Maica Nina Krighina despre CAPCANELE “CASATORIILOR DE PROBA”, “lacrimile femeii” (II). De ce e pacat CONCUBINAJUL si DE CE SUFERA FETELE?
Vezi si prima parte a interviului:
Despre relatiile dinainte de casatorie (II)
Prof. Psiholog Nina Krighina, Monahie la Manastirea intampinarii Domnului din Urali, Familia Ortodoxa nr. 42
In numarul trecut al revistei am inceput publicarea sfaturilor Maicii Nina privind rastimpul petrecut de tineri inainte de casatorie – o tematica foarte importanta, dar insuficient abordata astazi dintr-o perspectiva ortodoxa. Cu atat mai mult cu cat aceste cuvinte vin in urma unei indelungi experiente profesionale de consiliere a tinerilor care si-au platit „in sange”tributul adus modernitatii…
E interesanta si problema casatoriei de proba, despre care cei implicati imi spun adesea ca ei sunt seriosi, stabili, nu-si schimba partenerul, ci incearca sa vada daca se potrivesc pentru a se angaja mai departe intr-o viata familiala. La prima vedere pare ceva bun, pentru ca au intentii serioase. Dar aici se ascunde o plaga — si vreau sa atrag atentia fetelor, pentru ca ele sunt cele care cad psihic. Ele sunt clientii principali ai psihologilor: fete care au avut cativa ani o relatie cu un baiat si relatia s-a terminat.
Povestea lor incepe cam asa: „Am inceput relatia bine si eram egali”. Dar aici e o capcana. Nu era nici o egalitate, pentru ca ea da tot si el nu da nimic, iar in final, cei din jur ii vor privi diferit pe el si pe ea. Ea e cea folosita, el e curat… Si acest mod de-a vedea lucrurile e indreptatit, pentru ca ea are responsabilitatea mai mare intr-un cuplu: va deveni mama. (Cei doi se unesc inclusiv pana la nivel de flora microbiana; iar daca acest tanar nu i-a convenit si trece la altul, microflora se adapteaza la urmatorul.) Ruperea relatiei cu partenerul provoaca si o ruptura psihica. Iar cand, in cele din urma, ajunge sa nasca un copil, acesta este rezultatul unei vieti sexuale murdarite. Daca au existat chiuretaje, la randul lor sunt niste sechele, copilul fiind si el afectat. De aceea se zice ca mama trebuie sa fie curata ca Sfanta Sfintelor, ca sa aduca pe lume un copil curat. Pentru ca mama trebuie sa fie neprihanita din punct de vedere moral.
Evident ca si curatia barbatului e importanta, dar a mamei este in mod special, pentru ca inlauntrul ei se petrece minunea formarii fatului. Ganditi-va singuri: cum poate un copil facut de Dumnezeu curat sa stea intr-un loc murdar?
In casatoria de proba, problema principala e ca tinerii intra in relatii sexuale care o fac pe femeie foarte dependenta de barbat, o inrobesc. Ea devine parte din el, si, cu timpul, ajunge sa fie atrasa de el tot mai mult si mai mult. Pe cand barbatii sunt caracterizati de lipsa de responsabilitate si, atunci cand misterul, artificiile si dorinta dispar, apare monotonia. Barbatul si-a atins scopul si se satura, nu mai este interesat, dimpotriva. Paradoxal, la ea creste dependenta de el, iar la el — indiferenta. Este mai rau este in special cand ea are capricii.
Iata ce urmeaza: ea este emotiva si el e rational. Ea se framanta: „De ce nu ne casatorim?”. Si face tot posibilul ca, intr-un mod delicat, sa ajunga la casatorie. Si atunci se creeaza o situatie foarte interesanta. El se urca pe tron, iar ea danseaza in jurul lui, rugandu-l. Subconstient, ea vrea sa-i spuna: „Eu sunt o gospodina buna, sunt cea mai buna, am toate calitatile, sunt cea mai potrivita pentru tine!”. Si asteapta ca el sa ia o decizie. Dar el se indeparteaza tot mai mult, ca un luceafar, pentru ca o considera deja „a lui”. Situatia se complica, pentru ca timpul trece, ea isi pierde rabdarea, dar lui ii convine de minune aceasta situatie, pentru ca nu are nici o responsabilitate, e foarte comod pentru el, in orice moment poate sa-i zica: „La revedere! Eu nu m-am hotarat inca, dar, daca ma gandesc bine, nici nu-mi mai placi.” Si atunci nu mai e vorba de egalitate. Aceasta este o pozitie egoista…
De regula, femeile rabda cat rabda, apoi decid in taina: „Raman gravida, ii fac un copil si nu mai are incotro!”. Atunci se ajunge la casatoria fortata—casatoria cand mireasa e insarcinata.
Fetelor, fiti atente, aceasta nu este tocmai situatia care l-ar face pe el sa exclame: „Vai, ce mult te iubesc!”. Pentru ca majoritatea barbatilor o vad ca pe o problema in plus: „Ce-i de facut?”. Si, daca apar rudele apropiate si prietenii care-i spun ca trebuie sa aiba obraz si sa-si asume responsabilitatea casatoriei, el se considera prins in capcana: „Eu nu m-as fi casatorit inca, dar mi s-a impus, am fost prins si mintit!”. Majoritatea celor „pacaliti” astfel ajung la psiholog — si, desi sunt persoane diferite, povestesc acelasi lucru. Doar numele sunt diferite, povestea e aceeasi.
Casatoriile de proba sunt „lacrimi ale femeii“, pentru ca eu consider acea egalitate iluzorie. Vorbind in termeni ortodocsi, aceasta este curvie. „Convietuirea” este tot curvie, iar unde este curvia, este si pacatul. Este incalcarea poruncilor. Atunci apar lacrimi si probleme.
Mi-aduc aminte ca am citit la un Sfant Parinte ca singurul lucru de care trebuie sa ne temem sunt pacatele noastre. Atunci cand omul pacatuieste, binecuvantarea pleaca. Si ajungi sa fii purtat prin viata ca o frunza batuta de vant. Cauza e pacatul —si atunci e nevoie sa constientizezi ca duci o viata in pacat, nu sa te plangi ca viata e grea sau ca cei din jur iti vor raul. „Convietuirea” aceasta e pacat – si atunci, la ce fericire vrei sa te mai astepti?
Mai exista un tip de relatii inainte de casatorie, intre tineri foarte timizi, retrasi, pe care toti ii admira, ii lauda, ii vad ca pe niste porumbei. Dar ceea ce vad cei din jur e doar o aparenta inselatoare. Acesti tineri sunt deprimati de ceea ce fac, pentru ca sunt constienti ca traiesc in pacat si ca asa nu pot fi fericiti. Vorbesc despre sine foarte negativ: „Nimeni n-are nevoie de mine, viitorul e nebulos, nu stiu incotro sa ma duc, n-o sa gasesc pe nimeni care sa-mi placa, n-o sa am nici familie fericita…”. Singuri isi „profetesc” toate astea.
Cand predam psihologia in scoala, am avut o eleva care s-a apropiat de mine si mi-a zis ca-i place un baiat din clasa, dar… „Eu sunt atat de urata, de nefericita, niciodata nu mi-a mers bine!”. Auzind acestea, am ramas uimita, pentru ca era o persoana atragatoare si simpatica, dar avea o parere negativa despre sine. Am avut o discutie cu ea si i-am explicat ca nu are dreptate si ca nu-i normal sa se priveasca asa. Dupa un timp, am fost de fata la o scena: tanarul respectiv a venit in spatele ei (fara ca ea sa-l vada) si a strigat-o pe nume foarte dragastos, cu bucurie. Ea, cum nu se astepta, s-a intors surprinsa si, in loc de zambet sau reactie normala, a avut o mimica si-un raspuns crispat: „Ce vrei de la mine?”. Eu am ramas cu gura cascata, apoi am chemat-o si am intrebat-o: „Ce s-a intamplat, ce-a fost asta?!”. Iar ea, cu voce tremuranda, mi-a spus: „Am fost asa de surprinsa… Nu stiu, nu-mi pot da seama de ce-am reactionat asa…”
In psihologie, o astfel de situatie se numeste „lovitura preventiva” si este caracteristica oamenilor care nu au incredere in sine, care sunt siguri ca nu li se poate intampla nimic bun. Fata era mirata ca el s-a apropiat de ea si ca in ochii lui a citit blandete, dragoste – dar in capul ei nu era altceva decat gandul ca el va fi dezamagit, ca nu va iesi nimic bun si ca, decat sa ajunga sa sufere, mai bine sa-i raspunda brutal. Iata exemplu de lovitura preventiva! El, evident, s-a indepartat de ea, iar gandurile ei au urmat acelasi curs.
De aceea, va atrag atentia ca voi singuri va stricati viata prin gandurile pesimiste! Nu exista comportament negativ al celorlalti fata de voi, ci voi sunteti cei care nu permiteti nimanui sa se poarta bine si sa se apropie de voi. Asta este o greseala de comportament.
– Si atunci, care e iesirea din astfel de situatii?
– Sa traim dupa poruncile dumnezeiesti. Sunt persoane care-si „traiesc viata la maxim”, pentru ca au impresia ca altfel s-ar plictisi si ca oricum la batranete vor trai dupa poruncile Domnului.
Dar cel intelept, care-si doreste o familie sanatoasa, o relatie buna cu partenerul, sub ocrotirea harului dumnezeiesc, stie ca este bine sa traiasca dupa porunci. El constientizeaza ca nu sunt scrise de dragul scrisului, ci ele insele sunt calea fericirii. Le vei respecta – vei avea totul; nu le vei respecta – nu vei avea nimic.
Iar cand omul zice din start ca stie si singur sa-si traiasca viata, ca nu are nevoie sa-i spuna altcineva cum s-o faca — aceasta e calea nefericirii. Urmeaza lacrimi si deceptii…
(va urma)
Fragment din seria de emisiuni radio „Psihologia relatiilor conjugale”
Traducere de Lucia Popa
Legaturi:
- PARADOXURILE CONCUBINAJULUI – Raspunsuri ale psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev despre relatiile dinaintea casatoriei si despre pastrarea fecioriei
- CASATORIA DE PROBA – O SOLUTIE? Raspuns la scrisoarea unor tineri
- PS Gurie al Devei si Hunedoarei: DRAGOBETELE, JALNIC CONCUBINAJ AL DESFRANARII. Protest fata de CASATORIA DE PROBA “oficiata” de primarii din eparhie
- “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR…
- PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, pervertirea cuvintelor si despre “binecuvantarea” duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE. Cum ne putem insela folosind eretic cuvantul: “Toate ne sunt ingaduite…”?
- Scrisoare către o fată “care nu mai poate…”
- Mai merită să ţii fecioria în ziua de azi?
- Dacă vrei, poţi (să-ţi păstrezi fecioria)
- Despre feciorie, virginitate
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre cum lucreaza LEGILE DUHOVNICESTI
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: “Lipseste duhul de jertfa”
- Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
- Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
- Sfintii Cuviosi Martinian si Zoe – ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Pacar ca in vremurile de azi mai presus de Dumnezeu sta cum te imbraci sa ai banii sa ai masina sa fumez sa bei bauturi scumpte energizante etc sa te dezbraci 75 la suta ca femeie,ce sa mai un adevarat dezmat. In special tinerii de azi mare parte aleg doar placerile pamantesti daca te duci intr-un liceu de azi din lume chiar si Romania si incepi sa vorbesti de Dumnezeu toti vor rade de tine si mai si te face nebun insa putini sunt care se gandesc ca e bine sa ne indreptam catre Dumnezeu. De vine?? Parinti care nu isi invata copiii de mici sa umble la biserica si sa se roage la Dumnezeu si bineinteles atunci acestia vor avea bunul simt cu frica de Dumnezeu in lumea in care traim.
Nu vreau sa fiu rautacios, dar se vede ca materialul este scris de o femeie …
@Lucian:
De ce, pentru ca prezinta doar problemele puse femeilor de “casatoria de proba?” Asta nu face mai putin adevarate observatiile sale.
Nu, ci pentru ca le prezinta pe femei intr-un anumit mod iar pe barbati intr-un mod nepermis de negativ (si desprins de realitate) pt. un crestin.
Ce este cu fraza asta, bunaoara:
“Pe cand barbatii sunt caracterizati de lipsa de responsabilitate si, atunci cand misterul, artificiile si dorinta dispar, apare monotonia”
Cum sa spui asa ceva despre barbati, la modul general ? Si multe altele, mai urate ???
Cat despre femei, tot in general, sa le consideri aproape ca pe niste sfinte ??? (atentie, vorbim atat despre barbati cat si despre femei care sunt totusi departe de Biserica sau, oricum, nu traiesc, AMBII, dupa rabduiala Bisericii)
As spune ca sunt putin socat, dar incerc sa cred ca, poate, prin vreo conjunctura ciudata de viata, maicuta care a scris acest articol, s-a lovit numai de genul acesta de experiente (personale sau auzite). Sau poate este citatul de mai sus scos cumva (neintentionat, evident), intr-un mod bizar, dintr-un context care, altfel, abordeaza problema obiectiv. Altfel nu-mi explic.
Mai pot intelege aceasta abordare ca fiind, eventual, partea a unei explicatii oferite cuiva particular (desi nici atunci in totalitate).
Dar sa pui problema asa, la modul general … mi se pare extrem de gresit …
@Lucian:
Pai e vorba de un material mai lung, din cadrul caruia face parte si: Maica Nina Krighina despre relatiile dinaintea casatoriei (I). SI DESPRE FETELE PROVOCATOARE, IMBRACAMINTEA “MODERNA” SI “PARTENERUL IDEAL”
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/06/10/maica-nina-relatii-inainte-casatorie-vampe-partener-ideal/
Evident ca atunci au existat acuze de misoginism. 🙂 Deci nu e chiar neasteptat ca acum, cand accentul critic cade pe barbati, sa fie acuze de misandrinism. Trebuie, credem, ca aceste observatii sa fie receptate drept niste tipologii psihologice legate de relatiile dinaintea casatoriei (femeia vampir, barbatul care se casatoreste de proba), nu niste acuze indreptate spre o singura parte.
In fine, scoase din context, aceste lucruri suna extrem de aiurea si nu cred ca ii pot fi de vreun folos cuiva, decat, poate, spre a se auto-indreptati in a avea anumite puncte de vedere patimase vis-a-vis de partea opusa.
Cred ca maica semnatara a articolului trece cu vederea (sau nu sesizeaza ) niste aspecte importante.
Se poate intampla ca unei femei sa i se “puna pata” un tip, care nu are nici o treaba cu ea, si, in ciuda faptului ca respectivul ii da foarte clar de inteles cum sta treaba (daca suficient de lucid sa isi dea el insusi seama de asta, si daca este suficient de onest sa ii spuna), ea nu se lasa. Si recurge, de multe ori si in primul rand, la chestii sexuale, cauta sa exercite o atractie sexuala, gandindu-se sa il “prinda in plasa” pe individ. Daca asta nu merge (ceea ce este, din cate am eu impresia, relativ rar), trece la diverse forme de presiune si santaj psiho-afectiv. In final, daca si asta esueaza, abandoneaza (tipic, abandonul se produce dupa ani de zile, sau in caz de separare fizica), pastrand o ura si un dispret peren fata de un individ a carui unica vina a fost aceea de a fi lucid si onest.
Cum spuneam, cei care trec cu succes de etapa momelilor sexuale sunt relativ putini. In general, barbatul normal va “ceda” avansurilor. Adica, va profita de ceea ce i se ofera. Femeia gandeste ca o sa il manevreze sa faca ce vrea ea (sa o ia de sotie), iar el nu face decat sa se foloseasca de ce i se ofera. Si asa, se ajunge la relatii (pre)destinate esecului. Si, chiar daca se casatoresc, ghici ce casnicie vor avea…
Am spus ca cei care trec de momelile sexuale sunt rari. Mi se pare interesant sa fac o trecere in revista a motivelor:
1. Trebuie sa fie lucid – relativ rar
2. Trebuie sa fie onest – destul de rar
3. Trebuie sa aiba intentia de a rezista tentatiei, precum si taria de caracter necesara – rar catre rarisim
Sa vedem si cum sunt caracterizati si perceputi de catre societate cei care nu profita porceste de toate oportunitatile sexuale ce li se ofera:
1. Sunt suspectati ca ar fi homosexuali
2. Sunt suspectati ca ar fi impotenti/complexati de neajunsuri fizice
3. Considerati tampiti/timorati/alte chestii depreciative
Cred ca ceea ce se pierde din vedere este faptul ca atunci cand iubesti, o tendinta fireasca este a dori sa fii tot timpul cu persoana iubita. Cei care aleg sa stea impreuna nu pornesc de la gandul ca sa faca o proba sa vada cum este cu… ci, acest gand vine mai apoi, ca o justificare, ca o permisiune, ca o indreptatire in alegerea de a sta tot timpul impreuna. Ori, acest gand este mincinos. Acceptandu-l e ca si cum se deschide o poarta pentru a merge mai departe pana intr-acolo unde nu este bine.
Tinerii trebuie sa inteleaga ca pot fi impreuna si fara a se grabi in a vedea ca se potrivesc in toate, incepand de la detaliile menajere pana la relatiile trupesti. A fi impreuna, inainte de a avea binecuvantarea lui Dumnezeu pentru lucrul acesta, e ca si cum este a pune carul inaintea boilor. Ori, important este ca cei doi sa se regasesca in duh si sa fie increzatori ca astfel vor depasi impreuna greutatile vietii care oricum vor veni. Si aici as putea spune ca Hristos nu S-a intrupat si nu S-a rastignit de proba. El, iubind oamenii, a mers pana la capat si S-a smerit intr-atata incat nu s-a plans ca vai, ce grea e viata pe pamant, ca daca stia ce rai sunt oamenii nici nu S-ar mai fi intrupat.
Acuma, ce as mai adauga la acest articol este ca nu trebuie pierduta din vedere pocainta si iertarea. Intr-un final se vorbeste de indemnul de a trai dupa poruncile dumnezeiesti, dar adevarul este ca cine oare traieste astfel din fasa? Iar cei care au gresit si isi dau semama mai tarziu nu trebuie sa deznadajduiasca si cu adanca strapungere a inimii sa isi recunoasca greseala lor in fata lui Dumnezeu si sa implore milostivirea Lui.
Si as mai vrea sa ma opresc in special asupra fragmentului:
(Cei doi se unesc inclusiv pana la nivel de flora microbiana; iar daca acest tanar nu i-a convenit si trece la altul, microflora se adapteaza la urmatorul.) Ruperea relatiei cu partenerul provoaca si o ruptura psihica. Iar cand, in cele din urma, ajunge sa nasca un copil, acesta este rezultatul unei vieti sexuale murdarite.
…unde as vrea sa subliniez doua aspecte:
1. unirea pana la nivel de flora microbiana
2. copilul care se naste ca rezultat al unei vieti sexuale murdarite
1. In ultimul timp am observat ca se aduc tot mai multe argumente stiintfice de genul acesta pentru a convinge o lume rationala de ce este bine si ce este rau. Desi ele sunt adevarate oamenii nu pe ele trebuie sa isi bazeze credinta.
2.Mi se pare infiorator acest cuvant, trimitand cu gandul ca acest copil, care este adus pe lume, este intr-un fel condamnat pe viata, fara sa se intrevada vre-o posibilitate de eliberare. Mai apoi, cine a avut astfel de relatii trupesti, si la un momet dat isi doreste sa aibe un copil poate fi oprit de gandul de a mai aduce pe lume un suflet tocmai pentru a nu-l naste in lanturi. Altfel spus se pierde intru-catva nadejdea si ochii sufletului nu mai se indreapta spre implorarea milostivirii lui Dumnezeu.
Trebuie ca sa vedem, si sa primim cu durere si cu dragoste pe toti cei care au gresit sau sunt pe cale sa o faca si sa le intindem o mana calduroasa, fara a-i judeca, ci a-i indemna pe calea iubirii lui Hristos.
@Lucian:
intotdeauna lucrurile scoase din context suna aiurea si pot sminti. Insa este de datoria dumneavoastra sa nu va limitati la o abordare (citeste: “lectura”) superficiala ci sa fiti responsabil si sa cautati contextul.
Si desigur, nu in ultimul rand, sa abordati toate acestea cu discernamant ci nu sa va repeziti sa trageti in pianist (sau sa trageti concluzii, for that matter).
Fireste ca prezentarea acestor lucruri, disectia lor in partile componente, poate fi folosita spre auto-indreptatire. Dara, la fel de bine, poate fi folosita spre o mai buna cunoastere si intelegere a mecanismelor noastre interne. Cum se foloseste fiecare, apai aceasta nu tine de emitator ci de receptor.
Daca aceasta cunoastere la nivel psihologic nu ne impinge catre a cauta o cunoastere launtrica a persoanei noastre atunci, fireste, nu ne folosim si, usor, usor, prin indreptatire de sine, pierdem si bruma de cunoastere ce-o acumulasem. Numai ca, vedeti ‘mneavoastra, de aceasta stare de fapt nu poate fi invinuit nimeni din afara, fie ca e vorba de maica Nina K., fie ca e vorba de altcineva, ci vina cade numai pe propria persoana.
Bag sama ca sunteti inca tanar, necercat prin furcile caudine ale realitatilor de zi cu zi si, prin urmare, inca visatoriu (cu alte cuvinte, inca nu va cunoasteti, ca barbat, in raport cu jumatatea noastra mai sensibila). Lasati idealismul si atitudinea aceasta vexata; scufundati-va la adanc, o sa descoperiti ca maica cam are dreptate in afirmatiile sale, chiar si la modul acesta general la care inteleg ca sunt facute.
@ Alin-7
A spune ca barbatii sunt caracterizati de lipsa de responsabilitate este o aberatie identica cu a spune ca femeile sunt, in general, niste curve.
Pe langa asta, mai este si o hula la adresa lui Dumnezeu care, nu-i asa, iata, a dat viata in mareata Lui intelepciune unei creaturi care este, in esenta ei, caracterizata printr-un asa mare defect.
A lua anumite patimi ale barbatilor sau femeilor din zilele noastre date de actuala lor fire cazuta care, pe langa asta, mai este si pervertita de un trilion de ispite si conjuncturi sociale, si a le transfera in esenta lor fiintiala (emitand ulterior fraze “inteligente” gen “barbatii sunt caracterizati de” sau “femeile sunt caracterizate de”) este o aberatie si o chestie profund necrestina care denota fie o necunoastere a teologiei Sfintilor Parinti vis-a-vis de acest aspect fie o dorinta exagerata de a face uz de anumite “sabloane” specifice psihologiei contemporane, sabloane care nu au insa absolut nimic de-a face cu fondul duhovnicesc al problemei.
In alta ordine de idei, mai usor putin cu atitudinea asta superioara. Nu ma cunosti si habar nu ai nici ce varsta am, nici ce experienta de viata am.
Ah, v-am atins mandretea de orgoliu. Iertati, deh, batranetzile, mai pierd si eu haturile. 🙂
Da’ ma gandeam eu asa, in sinea mea, mai acu un ceas, ca doar cu atat ramaneam din toata povestea asta. Altfel, poate ne desbaram de idealism si intram intr-un oareshce dialog.
P.S. a spune ca barbatii sunt, in general, caracterizati de lipsa de responsabilitate (atat fata de ei insisi dar mai ales fata de femeia respectiva) in ceea ce priveste relatiile lor cu femeile nu este nicidecum o aberatie, ci o realitate (nu Eva este de vina). Incercati sa nu eludati contextul, v-am mai spus.
@ Lucian:
Evident ca maica nu face afirmatii cu caracter teologic, abstract si principial, ci se refera strict la OAMENII LUMESTI, la majoritatea barbatilor si femeilor care merg dupa firea cazuta si dupa duhul lumii de astazi. E lense de inteles ca nu cei credinciosi, care incearca sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu, au problemele legate de acel gen de mentalitate si de atitudine… decat in masura in care credinta lor ar fi formala, iar omul cel vechi inca troneaza si domina.
@ Alin-7:
Poate renuntam la banuielile biografice si referirile (fie si ipotetice) la persoana unui interlocutor virtual, fiindca asa se omoara orice discutie de fond. Nu au sens astfel de “provocari” decat acela de a suscita certuri inutile.
@admin:
Dupa cum ii explicam si domnului Lucian, mai sus, mi se intampla destul de des sa pierd haturile dat fiindca omul cel vechi inca troneaza si domina.
Pe de alta parte, tineretea la care ma refeream nu lua in discutie varsta biologica (desi, in genere, merg mana in mana).
Nu mi-am permis totusi o discutie la “per tu“, dupa cum probabil ati observat, tocmai pentru ca nu era vorba de a porni de la o banuiala biografica ci de a sublinia un aspect nedesavarsit al personalitatii sale, daca mi este permisa exprimarea la fel de nedesavarsita, pornind de la chiar opiniile domniei sale asupra acestei problematici delicate (si nu de la altceva).
Provocarea mea, daca era vorba de vreo provocare in sensul in care insinuati, era aceea de a ne depasi aceste nedesavarsiri ale propriei persoane si de a incerca sa intelegem, inainte de a da cu barda sentinte definitive, si alte puncte de vedere ale unora, precum maica in cauza, cu evident mai multa experienta de viata in contextul problematicii desbatute.
Apelul domniei sale la autoritate (Sfintii Parinti) fara a avea autoritate, idealismul cu care priveste (parerile altora) duhovniceste dar “de sus in jos”, cuvintele dure folosite de-a lungul comentariilor pe acest subiect (“aberatii”, “hula”, “aiureli” etc) si exprimarea (semi)misogina la adresa maicii Kirghina denota fie o “necunoastere a teologiei Sfintilor Parinti”, fie o oarecare lipsa de traire a acesteia. Pe aceste baze, ma tem, nu se poate construi nici macar un monolog cu un pacatos ca mine, luptat de toate aceste patimi.
Stiu ca aici, in genere, se aduna oameni care incearca sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu; insa eu unul, nu stau chiar asa de bine la acest capitol si, desi au trecut anii, ma descopar mai rau decat eram la inceputurile intoarcerilor mele. Incerc totusi sa nu ma tziu deoparte, in siguratatea cocioabei mele, ci sa particip, constient fiind de faptul ca, murdar cum is, mai si murdaresc. Drept pentru care, iertati.
Inchei intrebandu-ma, pentru ca nu poci altufelu, cum este posibil ca din sanul atator si atator adami responsabili sa iasa o societate profundamente macinata de atatea patimi carnale? Poate reusim un raspuns. Insa nu ceva de genul:
care mai intai zice cum ca este hula ca -iacata!- creatura este caracterizata de un asa de mare defect iara apoi, in urmatoarea fraza, face referire la “firea lor cazuta“. Nu prea se impaca.
Decat, desigur, daca luam in considerare faptul ca Dumnezeu a dat suflare de viata unei creaturi, omul, caracterizata, in esenta ei, de libertatea alegerii. Dincolo de orice trilion de ispite, conjuncturi, conjecturi, intamplari, indreptatiri, scuze, circumstante s.a.m.d. troneaza infricosatoarea libertate a omului de a alege.
Intru care se (va) si judeca.
Sper, asadar, ca dincolo de nedesavarsirile si neputintili noastre, sa alegem totusi calea smeritei cugetari, a comuniunii si a bunei intelegeri. Chiar daca inca nu putem sa o urmam cum trebuie.
Iertati si binecuvantati.
Eu inclin sa-i dau dreptate lui Lucian.
In primul rand maica vorbeste ca un “profesor psiholog” si nu ca o amma.
Apoi, cred ca si titlul articolului nu este foarte inspirat: “lacrimile femeii” si “suferinta fetelor”.
Barbatii sunt scutiti de suferinta? Daca fetele ajung mai des la psiholog, este poate pentru ca ele au o vina mai mare. Pacat insa ca nu ajung la duhovnic, care le-ar ajuta sa inteleaga ce au gresit si cum pot sa-si indrepte greseala si sa nu o mai repete.
Nu ar trebui sa existe asa ceva: monah / monahie psiholog… Fie esti cu Hristos fie esti cu Freud. Pot intelege sa citesc si sa urmez sfaturile unui duhovnic monah despre casatorie si relatii intraconjugale dar o monahie vorbind despre asa ceva e ceva nefiresc. Ori amma ori mama.
Duhovnicii care spovedesc manastiri de maici vor intelege la ce ma refer…
@ admin
Chiar si din punct de vedere lumesc, abordarea mi se pare fundamental gresita intrucat, cum spuneam, generalizeaza o situatie particulara: aceea in care femeia este bine-intentionata si doreste sa-si intemeieze o familie cu “masculul” rece, distanta, iresponsabil si manipulant.
Nu pune nicio secunda problema “dar de ce oare femeia respectiva nu-si cauta, totusi, un barbat care sa nu o dispretuiasca” intrucat, cred eu, maica pleaca de la premiza ca toti barbatii dispretuiesc femeile si deci o asemenea perspectiva nu exista.
Acum, exista o paleta f. larga de cazuri pt. aceste asa-zise casatorii de proba. Exista cazul prezentat in fragment. Exista si cazul invers (cel putin la fel de des intalnit ca cel anterior), in care barbatul se indragosteste de femeie si aceasta ii da la un moment dat cu flit pe motiv de plictiseala, nevoie de aventura, calatorii, distractii, ceva nou, samd. Exista si cazul in care amandoi sunt doi blazati care s-au “cuplat” ca sa fie in randul lumii dar n-au nicio treaba unul cu altul (el cu berea si televizorul, ea cu mancarea si barfa, asa-zisa “familie comunista” dar care are “urmasii” ei si in zilele noastre de democratie luminata), etc.
Pe langa aceste situatii, exista si altele precum si tot felul de nuante intermediare. A lua si a tranti totul intr-o singura oala, nu-mi dau seama exact pt. cine “fiarta” (caci cei din afara Bisericii nu se apuca oricum sa ia de buna ce spune nu stiu ce maica psiholog iar cei din interior se presupune ca, totusi, nu mai gandesc chiar atat de dezastruos, fie ei barbati sau femei) mi se pare, cum spuneam, o mare greseala, atat de mare incat as introduce-o chiar in sfera aberatiilor intelectuale (fara sa am vreo intentie de a o jigni pe maica respectiva care, este posibil sa fi fost bine intentionata).
@ Alin-7
Nu stiu care este problema ta si, sincer, nici nu ma intereseaza.
Maica Nina a fost doctor in psihologie inainte sa intre in manastire. Si mama.
E un om care a primit un talant pe care nu vrea sa-l ingroape. Maica se implica activ in problemele actuale ale bisericii – ca urmare au aparut si aceste emisiuni radiofonice pe tema familiei, relatiilor intre tineri, cresterea copiilor, avort, educatia sexuala in scoli etc. Si face asta nu din vointa ei personala, ci se afla sub ascultare.
Iar ce spune, spune bine, si in cunostinta de cauza. Cu un limbaj putin diferit de cel cu care ne-am obisnuit… si pentru unii un pic smintitor.
Lucian,nu cred ca maica sustine aberatii intelectuale,nici pe de parte,iar abordarea ei nu e fundamental gresita,asa cum tu sustii cu atata inversunare.Situatia descrisa de ea nu e deloc particulara ,ci aproape generala.
Cunosc destule fete care nu reusesc sa-si intemeieze
o famile,si unul din motive e ,da,acesta ca se indragostesc de cine nu trebuie sau nu le e potrivit.
Dar spune-mi ,de ce un barbat cu scaun la cap ,ajunge sa se indragosteasca de o femeie care la un moment dat manifesta
nevoi prea lumesti,distractii ,aventura ,calatorii etc?
Pentru ca alege prost.Pentru ca initial i se pare atat de interesant.Pentru ca a refuzat sa o vada pe respectiva asa cum e ea in realitate.
Sa nu ne pierdem in acele nuante
intermediare de care vorbesti.Maica
spune lucrurilor pe nume in mod transant.Probabil sau sigur ca tu nu esti nicirece ,nici iresponsabil,nici manipulant ,nici nepasator.Dar cat de multi sunt astfel,Luciane! Oricum cinste celor care nu sunt ,ii apreciez si ii admir!
Sunt asaltat in ultimul timp de ispite de tot felul si de aici si lipsa mea de pe site.Dar ce am invatat in ultimul timp si vreau sa impartasesc si altora este faptul ca o lege duhovniceasca nescrisa spne ca judecarea apropapelui te duce in aceleasi pacate,pentru a intelege neputinta acestuia.
Asadar,din tineretile mele,judecam mult preotii ca nu pastreaza curatia si indraznesc sa slujeasca in Sfantul Altar.M-am casatorit si nu i-am mai judecat…Apoi am fost mereu preocupat de o relatie extraconjugala a sefului meu cu secretara.Si ce sa vezi frate,eu marele marturisitor,am inceput sa simpatizez o colega.Cum la serviciu ne petrecem mai mult timp ca acasa iata-ma in situatia descrisa de Canonul celui cazut in desfranare/Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma./Pacatul mi-a molesit inima, si diavolul ii da tarcoale, ca sa ma departeze de Dumnezeu si sa ma arunce intre oamenii care Il batjocoresc pe El prin faptele si cuvintele lor.
Asadar fratilor sa fim mai indulgenti cu pacatele, chiar grosolane, ale celor din jurul nostru…
cristi_g,
cum toata lumea sta cu ochii pe Basescu zilele acestea, a cam trecut neobservat comentariul dvs. Vom face rugaciune ca tovarasa de munca sa nu va impartaseasca sentimentele si sa va smeriti un pic. 🙂
Acum, serios vorbind, trebuie sa compatimim cu cel cazut in pacat, ca unii ce suntem in aceeasi osanda, chiar daca unii mai putin decat altii. Pacatul insa trebuie osandit aspru, oricare ar fi acela, altfel nu mai stie omul ce-i pacat si ce nu.
PS Daca imi permiteti un sfat “prietenesc”: in urma cu ceva timp erati “unul dintre fericitii barbati care au o sotie atragatoare”, parca asa ziceati nu? Faceti bine si priviti mai des si mai indelung la sotia dvs.
Maica Domnului sa va ajute si sa va ocroteasca familia!
@ioana
Mii de multumiri pentru sprijinul moral…
Se vede faptul ca m-am mandrit.Intre timp am mai adoptat si o tactica paguboasa si am intrat si mai tare la fund.Niciodata nu mi-am imaginat ca eu pot intra in asa ceva.Dar tot raul poate fi spre bine…
cristi_g,
“Niciodata nu mi-am imaginat ca eu pot intra in asa ceva.”
Parca m-aud pe mine. De cate ori nu am zis si eu asta! 🙁
In nici un caz nu am vrut sa va atrag atentia la mandrie, ci la sotia dvs!
Maica Domnului sa tina familia dvs sub Sfantul sau Acoperamant!
DOAMNE AJUTA!
As recomanda celor care vorbesc in necunostinta de cauza, sa caute la Virgiliu Gheorghe (sursa ortodoxa) sau in cartea “Hooked” (pe care si Virgiliu a folosit-o ca referinta) scrisa din d.p.d.v. al moralei crestine vestice, dar cu radacini in stiinta, autorii find medicii ginecologi Mcilhaney si Mckissic Bush. In cartea “Hooked” se vorbeste despre cum corpul femeii produce si elibereaza neurohormonul Oxitocina, supranumit hormonul vietii insasi, si care se revarsa in creierul femeii in momentele de intimitate. Acesta este de fapt un mecanism prin care femeia se va simti atrasa de barbat si care o va si determina ca in viitor sa isi doreasca tot mai mult si mai mult apropierea. Mai tarziu, odata cu aparitia copilului, tot acest hormon minunat este responsabil- in conjunctie cu alte mecanisme- si de inducerea travaliului, provocand contractiile uterine; in sfarsit, oxitocina este hormonul atasamentului dintre mama si sugar si hormonul care faciliteaza curgerea laptelui matern in alaptare.
Sper ca aceasta mica expunere a reusit sa arate ca suferinta femeii este intr-adevar mai mare in cazul unei despartiri deoarece aceasta are insasi baza biologica. Iar un psiholog, asa cum este si Maica Nina stie aceasta.
In plus, Maica a spus multe lucruri pe care chiar Parintele Arsenie Boca ni le-a transmis si nu cred ca este cazul ca cineva vrea sa conteste autoritatea Sfintiei sale. In “Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi”, parintele vorbeste mai multe despre deosebirea dintre femei si barbati.
In final ar trebui sa ne amintim ca Insusi Dumnezeu a spus ca o va supune pe femeie barbatului ei. Iata!
Doamne ajuta!