Pacatele banale care raman pacate… si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA… Sminteala femeilor si vina barbatilor

9-03-2012 6 minute Sublinieri

Motto:

„Citim adesea sfintele carti si adevarurile credintei ortodoxe ni se par asa de grele, incat cautam felurite cai de a le ocoli si a nu le implini in viata noastra. Aceasta este cea mai pagubitoare purtare a unui crestin.

Oricat de grele ar fi, adevarurile credintei noastre trebuie primite si implinite intocmai. Noi trebuie sa ne ridicam la inaltimea lor si nu sa le pogoram pe ele la masura slabiciunilor si neputintelor noastre.

Chemarea noastra este „sa avem ochii pururea atintiti la Hristos, incepatorul si plinitorul credintei”, straduindu-ne sa urcam din treapta in treapta pe calea desavarsirii, pana la sfintenie.

Sa ne ajute Dumnezeu ca citind sa cunoastem si cunoscand sa si implinim intocmai si sa ne mantuim”.

 (P.S. Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, in: Protos. Nicodim Mandita, “Al cui chip sa purtam?, Editura Agapis, Bucuresti, 1999, p. 3)

a. Tinuta indecenta a femeilor

Dorinta celor mai multe femei si fete din ziua de astazi de a placea si de a incanta prin alte mijloace decat cele firesti au criticat-o toti Sfintii Parinti. Si nu numai ei, ci chiar si inteleptii greci si latini din antichitate. Acestia, desi erau pagani si nu-L cunosteau pe Dumnezeu, aveau totusi sadite in sufletele lor constiinta morala – pe care o avem cu totii, insa prea multi dintre noi am inabusit-o, i-am sugrumat glasul, facandu-l sa se auda tot mai slab, pana cand am ajuns sa nu mai auzim deloc acest glas al constiintei…

Astfel, de exemplu marele filosof latin Seneca o lauda pe o anume Helvia ca nu a ravnit „imbracamintea confectionata doar pentru a arata goliciunea” – iata cat de modern in gandire poate fi acest invatat care a trait acum 2000 de ani!

De asemenea, Sfanta Scriptura condamna acest pacat in pasaje care pe alocuri sunt adevarate invective, folosind „fraze tari” si expresii adeseori socante. Un astfel de fragment, devenit clasic, putem intalni in cartea profetului Isaia, in portretul pe care acesta il face „fiicelor Sionului” care, „pentru ca sunt mandre si umbla tantose si cu priviri galese si cu pasi alintati si zanganind lantujele de la picioarele lor“, Domnul le va pedepsi dezvelindu-le goliciunea, dandu-le „in loc de miresme, putreziciune, in loc de cosite impletite, chelie…” Desi pasajul se refera mai ales la lux si impodobiri, observam ca pedeapsa acestor femei de a fi dezgolite in fata tuturor este in zilele noastre un lucru pe care ele insele il cauta, din care isi fac un motiv de trufie in loc de plangere, de slava desarta in loc de rusine…

Sfantul Ioan Gura de Aur scria de ase­menea despre femeile si fetele ce se impodobeau sau umblau prin oras imbracate indecent. Parintele afirma ca acestea sunt cu mult mai pacatoase decat femeile desfranate, deoarece acestea din urma isi practica meseria lor imorala in case si in locuri ascunse, in vreme ce acele femei care umbla imbracate indecent isi arata imoralitatea in public. Sfantul Ioan le aseamana cu ucigasii, care omoara barbatii atat trupeste, cat si sufleteste.

In acest fel,

„intr-o zi o femeie [care se imbraca necuviincios] poate sa provoace involuntar si inconstient la pacat pe atatia barbati care o privesc [voluntar sau involuntar] in ziua respectiva... Deci ea poate sa faca zilnic zeci si sute de pacate. Prin portul ei indecent: rochie sau fusta scurta, transparenta, pantaloni stramti pe ea, in asa fel incat se observa forma corpului foarte clar etc., poate rani zilnic atatea suflete omenesti”.

O astfel de femeie a vazut odata sfantul Ambrozie venind fara rusine la sfanta Biserica, fara sa-i pese catusi de putin de raul pe care il producea celor care, chiar si fara voie, o vedeau.

„Privindu-ti hainele – i se adreseaza sfantul Ambrozie – si felul in care arati, oricine ar crede ca te grabesti la joc ori la teatru. […] Pleaca si plange-ti pacatele si desfraul tau, nu mai veni aici sa-ti bati joc de Dumnezeu, de sfanta Biserica, si prin nerusinatul tau suflet sa duci in pieire si in iad si alte suflete nevinovate…(Calea sufletelor in vesnicie, Editura Lumina din Lumina, 1992, vol. II, p. 573).

Sper sa nu se inteleaga din acestea ca sfantul Ambrozie ar fi dat-o afara din biserica, refuzandu-i o posibila pocainta. Nicidecum! Dimpotriva, sfantul Ambrozie tocmai aceasta i-a spus: sa plece sa isi planga pacatele, pentru a reveni in Biserica cu un alt chip, atat interior cat si exterior, cu alte ganduri si dorinte…

b. Luxul si impodobirile

Luxul, impodobirile si toate celelalte pacate care le insotesc au fost combatute in nenumarate randuri, in lucrarile lor, de sfintii si de scriitorii Bisericii.

Priviti – ne indeamna un parinte – la chipurile si imbracamintea Sfintei Elisabeta, sotia batrana a preotului Zaharia si mama Sfantului Ioan Botezatorul, si la tanara pururea Fecioara Maria si luati pilda de purtare si imbracaminte. Vedeti la dansele: cap, piept, maini ori picioare goale, cum invata modele lumii inselatoare? Vedeti aici: cercei, margele, coliere, martisoare, bratari, inele, pudra, vopsele, manichiura?“. (Protos. Nicodim Mandita, Luxul si impodobirile ruineaza sufletul, Editura Agapis, Bucuresti, 2003, p. 47)

Un alt preot ortodox spunea ca astfel de oameni,

tagaduind ca fiinta omului e de la Dumnezeu, spun in gura mare ca omul se trage din maimuta si cauta ca prin viata lor sa se apropie cat mai mult de maimuta.[…]

De fapt, chiar in felul cum isi ingrijesc trupurile, acesti oameni – si din nefericire formeaza o mare majoritate – se aseamana maimutei si salbaticilor.[…]

Se boiesc si se pocesc salbaticii, se pocesc si se boiesc si oamenii nostri; luati aminte si cercetati o cucoana, asa-zis moderna; sprancene nu mai are, pentru ca si le-a scos si a facut altele cu creionul, care nu mai sunt ca ale oamenilor, asa cum i le-a facut Dumnezeu. […] isi pun salbaticii la gat, la urechi, la maini fel de fel de gateli, apoi vedeti prin ce se deosebesc femeile noastre de ei. Din unghii si-au facut ghiare.

Se maimutaresc si joaca dupa o muzica simpla si salbatica, cei salbatici, se maimutaresc si joaca dupa o muzica, la fel ca a lor, oamenii din Europa si din partile lumii pretinsa civilizata, dar care nu se deosebesc prin nimic de salbatici. Si aceasta se numeste civilizatie?! Nu este curata salbaticie? (Idem, pp. 50-51)

Parintele Nicodim povestea o intamplare cu un preot misionar din Franta care a predicat Sfanta Evanghelie in Africa. Se spune despre el ca, la sfarsitul misiunii, oameni cunoscuti, rude si prieteni au dorit sa auda de la el cum a reusit sa converteasca pe acei salbatici. Si povesteste parintele Nicodim:

„Cand a sosit preotul misionar care era asa de mult asteptat, mai multe doamne imbracate la moda, semidespuiate, si-au cerut scuze pentru tinuta lor indecenta, la care preotul, linistit si calm, le-a raspuns: Nu face nimic, pentru ca eu, stand atatia ani de zile printre salbaticii care umbla goi ca si animalele, m-am obisnuit cu ei”. (Gheorghe Ionescu, Viata parintelui Niodim Mandita. vol. II, Editura Agapis, Bucuresti, 2004, p. 403)

Sa nu creada cineva ca afirmatiile parintelui Nicodim Mandita, care a scris mult despre aceste subiecte, ar fi doar pareri personale ale acestuia sau ale altora care gandesc la fel ca el. Nu, nicidecum. Nici una dintre afirmatiile parintelui nu este o inovatie, ci toate au fost mai intai enuntate de Sfintii Parinti, pe care-i citeaza fara zgarcenie in toate cartile sale. De asemenea, printre crestinii nostri exista o parere eronata destul de raspandita, conform careia scrierile parintelui Nicodim Mandita ar fi pentru oamenii de la tara, nu pentru ei, intelectualii. Astfel de afirmatii nu pot decat sa ne indurereze. Oare Sfintii Parinti – pe care ii citeaza atat de bogat parintele Nicodim – au scris numai pentru oamenii de la tara? Oare, daca suntem intelectuali, avem voie sa facem toate lucrurile infierate si combatute de Sfintii Parinti, pentru ca noi suntem intelectuali, citim carti de teologie inalta si suntem foarte induhovniciti, si nu avem nevoie sa ne facem probleme ca ar fi pacate impodobirile, tinuta necuviincioasa s.a., lucruri cu care trebuie sa se ocupe oamenii de la tara, care nu pot pricepe teologia inalta?!…

De asemenea, foarte multi sfinti au chiar scrieri intregi despre aceste pacate. Nu cred ca ar mai fi nevoie sa mai citez din marturiile lor, pentru ca s-ar putea scrie o carte separata numai despre lux si impodobiri in scrierile Sfintilor Parinti… De aceea, pentru a nu incarca acest text si a nu-l obosi prea mult pe cititor, voi mentiona doar numele catorva dintre acesti sfinti: Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Clement Alexandrinul, Ambrozie al Mediolanului, Fericitii Augustin si Ieronim, Paulin episcopul Nolei, Isidor Pelusiotul, Ciprian al Cartaginei etc. etc.

Desi criticile acestor sfinti sunt intotdeauna necrutatoare, ele nu se transforma niciodata in misoginism. Spre exemplu, sfantul Ambrozie considera ca femeia ar putea fi altfel: mai cuviincioasa, mai modesta, mai buna, mai virtuoasa, daca barbatul i-ar cere acest lucru. Femeia, ca faptura mai slaba si supusa barbatului, n-ar indrazni – scria sfantul Ambrozie – sa cada in excese etalandu-si farmecele sau impodobirile, daca barbatul nu i-ar ingadui. Insa el nu numai ca-i permite acestea, ci chiar i le si pretinde. Si atunci, tot el este acela care afirma ca femeia este pricina tuturor rautatilor!

Cu toate ca se incearca mereu sa se scoata in evidenta si sa se puna accentul pe greseala Evei din Rai, de ce ne-am mira ca a gresit, ea care prin insasi firea ei este mai slaba, de vreme ce a gresit si semenul ei mai puternic? – se intreaba tot sfantul Ambrozie. Femeia – considera sfantul – are cel putin o scuza in pacatul ei, pe cand barbatul nu. Ea a fost biruita de vicleanul sarpe, de un inger, chiar daca acest inger era cel al rautatii. Barbatul insa a pacatuit din pricina unei creaturi asemenea lui, ba inca mai slaba decat el. Si atunci – conchide sfantul Ambrozie – cu cat mai grav este pacatul barbatului, care a fost invins de o femeie, fiinta mai slaba ca el, decat pacatul femeii, care a fost invinsa de o fiinta suprapamanteana, de un inger inmiit mai puternic decat ea?!

La fel aprecia si sfantul Ioan Gura de Aur, care considera ca inca mai vinovat decat femeia care se impodobeste este barbatul care se impodo­beste cu lucruri femeiesti, si ca inca mai condam­nabil decat femeia care „se gandeste numai la colanul ei cel aurit” este „barbatul care se gandeste cum sa-si imbrace femeia cu haine aurite”, el insusi fiind de fapt pricinuitorul pacatului femeii, prin faptul ca-l alimenteaza si-l incurajeaza…

c. Machiajul si vopsirea parului si a unghiilor

In cartea „Facerea” din Vechiul Testament (prima carte a Bibliei), chiar in primul capitol, gasim scris ca Dumnezeu a spus: „Sa facem om dupa Chipul si Asemanarea Noastra” (Facerea 1,26). Sfantul Ciprian al Cartaginei, pornind de la aceste cuvinte, afirma – in consens cu toti Parintii Bisericii – ca orice mijloc artificial de infrumusetare inseamna o insulta adusa lui Dumnezeu si creatiei Sale care – dupa textul biblic din „Facerea” – este „buna foarte”. Asadar este o razvratire impotriva lui Dumnezeu, caci orice astfel de infrumusetare artificiala este echivalenta cu a considera ca ceea ce a creat Dumnezeu nu este bun si, prin urmare, ar trebui – chipurile – corectat, imbunatatit:

„Si cine indrazneste – scrie sfantul Ciprian – sa schimbe si sa strice faptura lui Dumnezeu? Aceasta inseamna ca savarseste un atentat contra lui Dumnezeu si ca pretinde sa reformeze opera Sa si sa-i dea alta infatisare. Inseamna ca nu cunoaste ca tot ceea ce se naste e opera lui Dumnezeu si ca orice schimbare ce i se aduce vine de la diavolul”.

Femeile

„care-si acopera cu sulimanuri [adica farduri – n.n.] cutele fetei, care-si vopsesc obrajii [si buzele – n.n.] cu roseata si isi innegresc ochii cu funingine insulta pe Dumnezeu. Se vede ca le displace forma modelata de Creator, le este rusine de ele insele, condamna pe Dumnezeu in ceea ce El a facut. Caci ce altceva decat a-L condamna este a corecta ceea ce El a facut si a-I schimba intentia?”

Intrebuintarea de catre femei a machiajului, vopsirea  parului, a buzelor si a unghiilor, toate acestea urmaresc in ultima instanta starnirea pornirilor pacatoase din sufletul celor care le privesc. Despre aceasta tendinta de a placea printr-un aspect mestesugit mai mult decat prin ceea ce Creatorul a dat, sfantul Ambrozie al Mediolanului scria:

„Omule, esti zugravit de Domnul. Ai un bun artist si pictor. Nu sterge zugraveala cea buna. […] Tu displaci si Creatorului, care-si vede stricata opera Sa”.

Iar sfantul Ciprian al Cartaginei foloseste o comparatie care scoate mai bine in evidenta adevarul afirmatiilor Parintilor Bisericii privitoare la acest subiect. Sfantul Ciprian scrie ca daca un pictor ar realiza un tablou deosebit de valoros si, „odata portretul sfarsit, un alt pictor, crezandu-se mai iscusit, si-ar intinde mana pentru a-l retusa, insulta adusa primului artist ar fi grava si indignarea lui justificata”. Si sa ne gandim ca nu pe un pictor pamantesc, oricat de genial ar fi el, vrem noi sa-l corectam, ci pe insusi Dumnezeu, Creatorul Cerului si al Pamantului!”

(din: URCUS DUHOVNICESC. Culegere de texte crestin-ortodoxe culese si comentate de Andrei Dragulinescu, Editura Agapis, 2009)


 Legaturi:


Categorii

Cultura desfraului, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “Pacatele banale care raman pacate… si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA… Sminteala femeilor si vina barbatilor

  1. Cine dă chipului lumină
    Şi când e tânăr şi frumos
    Şi când e…, (camuflat) cosmetic
    Şi când ascultă de Hristos ?

    Ci ne vorbeşte fără vorbe
    Şi dă acel subtil răspuns
    De care ne vorbeşte-n slove
    Cuvântul Domnului Iisus ?

    Ochiul uman este fereastra
    Prin care iese la vedere
    Inensităţile trăirii
    Ce ard în suflet cu putere.

    Că ochiu’arată totdeauna
    Cele ce’n inimă’am ascuns
    Şi pune chipului pecetea,
    De care ne-a vorbit Iisus .

    El cîntăreşte. El aleargă,
    Dezbracă, cată, scormoneşte
    Şi’aduce-n suflet – pentru patimi –
    Ceea ce inima pofteşte.

    Privirea poartă-n ea adâncul,
    Pe care mulţi nu am dori
    Să se arate tuturora,
    Prin cele ce se pot “citi”

    Că poate să arate ura,
    Deschis, adînc, ucigător,
    Sau viclenia ce-o ascunde
    Discursul cel înşelător.

    Poate s’arate’o voinţă
    Ce nu uşor va fi supusă.
    Poate purta belşug de milă
    Ori răutate’abil ascunsă.

    Pote vădi pofte intense
    Şi îmbia la desfătare,
    Poate vădi nesăbuinţă ,
    Frivolităţi, neruşinare.

    Poate trăda ori îndrăzneală
    Ori minte foarte ascuţită,
    Ori suflet mic şi nestatornic
    Ori o voinţă oţelită.

    Poate vădi adânc de patimi,
    Cruzime, pofte pătimaşe
    Fără de stavilă şi margini,
    Sau gând şi fapte ucigaşe.

    Pote vădi un duh vulcanic
    Puternic, dur ori potolit
    Ori trai duhovnicesc şi cruce,
    Ori foc intens arzând mocnit,

    Ori un adânc plin de lumină
    De inocenţă, de iubire
    Şi’o inimă ce nu se’nfruptă
    Din nici un viciu în trăire.

    Luminătorul nostru-i ochiul
    (Precum a spus Domnul Hristos).
    Ce’mpodobeşte întreg trupul,
    Chiar dacă chipul nu-i “frumos”.

    Sau pune chipului pecetea
    Vicleană şi înfricoşată
    Cît ar fi faţa de frumoasă
    Şi măiestrit cosmetizată.

    Căci din adîncuri răbufneşte
    Ori întuneric ori lumină ,
    Ori viciu, egoism şi ură ,
    Ori dar şi dragoste divină.

    Adîncul inimii revarsă,
    (Prin ochii noştri) în privire ,
    Comori cereşti acumulate,
    Prin harul dragostei divine,

    Ori sufletul cel mic şi lacom
    Perfid curvar şi monstruos
    Fără valorile divine,
    Ce se câştigă prin Hristos.

    Ochiul ne’arată totdeauna
    Ori templu al Duhului Sfânt,
    Ori un cuibar spurcat de patimi,
    Ce sting credinţa pe pământ.

    Lumina vine din adîncuri
    Din curăţie şi iubire,
    Din frumuseţea-i fără vârstă
    Ce urcă spre desăvârşire,

    Din dragostea nevinovată
    Şi din smerita comportare,
    Din mila cea fără de margini
    Din rugăciune şi iertare.

    Luminătorul nostru-i ochiul
    Precum a spus Domnul Hristos,
    El e podoaba şi valoarea
    Adevăratului frumos.
    .

  2. Unele femei, dar si barbati (in ziua de azi), isi “retuseaza” chipul care altfel, in viziunea lor, ar parea “prea urat” sau schimonosit de boli, deformari, defecte din nastere, etc. Ei nu pretind sa iasa in evidenta prin frumusete, sau sa atraga pe cei din jur, ci doar sa nu deranjeze prin aspectul “neplacut”. Cel putin aceasta este mentalitatea la suprafata ei.

    Desi acest lucru poate parea o alegere corecta din punct de vedere al ratiunii lumii acesteia, el nu este o fapta duhovniceasca, ci tot un compromis, mai fin. In primul rand, cred ca oamenii trebuie sa ramana ceea ce sunt, sau au devenit in timpul vietii, ca marturie nemincinoasa pentru cei din jur. Trebuie sa se vada clar care sunt roadele pacatului, sau ale nenorocirilor suferite, trebuie ca realitatea sa ramana si sa fie marturisita asa cum este. Cred ca si aceasta este un dar de la Dumnezeu, o opera de arta a Lui, chiar daca in aparenta pare ceva urat. Pana la urma trebuie sa credem ca acest trup este trecator, si ca este lasat de Dumnezeu pentru ca prin tot ce trece el sa se nasca virtuti sufletesti permanente. Nu este bine sa ne ascudem de noi insine, si nici de ceilalti. Oricum, cine priveste cu atentie observa unde omul incearca sa mascheze anumite lucruri, si poate chiar unde in sinea lui mai pastreaza ramasite de mandrie sau rusine. Multi care mascheaza cu “scop bun”, de fapt inca spera ca pe undeva mai sunt gasiti “atragatori”, sau poate le e rusine sau frica sa marturiseasca realitatea. Cu ajutorul lui Dumnezeu, aceste lucruri trebuie biruite. (bine-inteles, ma refer la “retusurile” care pot fi evitate, nu la grave malformatii care pot ingrozi pe cei din jur, sau pot atrage mila in mod fortat).

    Si mai exista si cei care fac compromisuri din “constrangere”. Aceasta se poate observa la prezentatorii tv, sau in cazuri unde la servici se impune o anumita tinuta care de fapt este indecenta. Aici, trebuie sa se stie ca puritatea nu este negociabila. Mai bine te folosesti daca iti dai demisia sau esti dat afara. Astfel, iti pastrezi puritatea si demnitatea sufleteasca, dar chiar si pacea sufletului si libertatea personala, in sensul ca nu te lasi manipulat si nu ai tot timpul probleme de constiinta sau conflicte interioare. Cat despre buna starea trupeasca pierduta sau faptul ca “nu mai esti vazut bine” de sefi sau colegi, sau ca iti atragi “dispret”, Dumnezeu se va ingriji si va darui cununi Ceresti.

  3. Mare ispita…Rar femeie care sa nu iasa in evidenta prin “accesorii”.
    Chiar daca modelul nostru ar trebui sa fie Hristos,ne smintim deseori de unii din pastorii nostrii care propavaduiesc austeritatea,dar coboara din masini scumpe,la patru ace,proaspat barbieriti, cu after shave pe post de mir…Ne smintim de coanele preotese care stau manechine in fata Altarului,langa o icoana a Maicii Domnului smerita si indurerata…Degeaba se imbraca baba Floarea decent pentru ca nimeni nu o observa.
    Nu am autoritatea morala a Sfantului Ambrosie pentru o astfel de critica si de aceea imi cer iertare fata de cei atinsi de vorbele mele proaste.

  4. Noi, femeile, umblam dupa creme, machiaje, operatii estetice, si cu toate acestea tocmai lipsa utilizarii lor le face pe femei sa para mai tinere si mai frumoase, la orice varsta.
    Este un “paradox” care din pacate este ascuns sub prejudecati si reclame comerciale !
    Cu cat utilizezi mai mult cosmeticele de orice fel, cu atat arati mai batrana mai devreme decat evolutia naturala.pentru ca aceste produse chimice nu fac decat sa strice pielea…
    Din pacate in societatea de azi imaginea fizica de moment are mai mare “valoare” decat sufletul sau inteligenta femeii…
    Si barbatii apreciaza mai mult o “manechina” decat o crestina, si angajatorii, si societatea actuala in general.
    De aici toate degenereaza, dar atunci cand L-am ales pe Hristos nu trebuie sa ne mai pese de ceea ce cere societatea…
    Sigur dupa aceea trebuie sa avem forta sa suportam batjocura si eventual chiar izolarea…dar Domnul nostru cate a suferit, si sufera, din partea societatii, si Este Dumnezeu !?

    Domnul sa ne dea putere !

  5. Pe timpul cind slujea la biserica rusa din San Francisco Sfintul
    Ioan Maximovici la intrare linga usa era pusa o galeata cu apa si sapun
    si un burete (spre a se folosi pentru indepartarea machiajului, rujului, etc)
    se pare ca nici o persoana nu a mai venit purtind machiaj, ruj…

    Traian

  6. Foarte potrivita partea din titlu cu …Sminteala femeilor si vina barbatilor”.

  7. Foarte important pt. ortodoxie

    Vă trimitem acest articol cu toata dragostea si va rugăm sa-l publicati.

    DE LA PATRISTIC LA POSTPATRISTIC

    DEZICEREA DE SINE A CONDUCERII ORTODOXE

    pr. Gheorghios D. Metallinos

    Profesor Onorific al Universităţii din Atena

    Comunicare susţinută în cadrul conferinţei

    „Teologie patristică şi erezie postpatristică”,

    organizată de Sfânta Mitropolie a Pireului,

    Miercuri 15 Februarie http://graiulortodox.wordpress.com/

    http://graiulortodox.wordpress.com/2012/03/08/ecleziologia-%e2%80%9epost-sinodala-de-provenienta-papistasa-a-mitropolitului-prusei-organizatorul-principal-al-facultatii-din-halki/

    precum si

    http://graiulortodox.wordpress.com/2012/03/07/pericolul-ca-facultatea-de-teologie-din-halki-sa-devina-pepiniera-de-ecumenisti/

  8. Preoteasa de la biserica unde mergem se imbraca adesea cu pantaloni stramti sau colanti(ciorapi)prin care i se vad formele pline. Vara poarta bluzite frumoase, insa transparente, stramte sau decoltate. Vad privirea sotului atrasa, dar si a altora. Nu poarta batic, e o preoteasa moderna si cocheta, ce-i drept prezenta(stim de alte preotese care nici nu dau pe la slujbele preotului). Sotul mi-a spus mai demult ca ii sunt atrase privirile involuntar si de atunci mi-am dat seama de felul tinutei ei si nu stiu cum sa-l sfatuiesc, am o anumita pudoare sa deschid subiectul. Aveti un sfat pentru noi?
    Va multumim pentru toate articolele ziditoare, ne folosim mult sufleteste. Domnul sa va ocroteasca.

  9. @ Florescu:

    Iertati-ne, dar nu suna bine genul asta de “denunt” detaliat, descris amanuntit si focalizat pe o anume categorie. Ca e preoteasa sau nu, problemele sunt aceleasi, iar noi nu avem a judeca oamenii care cad, ci numai a arata ce este pacat si ce nu. Iar mijloacele de a ne feri privirile… au ramas aceleasi dintotdeauna. Mai multa luare aminte si ochii la icoane… si dincolo de ele. Iar intre soti nu ar trebui sa exista vreo jena de a discuta vreun subiect.

    Doamne, ajuta!

  10. Aveti dreptate in cele ce ati scris.Este cuvantul de care chiar eu aveam nevoie. Multumim inca odata si iertati.

  11. “Femeia, ca faptura mai slaba si supusa barbatului, n-ar indrazni – scria sfantul Ambrozie – sa cada in excese etalandu-si farmecele sau impodobirile, daca barbatul nu i-ar ingadui. Insa el nu numai ca-i permite acestea, ci chiar i le si pretinde. Si atunci, tot el este acela care afirma ca femeia este pricina tuturor rautatilor!”. Aha! In sfirsit! Se spune si acest lucru foarte important pentru ca pina acum discursul era: vai, ce ne facem cu femeile despuiate….Asa tabloul este complet si exact!

    Pe de alta parte insa, o fi femeia slaba si supusa barbatului, numai ca tot femeia este cea care incepe educatia copiilor, a baietilor inclusiv. Foarte multe depind de educatia data de catre mame baietilor lor, de mici copii. Ori, parerea mea, romancele sint foarte lipsite de discernamint atit in educatia cocolosita pe care le-o dau cu precadere baieteilor (facindu-i sa creada ca sint un fel de bibelouri umane cu firma ” la placinte inainte la razboi inapoi” cu consecinte dezastruoase care se vad din ce in ce mai clar)cit si in ceea inteleg ele prin “supunere” fata de barbat. Supunerea nu se face oricind, oricum si fata de oricine doar pentru ca este de sex masculin. D-astea ne-a dat discernamint Dumnezeu atit barbatilor cit si femeilor. NU te supui unui barbat care nu vrea sa se insoare cu tine, nu te supui unui barbat care-ti cere sa faci avort, nu ramii de mamaliga cind iti vezi viitorul sot ca se uita dupa altele cu tine de fata si de mina, pune stavila limbajului mizerabil pe care -l foloseste de fata cu tine, etc,etc, etc,etc. Adica femeile pot sa faca foaaaarte mult apropo de comportamentul barbatilor la toate cele trei nivele: mame, fete, sotii. Dar din pacate la noi in tara se confunda notiunea de supunere cu cea de renuntare la orice urma de demnitate umana.

  12. @ Petra: Subscriu! Foarte corecte observatiile!

  13. A purta haine barbatesti este pacat.Sa nu exageram insa purtand rochii lungi si negre,caci de multe ori astea fac ispita.O rochie pana la genuunchi,sau in limita bunului simt.
    Machierea, fardarea,pensarea si parfumarea sunt pacate.Despre acestea vei intrebata la una din vamile sufletului, si de nu vei avea fapte bune cu care sa il rascumperi, sufletul tau se va duce in iad.
    Dar daca nu reusesti sa te dezlipesti de produsele de makeup, acestea constituind pt unele femei un adevarat viciu, incearca un machiaj natural, macar la biserica,ca sa nu faci si ispita.

  14. @ Andreea:

    Totusi unde am ajuns daca ni se pare ca normalitatea (fustele lungi) au ajuns sa poata fi ispita sau exagerare? Negre nu neaparat, dar cine a zis ca trebuie sa fie si inchise ori negre – pt cineva din lume? Nu asta e problema. Dar lungimea da, cam poate fi o problema. Pentru ca aici poate fi pricina de ispita. Pana la genunchi e asa,… mai mult un compromis (ca sa nu fie chiar mini) :), daca suntem sinceri. Lung inseamna lung 🙂 Fusta midi nu e… lunga si nu asa purtau crestinele pana sa intre virusii modernisti si revolutia sexuala. Daca nu ne-am fi schimbat cu totul reperele in urma modei si a criteriilor lumii, ne-am da seama, totusi, ca nu inseamna chiar normalitate (si bun-simt) dezvelirea, fie si partiala a unei parti din trup care chiar poate sa atraga… macar privirile. Iar asta, daca gandim lucrurile in duh, e mai mare pacat decat purtarea pantalonilor, totusi, care, daca sunt decenti, nu smintesc cat poate sminti o vestimentatie… pur feminina, sa zicem, dar dupa moda de azi. E doar o influenta a duhului lumii, cu care ne-am obisnuit… prea mult. Sigur insa ca asta nu inseamna sa facem mare caz de asta, sa strecuram tantarii sau sa judecam pe cineva. Nici pt din astea, nici pt altele. Dar inseamna macar sa nu schimbam, macar la nivel de conceptie, de gandire… randuiala sanatoasa si cuminte a Traditiei. Iertati-ne!

  15. Pingback: “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR… -
  16. Pingback: Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE, GOANA DUPA MINUNI -
  17. Pingback: CRUD, DAR REAL: “VARA este anotimpul in care MODA scoate „carnea” pe piata. Am devenit nu oameni frumosi, ci PICIOARE FRUMOASE, forme provocatoare” -
  18. Pingback: CUVINTE CATRE TINERI de la parintii Constantin Coman si Hrisostom de la Putna. CUM SE POATE BIRUI DESFRANAREA SI PASTRA FECIORIA? Care sunt conditiile unei casnicii fericite? Ce inseamna sa iubesti cu adevarat? -
  19. Pingback: SFANTUL PROOROC ISAIA: “Veniti să umblam in lumina Domnului!” -
  20. Pingback: Pr. Ioan Istrati: FERICIRILE – dinamitarea Minciunii Istoriei si insitituirea unei lumi noi/ Pandemia curviei: LUMEA CA URIAS ABATOR UMAN si ca IARMAROC AL TRUPURILOR (Recomandari duhovnicesti) - Război întru Cuvânt
  21. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL catre tinerii care ii cereau rugaciune pentru examene: “Ma voi ruga să treceti la examenele curatiei. Acesta este lucrul cel mai important! Unde este cuviinta…?” -
  22. Pingback: SFANTUL MOISE UNGURUL, izbavitorul de patima curviei († 26 iulie) -
  23. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov -
  24. Mda, la machiaj si la imbracaminte, inca mai sunt pacatoasa, Dar hai sa va spun ceva. Stiti de ce multe femei resping ortodoxia si mersul la biserica? pt ca in loc sa incepem cu inceputul, incepem cu fundul de cele mai multe ori, in promovarea ortodoxiei. Comentariul meu nu se refera la articolul vostru, cu care am ajuns sa cad de acord, partial, in decursul mai multor ani. Duhovnicul meu spune asa daca-l intrebi daca e pacat sa porti pantaloni sau sa te machiezi: ca e de bun simt la biserica si in biserica sa incerci sa vii in fusta lunga, daca nu oricum imbracata nu cu haine cambrate ci care ofera decenta, nemachiata, iar in rest te invita sa-l cauti pe Hristos in trairea ta, in rugaciunile tale, in viata ta si facand asta o sa-ti dai singura raspunsul pt ca o sa simti in suflet ce e bine si ce e rau.El nu iti interzice, doar cauta sa te aduca mai aproape de Hristos si cere decenta in biserica si lipsa machiajului in ea. Este o atitudine extraordinara, care mie mi-a facut mult bine. daca imi spunea fulgerator de la inceput ce pacat grav fac eu cu machiajul nu as fi inteles. Cu timpul am observat ca nu mai pot sa port decolteuri, caci crucea ce o port mereu la gat nu se potriveste cu un decolteu adanc, unde sa-si arunce altii ochii, fustele am inceput sa le lungesc, machiajul am inceput sa-l fac natural, pana aproape de disparitie. Iata ce frumos lucreaza Domnul, fara interdictii, fara aratari cu degetl, doar apropiindu-te de El iti revii in simtiri. Sunt depaaarte de Adevar si departe de apropierea de Dumnezeu, dar ma rog sa-mi revin. Am scris aceste randuri pt ca de foarte multe ori femeile, resping cu severitate unele porniri, de genul:daca te machiezi esti pacatoasa! Macar sa nu mai facem atatea avorturi si sa crestem copii, sa fim miloase fata de semenii nostri si s-o indura Dumnezeu de noi, sa ne deschida la fiecare in parte ochii.

  25. @ traista cu merinde:

    Fiecare are modul sau de receptivitate, unii reactioneaza mai bine cu binisorul, altii la ceva mai clar si radical. Desigur ca trebuie inceput cu inceputul, insa aici, pe site, incercam sa infatisam invatatura si reperele ortodoxe asa cum sunt ele, ne…machiate :), dar fara a acuza pe cineva. E un reper de normalitate care trebuie sa ramana, nu credem ca trebuie micsorat sau relativizat doar fiindca exista persoane care se supara daca aud unele lucruri prin care se simt mustrate (asa se simt destule femei si relativ la avort, la anticonceptionale, la FIV, dar si la orice le-ar fi mai greu sa faca – pentru unii, postul, de exemplu, care li se pare tot ceva exterior si atat). Nu vedem a fi ceva exagerat aici. Doar ca fiecare se despatimeste in ritmul in care poate si in care este hotarat sa lupte cu sine. Iar explicatiile credem ca nu lipsesc, tocmai fiindca nu sunt pretentii absurde, exagerate pe care sa le aiba Dumnezeu sau Biserica de la noi. Si unele lucruri nici nu sunt pentru niveluri “avansate”, filocalice, isihaste. Ceea ce facem ne si exprima/ ne marturiseste identitate, ne si face (“ce faci te si face”), dar… ii face si pe ceilalti, uneori. Intr-adevar, pe masura apropierii de Dumnezeu si a implinirii poruncilor mari, si celelalte se descopera, daca omul ramane in pocainta, in smerenie si sinceritate. In plan personal, pedagogic, desigur ca e bine sa fim cu tact si cu dreapta socoteala. Insa pt cineva care se afla deja in Biserica, nu credem ca se pune problema de a ne jena sa marturisim care e reperul de normalitate (nici macar doar ortodox).

  26. @ Admin
    Ca intotdeauna, aveti perfecta dreptate, dar eu cu gura mea mare, intotdeauna trebuie sa-mi spun pasurile si experientele 🙂

  27. Pingback: Meditatie la Sfanta si Marea Miercuri: CUM SE MANTUIESC FEMEILE? Ierom. Mihail Gheatau despre MODELUL MIRONOSITEI EVANGHELICE versus MODELUL FEMEII-BARBAT al feminismului sau al trupului femeii ca “PRODUS DE PIATA” - Recomandari
  28. Pingback: STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU – 10 ani de la fericita sa adormire. “Tineretul, prin orase si prin sate, are niste mode desavarsit diavolesti” -
  29. Pingback: PUDOAREA – VESMANT DE BUNA-CUVIINTA sau despre nevointa acoperirii trupului -
  30. Pingback: PREDICA VIDEO si alte multe CUVINTE ACTUALE la TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL: “Ceva trebuie sa fac cu omul asta, imi spune adevarul si eu nu suport adevarul… Si asa suntem si noi! Daca vrei sa suporti adevarul, trebuie sa-ti schim
  31. Pingback: Predica despre IMBRACAMINTEA INDECENTA A FEMEILOR in Biserica a IPS Ieremia, Mitropolitul Gortinei: “Va cer sa placeti lui Dumnezeu prin imbracamintea cuviincioasa, astfel incat sa va fie auzite rugaciunile” -
  32. Pingback: Praznicul Vovideniei: DE LA INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA LA INTRAREA COPIILOR IN FAMILIARITATE CU DUMNEZEU, SI PRIN ORA DE RELIGIE/ Copilul lui Dumnezeu, Dimitrie cel cu darul înainte vederii/ CUM NE IMBRACAM LA BISERICA? SUNT DE ALUNGAT FEMEILE
  33. Pingback: Probleme si dificultati in educarea copiilor: EDUCATIA FETELOR -
  34. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov | Cuvântul Ortodox
  35. Pingback: ALERGAND DUPA AMBALAJE STRALUCITOARE sau ALEGAND FRUMUSETEA MODESTIEI? “Tu haina fa‑ti din simplitate si din mila, fara teama, chiar daca nu‑s la moda si nu‑s bagate‑n seama…” | Cuvântul Ortodox
  36. Pingback: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC (✝19 iulie 2011) – 4 ani de veşnicie. ULTIMUL INTERVIU pentru “Lumea monahilor”: “VOM RĂSPUNDE, FETIŢĂ SCUMPĂ, TOŢI! Hristos a venit, S‑a jertfit ca să ne salveze pe noi. Iar noi habar nu avem
  37. Predica mitropolitului Ieremia al Gortinei și Megalopolei, despre îmbrăcămintea indecentă a femeilor în sfintele biserici

    Închipuiți-vă: Bărbații și tinerii să meargă la biserică ca să-L afle pe Dumnezeu, dar să afle și acolo ispita din pricina îmbrăcămintei indecente și provocatoare a femeilor. Adică, să se scufunde și să se înece chiar în liman. Deoarece noi, preoții voștri, văzând dintru început priveliștea aceasta, dintr-o îngăduință pastorală nu am vorbit, fenomenul acesta al îmbrăcămintei indecente a femeilor în biserici s-a generalizat, se observă peste tot, chiar și la Sfintele Mănăstiri. Răul a depășit limitele. Atât de „răscopt” a ajuns răul, încât multe femei, devenind și mai nerușinate, vin și chiar se împărtășesc cu Preacuratele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului nostru, cu această nerușinată îmbrăcăminte a lor.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/imbracamintea-indecenta-a-femeilor-in-sfintele-biserici-predica/

  38. Pingback: ADEVĂRATA FRUMUSEȚE – Bucuria de a fi așa cum ne-a zidit Domnul… | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare