau 300.000 de copii pe an. Acum suntem cel puțin de două ori mai mulți ca număr, însă nașterile de prunci au scăzut la jumătate – 180.000”.

Persoanele ce au sprijinit lucrările  de restaurare a bisericii din cimitirul Mănăstirii Vorona au primit distincţii de vrednicie din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. De asemenea, stavrofora Teofana Scântei, stareţa Mănăstirii Vorona, a primit din partea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan o icoană cu Maica Domnului, aceasta oferind, la rândul ei, câte o icoană cu Sfântul Ierarh Nicolae celor trei ierarhi care au slujit.

Astăzi, în zona Voronei este un alt motiv de sărbătoare. Mănăstirea Sihăstria Voronei îşi cinstește ocrotitorul, pe Sfântul Cuvios Onufrie, de la a cărui canonizare s-au împlinit 10 ani. Cu acest prilej, va fi oficiata Sfânta  Liturghie arhierească şi se vor sfinţi clopotniţa şi altarul de vară al mănăstirii. Vor sluji Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei,  Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul românilor ortodocşi din Europa de Nord şi Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

În discuţiile aprinse şi pline de controverse despre actuala invazie musulmană în Europa creştină şi despre consecinţele certe pe care ea le determină în structura etnică şi religioasă a ţărilor europene, prea puţin se analizează subiectul şi în termeni de autodefinire a noastră, a europenilor, raportat la această populaţie orientală care pătrunde adânc şi în număr copleşitor in Europa. De aceea am început încercarea acestui demers cu un cuvânt al lui Simion Mehedinţi surprinzător de potrivit pentru abordarea subiectului din acest unghi.

Nu sunt multe fenomene în istorie atât de fascinante precum ciocnirea dintre două culturi profund diferite, aflate la extreme de gândire, de atitudine şi acţiune. De obicei, în istorie, astfel de întâlniri au avut loc în termeni de forţă, foarte rar realizandu-se asimilări de la sine, fără tensiuni prealabile.

Când însă litera de lege a prezentului dictează supremaţia drepturilor omului, întâlnirea – în cadrul acestui exod – a celor două culturi complet opuse, nu ar trebui sa dea naştere la scenarii de spaimă şi ameninţări. Faptul că aceste scenarii există însă şi încă la intensităţi greu de liniştit, ne face să ne întrebăm unde este adevărul. Nu vorbim aici de adevărul politic, pe care oricum istoria îl îmbracă şi dezbracă de sensuri, în funcţie de momentul în care este pus pe tapet, ci de adevărul fiinţial, acela care ne diriguieşte viaţa în funcţie de sinceritatea cu care îl căutăm şi recunoaştem.

Din această perspectivă – singura care produce cu adevărat efecte în viaţa noastră ca indivizi aflaţi, cum spunea Mircea Eliade, sub teroarea istoriei – adevărul este că, indiferent dacă sunt goniţi de foame ori sunt trimişi intenţionat in Europa, oamenii acestei civilizaţii necreştine şi aflate la extreme de gândire şi atitudine faţă de noi, pătrund zilele acestea în inima civilizaţiei europene nu ca un pumnal ci ca o străfulgerare de conştiinţă. Astfel ar trebui văzuţi de întreaga creştinătate pentru că nimic din ceea ce se întâmplă nu este altfel decât îngăduit de Dumnezeu. Or, dacă civilizaţia europeană ar avea astăzi această strafulgerare de conştiinţă la vederea lor, atunci tot cursul acestei poveşti ar putea avea un alt final.

Noi românii suntem parte din această civilizaţie europeană, purtând în acelaşi timp darul latinităţii şi harul ortodoxiei. Însă, într-o astfel de străfulgerare de conştiinţă la vederea acestor oameni atât de diferiţi de noi şi care se apropie pe zi ce trece de liniştea noastră, ca un val copleşitor apărut din senin, avem timp ca, în câteva clipe, să ne punem nişte întrebări dezarmante prin simplitatea lor: Câţi dintre noi am plâns muceniciile fraţilor noştri creştini din Siria martirizaţi lunile, anii aceştia? Câţi dintre noi ne-am pus dreapta credinţă mai presus de alte socoteli lumeşti ce ţin de politică, economie, civilizaţie?

Câţi dintre noi nu consideră că orice e străin este mai bun şi mai civilizat? Câţi dintre noi nu văd domnia legii drept singura şansă pentru ordine uitând de cuvântul unui duhovnic, cuvânt care zideşte, care dă viaţă şi de care avem atâta nevoie pentru a ne pune viaţa în ordine, premisă esenţială pentru ordinea din societate? Câţi dintre noi nu ne-am socotit numarul de farfurii pe care le putem pune pe masă pentru copiii pe care ni i-am gândit ori numarul de farfurii duse sâmbăta la Biserică pentru milosteniile datorate?

Se vede dar că civilizaţiei europene, din care facem şi noi parte, îi este teamă de invazia necreştină, fără să vadă însă că, mai înainte de această invazie, a uitat ea însăşi de creştinătatea ei întemeiată pe dragostea jertfelnică.

Avem puterea să facem acest exerciţiu de sinceritate, în ultima clipă înainte de a primi creştineşte mii de necreştini în mijlocul nostru, astfel cum ni se cere? Aceasta mi se pare a fi întrebarea fundamentală căci dacă răspunsul la ea îl căutăm cu toată deschiderea inimii şi cu toată puterea credinţei noastre, atunci nu avem a ne teme de nimic din ceea ce se va hotărî deasupra noastră, la fel cum nici trădarea lui Iuda nu a împiedicat Adevărul cu vreo temere.

„Un neam nu poate fi ucis de alte neamuri, ci se ridică sau piere numai prin puterea sau slăbiciunile sale” spunea Simion Mehedinţi. Se potriveşte această observaţie Europei atât de preocupate în ultimele vremuri să crească nivelul de civilizaţie prin recunoaşterea dreptului femeii la avort, să educe sexual copiii pentru ca planificarea familială să fie adânc implementată în societate, să ridice moartea la rang de drept? Nu este exodul de azi ori invazia la care au visat atâtea secole la rând sultanii, răspunsul la aceste întrebări. Răspunsul pe care civilizaţia creştină europeană ar putea să îl dea acestor întrebări, ar putea fi adevăruri recunoscute în aceste clipe neobişnuite, adevăruri care, prin forţa lor, pot schimba cursul istoriei acestor zile.

În acest profund exerciţiu de sinceritate – singurul salvator în astfel de clipe pentru că de la el începe schimbarea minţii şi atitudinii – continua marele înţelept român:…nu de străini avem să ne temem, ci de noi înşine. De la noi trebuie să începem socotelile”. Iar socotelile pentru noi românii stau cam aşa: în anul 1870, adică în perioada în care se năştea Simion Mehedinţi (n.1868), în România se năşteau 300.000 copii la o populaţie de 8,7 milioane de locuitori iar în anul 2013 s-au născut puţin sub 180.000 de copii la o populaţie de 2,5 ori mai mare.

Şi atunci de ce ne neliniştim? Nu am făcut oricum totul ca şi cum nu am mai trăi decât câteva generaţii? Simion Mehedinţi a fost al unsprezecelea copil din familia sa, Mihai Eminescu a fost al şaptelea copil, George Enescu a fost al optulea copil, Constantin Brâncuşi a fost al şaselea copil şi am putea continua uimitoarea enumerare în lipsa căreia cultura română nu ar fi existat.

De aceea, în faţa infuziei de refugiaţi ce urmează şi la noi în ţară, ne putem linişti cu urmatoarele cuvinte profetice ale marelui vrâncean, scrise acum aproape un secol „Cei care trăiţi în sate sănătoase, cu mulţi copii, cu multă muncă şi multă economie, să ştiţi că nici un duşman nu vă va putea răpune. Satele şi târgurile unde nu-s copii destui, unde nu-i muncă şi cruţare destulă, în curând vor fi în mâinile străinilor, căci nicio lege de pe faţa pământului nu poate scăpa de la moarte pe cel care se ucide singur (Simion Mehedinţi – Socoteli cu străinii, 1924)

În termenii în care propuneam la începutul articolului sa ne vedem pe noi raportat la acest exod, constatăm că civilizaţia europeană şi-a trăit istoria ultimelor vremuri ca şi cum ar fi fost singură pe pământ iar nouă, românilor de azi, probabil că numai o adâncă mişcare a inimilor ne mai poate reda puterea de a ne întoarce faţa spre adevărurile de care noi, nu alţii, suntem vinovaţi. Cui îi revine însă rolul să ne mişte inimile spre recunoaşterea acestor adevăruri şi spre rugăciunea pentru a trece – a câta oară – o nouă cumpănă a istoriei?

Autor: Ana Vrânceanu, Vrancea Media

simion-mehedinti

Cititi si:

Legaturi:


Categorii

Articolele saptamanii, Criza refugiatilor/ imigrantilor, IPS Teofan Savu, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “IPS TEOFAN (video) – predica la Nasterea Maicii Domnului, citandu-l pe Simion Mehedinti, cu referire la PRIMIREA REFUGIATILOR vs. PUSTIIREA TARII prin NE-NASTEREA COPIILOR: “Tu, popor român, să nu te temi dacă vor veni străinii peste tine! Să te temi atunci când mamele nu vor mai face copii!”

  1. Tinand cont de directiva UE, care ne obliga sa primim 6351 de refugiati, eu pledez pt cazarea lor in Tinutul Secuiesc. Sa vada atunci angajații Primăriei Sfântu Gheorghe, ce inseamna realitate dura: cand nu vor arbora steagul Profetului unde doresc imigrantii, vor sari in aer, impreuna cu familiile lor.

  2. Pingback: MAICA DOMNULUI – ICOANA PURITATII DESAVARSITE versus AGRESIUNILE NECURATIEI, “BINE FINANTATE SI ORGANIZATE”, LA ADRESA COPIILOR si “MACELARIA” AVORTULUI CARE APASA CA UN BLESTEM PUSTIITOR ASUPRA POPORULUI ROMÂN: “Sa nu
  3. Deci rugaciunea pentru a ne feri Dumnezeu de navalirea altor neamuri a devenit caduca. Cate un pic, pic se schimba ortodoxia.

  4. @ emilian:

    Asta-i buna… de parca asta inseamna “navalirea altor neamuri asupra noastra”!?! Inseamna ca ne-a smintit de tot propaganda… Ce nu e ortodox din ce au spus Mitropolitul sau Simion Mehedinti? Ca ne-am pustiit singuri tara prin avorturi, prin desfrau, prin necredinta, prin tradarile de tot felul, prin idolatria confortului si prin propriul nostru exod economic in masa, care a lasat goale satele si orasele patriei?! Asta nu inseamna ca trebuie sa primim ca prostii mii de arabi si sa le facem moschee, dimpotriva! Doar sa vedem lucrurile din toate unghiurile si on primul rand duhovniceste si sa ne dam seama ca nu sirienii sunt vinovati de apostazia unei mari parti a acestui popor.

  5. Zelotii au sarit cu atacurile asupra IPS Teofan. Care zeloti, in majoritate, n-au niciun copil si/sau sunt necasatoriti. Cea mai dura lupta a lor e cum sa-si organizeze trupele virtuale de pe facebook, pentru a mai “salva” ortodoxia…Vai, tarisoara, patria….

  6. “Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10;28)
    “Greseala” IPS Teofan a fost ca l-a citat pe Simion Mehedinti si nu pe Hristos. Dar – deh! – credea omul ca vorbeste unor crestini nu paganilor.
    Doamne, in halul in care suntem, nu ne mai trebuie nici un terorist – ne terorizam noi singurei, unii pe altii…

  7. Cred că deja ne-am ratacit într-o oarecare masură ( foarte mult aş zice eu), căutând ortodoxia cea mai comodă, cea mai lesnicioasă, cea mai puțin jertfitoare, şi totodată, cea mai ego-motivantă, cea mai deştept şi înalt prezentată şi explicată de noi altora şi de alții nouă. Ortodoxia inimii parcă nu mai există. Parcă a pierit. Traim o ortodoxie a amabilităților reci, o ortodoxie emoțional -sentimentaluluişi vizualuilui, a senzorialului, a faptelor făcute să se vadă, să justfice celorlalți, a justificarii înalțimii noastre, nobleței, deşteptăciunii şi valorii noastre. O ortodoxie traită pentru a fi arată oamenilor. Ce spune aceasta? Spune că Dumnezeu, ori e prea departe, ori l-am coborât la nivelul omului şi îl vedem doar în om spre a ne justifica, arăta (impune adrsea), ori nu prea există în inimi, în cugete, conştiințe şi credință. Dumnezeu poate fi şi există în semeni, dar ca chip. E xistă darul şi Harul, (în fircare, poate…) -şi trebuie să fim- Hristofori, adică purtatori de Hristos-, dar Dumnezeu este cel pe care trebuie să-l iubim fară limite. Nevazut dar omni-prezent şi atot-cuprinzator. Împarația Lui, e înlauntru nostru. Acolo trebuie să şi lucrăm. Nu la vedere. Nu emo… nu public, ci tainic. Să ascundem totul înlauntru. Cã de fi voia Lui, se va vedea (şi afară), cele ce sunt înlauntru, dar la vremea lor, şi când chiar sunt, când El ştie, şi vede că sunt, nu când ni se pare nouă ca ar fi.
    Dacă inima noastră ar fi sus (sus să avem inimile…- sf.liturghie), am înțelege ce a simțit IPS Teofan, ce a pus în acel mesaj. Pentru că s-a adresat inimiilor ortodoxe, nu minților judecătoare, nu inteligenței cautarii posibilelor greşeli, vinovății sau scăpari.

  8. Pingback: Avertismentul Arhiepiscopului Ieronim al Greciei: BALCANII SE VPR TRANSFORMA INTR-UN “BUTOI CU PULBERE” DACA IMIGRANTII VOR FI BLOCATI IN REGIUNE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare