ORA DE RELIGIE sau de ISTORIA RELIGIILOR?

21-09-2011 10 minute Sublinieri

Schimbarea de tactica dictata de oamenii lui SOROS – pusa in act de EVENIMENTUL ZILEI si ROMANIA LIBERA, principalele tribune de propaganda a agendei anti-ortodoxe si anti-romanesti

In lumina noilor evenimente ce au survenit pe frontul dezbaterilor asupra predarii religiei in scoli observam o schimbare a tacticii. Pana acum, via ASUR, Remus Cernea sau a variilor ONG-uri sau organizatii afiliate si sponsorizate de Fundatia Soros, se proceda la un atac violent, la baioneta, impotriva ortodoxiei (tema religiei in scoli fiind poate cea mai vizibila).

Asistam insa la o schimbare de tactica, in urma evaluarii facute (de catre atacatori) prin intermediul ultimului “studiu”  dat publicitatii de sorosieni acum aproximativ o saptamana. Sa ne aducem aminte concluzia: romanii inca sunt de partea religiei.

Si acum, reactia.

1.  In Evenimentul Zilei: de la un atac frontal, se trece la unul complex in care se face apel la sentiment, prin prezentarea a doua cazuri menite sa exemplifice situatii tipologice: un caz (real sau nu, deja nu mai conteaza) de “umilire” a unui elev ateu de catre reprezentatii religiei (profesori sau alti elevi “habotnici”, desigur) si un altul de protest colectiv al parintilor “educati” care s-au prins la timp de indocrinare si au luat masuri: introducerea orelor de “istorie a religiilor” in locul orei de religie.

In primul rand, exemplele luate din manualele de religie sunt aceleasi de acum cativa ani buni date de ONG-ul Liga pro-Europa, intr-unul din cele mai jalnice “studii” prin care s-a “demonstrat” indoctrinarea ce se face, chipurile, in ora de religie. Pe atunci, “in numele interesului superior” al copilului, s-a cerut acelasi lucru ca si acum, renuntarea la religie in scoala. Noi am mentionat campania de atunci aici:

Campanii fanatice impotriva credintei

Acelasi lucru e valabil si aici, unde se ataca notiunea de pacat, de sfinte moaste, prezentarea vietilor sfintilor si alte elemente de baza ale credintei ortodoxe. In ceea ce priveste notiunea de pacat, care oricum vine insotita de cea de virtute, dar si predarea invataturii de Rai si Iad, de pilda, sau de Judecata de Apoi, sigur ca pentru ligistii europenisti si asuristi acestea sunt “indoctrinare” pentru ca asta sunt platiti sa militeze sau asta cred cu convingere de fanatic. Cert este insa ca una din autoritatile incontestabile ale fenomenului totalitarismului, o numim pe evreica Hannah Arendt, a pus printre cauzele atrocitatilor inimaginabile care s-au savarsit de oamenii regimurilor totalitare tocmai parasirea credintei in Judecata de Apoi! Adica parasirea credintei in absolutul binelui si al raului si al consecintelor in vesnicie ale faptelor bune sau rele…

In ceea ce priveste cazurile, exemplificarile aduse de EvZ inainte, ele miros a facatura. Sunt trase de par pentru a semana cu un film, anume, filmul religiei dominante constrangatoare, conformiste si abuzive.

Nu e clar insa de ce, in primul caz, elevul “umilit” pentru ca e ateu persista in a alege singur sa ramana la ora de religie, inclusiv dupa conflictul cu profesorul de religie, pentru a-si creste… media notelor! Asadar, lua note mari si, din oportunism, alegea religia pentru ca se alegea cu note mari, chiar daca era ateu. Hmmm… Da, curat victima a religiei abuzive!

Celalalt caz e si mai simptomatic. Pare a fi inventat de-a dreptul. Avem niste parinti atei de “sute de ani” (!) cu nume exotice, care au reusit sa convinga si ceilalti parinti, “din fericire educati”, sa schimbe ora de religie cu istoria religiilor (deci, parinti atei, se poate, treceti la actiune!). Asadar, logica e clara: doar parintii ne-educati vor ora de religie.

2. In Romania Libera: atitudine moderata, se pune problema din perspectiva utilitarista: este utila ora de religie? Pentru ce si pentru cine? Insa se incheie promovand (in aceeasi maniera ca in cealalta gazeta) noua agenda de lucruapel la introducerea orelor de “istorie a religiilor” in locul orei de religie.

Sigur, manipularea este destul de simpla si de evidenta. Pericolul este insa ca, pe fondul unui crestinism la nivel mental, de fatada, marea majoritate a romanilor declarati ortodocsi sa recepteze aceasta diferenta ca fiind cu totul ne-esentiala si sa isi schimbe opinia, acceptand-o.

In concluzie, raman de vazut efectele. Precum si reactia bisericii, intelegand aici atat BOR, prin ierarhii sai, dar si intreaga Biserica prin credinciosii sai, clerici sau mireni.

Intr-un fel, este vorba si de un “reality check”, de o verificare a realitatii acelui procent covarsitor majoritar al romanilor care se declara crestini ortodocsi. Verificare dorita cu ardoare de unii, evitata de altii dar, in fond, necesara pentru toata lumea.

Elevul nu e obligat să urmeze religia, dar riscă mult dacă se retrage de la această oră. Supăraţi că profesorul le îndocrinează copiii, câţiva părinţi propun soluţia: ora de istoria religiilor.

Nu putrezesc, miros foarte frumos şi fac minuni“, sună ghicitoarea cu care profesorul de religie îşi stimulează elevul de clasa a III-a. Cei care răspund corect, adică “moaştele”, vor primi probabil un zece.

Copiii, învăţaţi să se ferească de atei şi neoprotestanţi

Mai târziu, în clasa a IV-a, elevul va învăţa să se ferească de atei sau neoprotestanţi. Se porneşte de la prima dintre poruncile din Biblie: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi Dumnezei în afară de Mine“.

După care profesorul le explică elevilor: “Împotriva acestei porunci greşesc mai întâi ateii, adică cei care cred că nu există Dumnezeu, apoi cei care se închină la zei mincinoşi (la idoli); cei care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă; cei care iubesc altceva mai mult decât Dumnezeu“. 

Scene horror: dinţii de fier care ucid un sfânt

Dacă sunteţi dintre cei care consideră că povestirea “Puiul”, de Ion Alexandru Brătescu-Voineşti, este prea dură pentru copilul dumneavoastră, iată ce învaţă el la ora de religie. Doar în cele mai dure jocuri pe calculator mai vezi aşa ceva. E prezentată scena uciderii Sfântului Mamant, care sfârşeste după ce criminalii “au înfipt în el o ţepuşă cu trei dinţi de fier“.

Când păşeşte în clasa a VI-a, profesorul îl învaţă pe şcolar păcatele “strigătoare la cer”, printre care se regăsesc crima, răpirea şi necinstirea aproapelui, dar şi “sodomia”.

Anul următor, învăţăcelul este sfătuit să îşi facă “numai prieteni credincioşi“. Asta învaţă copiii români la ora de religie. Părinţii care au decis să îşi retragă copiii de la ora de religie spun că este un exemplu clar de îndoctrinare religioasă în şcoli. Asta în condiţiile în care trăim într-un stat laic.

“Evenimentul Zilei” vă prezintă mai jos povestea unui tânăr licean ateu, înjosit în faţa colegilor de profesorul de religie. Este un caz grav, mai ales că profesorul încalcă cel puţin o lege: 489/2006, cea care garantează libertatea religioasă.

Au fost şi situaţii când părinţii au schimbat regula în ceea ce priveşte predarea religiei în şcoli. Se întâmpla în anul şcolar ’95-’96, la liceul “Caragiale” din Bucureşti, când ora de religie a fost înlocuită cu una de istoria religiilor. Însă pentru o singură clasă. “Fiul meu, ateu, a studiat cu plăcere istoria religiilor. Religia este o parte din istoria omenirii. I-a plăcut atât de mult încât a pus mâna pe Ghilgameş şi l-a citit“, ne spune Igor, tatăl lui Andrei.

Biserica nu încurajează habotnicia

Biserica Ortodoxă Română (BOR) militează pentru studierea religiei în şcoli, însă nu încurajează habotnicia. De altfel, în mesajul transmis la începutul anului şcolar, Patriarhul Daniel declara: “Pe lângă orele de religie din învăţământul de stat, BOR face eforturi să-i educe pe copii în spiritul iubirii de Dumnezeu şi de oameni, prin promovarea rugăciunii, a prieteniei şi a întrajutorării, şi să prevină abandonul şcolar cauzat de sărăcie sau de absenţa părinţilor plecaţi la muncă în străinătate“.

PROFESORUL DE RELIGIE CĂTRE ELEV:

“Eşti purtătorul celui mai mare păcat: ateismul! Mă voi ruga pentru tine”

George are 17 ani şi este elev în clasa a XI-a la un colegiu naţional din Piteşti. Este tot ce ne poate spune, îi este teamă să nu aibă de suferit în urma dezvăluirilor sale. La sfârşitul anului şcolar trecut, băiatul a fost aspru criticat pentru că este ateu şi “îndrăzneşte” să participe la ora de religie.

Înjosit în faţa clasei

Mi s-a atras atenţia că sunt purtător al celui mai grav păcat pentru o persoană, ateismul. Profesorul mi-a spus chiar că se va ruga pentru mine, în speranţa că îmi va veni mintea la cap şi mă voi îndrepta“, ne spune el. Primea atenţionarea chiar în faţa clasei, de faţă cu ceilalţi colegi. Deşi, spune el, “nu am deranjat ora în vreun fel, aşa cum fac alţi colegi“. 

Stătea în picioare, dar nu se ruga

Pentru George a fost un şoc, mai ales că profesorul de religie era un “tip calm”. Însă în ora care a aflat că unul dintre elevii săi este ateu, s-a dezlănţuit pur şi simplu. Cadrul didactic şi-a dat seama că ceva nu e în regulă la sfârşitul unui curs, la momentul rugăciunii. Andrei s-a ridicat în picioare alături de colegii săi, dar nu şi-a împreunat mâinile pentru rugăciune. “Fiind ateu, eu nu mă rog şi nu mă închin, dar am bunul simţ să stau în picioare alături de colegi”, ne explică el.

În acest an, a ales să meargă în continuare la ora de religie, în speranţa că profesorul nu va răbufni din nou. Elevii se pot retrage de la ora de religie, printr-o simplă cerere pe care o înaintează directorului şcolii, însă mulţi ezită să o facă deoarece media de la religie o “saltă” pe cea generală. Aceasta din urmă poate face diferenţa între un candidat admis sau respins la facultate. George crede că, într-un sistem şcolar normal, religia ar trebui să fie materie opţională şi să nu se acorde note. El spune că ora de religie e un monolog, un discurs al profesorului, care nu trebuie întrerupt de elevi. 

Ora de religie: un monolog. Profesorul zice, elevul crede

“Problema este că nu putem aborda aproape niciun subiect despre care am dori să ştim mai multe opinii, profesorii de religie (cel puţin cei pe care i-am întâlnit) au o gândire fixă, un orizont extrem de restrâns. Să ceri argumente la ora de religie devine chiar un păcat”, atrage atenţia elevul.

“Să ceri argumente la ora de religie devine chiar un păcat. Ora de religie este practic un monolog”

GEORGE, licean din Piteşti

CAZUL “CARAGIALE”

Andrei a făcut parte din prima generaţie care a studiat obligatoriu religia. Tatăl său povesteşte cum s-a răsculat o clasă întreagă împotriva unei “materii absurde”

Andrei era în clasa a IX-a la Liceul Ion Luca Caragiale din Bucureşti, actual colegiu naţional. Nu făcuse deloc religie în anii de şcoală de până atunci, dar s-a trezit practic obligat să urmeze acest curs.

“De 200 de ani, familia noastră e una de atei. Ştiu sigur de străbunici, de bunici şi de părinţi, dar am aflat că tradiţia e chiar mai veche”, spune Igor, tatăl băiatului, care a preferat să nu îşi dezvăluie întregul nume. 

“Nu mă gândeam că li se predă aşa ceva la şcoală”

Când fiul său a venit acasă şi i-a spus că la oră a venit un profesor care l-a pus să se închine, părintele a rămas uimit: “Andrei mi-a zis că nu mai vrea să meargă, eu am fost de acord. Nu-mi puteam lăsa copilul să asiste la aşa ceva. Nici nu mă gândeam că aşa ceva se putea face la şcoală. Cred că religia, credinţa e o chestie privată, individuală”.

Elevii au fentat legea: şi-au “inventat” religii exotice

Legea le lăsa însă o scăpare elevilor care nu doreau să facă religie ortodoxă. Să se declare de altă credinţă. Aşa că mulţi dintre liceeni au venit cu următoarea idee: să îşi declare religii diferite, dintre cele exotice. “Unii au zis că sunt zoroastrişti, alţii – budişti, alţii ce le-a mai trecut prin cap. Nu le puteau găsi profesori diferiţi tuturor”, îşi aminteşte tatăl lui Andrei. 

Părinţii au votat pentru istoria religiilor

Apoi au intrat în acţiune părinţii elevilor bucureşteni. La o sedinţă, Igor a reuşit să îi convingă pe cei mai mulţi dintre părinţii elevilor din clasa fiului său că o soluţie excelentă ar fi să ceară înlocuirea orei de religie cu una de istorie a religiilor. 

“Am avut noroc că erau părinţi educaţi”

A durat vreo două luni şi copiii au început să facă istoria religiilor. Între timp, băiatul meu nu a mai mers la ora de religie“, povesteşte tatăl lui Andrei, care explică şi cum au acceptat părinţii propunerea sa.

Am avut norocul că, fiind vorba de un liceu atât de bun cum este «caragiale», cei mai mulţi dintre părinţii care îşi dăduseră copiii aici aveau un nivel de educaţie destul de înalt“, spune Igor.

Profesoara de istoria religiilor, cea care a luat locul preotului, a reuşit să îi atragă pe elevi spre această disciplină. Părintele îşi aminteşte: “Andrei devenise foarte pasionat. Istoria religiilor reprezintă o deschidere culturală spre lume. A aflat enorm de multe despre toate religiile şi, implicit, despre istorie. Inclusiv informaţii corecte despre religia creştin ortodoxă“.

Caz izolat: istoria religiilor nu se predă în şcolile româneşti

Însă cazul a fost unul izolat. Clasa lui Andrei a fost singura din învăţământul liceal românesc care a urmat, de-a lungul a patru ani de studiu, cursul de istoria religiei.

George, liceanul din Piteşti insultat de profesorul de religie pentru că este ateu, crede că introducerea cursului de istoria religiilor ar fi o idee excelentă. “Mi se pare chiar copilăresc să se impună fără drept de apel doar studierea propriei religii (mai ales că nici asta nu se face aşa cum trebuie), deşi există şi alte religii majore în lume despre care oricine are dreptul să ştie, chiar şi la şcoală“, consideră George.

“Copilul îşi face duşmani artificiali”

Igor crede însă că efectele sunt chiar mai grave decât par. “Problema fundamentală este îndoctrinarea într-o singură credinţă. În timp ce noi vrem să facem parte dintre societate deschisă, această metodă de predare închide copiii noştri în triburi. Pentru ei, adventistul e duşmanul, martorul lui Iehova e duşmanul, ateul la fel. Sunt pur şi simplu duşmani făcuţi artificial“, spune el.

“Această metodă de predare închide copiii noştri în triburi. Pentru ei adventistul e duşmanul, ateul la fel. Îşi fac duşmani artificiali“.

IGOR, părintele unui fost elev al liceului “I.L. Caragiale”, din Bucureşti

ISTORIC

Religia – singurul opţional pe care ţi-l bifează statul, din oficiu

Trecuse o lună de la împuşcarea soţilor Ceauşescu când a venit prima propunere de predare a religiei în şcolile din România. În ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe şi ministrului Cultelor Nicolae Stoicescu propuneau introducerea religiei ca materie “facultativă” , “fără notare”, aşa cum arată studiul “Educaţia religioasă în România”, publicat în 2005. Rolul introducerii materiei era subliniat de mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, actualul patriarh Daniel. Acesta considera educaţia religioasă drept o alternativă la “umanismul ateu”, dar şi la “umanismul nihilist”.

Lege confuză din ’95 până azi

Însă, timp de cinci ani, educaţia religioasă nu a fost predată în toate şcolile româneşti, din criză de personal didactic. Observând această problemă, Biserica a început să instruiască profesori. Procesul a durat până în 1995, când o îndelung amânată lege a învăţământului era aprobată. Un articol ale legii prevedea: “Planurile învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară. În învăţământul primar e disciplină obligatorie […]. Elevul, cu acordul părintelui, alege pentru studiu religia şi confesiunea”.

La religie nu îţi înscrii copilul, dar ţi-l poţi retrage

57 de deputaţi au atacat articolul din lege, argumentând că educaţia religioasă obligatorie contravine, printre altele, liberei dezvoltări a personalităţii umane şi libertăţii conştiinţei.

Curtea Constituţională (CC) a lăsat însă legea la fel, argumentând în sens invers logicii umane. Astfel, potrivit CC, ar trebui să înţelegem din lege că disciplina nu e obligatorie, obligativitatea privind doar considerarea religiei ca disciplină în oferta şcolară, religia şi confesiunea “rămânând să fie alese sau nu”.

Confuziile au continuat, iar religia are un statut aparte şi astăzi. “Disciplina nu e nici obligatorie, nici opţională, nici facultativă. E religie“, spune Toma Pătraşcu, vicepreşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR).”E o formă pură de îndoctrinare“, adaugă Pătraşcu.

În timp ce, pentru o materie opţională, părintele îşi poate înscrie copilul la începutul anului, la religie e altfel. Copilul nu e înscris, ci poate fi retras.

Elevul nu îşi ştie drepturile

Este o presiune a sistemului pe aceşti elevi. Plus că sunt sigur că mulţi nu ştiu că îşi pot retrage copiii de la disciplina religie“, consideră Pătraşcu. El se bazează pe un sondaj recent, care arată că 8% dintre elevii români ştiu că au opţiunea de a se retrage de la religie.

Religia nu e obligatorie, există o cerere pe care părinţii o înaintează şi copilul e retras de la religie“, spune Marian Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Bucureşti. Oficialul a adăugat că “sunt foarte rare cazurile de copii retraşi” şi că, în cazul în care se retrage, elevul îşi poate petrece ora la bibliotecă. “Media finală va fi calculată fără a se lua în seamă religia”, spune el.

FILE DE CARTE

PĂCATE. Exemplul unei fetiţe care doarme atunci când trebuia să fie la slujbă este oferit elevilor, pentru a căpăta frică de Dumnezeu

SADIC. Într-un manual de religie, elevii sunt avertizaţi că o faptă rea nu scapă niciodată nepedepsită. Dar exemplul este unul foarte dur

Aproximativ 86% dintre români susţin că ideea predării religiei în şcoli este una bună, conform unui studiu realizat de Fundaţia Soros România. Preoţii şi unii profesori susţin că religia îi va ajuta pe elevi să devină mai buni şi să vadă „calea cea dreaptă“. Elevii spun că şi-ar dori ca materia să fie predată altfel şi că e o materie necesară pentru mărirea mediilor finale.

Preotul paroh, Emil Nedelea Cărămizaru, de la Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou din Bucureşti spune că religia este necesară pentru elevi şi că este una dintre cele mai importante investiţii ale guvernului român după 1989. Singurul reper real al unui popor şi al unei lumi întregi este credinţa în Dumnezeu, propovăduită şi experimentată în ora de religie“, a adăugat preotul paroh. Mai mult, părintele Cărămizaru susţine că profesorii de religie sunt datori să ia în vedere şi să discute problemele spirituale şi morale ale elevilor pentru că “sunt atâtea şi atâtea frământări în lumea asta atât de bulversată. Profesorul trebuie să facă un fel de psihologie religioasă în aşa fel încât să-i orienteze către bine“.

Preotul paroh s-a ferit să transmită câteva sfaturi dascălilor, dar crede că profesorii trebuie “să fie cu adevărat prieteni ai copiilor şi ai tinerilor, să fie cei mai buni prieteni din şcoală ca să le câştige sufletul“. În plus, îi mulţumeşte lui Dumnezeu că în România există facultăţi de teologie datorită cărora foştii studenţi au devenit oameni cu vocaţie şi predau deja în şcoli.

Religia corectează comportamentul

Pe aceeaşi lungime de undă, o profesoară de religie de la Grupul Şcolar Economic Administrativ “Mircea Vulcănescu” spune că elevii îşi formează caracterul moral prin orele de religie.Elevii vin sceptici la liceu, dar pe parcurs îşi schimbă atitudinea şi înţeleg esenţa acesteia, că ne asemănăm cu Dumnezeu, din Dumnezeu ne-am creat şi la Dumnezeu ne întoarcem“, spune profesoara Cristina Pop.

Ea mai consideră că societatea actuală este foarte derutată din punct de vedere moral şi că valorile au scăzut. Astfel, religia predată în şcoli corectează comportamentul tinerilor şi renunţă treptat la egoism şi egocentrism şi prin activităţi extraşcolare, cum ar fi excursiile organizate pentru pelerinaje, “în care elevii vin şi chiar le plac atât de mult, chiar dacă ei nu recunosc pe moment sau, mai bine zis, sunt indiferenţi faţă de valorile promovate la orele de religie, dar mai târziu îşi aduc aminte ce le-au spus profesorii de religie şi aplică în comportamentul lor“, susţine profesoara.

Profesoara de religie, Cristina Pop, crede cu adevărat că românii sunt printre puţinele popoare credincioase. Ea îşi argumentează părerea prin comparaţia cu bisericile din occident pe care le-a vizitat. “Sunt doar obiective turistice, pe când la noi vezi în fiecare duminică oameni la slujbă“.

Ce spun elevii: religia e doar o materie nesemnificativă, dar îi ajută la medie

Consider că este bine că se mai predă religia în şcoli, numai că ar trebui să se pună mai mult accent pe diferenţele dintre religii şi modul în care ni se predă să cuprindă aspecte generale, astfel încât să ne formăm o privire de ansamblu şi să avem o imagine a tuturor culturilor, religiilor“. Asta e părerea unei eleve din clasa a XII-a, profilul matematică-informatică, de la Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr”.

O altă elevă, din acelaşi liceu, susţine că îi place religia, dar că “nu prea îşi mai are rostul în şcoli”. Tânăra spune că profesorii de religie nu sunt luaţi în serios şi că religia “e doar o materie nesemnificativă pentru elevi, ei bucurându-se doar că îi ajută la medie şi se mai relaxează şi ei”, a concluzionat eleva.


Categorii

Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “ORA DE RELIGIE sau de ISTORIA RELIGIILOR?

  1. CA SA VEZI! “Ce spun elevii: religia e doar o materie nesemnificativă, dar îi ajută la medie.

    “Consider că este bine că se mai predă religia în şcoli, numai că ar trebui să se pună mai mult accent pe diferenţele dintre religii şi modul în care ni se predă să cuprindă aspecte generale, astfel încât să ne formăm o privire de ansamblu şi să avem o imagine a tuturor culturilor, religiilor“. Asta e părerea unei eleve din clasa a XII-a, profilul matematică-informatică, de la Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr”.

    O altă elevă, din acelaşi liceu, susţine că îi place religia, dar că “nu prea îşi mai are rostul în şcoli”. Tânăra spune că profesorii de religie nu sunt luaţi în serios şi că religia “e doar o materie nesemnificativă pentru elevi, ei bucurându-se doar că îi ajută la medie şi se mai relaxează şi ei”, a concluzionat eleva.”

    Aceste raspunsuri ale elevilor sunt, dupa parerea mea, si ele doar niste facaturi! Sunt aduse din condei, cel putin sugerate sau cu “completari ajutatoare”, daca nu cumva de-a dreptul inventate!
    De exemplu, raspunsul primei eleve, (al carei nume nici nu este dat!) coincide intocmai cu una din modificarile pe care le au masonii pe lista pentru cursurile de religie din scoli, care, sub pretextul “multiculturalismului”, a fost facuta deja, fara prea mari dificultati, in unele tari cum este si Canada. A luat insa ceva timp. Folosesc strategii si cai “batatorite” care si-au dovedit eficienta in alte parti. La noi, se cam grabesc. Timpul este cam scurt si realitatile nu sunt chiar aceleasi… Sa nu uitam ca scopul final nu este ateismul, ci o noua religie, New-Age, care sa-i pregateasca pe toti pentru inchinarea la antihrist.

    Al doilea raspuns al unei alte presupuse eleve (nici numele ei nu este dat) mi se pare, de asemenea, cusut cu ata alba, cel putin in parte. O eleva care spune ca ii place religia nu cred ca va spune ca ea nu prea isi mai are rostul in scoli!

    Si chiar daca persoanele intervievate ar fi reale, este destul de usor sa manipulezi un elev si chiar un adult, cand ii iei un interviu: il intimidezi infigandu-i, eventual, un microfon sub nas si punandu-i intrebari la care, de cele mai multe ori, nu se asteapta si nu stie imediat ce sa raspunda, ii mai sugerezi si tu “ajutator” cate ceva si el te aproba, uneori, din diferite motive (emotii, nu vrea sa iasa prost, nu stie ce sa zica si da un raspuns la plesneala, etc), iar tu vezi pe urma ce faci cu interviul cand il transcrii si-l aduci din condei in directia si sensul pe care le doresti. Nu am nici un dubiu ca astia sunt in stare de orice!

    Un lucru e cert: se lucreza din greu!!!
    Dumnezeu sa ne pazeasca, sa dea credinta copiilor nostri, neamului nostru si nu numai…!

  2. Oricum ar fi, ideea ca istoria religiilor ar inlocui ora de religie este aberanta. Pur si simplu s-ar elimina ora de relgie. Pentru ca ora de religie este de fapt cateheza, si ar trebui sa se spuna clar lucrul acesta, eventual de catre Biserica. In plus, nici nu vad de ce se pune problema in termeni de inlocuire. La urma urmei, se poate face si cateheza (cu sau fara note) pentru cine vrea (asa cum e de fapt acum, astfel incat chiar nu vad care e problema de constiinta), si se poate studia si istoria religiilor asa cum se studiaza filozofia. Dar evident, la finalul liceului cand mintea e (sau mai bine zis ar trebui sa fie) pregatita. Istoria religiilor e un subiect complex pe care nu poti sa-l predai la clasa a patra. Cateheza poti sa faci, la niveluri diferite, si intr-a patra si intr-a douasprezecea. Cu alte cuvinte, ma tem ca aceste specimene de fapt vor nu sa inlocuiasca religia cu istoria religiilor, ci cateheza ortodoxa cu cateheza new age, cu scopul de a tampi copiii.

  3. Este cert ca se lucreaza impotriva religiei Ortodoxe in scoli bazat pe agende personale si subiective in care se doreste indoctrinarea cu ateism sau alte religii in cazul in care religia Ortodoxa “nu ar avea voie” sa fie predata in scoli (de ce asa frica multa de Ortodoxie?). Predarea istoriei religiilor ar fi “raul cel mai mic” pentru cei care nu voiesc cu orice chip (din frica patologica, nadajduiesc) sa se predea religia Ortodoxa in scoli. Consider ca “inlocuirea” religiei Ortodoxe cu istoria religiilor are valoare nula pentru un Ortodox deoarece nu exista corespondenta intre acestea doua.

    Ca exista elevi sau parinti care nu vor sa participe la ore de religie Ortodoxa din variate motive este de asemenea cert, si trebuie luat in serios si onorat ca atare. Crestinism Ortodox cu forta nu exista; omul este liber sa aleaga daca vrea sa se Mantuiasca pe sine, pe copii, pe aproapele, sau sa se excomunice pentru a nu incurca (din respect) comunitatea Crestina. Deoarece omul a fost inzestrat cu asemenea libertate este si el dator sa o ofere celorlalti, cum ar fi celor care vor sa studieze religia Ortodoxa in scoli care oricum sunt (foarte) majoritari dupa studii. Oare nu se pare ca numai cine nu vrea sa fie Crestin Ortodox poate avea drepturi in democratie?

  4. Exista loc de mai bine in modul in care se preda religia in scoli. Asta este evident pentru oricine a participat vreodata la o ora de religie …

    Mi cel putin mi s-a intamplat in liceu sau am atat exemple pozitive in acest sens cat si negative (ma refer la nivel de profesor si metoda de predare). Exemplele pozitive m-au facut, la vremea respectiva, sa-mi pun multe intrebari si sa incep chiar sa ma rog. Cele negative … sa gandesc cam in modul in care gandesc acei parinti “educati” din articol.

    De cealalta parta, daca s-ar introduce, pe langa religie sau chiar in interiorul programei de religie si niste elemente de istorie a religiilor, predate eventual comparativ, ar fi din punctul meu de vedere un lucru foarte bun. Asta daca s-ar face ca lumea (adica nu intr-un mod d-asta ecumenist sau sincretist agresiv).

    O incursiune serioasa (sau macar neutra) facut in istoria religiilor le poate imbogati elevilor substantial cultura generala si ii poate inarma f. serios in lupta impotriva sloganurilor sincretiste. Din orice istorie a religiilor predata corect se desprinde in mod limpede superioritatea crestinismului fata de celelalte religii si unica lui origine dumnezeiasca.

    Dar asta presupune, desigur, sa-ti cunosti bine, intr-o prima instanta, propria religie. Chestie care nu prea se poate face daca, intr-adevar, orele de religie reprezinta un monolog din partea profesorului sau o chestie formala … mai ales cand vine vorba de elevii din clasele mai mari.

  5. E trist, dar se pare ca cei ce lupta impotriva acestei ore dau dovada de mai multa coerenta si seriozitate decat cei aflati de cealalta parte a baricadei. Scoala are o atitudine de “neutralitate” tampa, ii este perfect paralel daca i se impune sau nu o ora in programa, ea doar asigura cadrul necesar, iar BOR nu trateaza problema cu destula implicare. Ca tata de fosta eleva de liceu pot spune ca ora de religie este, intr-o proportie foarte mare, inutila si privita cu detasare (eufemistic spus) de ambele parti. Elevii invata doar atat cat sa ia o nota, maxima de cele mai multe ori. Mai nimic din ce li se preda (daca li se preda – si aici e alta problema, absenteismul profesorilor!) nu le ramane, din pacate, intiparit in memorie, dovada stand semi-analfabetismul religios al generatiilor de tineri care au avut ora de religie pe tot parcursul scolii. Daca intri pe un forum generalist (se stie ca majoritari acolo sunt tineri care se presupune ca au facut ora de religie), in care sunt abordate si subiecte religioase, va veti convinge de asta, vehementa cu care “combat” religia trimitandu-te la parerea ca mai degraba au urmat cursuri de materialism din perioada de glorie a regimului comunist si nu de religie. Paradoxal, nu? Concluzia mea este ca, daca in familie nu exista preocupare pentru educatia religioasa a copiilor, de indrumare a lor pe calea cea stramta a credintei si a luptei crestine prin exemplul personal al parintilor, cea facuta in afara ei se dovedeste, in cele mai multe cazuri, timp pierdut, pentru ca ei, copii, elevii vor alege calea cea mai usoara care li se serveste din plin in orice directie ar privi, aceea a tentatiilor si stralucirilor lumesti, a margelelor ieftine de sticla colorata.
    Dupa cum vedeti, n-am absolutizat, pentru ca stiu ca mai sunt si copii receptivi, carora le foloseste aceasta ora, doar ca sunt extrem de putini. Nu stiu care ar fi solutia cea mai buna referitoare la aceasta atat de discutata si disputata ora, dar in nici un caz sincretismul Istoriei religiilor, mai ales in contextul relativist de azi.

  6. Da, din pacate, si modul in care se face acum ora religie si modul in care este facuta programa sunt destul de defectuoase – mai degraba scolastice decat duhovnicesti, mai degraba intelectualiste decat orientate spre cultivarea unei inimi ortodoxe si a unui mod de viata ortodox. Deci in sensul asta, da, ar fi necesara o schimbare. Dar decat istoria religiilor ar fi mai bine deloc.

  7. Eu traiesc intr-o tara unde abia s-a auzit de ortodoxie. Sant majoritari catolici.
    La ora de religie pe care copilul cel mare a facut-o aici, am avut in ciclul primar posibilitatea sa optam intre religie catolica, religie protestanta si morala.
    Eu am socotit ca e mai bine sa faca religie catolica si sa-i explic eu diferentele acasa.
    Alti ortodocsi ziceau ca e mai bine sa mearga pe morala , numai ca eu cred ca morala nu se poate fara sa ai ca referinta pe Cel care te-a facut. Nu exista morala de dragul moralei.
    Acum, cu cel mare ma gandesc ca lucrurile s-au mai sedimentat si poate sa mai discearna si singur, ca de-aia ascultam predica duminica de duminica si de-aia mai vorbim si-acasa cu el, de multe ori la cererea lui.

    Cel mic din clasa intai face insa un soi de religie… comparata, si li se prezinta episoade din mai multe religii, predominand cea catolica. Sincera sa fiu, nu prea-mi place ca ma forteaza acum, fara sa mai am alegerea ce-o aveam la cel mare. Oricum, pana la a-l interesa pe copilul de 7 ani de ce e mai bine sa fii ortodox, mai este cale lunga. Practic scopul urmarit este sa se respecte unii cu altii si sa-si respecte sarbatorile unii altora. Manualul de religie pentru clasa intai e destul de frumusel. Multumesc Domnului ca nu le prezinta teoria evolutiei. Oricum, nu cred ca e rolul scolii ca sa mi-l invete dragostea crestina, pt ca efectul obtinut ar fi departe de asta.
    Insa intr-o tara majoritar ortodoxa cum e Romania lucrurile ar sta nitel altfel.
    Cred totusi ca scoala in Romania ar trebui sa sondeze opiniile parintilor referitor la confesiunea in care doresc sa-si educe odraslele, ca sa se evite ” talibanizarea’’ ortodoxiei.
    Si mai cred ca selectia profesorilor de religie ar trebui facuta dupa criterii foarte fine, eventual de catre Biserica. Nu poate totusi orice tinerel sa predea despre ortodoxie fara sa atraga anumite riscuri, trebuie sa fie un om cu anumite calitati… nu stiu exact care, dar…
    Asta imi aminteste despre faptul ca in Romania poti fi judecator la 25 de ani, lucru care mie mi se pare aberant, din simplu motiv ca-ti lipseste experienta vietii. De multe ori doar studiu nu ajunge pentru asta.

  8. Pingback: CAMPANIE ASUR CONTRA "SLUJBEI DE CARTIER" si a "zgomotului" facut DUMINICA de BISERICI
  9. Pingback: National Geographic si ASUR MAIMUTARESC CALENDARUL ORTODOX LANSAND "CALENDARUL STIINTIFIC 2012"
  10. Pingback: IPS Teofan catre profesorii de religie: SA NU NE BIZUIM DOAR PE CUNOSTINTELE NOASTRE, SA NU FIM “ARAMA SUNATOARE SI CHIMVAL RASUNATOR” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: BOR, atacata (iar) in cotidianul Romania Libera. CUM ISI BATE JOC ZIARUL DE SFINTII MARTIRI NASAUDENI! - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare