MINISTRUL DE EXTERNE ROMÂN – prima reactie critica fata de SANTAJUL Comisiei Europene asupra tarilor din ESTUL EUROPEI/ POLONIA continua cu propriile LEGI ALE JUSTITIEI, respingand ferm INTIMIDAREA/ GRUPUL DE LA VISEGRAD vrea sa reinventeze proiectul european: SUVERANITATE NATIONALA si armata continentala. In plan exista si o BANCA REGIONALA

• Hotnews:

Prima reactie a unui demnitar roman la planurile de a lega fondurile UE de statul de drept. Melescanu: ar fi o “incalcare grosolana” a principiilor UE

Legarea fondurilor europene de “alte elemente” ar constitui “o incalcare grosolana” a principiilor Uniunii Europene, a declarat ministrul roman de Externe, Teodor Melescanu, joi, in cadrul unei declaratii comune de presa cu omologul sau polonez, Jacek Czaputowicz, potrivit Agerpres.

Cei doi oficiali au raspuns unei intrebari despre mesajele trimise de Bruxelles, potrivit carora alocarea de fonduri europene pentru anumite tari ar putea fi influentata de modificari in domeniul Justitiei.

“In legatura cu legarea fondurilor de alte elemente, din punctul meu de vedere, ar constitui o incalcare grosolana nu numai a prevederilor, dar si a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, care au ca obiectiv fundamental solidaritatea si asigurarea convergentei intre economiile statelor membre”, a spus seful diplomatiei romane.

El a argumentat ca fondurile europene sunt instrumente de crestere a convergentei tarilor membre ale UE, nu sunt “opera de caritate”.

“In mod evident, politica de fonduri de coeziune si politica agricola comuna sunt instrumente pentru a creste convergenta dintre economiile tarilor mai dezvoltate din Uniunea Europeana si tarile noastre. Nu este, intr-adevar, niciun fel de opera de caritate si vreau sa va spun foarte direct ca la aproape tot ce priveste fondurile Uniunii Europene contribuie si Romania, contribuie si Polonia, pe masura puterilor noastre, dar sumele nu sunt deloc neglijabile”, a evidentiat ministrul roman de Externe.

Melescanu preia argumentele Poloniei: Daca punem pe cantar fondurile comunitare si profiturilor companiilor europene, nu cred ca iese in pierdere UE

Ministrul de Externe, Teodor Melescanu, a preluat joi seara argumentele Poloniei pentru a respinge conditionarea finantarilor europene de respectarea statului de drept, afirmand ca, daca “punem pe cantar” fondurile comunitare primite de Romania si profiturile obtinute aici de companiile europene, “nu cred ca iese in pierdere UE”.

“Romania respecta regulile jocului”, a spus Melescanu, intr-o interventie telefonica la Antena 3, in care a adaugat ca si comisarul Corina Cretu este “ingrijorata” de aceasta perspectiva.

“Nu putem sa o lasam singura sa duca o batalie”, a comentat Melescanu, care a respins si ideea unei Europe cu doua viteze. “Va asigur ca nu vom fi singuri in aceasta batalie”, a subliniat el.

Prin aceasta declaratie, Melescanu reia practic teza omologului sau polonez, Jacek Czaputowicz, cu care s-a intalnit joi la Bucuresti.

Czaputowicz a argumentat in mai multe randuri ca Polonia, dupa aderarea la UE, si-a deschis pietele pentru societatile straine care obtin in contrapartida “profituri substantiale”.

“In schimb, Polonia a obtinut dreptul la o compensatie sub forma fondurilor structurale”, afirma acesta, vinerea trecuta, cand a anuntat ca Guvernul polonez “nu va accepta cu siguranta” intentia Bruxellesului de a conditiona finantarile europene de respectarea statului de drept.

• Luju.ro: DEMNITATE SI MANDRIE NATIONALA – Iata exemplul pe care Romania trebuie sa il urmeze. Polonia nu da inapoi in fata presiunilor UE de a se renunta la reforma Justitiei: “Programul de schimbari profunde in tara noastra nu va incetini, dimpotriva. Nu poate fi vorba de a ajunge la un acord cu puteri care de ani de zile au tratat Polonia ca pe propria prada… Este de competenta noastra interna, garantata de legislatia UE”

Polonia ofera Romaniei un nou exemplu de demnitate si mandrie nationala. Autoritatile de la Varsovia nu se lasa intimidate de criticile si presiunile venite din partea Uniunii Europene, care acuza ca prin modificarile aduse legislatiei din domeniul Justitiei s-ar pune in pericol valorile democratice si statul de drept. Partidul Lege si Justitie, aflat la guvernare in Polonia, nu face niciun pas inapoi, avand chiar si un mesaj dur pentru oficialii europeni.

Intr-o declaratie acordata publicatiei Gazeta Polska Codziennie si preluata de Reuters, presedintele Partidului Lege si Justitie, Jaroslaw Kaczynski (foto), a precizat ca reforma in Justitie va continua, fiind strict o problema interna a Poloniei. Mai mult, Jaroslaw Kaczynski a transmis cat se poate de clar ca nu se poate ajunge la o intelegere cu puteri care au tratat Polonia ca pe propria lor prada. De asemenea, liderul Partidului Lege si Justitie a explicat ca nici nu se pune problema ca Polonia sa ceara Curtii de Justitie a UE sa se pronunte pe masurile legislative privind reforma in Justitie.

Iata declaratia presedintelui Partidului Lege si Justitie, Jaroslaw Kaczynski:

“Programul de schimbari profunde in tara noastra nu va incetini, dimpotriva. Nu poate fi vorba de a ajunge la un acord cu puteri care de ani de zile au tratat Polonia ca pe propria prada. Nu exista, desigur, nicio modalitate in care Polonia ar putea preda Curtii de Justitie decizia cu privire la reformele din justitie. Este de competenta noastra interna, garantata de legislatia UE”.

Romania supusa presiunilor UE pe Legile Justitiei

Mesajul liderului polonez ar trebui citit cu mare atentie si de oficialii de la Bucuresti. Asta intrucat si Romania se confrunta cu aceleasi presiuni din partea Comisiei Europene, care incearca sa impiedice adoptarea modificarilor la Legile Justitiei. Asa cum se stie, in urma cu cateva zile, sefii Comisiei Europene au imixtionat in treburile interne ale Romaniei, dand ordine Parlamentului si cerand sa se revina asupra modificarilor aduse Legilor Justitiei. Din fericire, presedintii Parlamentului Romaniei, Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu, au reactionat imediat si au raspuns mesajelor oficialilor de la Bruxelles, care practic fac scut in jurul institutiilor de forta care au comis nenumarate abuzuri in ultimii ani.

Intr-o scrisoare transmisa in 24 ianuarie 2018 presedintelui Comisiei Europene Jean Claude Juncker si prim-vicepresedintele Comisiei Europene Frans Timmermans, presedintii celor doua camere ale Parlamentului Romaniei isi exprima ingrijorarea cu privire la modul incorect in care a fost informata Comisia Europeana in ce priveste transparenta dezbaterilor pe Legile Justitiei din tara noastra. Mai exact, Tariceanu si Dragnea sunt convinsi ca reactiile Comisiei Europene privitoare la reformele din Justitia din Romania sunt determinate de modul in care reprezentatii CE sunt informati de “surse din mediul romanesc”. Cu acest prilej, Jean Claude Juncker si Frans Timmermans au fost instiintati despre faptul ca preocuparile Comisiei Europene fata de reforma in Justitia din Romania, privind atat Legile Justitiei cat si legislatia penala, sunt “cel putin suprinzatoare” din mai multe considerente.

In primul rand, Comisia Europeana trebuia sa stie ca in privinta Legilor Justitiei au existat ample dezbateri, ajungandu-se la un consens, astfel incat din cele 316 amendamente adoptate pe cele trei legi, 229 au fost propuse de catre Consiliului Superior al Magistraturii. In al doilea rand, presedintii Parlamentului Romaniei, Calin Popescu Tariceanu si Liviu Dragnea, apreciaza surprinzatoare preocuparile CE din aceasta perioada, cu atat mai mult cu cat, transparenta si consensul care se doresc astazi nu au existat pe vremea Guvernului Ciolos cand, intr-o singura zi, 18 mai 2016, au fost modificate, prin ordonanta de urgenta, fara dezbatere publica si fara consultari, 13 articole din Codul penal si 101 articole din Codul de procedura penala.

In acelasi timp, referindu-se la procedura actuala de modificare a Codului penal si a Codului de procedura penala de catre Parlamentul Romaniei, sefii celor doua Camere evidentiaza ca acestea se impun in conditiile in care, in calitate de membru UE, Statul Roman are obligatia ca pana la finalul lunii martie sa transpuna in legislatia nationala prevederile Directivei UE 2016/343 privind consolidarea prezumtiei de nevinovatie si ale dreptului de a fi prezent la proces in cadrul procedurilor penale, la fel cum are obligatia de a modifica legislatia penala in acord cu deciziile Curtii Constitutionale prin care mai multe articole din cele doua legi au fost declarate neconstitutionale.

• Calea Europeana: 

Președintele Poloniei acuză Comisia Europeană de ”poziție părtinitoare” privind reformele judiciare din statul său: Nu pot să înţeleg de ce este atât de lipsită de obiectivitate în evaluare

Preşedintele Poloniei, Andrzej Duda a susţinut vineri, în timpul Forumului Economic Mondial de la Davos, reformele judiciare promovate în ţara sa, dar criticate de Comisia Europeană, el afirmând că aceste reforme sunt bazate pe măsuri similare adoptate de alte state membre ale UE, precum Spania sau Suedia, informează agenţia PAP, potrivit Agerpres.

”Nu pot să înţeleg de ce (instituţiile europene) sunt atât de lipsite de obiectivitate în evaluarea lor privind situaţia din Polonia şi reformele noastre judiciare (…) Nu înţeleg de ce schimbările noastre, reformele noastre, sunt văzute ca antidemocratice, în timp ce aceleaşi instituţii sunt ok faţă de reforme la fel din alte ţări”, a spus Andrzej Duda în timpul unei dezbateri despre Europa Centrală şi de Est.

”Mă tem că (…) este mai mult o problemă politică decât o problemă instituţională reală”, a continuat preşedintele polonez, calificând apoi poziţia Comisiei Europene drept ”total părtinitoare”. ”Suntem un membru cu drepturi egale în UE, a şasea cea mai mare ţară. Vă rugăm să fiţi obiectivi faţă de noi!’‘, a indicat el mai departe.

Executivul comunitar a lansat anul trecut în luna iunie o procedură de infringement pe tema respectării statului de drept în Polonia, urmată anul acesta, tot în iunie, de o alta privind neaplicarea cotelor obligatorii de refugiați. Ultima etapă a acestei proceduri este suspendarea dreptului de vot al Poloniei în UE, dar pentru aceasta este nevoie de acordul unanim al tuturor statelor membre, iar Ungaria a reafirmat că va bloca prin veto o asemenea decizie.

Ce prevede articolul 7 din tratat?

Denumit în media și ”opțiunea nucleară”, articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene prevede un mecanism de întărire a valorile UE. Conform 7(1), Consiliul poate stabili că există un risc clar de încălcare serioasă a valorilor UE de către un stat membru, prevenind o încălcare efectivă prin anumite recomandări specifice adresate respectivului stat membru.

Articolul 7 poate fi activat de o treime din statele membre, de Parlament sau de Comisie. Consiliul trebuie să adopte o decizie cu o majoritate de patru cincimi după ce a primit consimțământul Parlamentului, care trebuie dat cu două treimi din voturile exprimate și majoritatea absolută a deputaților.

Următoarea etapă este articolul 7(2) prin care Comisia sau Consiliul pot stabili o încălcare efectivă, la propunerea a unei treimi din statele membre. Consiliul trebuie să decidă în unanimitate și Parlamentul trebuie să își dea acordul. Articolul 7(3) prevede sancțiuni, cum ar fi suspendarea dreptului de vot.

Parlamentul European: Eurodeputații cer țărilor UE să acționeze împotriva Poloniei pe tema statului de drept

Guvernele țărilor membre ale UE, reunite în cadrul Consiliului UE, ar trebui să decidă rapid dacă Polonia riscă să încalce în mod grav valorile UE și, dacă este cazul, să propună măsuri de remediere, arată o moțiune pe care au adoptat-o deputații europeni reuniți în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) din Parlamentul European.

Comisia LIBE a votat luni o moțiune privind o rezoluție a legislativului european în privința situației statului de drept din Polonia ca urmare a deciziei Comisiei Europene de a activa articolul 7 din cadrul Tratatului Uniunii Europene privind existența unui risc de încălcare a valorilor fundamentale ale UE.

În decizia adoptată cu 33 de voturi pentru și 9 împotrivă, Comisia pentru libertăți civile susține decizia Comisiei Europene de a propune activarea articolului 7 alineatul (1) din Tratatul UE privind riscul clar de încălcare gravă a valorilor UE și a solicitat Poloniei să abordeze această problemă.

Documentul arată că ”deputații europeni invită Consiliul de Miniștri al UE să acționeze rapid în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) și solicită ca Parlamentul să fie pe deplin informat cu privire la progresele înregistrate și la acțiunile întreprinse la fiecare etapă a procedurii”.

În rezoluția plenară din 15 noiembrie 2017, Parlamentul a spus că situația din Polonia reprezintă un “risc clar pentru o încălcare gravă” a valorilor UE, inclusiv a statului de drept. Preocupările deputaților europeni s-au axat pe separarea puterilor, independența justiției și drepturile fundamentale.

Rezoluția votată în Comisia LIBE va fi supusă la vot întregului Parlament într-o sesiune viitoare. În urma propunerii Comisiei, orice decizie luată de guvernele UE cu privire la existența unui risc clar de încălcare gravă a valorilor UE de către Polonia ar trebui să fie aprobată de Parlamentul European pentru a intra în vigoare.

Legislativul european urmează să adoptă o rezoluție în condițiile în care Comisia Europeană a dispus pe 20 decembrie anul trecut activarea articolului 7 din Tratatul UE cu referire la paragraful 1.

Articolul cu pricina, care putea fi activat de o treime din statele membre, de Parlament sau de Comisie, este denumit în media și ”opțiunea nucleară”, întrucât el prevede ca sancțiune, în ultimă instanță, pierderea dreptului de vot în Consiliul UE de către statul în cauză. În contextul activării articolului 7, paragraful 1, Polonia dispune de trei luni pentru a opera modificări asupra măsurilor care au dus la punerea în aplicare a acestui articol și pentru a preveni o avansare a procedurilor acestuia.

Polonia nu se teme de ”opțiunea nucleară”

O schimbare de optică la vârful puterii de la Varșovia este improbabilă în condițiile în care cei mai puternici lideri polonezi – președintele țării și cel al partidului de guvernământ – și-au păstrat poziții ferme în raport cu instituțiile UE, în pofida activării ”opțiunii nucleare”.

În cadrul unu discurs susținut la Forumul Economic Mondial de la Davos, președintele Andrzej Duda a acuzat Comisia Europeană de ”poziție părtinitoare” și ”lipsită de obiectivitate în evaluare” privind reformele judiciare din statul său. Ulterior, liderul partidului Lege și Justiție, Jaroslaw Kaczynski, a anunțat că Polonia nu va face nicio concesie în disputa sa cu Uniunea Europeană în legătură cu reformele controversate din sistemul judecătoresc.

De când a preluat puterea în Polonia, cu aproape doi ani în urmă, partidul conservator Lege și Justiție (PiS) a adus în discuție o serie de propuneri controversate în domeniul justiției. Criticii vorbesc despre un adevărat asalt prin care se încearcă trecerea sistemului judiciar sub tutela Parlamentului. Unul dintre cele mai contestate proiecte prevede schimbarea a aproape tuturor judecătorilor Curții Supreme, dar și a felului în care aceștia sunt numiți.

• ActiveNews: Liderii grupului de la Vișegrad cer un nou proiect european, ca o alianță de state SUVERANE, și nu ca un imperiu: Vrem să fie respectate deciziile naționale!

Uniunea Europeană are nevoie de un „nou proiect’, în care să fie ascultată și părerea țărilor central-europene și care să se concretizeze într-o alianță a statelor naționale suverane, nu într-o federație, dar care să dispună de o armată comună. Aceasta a fost concluzia liderilor statelor grupului de la Vișegrad (Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia), reuniți vineri la Budapesta, conform agențiilor MTI, Reuters și DPA, preluate de Agerpres.

Premierul ungar Viktor Orban a subliniat că cele patru țări ale Grupului de la Vișegrad împărtășesc aceleași valori în ce privește familia, religia, suveranitatea și opoziția față de imigrație. „Europa are nevoie de un nou proiect (…) Trebuie să vorbim despre o alianță a națiunilor libere’”, nu de ”un imperiu”, a punctat el în timpul unei dezbateri.

În opinia sa, un nou plan pentru reforma Uniunii Europene trebuie să cuprindă o clauză privind crearea unei societăți bazate pe muncă. Europa trebuie să revină în vârful dezvoltării tehnologice și are nevoie de o armată proprie, consideră Orban. Dar, în loc să devină un fel de „state unite ale Europei”, blocul comunitar ar trebui să fie o alianță a națiunilor libere, a apreciat el.

Orban crede că toate aceste lucruri sunt posibile, iar singura întrebare, în opinia sa, este dacă Europa are un leadership suficient de puternic pentru a atinge astfel de obiective.

La fel s-a exprimat și omologul său polonez, Mateusz Morawiecki, care a spus că el crede într-o ‘Europă puternică și integrată’, dar care să fie formată mai degrabă din state suverane care să ia decizii la nivel național, decât dintr-o federație tot mai centralizată. El a pledat de asemenea pentru crearea unei armate europene, pe care o consideră necesară nu doar din cauza ”agresiunii din est, dar și pentru a lupta împotriva terorismului și pentru a aborda criza migrației”.

La rândul său, premierul slovac Robert Fico a criticat faptul că statele central-europene sunt considerate „oaia neagră’” a Europei doar pentru că au păreri diferite în chestiuni cum ar fi cotele obligatorii de refugiați. El a descris proiectul grupului de la Vișegrad drept o ”poveste de succes” și a asigurat că aceste țări vor susține un proiect pro-european, însă a insistat că trebuie ascultată și vocea lor.

Aceasta a fost și solicitarea premierului ceh Andrej Babis, care a cerut „depolitizarea’” Comisiei Europene și un rol sporit al statelor membre în adoptarea deciziilor în cadrul instituțiilor comunitare. El a sugerat că grupul de la Vișegrad nu trebuie să se extindă către alte țări, însă ar putea în schimb să caute aliați pe anumite subiecte.

• Ziarul Financiar: Ţările din grupul Vişegrad vor discuta despre o bancă regională luna aceasta

Premierii ţărilor din grupul Vişegrad (V4 – Cehia, Slovacia, Ungaria şi Polonia) vor decide asupra programului stabilirii unei bănci de dezvoltare regionale la un summit organizat la Budapesta pe 26 ianuarie, a declarat premierul ungar Viktor Orban.

„Cei patru miniştri se vor întâlni din nou în Budapesta pe 26 ianuarie şi ne vom decide atunci asupra datei”, a spus Orban în interviul său săptămânal dat postului de radio Kossuth, scrie agenţia MTI.

Orban a discutat despre înfiinţarea băncii regionale cu premierul polonez Mateusz Morawiecki la o întâlnire din Budapesta la începutul acestei luni. Orban a reamintit declaraţiile făcute la o întâlnire din luna aceasta cu oameni de afaceri germani că va căuta finanţare chinezească pentru dezvoltarea infrastructurii din regiune.

Fondurile UE de dezvoltare regională sunt limitate şi dacă finanţarea de la instituţiile europene, cum ar fi băncile de dezvoltare, este insuficientă sau prea scumpă, Europa Centrală va trebui să caute bani în afara Europei, a explicat Orban.

„China este doritoare să finanţeze programele de dezvoltare din Europa Centrală cu condiţii mai bune decât oferă europenii. China nu este un pericol, ci o oportunitate.”

• Walkelin de Ferrers

Dincolo de politicile adoptate de partidele de guvernământ din aceste țări, tot ce impută Polonia, Ungaria sau Cehia Europei de Vest este obiectiv corect. Și nu vine din ură sau anti-europenism, cred că vine din dorința sinceră de a avea o Europă sigură, puternică, liberă și încrezătoare în propria identitate.

Nu din ură le zic polonezii nemților că mai bine și-ar apăra femeile de valul de violențe sexuale adus de religia păcii decât să-și dea cu părerea despre procesul democratic din Polonia. Nu din ură le zic ungurii bruxelezilor că nu vor să se retragă în spatele unor bariere de beton și să lase străzile Budapestei să se transforme în Molenbeek, ci tocmai din cauza reacției neadecvate a stabilimentului politic european față de lipsa de siguranță publică și decăderea europeană.

De asemenea nu din ură față de Europa critică Trump politicile imigraționiste dezastruoase ale ultimilor 30 de ani ale UE. Interesul american este o Europă puternică și liberă, democratică, o Europă care să-și susțină aliații, nu să se gudure pe lângă regimuri ticăloase gen Cuba sau Iran și să flirteze cu teroriștii palestinieni. O Europă care sub controlul politic actual defetist și relativist nu există, iar dacă va fi să existe vreodată (și să nu-și continue mai departe drumul către decrepitudine), va fi fără Merkeli sau Obame sau Mogherini sau Junkeri. Și fără pretenții sforăitoare de liberalism și toleranță în timp ce practică cenzura și poliția gândirii.”

“Europa Centrală și de Est începe să aibă o voce *europeană* și o viziune proprie despre ce înseamnă (sau ar trebui să însemne) Europa, viziune total diferită de cea monobloc a stabilimentului politic, mediatic și birocratic bruxellez.

Începe să realizeze că n-a scăpat de comunism și URSS pentru a ajunge să i se dicteze politici imigraționiste, cote de migratori și cum să-și predea societățile islamismului și violențelor de drept comun sau politice, din partea unei alte entități suprastatale cu pretenții centraliste.

Europa Centrală și de Est *este* Europa, iar Vestul fie va înțelege acest lucru și va accepta și trata țările din est ca parteneri egali, nu ca mujici reacționari, fie va distruge și ce a mai rămas din “consensul european.”

• Dan Diaconu:

În timp ce ţările din jur fac paşi hotărâţi către recâştigarea independenţei, noi mergem pe buruienosul drum al servilismului total faţă de orice limbric din afara ţării. Nu-ţi trebuie prea multă minte să vezi că lucrurile stau de-a dreptul dezastruos: orice curvă de prin vreo ambasadă îşi permite să-şi scoată chiloţii în faţa Parlamentului şi să dicteze ce trebuie făcut în conformitate cu doleanţele propriei păsărici, orice imbecil dintr-o multinaţioanlă poate urla isteric şi, imediat, dinspre Guvern i se răspunde cu plecăciuni, la fel cum orice politician de mâna a zecea de prin Comisia Europeană sau SUA îşi permite să trimită scrisori imbecile, fără o brumă de logică, iar Sekuritatea, în loc să asigure protecţia internă, pune umărul la destructurarea ţării asigurând audienţa aberaţiilor sosite sub formă de edicte ultimative. Orice om cât de cât normal înţelege că suntem o naţiune destructurată. Ce poate fi mai sugestiv în acest sens decât impunerea unei nulităţi în fruntea ţării, un idiot gata să execute fără crâcneală orice i-ar cere stăpânul său extern, în timp ce el şi maimuţa din dotare îşi trăiesc visul umed de grofi întronizaţi peste o naţiune eşuată.

E de-a dreptul frustrant să constaţi că fiecare zi care trece te aruncă într-o negură şi mai mare, că fiecare secundă, fiecare firicel de timp care se scurge nu face altceva decât să adâncească hăul dintre tine şi celălalt pluton de ţări foste surori. În vremea comunismului ne uitam la ceilalţi cu jind. Germania Democrată trăia, faţă de noi, o falsă bunăstare. Magazinele erau tixite de marfă, tinerii ei erau exuberanţi, toţi o duceau excelent. Ceva mai târziu aveam să afăm că la acea bunăstare contribuiam şi noi. Cică pentru a arăta superioritatea comunismului faţă de capitalism. Ălora li se rupea şi trăiau bine, pe noi ne durea de „bunăstarea comunismului” şi trăgeam ca proştii. În Cehoslovacia, lucrurile arătau chiar mai bine. În ciuda faptului că erau sub ocupaţie rusească prin metrou aveai reclame la ultimele tehnologii electronice, iar măcelăriile te serveau cu carne pe alese. Ce paradis pentru amărâţii care, dintr-o Românie suferindă, evadau prin lagărul naţiunilor surori. La unguri găseai Coca Cola, iar mâncarea, de asemenea, nu constituia o problemă. Până şi bulgarii, în toată sărăcia lor, aveau ţigări de calitate la discreţie. De sârbi nu mai vorbesc. Erau pentru noi Paradisul pierdut: blugi, cafea, măsline, practic tot ce-ţi dorea sufleţelul tău de biet român amărât.

În acea perioadă în care am suferit crâncen ne-am ales un ţel înalt: independenţa. De la iminenţa unui faliment – aşa cum ne sugerau foştii „prieteni” de la FMI – Ceauşescu, judecând pur ţărăneşte, a decis „să-i facă” pe ticăloşi şi să urmeze un plan crâncen de rambursare a datoriilor externe. Toţi şmecherii lumii au zâmbit în barbă ştiind că aşa ceva e imposibil. Ceauşescu a tăiat la sânge, a optimizat neoptimizabilul, a împins limitele de suferinţă ale propriului popor în zone greu de imaginat şi, culmea, în aprilie 1989 a reuşit să le zâmbească sfidător celor care-l contraziseseră. Orgoliul său de ţăran era răzbunat, dar în spate, o ţară întreagă trăia sub spectrul sărăciei. Totuşi, în acel deceniu obsedant au murit oameni, s-au distrus destine, s-a îmbătrânit şi s-a suferit. Oare jugul acela nu putea fi mai uşor? E greu de înţeles, iar orice scenariu inutil. Ceea ce a fost a fost şi nu poate fi judecat. Ceea ce urmează acestui moment e de neînţeles. După ce „tiranul” a fost eliminat printr-o strategie de doi bani, trădat pe faţă de securitate şi ignorat de armata care oricum se zbătea într-o gravă incompetenţă(a se vedea inutilele morţi din perioada Revoluţiei), e aproape imposibil de înţeles distrugerea care a urmat. În loc să pornim de la plus(aveam de încasat o grămadă de datorii) ne-am scufundat precum cei aruncaţi în apă cu piatra de moară legată de gât. Fostele surate au ieşit din comunism devastate. Polonia avea o datorie de 60 mld. $ şi, ca ajutor, o mare parte i-a fost tăiată(reţineţi că noi am făcut foamea zece ani pentru 11 mld $!). Ungaria era vai de staua ei, dar, cu toate acestea, a fost destul de competitivă pentru a-şi băga coada aici şi a destabiliza treburile, punându-se instant la dispoziţia ruşilor în instrumentarea loviturii de stat. Cehoslovacia era tot la pământ şi democraţia a venit la pachet cu secesiunea Slovaciei. Noi păream cei mai pregătiţi de un start rapid. În final, mai jos decât noi au căzut doar bieţii sârbi.

Cum putem totuşi explica imensa ticăloşie petrecută după aşa-zisa revoluţie? Cum putem explica distrugerea programatică a întregii industrii, cum putem fundamenta cât de cât logic tăierea fabricilor şi vânzarea lor la fier vechi. Mai ţineţi minte sloganul cu „industria energofagă a lui Ceauşescu”? Energofagul Sidex i-a fost livrat practic gratuit unui indian ceva mai scăpătat, Petromul, la pachet cu toate rezervele de petrol ale ţării, a ajuns pe mâna austriecilor la un preţ derizoriu. „Energofagele bănci” ori au fost distruse ori au fost date pe nimic unor şmecheri. Aşa trebuia să se întâmple ne spuneau consultanţii „dezinteresaţi” trimişi de FMI să se răzbune pentru insolenţa de care dăduse dovadă Ceauşescu.

S-a întrebat totuşi cineva cum au stat treburile pe la ceilalţi? Păi „energofagul” PKN Orlen e un colos administrat de statul polonez. Compania minieră a Poloniei, KGHM Polska Miedź, a devenit multinaţională şi unul dintre liderii mondial în domeniul extracţiei de cupru şi argint. Tot de stat. CEZ-ul cehilor a rămas la fel de „nesustenabil” integrat şi a ajuns unul dintre liderii europeni. MOL-ul unguresc e multinaţională în domeniul petrolier, a doua cea mai valorosă companie din Europa Centrală şi de Est, cu toate în pusta ungurilor nu s-a văzut vreodată vreo picătură de petrol. Exemplele pot continua la infinit.

Puteţi totuşi să vă puneţi vreodată serios întrebarea „cum de-a fost posibil aşa ceva?”. Văcăroiu, care ţinuse pe linia de plutire tot complexul industrial al României a fost cel mai înjurat premier. Au venit în urma sa „cei 15 000 de specialişti” ai Convenţiei Democrate care-au făcut reforma: blocaj economic, falimente bancare, şomaj abracadabrant, prăbuşiri spectaculoase, furturi inimaginabile. Mai ţineţi minte misiunile FMI şi Băncii Mondiale care, în schimbul unor împrumuturi hazlii de câteva milioane de dolari, distrugeau sectoare întregi ale economiei? Perioada 1996-2000 a fost probabil cea mai crâncenă invadare a României. Nici tătarii care prăduiau la sânge nu lăsau în urma lor ceea ce-a lăsat acea halucinantă perioadă. Dacă vreţi să găsiţi rădăcina răului, căutaţi acolo. Şi-ar mai fi o sursă. E un moralist care tot apare pe la TV, un penibil cu părul vopsit. Petre Roman îl cheamă. Poate-l întreabă cineva cum vindea el în 1990 datoriile pe care le avea de încasat Ceauşescu pe un cent la dolar. Aţi uitat de asta, nu-i aşa? Ceva mai recent, băsescu – venit pe o filieră similară cu Petrică -a tăiat datoriile Irakului în schimbul participării României la reconstrucţia ţării. Adică a dat bani contra promisiuni. Aşa-i că uitaserăţi de isprava asta? E şi normal, e vorba de nişte nimicuri de câteva miliarde de dolari!

Cu toate că poate părea inutilă, această reamintire e necesară. Trebuie să înţelegem că tranziţia noastră nu a fost de la comunism către democraţie, ci de la instinctele unui ţăran (care, totuşi, erau bine intenţionate şi justificate de interesul naţional) la interesul unei clase izvorâte din Securitatea trădătoare, a cărei singură justificare pentru sacrificarea lui Ceauşescu a fost necesitatea de a-şi scoate la lumină averile acumulate ilicit. Chiar dacă şi-n restul ţărilor perioada de tranziţie a fost marcată de jafuri programatice în care foştii securişti au tras „lozurile câştigătoare”, peste tot s-a pus stop. La noi nu doar că nu s-a pus stop, dar s-a şi încetăţenit ideologia că niciodată nu trebuie pus stop. Aşa s-a ajuns, începând cu 2004, înlocuirea statului de drept cu cel de drepţi, sub atenta supraveghere a cozilor de topor americane cărora li s-a predat întreaga ţară la cheie. După modelul din urmă cu jumătate de secol când li s-a dat ruşilor totul la cheie! S-a desfiinţat orice brumă de interes naţional, lăsându-se totul la dispoziţia funcţionarilor analfabeţi de mâna a zecea de prin ambasade sau servicii secrete americane. Un dezastru care ne-a făcut furnizori neţi de orice pentru binevoitoarea lipitoare americano-europeană. România nu mai e de mult România, ci o formă fără pic de fond.

Priviţi la ţările din jur. Polonia îşi întăreşte independenţa, Ungaria de mult îşi urmăreşte strict interesul propriu, Cehia aproape că l-a expulzat pe ambasadorul SUA, punându-l cu botul pe labe. Nu e de mirare că, pe fondul recâştigării independenţei, ţările din Grupul de la Vişegrad îşi sporesc bunăstarea economică. Multinaţionalele îşi plătesc cât se poate de corect impozitele, evitarea plăţii acestora fiind în fiecare dintre ţările menţionate infracţiune gravă. În timp ce noi promitem subteran că nu ne atingem de fondurile europene (aşa-i că vă gândeaţi că fondurile europene nu se atrag din incompetenţa noastră?), ceilalţi le trag la blană, conform tratatelor. În timp ce bruma de fonduri atrasă de noi ajunge în final tot în Germania(echipamentele finanţate se cumpără de-acolo), cei din Grupul de la Vişegrad au pus la punct mecanisme care fac în aşa fel încât banii respectivi să se plimbe cât mai mult posibil prin propriile economii. V-aţi întrebat vreodată de ce la ei se poate?

Ultima ispravă, care va mări teribil hăul dintre noi şi ei, este recenta iniţiativă a ţărilor din Grupul de la Vişegrad de fondare a unei bănci regionale de dezvoltare. Ce înseamnă aceasta e lesne de intuit: un mecanism mult mai flexibil de finanţare, orientat strict spre dezvoltarea respectivelor ţări. Cu toate că României i s-a propus în mai multe rânduri aderarea la Grupul de la Vişegrad, cozile de topor „internaţionaliste” care fac jocurile pe-aici s-au opus categoric. De ce? Pentru că o asemenea mişcare ar însemna o independenţă mai mare a ţării, iar aşa ceva e de neimaginat.

Protectorii noştri vor mult mai multe pentru noi: Olandezii vor să îngroape definitiv Portul Constanţa, nemţii vor şi ei să prindă loc la masă pentru vânzarea pe mulţi bani a echipamentului militar, francezii vor să „construiască” drumuri s.a.m.d. Toţi binevoitorii noştri stăpâni s-au gândit la un destin măreţ: înrobirea noastră. Şi, dacă nu suntem de acord, se vor mulţumi să-i ia doar pe cei care, după o istorie de robie, s-au trezit că robia lor a fost „mai superioară”(sic!) independenţei celorlalţi. Dar despre asta, într-un episod viitor.