LUAND IN SERIOS CRACIUNUL/ „In 2016 Hristos s-a nascut la ALEP, nu la Betleem”

30-12-2016 4 minute Sublinieri

alep

Ca întotdeauna în vremurile noastre, Crăciunul provoacă nemulțumirea celor care nu-și doresc simboluri creștine pe proprietatea publică sau colinde în școlile publice.

Mulți creștini găsesc acest lucru enervant și grosolan. Unii au chiar senzația că creștinismul este persecutat.

Jurnalistul Michelle Malkin scrie: “Suntem atacați de Grinchi seculariști scăpați de sub control.” Pat Buchanan merge până la a vorbi despre “crime ale urii” împotriva creștinilor.

Nu sunt de acord. În unele părți ale lumii, din Sudan până în China, creștinii sunt, într-adevăr, persecutați, chiar uciși. Însă ce se întâmplă cu opoziția simbolică a Americii față de creștinism este cu totul altceva.

Uneori cred că forțele anticreștine Îl iau pe Iisus mult mai în serios decât o fac cei mai mulți creștini declarați. Lumea occidentală, inclusiv mulți dintre cei ce se consideră creștini, a transformat Crăciunul într-o sărbătoare fadă a amabilităților. Dacă nu intri în atmosferă, cel mai probabil vei fi numit Scrooge.

Reacția naturală la Hristos este să-L respingi. Asta a spus și El. De fapt, când a fost dus la templu, copil fiind, Sfântul Simeon a prezis că va fi ținta controverselor. Mai târziu, și-a prezis propria moarte și le-a spus ucenicilor că și ei ar trebui să se aștepte la persecuție.

Cei mai aprigi dușmani ai Lui nu erau ateii; ci cei mai religioși oameni ai timpului Său, fariseii, care considerau că afirmațiile Lui erau blasfematoare – cum și erau, de fapt, conform credințelor lor.

De treabă? Aceasta este o sintagmă care nu prea I se aplică lui Iisus. A făcut minuni din iubire și milostenie, dar a avertizat despre osânda veșnică, i-a atacat și i-a insultat pe farisei și îi ataca chiar și pe cei care-L adorau, în cuvinte care ne fac să lăsăm capul în pământ.

Pentru mulți, era o amenințare. Încă este. Îl cinstim mai mult recunoscându-I prezența explozivă decât reducându-L la un simbol al manierelor elegante. La fiecare pas al lucrării Sale, și-a făcut dușmani și și-a apropiat crucificarea. Nu se crucificau oamenii pentru că erau de treabă.

Martorul negativ

Unii oameni cred că pot păstra “învățăturile” lui Hristos și ignora minunile Lui, ca și când ar fi legende. Dar asta înseamnă să confunzi Predica de pe munte cu platforma Partidului Democrat. Una dintre învățăturile Lui principale era aceea că El este fiul lui Dumnezeu: “Eu și Tatăl suntem una.” ”Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.

Învățăturile Lui sunt inseparabile de minunile Lui; de fapt, chiar învățăturile Lui sunt miraculoase. Nimeni nu mai făcuse asemenea afirmații înainte, înfuriindu-i pe pioșii farisei și uimindu-și discipolii pioși în același timp. După ce hrănise mii cu pâinile și peștii miraculoși, a anunțat că El însuși era “pâinea vieții”. Dacă nu-I mănânci trupul și nu-I bei sângele, a avertizat, nu ai viață în tine.

Această învățătură incredibilă a fost prea mult. L-a costat mulți discipoli, pe loc. Nu a încercat să-i convingă explicându-le că vorbea la figurat, pentru că nu vorbea la figurat. El prevestea Cina cea de Taină.

Practic, la fiecare pas, Iisus Și-a însoțit vorbele cu minuni. Este remarcabil că dușmanii Lui Îi disputau mai degrabă cuvintele decât minunile. Nu exista nicio îndoială cu privire la minunile săvârșite; ele atrăgeau și aveau drept martori mulțimi mari de oameni. Semnificația lor era partea controversată.

S-a dus… Cum cine? Magia Crăciunului…pentru că în ea credem, mai mult decât în Naşterea unui Prunc ce a adus speranță întregii lumi. „A fost frumos de Crăciun”, am putea spune fiecare, după gustul ce îl avem după cele trei zile.

Pentru unii mai dulce, pentru alţii, poate, mai puţin dulce. Totuşi, ce rămâne după „magia Crăciunului” ce ne-a fost injectată prin toate mijloacele posibile?

Gustul meu dulce, îmi vine din Liturghie, din toate momentele în care m-am simţit îmbrăţişat de Hristos, Cel care zilele acestea nu a rămas în icoană ci S-a făcut Trup şi Sânge spre împărtăşirea noastră. Trăiesc înainte de Liturghia de Crăciun şi după Liturghia de Crăciun.

A fost cu tihnă. Multă şi aducătoare de bucurie. O bucurie pe care, credeam eu, oarecum o meritam…

A fost cu tihnă pentru că am avut de a alege dintr-o sută de biserici…

Ce bucurie poate aduce o Liturghie ce revine, pentru prima dată după patru ani, într-o localitate ce a fost pustiită pentru creştini?

 În anul 2016 Hristos s-a născut la Alep. Nu la Betleem!

De 2000 de ani Liturghia a fost neîntreruptă la Alep. Pănă în anul 2013…Când…la sfârşit de august, rebelii, dar şi forţele guvernamentale, au luat cu asalt oraşul. Mii de civili au fost forțați să părăsească zona, activiștii Open Doors estimând că aproximativ trei sferturi din populația orașului s-a refugiat. Aproape un milion de creştini…

Doar puţini au rămas. În oraş, creştinii aveau zece biserici în care se rugau comunităţile ortodoxă, siriană iacobită, armeană şi chaldeeană răsăriteană. Cei mai numeroşi, creştinii sirieni iacobiţi au refuzat să-şi părăsească casele. În noaptea atacului au ieşit cu lumânări în mâini şi au făcut un lanţ viu în jurul bisericii Sfântului Rafael. Mulţi au pierit în timpul bombardamentului care a distrus şi biserica.

Cartierul creştin din Alep a rămas pustiu. Fără creştini. Şi fără Liturghie.

Însă în toată pustietatea, Tupul lui Hristos din Alep, Biserica creștină născută din coasta rănită a lui Hristos, este una vie. Vie, deoarece credința în Mântuitorul Iisus Hristos încă mai este pe primul loc în viața unor creștini sirieni, care de Crăciunul anului 2016, s-au întors acasă.

 Liturghie în ruine

Pentru creştinii din Alep, Liturghia de Crăciun le-a fost cel mai mare dar. Însuşi Părintele Patriarh, Ioan al X-lea, al Antiohiei şi al Întregului Orient, a lăsat confortul Libanului şi a venit să-i bucure.

În dărâmături, pentru că din cartierul creştin din Alep nu a mai rămas mare lucru. Le-a vorbit. Ca de la suflet îndurerat, (şi el are un frate răpit de trei ani) la suflet îndurerat. Ce poţi spune unor oameni care s-au întors acasă, iar în locul caselor au găsit o groapă făcută de către un obuz? De Crăciun, creştinii din Alep, acasă fiind, stau în corturi…Şi sunt fericiţi!

„Acesta este Eparhia lui Iov”

„Hristos s-a născut azi la Alep. Pentru voi, cei încercaţi cu suferinţa. Oraşul nostru se scutură de praf, inaugurăm o nouă etapă, o etapă de renaștere, o etapă de vindecare și de reconstruire. Astăzi, Episcopia de Alep și Alexandretta, începe calea vindecării rănilor. Acesta este Eparhia lui Iov, cel din Scriptură.

Întrebarea de astăzi, este următoarea: a venit timpul şi pentru Biserica lui Dumnezeu din Alep să se odihnească? Da, a venit timpul pentru odihnă, dar odihna nu este relaxarea de moment, ci odihna sufletului în călătoria lui către Dumnezeu. Nu ne vom odihni decât la Înviere. Vom reconstrui biserica pentru că Biserica cea adevărată nu a pierit din sufletele dumneavoastră. Vom renaște la Alep, pentru că Hristos s-a născut anul acesta cu adevărat şi deplin doar la Alep!”


Categorii

1. DIVERSE, Martiri si jertfe in zilele noastre/ Biserica rastignita, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Sarbatori, comemorari, sfinti

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “LUAND IN SERIOS CRACIUNUL/ „In 2016 Hristos s-a nascut la ALEP, nu la Betleem”

  1. @emanuel

    Ups, cum ar veni.

  2. Pingback: PERSECUTATI IN LUME, MARGINALIZATI SI BATJOCORITI IN EUROPA. 251 milioane de crestini persecutati in 2018/ Craciunul: alungat la Bruxelles, declarat sarbatoare nationala in Irak/ Botez "TRANSGENDER" in confesiunea ANGLICANA/ Secularizare extrema
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare