ONU vrea un guvern mondial in mai putin de 12 ani (OPINIE)

20-11-2018 8 minute Sublinieri

Noiembrie 5, 2018 (American Thinker) – In 1960, un absolvent naiv, dar informat, mergeam prin campusul Universitatii din Pennsylvenia cu seful Departamentului de Chimie, prof. Charles C. Price. Mi-a spus ca era presedintele Federalistilor Lumea Unita, si m-a intrebat daca stiu ce organizatie este aceasta. Cand am spus ca nu, a raspuns ca ei cred intr-un guvern mondial care sa se dezvolte din ONU. Am fost surprins, pentru ca nu mai auzisem pe nimeni inainte care sa vorbeasca despre asa ceva. Pentru mine, ONU era o organizatie a bunavointei dedicata pacii si derularii de programe de caritate popoarelor sarace din lume. Imi imaginam ONU ca pe un fel de United Way (ONG american – n.n.) la scara mondiala.

Cum isi inchipuia prof. Price ca va aparea un nou guvern mondial? Desi era un filon socialist in documentul fondator, ONU fusese bazata pe o viziune a drepturilor omului in “Declaratia Universala a Drepturilor Omului”, care punea conceptul de drepturi in prim-planul progresului intregului organism mondial. Si drepturile sunt principalul motor al libertatii umane si demnitatii individului. Declaratia succeda alte documente ale lumii post-feudale care, precum Bill of Rights din 1689 (UK), Declaratia de Independenta a SUA si Declaratia drepturilor omului a Revolutiei Franceze prezentau drepturile drept nucleul acesteia.

Cuvantul drepturi apare in aproape fiecare propozitie a documentului de 1869 de cuvinte al ONU. Este efectiv obsedat de drepturi, si asteptarea ar fi ca aceste drepturi sa fie asemenea celor din documentele fundamentale precedente. Exista, insa, unele devieri ale modului in care se folosesc aceste drepturi fata de ceea ce ne era noua familiar. In articolul 3, in loc sa existe un “drept inalienabil la viata, libertate, cautarea fericirii”, asa cum este in Declaratia de Independenta, ONU declara dreptul fiecaruia “la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.” Se subintelege, oare, ca securitatea va aduce fericirea? Sau se subintelege ca fericirea este o valoare prea efemera, prea Occidentala? Poate ca supravietuirea este un scop mai mundan de care are nevoie cea mai mare parte a lumii.

Vedem cum sunt reluate principii din Bill of Rights cum ar fi condamnarea pedepselor crude si neobisnuite (Articolul 5), procesul corect (Articolele 6, 7, 8, 9, 10, 11, 14, 17), perchezitii ilegale sau confiscari (Articolul 12), libertatea de exprimare si de asociere (Articolele 19, 20). Dar sunt si drepturi noi introduse, inca din 1945, care indica o interventie a ONU in vietile cotidiene ale oamenilor de pe intregul glob. in document se afirma dreptul la mancare, la imbracaminte, la ingrijire medicala, la servicii sociale, la beneficii de somaj si de dizabilitate, la ingrijirea copilului, educatie gratuita, plus dreptul “dezvoltarii depline a personalitatii” (imaginati-va, ONU spune ca am dreptul sa fiu eu) si dreptul “de a participa liber la viata culturala a comunitatii si de a se bucura de arta” (avem fiecare dreptul de a ne bucura de o pictura sau un film). In orice caz, nu au instituit dreptul de a aparea la “Tonight Show” sau “Saturday Night Live” (emisiuni TV americane), astfel ca exista, totusi, limite ale generozitatii lor.

In 2015, 70 de ani de la documentul de baza, ONU a mai facut un pas gigantic catre un guvern mondial, pas care doar fusese sugerat in documentul respectiv. Au emis un document intitulat “Transformand lumea noastra: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilaAcest document are 91 de sectiuni numarate pentru programul ONU pentru guvernul mondial. Declaratia Universala a Drepturilor Omului este mentionata o singura data in intreg documentul, la Articolul 19. Spre deosebire de documentul originar, care avea sub 1900 de cuvinte, acest document are 14.883 cuvinte. Cele 91 de chestiuni abordeaza probleme listate sub cinci subtitluri, ca Oameni, Planeta, Prosperitate, Pace, Parteneriat. In plus, documentul ofera 17 scopuri de dezvoltare pentru a imbunatati viata pe planeta. 

Ce se intelege prin termenul “durabila”? Cele mai des intalnite sunt definitiile ce provin de la Comisia ONU pentru Mediu si dezvoltare: “dezvoltare durabila este dezvoltarea care intruneste nevoile prezentului fara a compromite abilitatea viitoarelor generatii de a isi satisface propriile nevoi”. Idealurile anterioare si ideile de drepturi, libertate, egalitate, dreptate sunt subsumate implinirii nevoilor si unui enviromentalism explicit care subliniaza prevenirea epuizarii resurselor rare ale planetei. Desigur, la baza intalnim axioma marxista conform careia societatea trebuie organizata in jurul ideii “de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa necesitati”. Astfel, marxismul este implicit in durabilitate, dar este nuantat prin alianta cu ajustarile aparent stiintifice si cu scopurile legate de mediu. Un jargon tehnic este sudat marxismului in mod intentionat, pentru a produce perceptia unei potriviri si de progres. 

Intregul document “Transformand lumea noastra” este strabatut de o stare de constiinta de pioase platitudini fata de un viitor utopic. Este un vis gonflat si utopic. 5 din 17 problematici sunt in legatura cu mediul. Sunt scopuri legate de orase, pentru femei, pentru saraci, chiar pentru viata subacvatica. Absolut nicio sfera a vietii umane nu este exceptata de controlul ONU. Cuvantul cheie este, desigur, nu “drepturi”, exceptand referinta la Articolul 19. De fapt, cuvantul drepturi nu se intalneste nici macar odata in acest document chiar daca termenul apare efectiv in fiecare propozitie a documentului de baza al ONU.

Mondialistii din anii 50 si 60 sunt acum in locurile de fata ale ONU si au mutat. Vorbirea marxista despre “intampinarea nevoilor” a ocupat locul central. ONU si-a stabilit un orizont de timp pentru a transforma planul sau in hegemonie planetara. 

Aceasta transformare proiectata care detaliaza (insa fara detalii) o noua ordine mondiala a responsabilitatii enviromentale si o semnificativa reducere a saraciei si a foamei nu vorbeste niciodata de dimensiunile practice ale uriaselor manipulari ale oamenilor de catre lideri cinci si birocrati ignoranti care isi mentin pozitiile lor de putere prin terorism si mita. Nu discuta niciodata despre incompetenta si coruptie, fratii gemeni in familia venalitatii. Documentul schiteaza o lume sincera unde toti cei in pozitii de putere vor sa ajute umanitatea in ciuda dovezilor zilnice de egoism, coruptie, intentii criminale, manipulari diabolice, hotii, imoralitati, ura, depravare, ale multor lideri guvernamentali din fiecare tara de pe lume, precum si ale multor lideri din lumea business-ului. Nu este Agenda pentru Dezvoltare Sustenabila cumva una din aceste diabolice manipulari? 

Idealul sustenabilitatii nu este unul legat de viziunea crestina asupra lumii; in schimb, libertatea individuala este ingropata intr-un cadru mental colectivist determinat stiintific, care pune decizia finala in mainile unor Big Brothers diabolici si atotstiuitori. Relevanta individului este diminuata. Este promovat de catre o ONU care nu mai este pro-occidentala, un organism mult mai larg decat cel din 1945. Il vom accepta sau este, cumva, timpul, mai mult ca inainte, sa incepem regandirea apartenentei (autorul se refera la SUA – n.n.) in acest organism nesustenabil?

traducere de cuvantul-ortodox.ro

Fondarea ordinii internaționale

Știm că ONU a fost înființată în 1945 și că la baza înființării sale stau două documente de referință: Carta de la San Francisco (1945) și Declarația universală a Drepturilor omului (1948). Acest ultim document este în special demn de atenție deoarece ONU dorește înființarea unei noi ordini internaționale pe baza recunoașterii, protecției și promovării drepturilor fundamentale a tuturor oamenilor. Este vorba de recunoașterea adevărurilor despre om și de implementarea acestor adevăruri, drepturi și valori în legislația specială a diferitelor țări semnatare ale documentului în cauză. Plecând de la acest proiect, care este deja, într-un anumit mod, un proiect globalist, ONU a dezvoltat și întreprins acțiuni interesante în domeniul emancipării popoarelor colonizate în ceea ce privește prevenirea războiului și contestarea regimurilor totalitare din secolul al XX-lea.

Cu toate acestea, în perioada dintre 1945 până în prezent, s-au dezvoltat alte proiecte globale sau globalizatoare. Unul dintre aceste proiecte îl datorăm lui Zbigniew Brzezinski și datează din 1969. Acest proiect a reformulat, într-un anume fel, mesianismul nord-american tradițional, schițând un proiect hegemonic nou, cu redistribuirea sarcinilor la nivel mondial. A fost vorba de un proiect politic sub conducere nord-americană. Acest proiect a comportat o conotație economică remarcabilă. Ulterior, a apărut un alt proiect a lui Willy Brandt. Proiectul cancelarului Germaniei de Vest a prevăzut o nouă societate internațională, inspirată din teoriile tradiționale ale internaționalismului marxist.

O nouă revoluție culturală

De-a lungul anilor, ONU a luat, încet-încet, distanță față de Declarația din 1948. Ea tinde astăzi să definească, sau cel puțin să prezinte mondializarea, globalizarea, plecând de la fapte substanțial diferite de cele din 1948. Potrivit Cartei Pământului, omul nu mai e gerantul lumii, administrator responsabil al creației și al mediului ambiant. Omul trebui să accepte supunerea sa Mamei Natură și aceasta ar fi, ca să spunem așa, noua divinitate, pe care ar trebui s-o cinstim. Deci, ar trebui să instaurăm un control al transmiterii vieții umane. Populația umană ar trebui să fie încadrată în limitele dezvoltării durabile. Omul nu este decât o ființă efemeră în ansamblul lumii. El este destinat unei morți definitive.

Așa cum se constată, este vorba de o veritabilă revoluție culturală, deoarece, contrar a ceea ce intenționa Declarația din 1948, omul nu mai este centrul lumii. El nu mai trebuie respectat necondiționat, cu toate drepturile proclamate în acest document. Este chiar adecvat să se formuleze „noi drepturi ale omului” care să fie în armonie cu noua viziune a Terrei-Gaia, și cu situația omului pe Terra. Pe scurt, proiectul de globalizare este holistic: aceasta înseamnă că omul trebuie să se supună Universului, din care emană și în care se va reîntoarce contopit.

Globalismul holistic în acțiune

Vom vedea cum această nouă revoluție culturală se traduce în unele activități ale ONU.

Exemple ilustrative

1) Pactul Economic Mondial a fost elaborat la New York, în anul 2000, în contextul celebrării „Noului Mileniu”. Potrivit Pactului Mondial, toate forțele economice private ar trebui mobilizate pentru a crea un îndrumar supranațional. Acesta din urmă ar fi chemat să definească ce trebuie de făcut în domeniul economic. Ar trebui, de asemenea, să se distribuie sarcini de producție în funcție de nivelul actual de dezvoltare din diferite țări. Comunitatea științifică, mediile internaționale și chiar sindicatele sunt invitate să participe la elaborarea acestui proiect gigantesc, în care a apărut clar o dimensiune puternică neoliberală. Din această perspectivă, persoana umană nu are o importanță primordială. Ceea ce are importanță în mod real, sunt marile companii economice ale lumii și piața mondială, liberalizată pe cât de mult posibil.  Nu întâmplător că printre primii protagoniști ai acestui proiect apar figuri precum cea a lui Bill Gates, Ted Turner, Deutsche Bank etc.

2) Un alt exemplu care ilustrează această nouă tendință a globalizării, este Inițiativa Religiilor Unite.  Cu ocazia începutului Mileniului, a fost convocată o reuniune a principalilor lideri religioși ai lumii întregi. Prin Secretarul său general din acea perioadă, ONU a preconizat elaborarea unei religii universale unice, care va merge până la a interzice prozelitismul altor religii și va impune ceastă religie la scară mondială. Acest proiect ar trebui să conducă la un nou cod de conduită. Anumiți militanți ai acestei mișcări merg chiar până la a sugera ca Biblia să fie rescrisă!

3) Drepturile copilului  ilustrează, de asemenea, scopul nostru.  La începutul lunii septembrie 2001, s-a ținut la New York o conferință preparatorie a Summit-ului Drepturilor copilului. Din cauza atentatului din 11 septembrie, Summit-ul a fost reprogramat pentru mai 2002. În contextul conferinței preparatorii, a apărut ideea că drepturile omului ar trebui să includă „servicii de sănătate reproductivă”. Această terminologie enigmatică a fost utilizată de către reprezentantul Canadei, John Kauffman. Prin urmare, în cursul acelei reuniuni, Terry Miller, reprezentantul Statelor Unite, l-a interpelat pe dl Kauffman, întrebându-l ce semnifică această expresie curioasă.  La care dl Kauffman a răspuns că această expresie include, pentru adolescente, dreptul la avort, dreptul la pilula contraceptivă de urgență, dreptul la diverse forme de contracepție, dreptul la libertate sexuală totală, toate acestea, fără ca părinții să cunoască. Acestora li se interzice să intervină în viața sexuală a copiilor lor.  Se observă aici, prin urmare, respingerea dreptului fiecărei ființe umane la viață, respingerea maternității și paternității, precum și o serie de măsuri, ce sunt prezentate ca „noi drepturi”, în timp ce aceste măsuri debilitează familiile, atentează la viață și vulnerabilizează adolescenții.

4) În aceeași linie, avem un document publicat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), ce preconizează Maternitatea fără risc. Aceasta înseamnă că o sarcină care se manifestă într-un context în care avortul nu e legalizat trebuie considerată drept o sarcină „forțată”, unsafe, nesigură, adică, ce nu respectă „noile drepturi ale omului”, ce nu asigură libertatea pentru femeie, ca să aleagă între a păstra copilul sau a face avort. Trebuie, se afirmă aici, să se modifice legile naționale existente ca avortul să poată fi considerat ca un „nou drept al omului”. În martie 2002, s-a ținut la New York o reuniune consacrată exact rolului femeii în fața „sănătății reproductive”.  Timp de mai mulți ani, OMS a patronat studii medicale și juridice pe tematica reproducerii și aceste studii au făcut în mod regulat obiectul unor publicații.

5) ONU a distribuit kit-uri de contraceptive femeilor din Kosovo, în 1999. În acest scop, ONU a primit sprijinul lui Slobodan Milosevici, care avea interesul să împiedice transmiterea vieții la populația kosovară. Olivier Brasseur, funcționar al Fondului Națiunilor Unite pentru Populație (FNUAP), a lansat aceste kit-uri în Kosovo. Ulterior, același funcționar, a distribuit aceleași kit-uri femeilor din Afganistan. Printre altele, acele kit-uri conțineau un material rudimentar pentru executarea avorturilor. Pe acest subiect, Sfântul Scaun a reacționat ferm, publicând o Notă adresată tuturor Conferințelor episcopale ale lumii, atrăgând atenția asupra acestor inițiative ale acestei agenții a ONU.

6) Chestiunea mediului ambiant ne interesează pe toți și merită o atenție specială din partea brazilienilor, deoarece anume la Rio a avut loc, în 1992, adunarea ECO-92, numită Summit-ul Terrei În timpul acelei reuniuni, la care a participat Al Gore, au fost lansate diverse teme pe care le regăsim în Carta Pământului. În Brazilia, acest dosar necesită o vigilență specială, având în vedere implicațiile pentru Amazonia, resursele naturale și suveranitatea națională.

Chestiunea mediului este o temă centrală a raportului anual (2001) al FNUAP. Acest raport este consacrat populației și schimbărilor climatice. Ceea ce predomină în aceste pagini este ideea că omul este cel mai mare prădător al Terrei. În consecință, la fel ca în cazul tuturor populațiilor de prădători, populația umană trebuie să fie limitată. Omul este responsabil de gestionarea proastă a lumii, de poluarea atmosferică, de „încălzirea climatică”, de raritatea resurselor etc. Potrivit acestei direcții de gândire, trebuie să luăm măsurile necesare pentru ca omul să se supună „legilor naturii”, adică legilor dictate de tehnocrații de la ONU, pentru conservarea mediului ambiant. Putem spune, cel puțin, că această problematică merită să fie fundamentată științific. Oricum, a prezenta omul ca fiind un mare prădător este o acuzație la fel de inadmisibilă, ca și controlul demografic propus.

Reacții și proteste

Toate inițiativele menționate au suscitat diverse reacții. Iată câteva exemple. La 14 octombrie 2001, s-a ținut la Doha, capitala Qatarului, o reuniune a Organizației Mondiale a Comerțului. În cursul acestei reuniuni, Statele Unite și Uniunea Europeană au vrut să impună statelor în curs de dezvoltare restricții în exploatarea resurselor lor naturale. Trei țări emergente au reacționat dur: Pakistanul, India și Brazilia. Brazilia, în particular, a reclamat dreptul suveran de a-și exploata resursele naturale, în scopul de a putea să le vândă și de a-și înzestra țara cu infrastructuri și instalații tehnologice, tehnice și industriale. Finanțarea acestor echipamente trebuia să provină din comercializarea materiilor prime.

Aceste inițiative au provocat conștientizare și proteste. S-a văzut că, începând de la reuniunea de la Durban privind rasismul, din septembrie 2001, țările interpelate în legătură cu chestiunea segregării și discriminării au început să reacționeze împotriva directivelor politice, pe care țările bogate doresc să le impună lor, prin agențiile ONU.

De la drept internațional la guvernare mondială

Cheia care explică toate aceste inițiative ce sunt emanate de organizațiile internaționale ar trebui căutată într-o nouă concepție a dreptului, dezvăluită de ONU. Ceea ce se dezvoltă, de fapt, este un nou tip de drept, totalmente pozitiv, adică ce emană pur și simplu din voința legiuitorului, fără referire la drepturile omului inalienabile și recunoscute. De acum încolo, drepturile au devenit produse ale negocierilor. Aceste produse sunt obiectul unui consens. Din acest motiv, în cadrul adunărilor internaționale ale ONU se repetă că este indispensabil consensul în ceea ce privește „noile drepturi ale omului” și noua concepție a dreptului internațional.

Odată ce se ajunge la un consens, în cadrul adunărilor internaționale, asupra unui așa-zis „nou drept al omului”, se încearcă transformarea acelui consens într-o normă, iar aceasta trebuie tradusă într-un instrument juridic. Consensul este invocat pentru ca, într-o următoare etapă, să fie semnate pacte internaționale, tratate normative, protocoale, care să definească și să promoveze „noile drepturi”. Prin urmare, aceste instrumente obțin putere de lege în țările care le ratifică. Această forță constrângătoare a legii este adesea superioară puterii legilor naționale. Iată o manieră foarte periculoasă de a legifera pentru că astfel se ocolesc puterile executive și legislative ale țărilor suverane. Aceasta este o situație potențial periculoasă și violentă. În ultimă analiză, această nouă concepție a dreptului, inspirată de Kelsen, este instalată în scopul de a instaura un sistem de guvernare mondială. Încheiem, gândindu-ne că generalizarea unui atare tip de drept este un preludiu la instaurarea unei societăți „globale”, adică mondiale, a unei societăți siderate de voința celor mai puternici.


Categorii

1. DIVERSE, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?)

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

5 Commentarii la “ONU vrea un guvern mondial in mai putin de 12 ani (OPINIE)

  1. Un simplu gand, probabil ca antihrist si-ar dori sa apara ca un mesia in 2030, s-ar implini doua mii de ani de cand Domnul nostru Iisus Hristos a inceput sa propovaduiasca oamenilor.

  2. Foarte, foarte binevenit articolul !
    Abia atinge subiectul, dar e foarte binevenit.

    Alegoric-metaforic, sa recunoastem ONU in aceasta imagine…
    http://aidanmoher.com/blog/wp-content/uploads/2011/05/MTG_Apocalypse-Hydra-300×219.jpg

  3. ONU este considerat de multa vreme guvernul Mondial. Departamentele structurale ale acestuia, pe domenii – economie, sanitate, educatie, aparare, etc. sunt considerate nimic altceva decat ministerele guvernului Mondial.

  4. Acestia, care, cu viclesuguri mestesugite, incearca sa robeasca popoarele celui viclean, sunt proorocii mincinosi ce pregatesc calea fiului faradelegii.

  5. Pingback: Ce se ascunde in spatele Agendei 21 a ONU? Scopul Agendei 21 este GUVERNUL MONDIAL și CONTROLUL de la un nivel central al întregii lumii
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare