PARINTELE EFREM FILOTEITUL, sfantul ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul: “DACA IL OSANDIM PE FRATELE NOSTRU, NU NE ESTE DE FOLOS POSTUL!”
POST CU SMERENIE, DRAGOSTE SI DISCERNAMANT!
- Atunci când postul este însoţit de rugăciune, citire, priveghere, mers la biserică, spovedanie, Sfânta împărtăşire, de fapte bune şi mai ales de milostenie, atunci se face o pregătire foarte bună pentru Săptămâna Patimilor. Atunci vom simţi Sfintele Patimi. În toată această perioadă inima se va schimba, iar sufletul se va înmuia şi va simţi Patima lui Hristos cu mai multă putere. Va cunoaşte cât de mare este dragostea lui Hristos pentru om. Va vedea că Hristos Dumnezeu a petrecut o viaţă mucenicească pe pământ, ca să ne ajute pe noi, nepăsătorii, să ne nevoim. Dacă Hristos a suferit, noi, ucenicii Săi, vom alege altă cale?
- Numai prin smerenie putem spori. Postul, dragostea, milostenia sunt bune. Însă ce este deasupra tuturor? Trebuie să ne smerim. Şi deasupra smereniei ce este? Discernământul. Dacă lipseşte discernământul în lucrarea virtuţilor, greşim. Şi virtuţile au nevoie de cârmuire. Binele, dacă nu se face în chip bun, nu este bine. Dacă nu se săvârşeşte cum se cuvine din punct de vedere al modului, al metodei, al timpului şi al cantităţii, nu aduce folos, ci pagubă. Postul este bun, însă este mijloc, nu este scop. Mijloacele au un scop, iar aceasta este smerenia, si apoi discernământul.
- Dacă îl osândim pe fratele nostru, nu ne este de folos postul. Dacă postim, dar nu luăm aminte la gânduri şi la cuvinte şi nu păzim inima, nu avem folos. Postul aduce folos atunci când este însoţit de dragoste către aproapele.
- Când ne umbreşte puterea lui Hristos suntem foarte puternici.
- Postul îi nimiceşte pe demoni. Cu post şi rugăciune, a spus Domnul, iese neamul demonilor.
- În pântecele plin Duhul Sfânt nu intră; nu umbreşte Duhul Sfânt.
- Cel ce vrea să trăiască creştineşte, trebuie să pună ca temelie postul, rugăciunea şi privegherea şi atunci va ajunge la o mare măsură a virtuţii.
- Boala este un post fără voie. Cel bolnav, prin răbdare şi mulţumire, înlocuieşte postul pe care nu poate să-l ţină din pricina bolii.
- Pentru aceasta trebuie să ne rânduim toate ale noastre potrivit discernământului duhovnicului. Duhovnicul îţi va spune cât să posteşti, când să te împărtăşeşti, cum să gândeşti, cum să-l loveşti pe vrăjmaş, ce trebuie să faci într-o anumită situaţie şi astfel, prin discernământul duhovnicului, care este luminat de Duhul Sfânt, se pune rânduială în lăuntrul tău. Aşadar postul este sfânt, dar este un mijloc. Îl vom rândui după cum ne învaţă duhovnicul, potrivit puterilor noastre sufleteşti şi trupeşti. Şi nu facem mai mult decât se cuvine, mai mult decât putem, ci să avem măsură în toate, pentru că dacă nu avem măsură, nici folos nu vom avea“.
Textul a fost luat din cartea: Arhimandritul Efrem, Egumenul Sfintei Mănăstiri Filoteu, Sfaturi duhovniceşti pentru dobândirea sănătăţii sufleteşti şi a mântuirii, Editura Orthodoxos Kipseli, Tesalonic 2002, volum în curs de apariţie în româneşte la Editura Evanghelismos.
Ultimul ucenic [inca in viata, n.n.] al renumitului Parinte duhovnicesc Gheron Iosif Isihastul, Parintele Efrem Filoteitul este cel care in ultimii ani a intemeiat saptesprezece manastiri ortodoxe in Statele Unite ale Americii si in Canada, facand astfel ca pustiul sa infloreasca si ca pomul cel aproape uscat sa aduca roada, spre folosul multora, dar si spre rusinarea celor neroditori din neamurile de veche traditie pravoslavnica.
(Din revista: “Familia ortodoxa”, nr. 11 (22) / 2010)
Legaturi tematice:
- Omilie a Sfantului Luca al Crimeei la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE NE POT DERAIA CALEA POSTULUI
- DUMINICA IERTARII. INCEPUTUL POSTULUI MARE. Parintele Coman despre sensul si riscurile postului si iertarii: “SA INVESTIM IN DUMNEZEU!”
- POSTUL MARE. Care este sensul sau duhovnicesc si CUM SE DUCE LUPTA CU ISPITELE IN ASTEPTAREA INVIERII? Parintele Sofronie – cuvantari duhovnicesti (I)
- DUMINICA IERTARII. Predici de mare adancime ale Parintelui Sofronie (II). CUM SA TRECEM POSTUL MARE in mijlocul tensiunilor apocaliptice ale vremii noastre?
- Parintele Rafail Noica despre “subtirimea” si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi. DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
***
ASCULTATI PE PARINTELE EFREM FILOTEITUL ROSTIND REPETAT (IN GRECESTE) RUGACIUNEA: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”, alternand cu: “Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ma!”:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
***
Mai multe despre/ de la Gheronda Efrem Filotheitul din Arizona:
- PARINTELE EFREM FILOTHEITUL (Arizona): “Pecetea va fi impusa dupa cel de-al treilea razboi mondial!”
- ARATARILE MINUNATE ALE CUVIOSULUI IOSIF ISIHASTUL, DUPA ADORMIREA SA. SI INVATAMINTELE PENTRU NOI
- Pentru cei care vor sa paraseasca Biserica, crezand ca asa slujesc lui Dumnezeu – GHERON IOSIF, UCENICII SAI SI CALENDARUL
- Parintele Efrem Filotheitul povestind despre STARETUL IOSIF ISIHASTUL. “Ai vazut om inselat? Din pricina gandurilor nemarturisite a patimit aceasta”
***
- SCRISOAREA PARINTELUI EFREM FILOTHEITUL (Arizona) CATRE STARETUL EFREM VATOPEDINUL: “Ceva bun va iesi din aceasta incercare prin care treceti”
- Moartea zambitoare a monahiei Eupraxia în Arizona
- Povestea incredibila a unui SUPERSTAR DE FOTBAL AMERICAN, CONVERTIT LA ORTODOXIE SI UCENIC AL PARINTELUI EFREM FILOTHEITUL: Troy Polamalu
Multumesc pentru inregistrarea video.Daca s-ar putea si cu subtitrare
@ vio:
Si noi am dori, daca s-ar putea… Dar ramane macar faptul de a-l aduce mai aproape pe un astfel de mare om al lui Dumnezeu si a percepe ceva din duhul sau, atat cat se poate prin intermediul acestor tehnologiii…
Transmisiune în direct de la Mănăstirea Putna: Pavecernita Mare si Canonul Sfantului Andrei Criteanul
http://www.doxologia.ro/radio-doxologia
Slujba Pavecernitei Mari – Iasi, Mitropolie.
Am tradus primele 23 de minute dupa traducerea gazdei americane in limba engleza. Daca va intereseaza incerc sa traduc si restul. Tema este foarte
interesanta, este despre razboiul nevazut.
GAZDA: Cu mare bucurie spirituala intampinam din nou pe mult iubitul nostru parinte Ephraim care vine de la Muntele Atos si din Saxonburg intrucat este si
parintele spiritual al manastirii de maici (n.t. Sfanta Manastire a Nasterii
Maicii Domnului din Saxonburg, Pennsylvania) . Acesta este al zecelea an al
parintelui aici la Biseria Sfanta Cruce. 1982 a fost prima data cand
parintele a venit aici. De-a lungul anilor ne-a vizitat de cate ori a
venit si este cu mare bucurie sa il avem aici, si ca urmare a
acelor vizite acum avem minunata manastire de maici din Saxonburg, Nasterea
Maicii Domnului. Manastirea este complet ocupata cu 10 maicute si
merge foarte bine. Sambata ne vom aduna acolo si este posibil ca si
parintele sa ni se alature daca are timp.
Sunteti bineveniti daca puteti. Aceastea sunt multe
binecuvantari care ne-au venit prin vizitele parintelui si este de prisos
sa spunem ca noi am simtit ca este foarte important ca
parintele sa vina aici (dansul a inceput aici, in dioceza noastra
in zona Pittsburgh-ului) din nou si sa continue cu invataturile sale
spirituale si sa ne ajute sa crestem in viata noastra spirituala.
Inregistram predica din seara aceasta, cea ce e bine, de asemenea si filmam
si speram ca astfel sa documentam istoria acestei vizite si sa putem
sa o distribuim celor care nu sunt aici.
Il voi ruga pe parinte sa vorbeasca in seara aceasta despre subiectul
razboiului spiritual despre care noi urma sa vorbim in grupul nostru
de studiu biblic cand nu stiam ca parintele va veni dar a fost
indrumarea Duhului Sfant.
Parintele Ephraim: (greaca) …
GAZDA(traduce): Parintele spune ca este fericit sa fie aici cu noi
prin mila lui Dumnezeu si dupa 4 ani dansul a venit sa fie cu noi din nou
si de asemenea manastirea este aproape si unii dintre noi l-am vazut acolo
deci nu este ca si cum ar fi fost absent in intregime, dar el simte ca este
un lucru foarte deosebit pentru noi sa ne adunam aici impreuna dupa
spovedaniile de astazi ca sa devenim uniti in spirit si sa avem ceva
adaugat, ceva extra, ceva deosebit dat noua la acest moment.
El este asa de fericit sa fie aici cu noi din nou, el simte ca aceasta
adunare are pecetea Duhului Sfant pe ea, si dansul ne-a spus despre iubirea
lui Iisus care din nou ne arata ca Dumnezeu este in mijlocul nostru.
Parintele Ephraim: (greaca) …
GAZDA (traduce): Parintele in seara aceasta ne vorbeste despre subiectul
razboiului spiritual. Dansul vrea sa examineze impreuna cu noi cateva din
tehnicile pe care diavolul le foloseste ca sa ne faca sa cadem in pacat,
ca sa ne fure inimile, mintile, si sufletele de la Domnul, ca se poata
sa ne manjeasca cu murdaria lui, sa ne faca vietile ca a lui,
innoroite. Parintele Ephraim il citeaza pe Apostolul Pavel care ne spune
in scrisoarea catre Efeseni ca noi nu ne luptam cu carnea si cu sangele
nostru, ca acesta nu este un razboi fizic, nu ne luptam corp la corp.
Dar cu toate acestea este un razboi, dar intr-o alta sfera, este un razboi spiritual
si mental este o batalie spirit contra spirit. Pentru ca fiecare dintre
noi avem propriul nostru spirit launtric care este facut dupa chipul lui Dumnezeu.
Si este acest spirit interior care isi gaseste expresia in trupurile noastre,
care este parte din noi, care este partea reala care lupta impotriva diavolului.
Si evident diavolul vrea foarte mult sa ne aduca la cadere.
Si de asemenea Parintele Ephraim subliniaza ca diavoulul are extraordinar de
multa experienta, el stie toate metodele si tehnicile prin care sa-si
atinga telul de a face pe cineva sa ajunga la o cadere.
El stie cum sa creeze un pacat.
De exemplu, gandurile sunt unele din metodele principale ale diavoului,
punerea de ganduri rele in mintile noastre. De asemenea el lucreaza
foarte mult cu fantezii, le mai numim si imagini mentale.
Si aceste imagini mentale de asemenea ne trag in directia pacatului,
ne duc la intuneric si din nou la murdaria diavolului.
Apoi, din nou, Parintele Ephraim explica un pic de ce diavolul face aceste
lucruri, de ce este asa de plin de ura, si rauvoitor, de ce vrea asa de
mult sa lucreze impotriva lui Dumnezeu. In primul rand, diavolul face aceasta
din gelozie, el este posedat si consumat de gelozie pentru ca stie toate
lucrurile bune pe care Domnul le are pastrate pentru noi toti, lucururi minunate.
Si din aceasta cauza el lucreaza si mai abitir, pentru ca stie ca el
insusi a fost taiat de la aceste binecuvantari din cauza propriei lui
apostazii, a propriei lui razvratiri impotriva lui Dumnezeu. El a adoptat
o opozitie totala impotriva lui Dumnezeu ca sa poata sa-i spuna Domnului,
din acest act de ura din aceasta gelozie: “Uite cat de multi am luat de la tine!”, “Vezi, tot ce ai facut trimitandu-Ti Fiul ca sa moara pe cruce este in zadar, pentru ca, vezi cat de multi am luat cu mine?”. El vrea sa-L amarasca pe
Dumnezeu, vrea sa-L faca pe Domnul sa se simta ca si cum tot ce a facut,
toata energiile pe care le-a cheltuit ca sa ne mantuiasca sunt in zadar.
Astfel, va fi un fel de victorie pirica, in care intr-un fel el va cadea
cu noi toti dar daca poate in felul acesta sa se razbune pe Dumnezeu, se merita.
Parintele Ephrain: (greaca) …
GAZDA (traduce): Parintele aduce in discutie pe sfintii parinti ai Bisericii, ca sa ne spuna ca diavolul, pacatul, sunt asemuite cu niste furnicute. La inceput, ei vin ca ceva foarte mic, aparent nesemnificativ, foarte mic, foarte subtil, miscari ale sufletului aproape neobservabile. Chiar si fanteziile, chiar si acele mici ganduri despre care avem fantezii, chiar si acele lucruri marunte care par neimportante si inocente sunt potentiale capcane in razboiul spiritual.
Ne-am putea spune noua insine, aceasta este o furnica, este ceva mic o sa se
duca dar, el (Parintele Ephraim) spune, citandu-i pe sfintii parinti, ca daca
nu o gonim imediat, incetul cu incetul se intareste si devine mai puternica
si poate ajunge la punctul unde are putere sa ne traga, unde acea mica
furnicutza care a parut asa de mica si inocenta la inceput acum devine ca un leu si devine o situatie foarte periculoasa si aproape imposibil de eradicat.
Parintele il citeaza pe Sfantul Isaac Sirul, el spune ca este usor sa
ai de-a face cu diavolul la inceput, dar o data ce a pus piciorul in prag
atunci este mult mai dificil sa ai de-a face cu el. Deci ideea aici este
sa incerci sa stergi total orice fel de imaginatii, de miscari subtile ale
sufletului si orice gand de la cel rau sa fie eradicat imediat. Si pentru a face aceasta, cat de curand putem sa gonim acele ganduri, arma prin care putem
sa inlaturam aceste ganduri rele este numele lui Iisus.
Parintele Ephraim citeaza din Vechiul Testament, ca trebuie sa chemam
numele Dumnezeului lui Iacov, bineinteles acel nume este Iisus Hristos.
Deci, cand gandul este mic atunci este timpul sa-l adresam.
Parintele in mod special subliniaza importanta trezviei spirituale,
el spune: “Fii atent, fii vigilent, observa toate lucrurile, ai grija de ce
vezi cu ochii tai, fii atent la gandurile tale, monitorizeaza-ti gandurile,
ai grija ca inima sa nu aiba nimic ascuns in ea care are putea sa fie foarte
destructiv in viata ta spirituala! Monitorizeaza tot! Pune un filtru!
Ai grija ca ‘poluarea’ care exista, poate sa ne pateze, poate sa ne duca la
pacat. Parintele ne da un exemplu al unei femei care are un chist sau un nodul
la san si daca-i ignora forta sau puterea si nu se duce la doctor si se amageste ca este ceva minor care o sa treaca. El subliniaza ca incetul cu incetul chistul va continua sa creasca si va deveni o primejdie pentru viata ei. Dar in momentul in care simtim ca ceva este in neregula trebuie imediat sa
avem grija de el ca sa nu mai creasca.
@ Teodor:
Iti multumim mult de tot! Este intr-adevar, de folos, cum altfel? Daca cineva ar putea, nu neaparat acum, cand a fi timp, sa si suprapuna cu replicile din video, pentru subtitrare…. ar fi minunat. Bogdaproste!
Doamne, ajuta!
Iata traducerea pana la minutul 55:
GAZDA: In acest razboi spiritual in care suntem angajati Hristos ne da armele
luminii. Acestea sunt darurile Duhului Sfant. De exemplu darul dragostei ne
ajuta sa contracaram ura, cu gandurile bune venite de la Duhul Sfant
putem contracaram gandurile rele, dubiilor care ne intra in minte le poate fi
prezentata doctrina adevarata a credintei noastre ca o contra-masura, o contra-balanta.
Parintele compara acest process the respingere a raului cu binele cu ce se intampla
intr-o operatie chirurgicala cand un nerv este taiat. Cand nervul este taiat dintr-o
anumita parte a trupului nostru, acea parte a trupului pare moarta, si inceteaza sa mai aiba
viata in ea, nu pare sa mai aiba energie si miscare. In acelasi fel este taiata si energia pacatului.
Daca taiem aceste ganduri inainte ca ele sa devina pacate, si daca folosim aceste mijloace care ne-au fost date
si daca continuam sa avem ganduri sfinte vom opri raul si energia diavolului si nu ne vor duce la
necuratie. Asadar trebuie sa fim atenti. Avem doua mijloace prin care putem verifica oricare din aceste ganduri care ne ies
in cale: evident, unul este legea lui Dumnezeu are este ceva care putem sa folosim ca o referinta ca sa stim
ce este drept si ce este gresit, si de asemenea este Duhul Sfant care ne ilumineaza. Si atat timp cat
ne controlom cu Duhul Lui Dumnezeu si cu legea Lui Dumnezeu aceste ganduri pot fi monitorizate
si le putem opri inainte sa prinda radacini in viata noastra.
Parintele foloseste o alta pilda. Daca traiesti undeva si sunt o multime de oameni
care trec pe langa usa ta, nu deschizi usa oricui vine si bate la usa. Discriminezi,
verifici cine este acolo inainte sa deschizi usa si sa-i permiti persoanei respective
sa intre. Un proces similar este si in vietile noastre spirituale. Cineva vine si bate
la usa mintii noastre, diavolul are niste ganduri pe care vrea sa ni le trimita, sau orice ganduri
ne vin, trebuie sa le verificam, sa le oprim inainte sa prinda radacini.
Dar daca permitem acestor ganduri sa intre, daca permitem aceasta persoana sa intre
inainte sa apucam sa vedem cine este, el intra si are un loc in casa noastra. Si dupa
o vreme devine mai indraznet, si nici n-apuci sa te dezmeticesti si te leaga si
preia controlul in intregime. Devine ceva care cu cateva momente mai inainte era doar
cineva care a batut la usa si acum stapaneste intreaga casa. Si Sfatul Parintelui Ephraim este: nu deschide usa!
Daca vezi cine este, si vezi ca este o persoana cu o reputatie proasta, inchide usa si
goneste-l cu rugaciunea lui Iisus, “Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma”,
si-l gonesti, cu alte cuvine nu avea nici un dialog cu aceste ganduri cand vin la tine, nu le
da nici un loc pentru ca imediat ce faci aceasta, imediat ce le faci putin loc, si pun
piciorul in prag, si asta-i tot ce vor si imediat incep sa-si faca loc si incet incet ajung
sa controleze intreaga casa. Si in loc de lumina ajungem in intuneric! In loc de Paradis mergem
in Iad. In loc sa fim cu Domnul, petrecem eternitatea cu demonii in jurul nostru tot timpul, sufocandu-ne,
necajindu-ne, chinuindu-ne, avand tovarasie cu ei.
Deci sunt numai doua optiuni: ori vrem sa fim cu Domnul in Paradis, ori vom petrece eternitatea separati
de Dumnezeu in compania demonilor.
Deci totul incepe cu gandurile. Unde vrem sa mergem, cu cine dorim sa fim impreuna in eternitate?
Totul incepe de la bun inceput cu acele ganduri marunte care ne vin in minte.
Deci ideea aici este sa facem tot ce putem sa ne tinem mintea curata.
Parintele Ephraim (greaca): …
GAZDA (minutul 43:29): Parintele Ephraim incepe cu un alt exemplu al unui preot care se inchina
la idoli si care odata a fost in mijlocul unor calugari si a avut un dialog cu ei despre rugaciune,
si le-a spus calugarilor: “Cand va rugati, va vorbeste Dumnezeu?” Si ei i-au raspuns: “Nu”.
Si el le-a spus: “Eu cand ma rog, el imi vorbeste. Asta trebuie sa insemne ca rugaciunea mea
este mai pura decat rugaciunea voastra.”
Bineinteles ca acesta nu era cazul, ci mai degraba, cand preotul inchinator la idoli se ruga el
vorbea cu diavolul. Diavolul ii raspundea la rugaciuni.
Dar, de asemena, nici noi nu avem o relatie buna cu Dumnezeu pentru ca atunci cand ne rugam Dumnezeu
nu ne raspunde la rugaciuni pentru ca avem, ceea ce parintele numeste, “paraziti” in rugaciunile noastre.
Cu alte cuvinte suntem distrasi. Mintea noastra este imprastiata. Rugaciunile noastre sunt facute formal,
de rutina, de mantuiala. Nu au substanta in ele. Ne rugam dar ne gandim la alte lucruri. Si aceste ganduri
distrase ne indeparteaza de la scopul central al rugaciunii. De multe ori ne rugam dar nu stim ce spunem, fie
ca este rugaciunea Domnului sau alta rugaciune nu stim de fapt ce facem. Dar daca noi nu stim ce zicem cand
spunem aceste rugaciuni, de exemplu cand spunem rugaciunea Domnului noi nu intelegem ce spunem, atunci cum
va sti Dumnezeu ce spunem? De aceea este foarte important sa fim foarte concentrati la cuvintele rugaciunii.
Dar, desigur, exista o rugaciune deasupra tuturor celorlalte rugaciuni care ne ajuta sa ne concentram atentia, si
aceasta este rugaciunea lui Iisus, care, desi este foarte simpla si poate fi spusa intr-un singur rand
cu toate acestea este foarte puternica si prin ea harul poate sa lucreze foarte mult intrucat contine
Numele sfant al Lui Iisus Hristos. Numele noastre, de exemplu, nu contin puterea numelui Lui Iisus deoarece
Numele Lui Iisus este unul din Numele Lui Dumnezeu si cand chemam Numele Lui Iisus chemam in ajutorul
nostru toata acea putere si energie spirituala si har pe care Insusi Numele Lui le descatuseaza pentru noi.
Parintele ne spune ca imediat ce ne trezim de dimineata trebuie sa ne aducem in minte numele Lui Iisus.
Si cand ne vedem de treburile zilnice, cand intram in masinile noastre, din nou sa aducem Numele Lui Iisus in mintea
noastra si sa avem acea protectie cu noi, sa ne tinem mintea atintita la Dumnezeu. Este un fel de asigurare, spune parintele.
El ne protejeaza, ne acopera, si ne conduce la mantuire. Ganditi-va cum punem aceste cruciulite in masinile noastre,
si icoanele noastre si toate micile obiecte pe care le punem ca niste binecuvantari ca sa cautam ajutorul Lui
Dumnezeu. Ganditi-va ca, cu atat mai mult, prin chemarea Numelui Lui Iisus ne protejam vietile spirituale.
Si, noi crestinii, trebuie sa intelegem ca rugaciunea este respiratia vietii noastre. Este hrana noastra spirituala.
Cu alte cuvine, daca nu ne rugam nu putem sa traim, vom muri. Si nu vom avea bucuria sa fim cu Hristos in eternitate.
Si, cand tinem Numele Domnului in minte, cand ne amintim de Dumnezeu, atunci lecturile din Biblie, Sfintele Taine, invataturile
Sfintilor Parinti incep sa prinda radacini in mintea noastra si dezvolta o anume bogatie spirituala in noi si ne conduc
din ce in ce mai aproape de Domnul. Parintele vorbeste despre faptul ca multi dintre noi avem frica de Dumnezeu, ne
este frica sa murim. Dar, parintele spune ca cei mai multi dintre noi ne temem de moartea fizica. Dar, spune insa parintele,
nu trebuie sa ne temem de moartea fizica. Asta nu este asa de importanta. De ceea ce trebuie sa ne temem este moartea
spirituala. Nu ne-am teme sa murim daca am fi impacati cu Dumnezeu. Acea frica nu ne-ar chinui. Dar deoarece
constiinta noastra marturiseste impotriva noastra, de aceea ne este frica sa murim. Este pacatul si faptul ca nu
ne-am impacat cu Dumnezeu, de aceea ne este frica sa murim. Daca am fi impacati cu Dumnezeu, moartea fizica
n-ar insemna nimic pentru noi, am sti ca suntem gata sa plecam. Ar fi ca si cum cineva care este arestat de
politie si stie ca nu a facut rau, nu s-ar teme. (n.t. aici inregistrarea se blocheaza pentru un minut si ceva).
Parintele Ephraim: (greaca) …
GAZDA (minutul 50:51): Parintele vorbeste despre intrebarea pe care a pus-o Ted cu privire la voia proprie si care este
relatia ei cu pacatul. Parintele spune ca aceasta libertate de a alege reprezinta voia proprie. Suntem liberi, cu alte cuvinte
nu putem sa-l blamam numai pe diavol. Diavolul nu poate sa lucreze decat in cadrul alegerilor noastre, daca ceea ce alegem este
rau el poate sa lucreze in asa fel incat sa ne raneasca foarte mult, dar pe de alta parte daca alegem sa ne exercitam libertatea
in mod corect si decidem sa nu acceptam gandurile rele care ne vin dar sa ni le scoatem din minte atunci nu pacatuim.
Simplul fapt ca suntem atacati de un gand, sau de o oportunitate sau de o ispita, nu este un pacat in sine.
Noi pacatuim de fapt cand ne exercitam incorect vointa noastra libera. Deci daca nu le acceptam, daca alegem sa
ne exercitam libertatea in mod corect si respingem aceste ganduri si ispite cand ne ies in cale atunci nu pacatuim.
Si avem aceasta libertate de a alege, parintele subliniaza ca suntem liberi, nu vrea sa ramanem cu impresia ca
suntem controlati, invadati de diavol. Dar mai degraba noi avem aceasta ibertate care ne-a fost data de Domnul si
daca o exercitam corect putem evita aceste pacate.
INTREBARE DIN AUDIENTA (minutul 51:51): Dar ce se intampla cand diavolul incearca sa te pacaleasca sa crezi ca poate
a fost un semn bun de la Iisus si de fapt nu a fost, ci era de la diavol? Cum poti sa distingi cu usurinta intre cele doua?
Parintele Ephraim: (greaca) …
GAZDA: Felul in care poti sa distingi daca aceste experiente spirituale sunt de la Domnul sau de la diavol este
sa le vezi rezultatele, sa le vezi roadele in vietile noastre. Daca experienta pe care am avut-o a fost de la Domnul,
atunci va fi acompaniata de smerenie, pace sufleteasca, si anumite binecuvantari si roade spirituale care vin
de la aceasta experienta, vom simti ca este de la Domnul. Dar pe de alta parte, daca este de la diavol, rezultatele
vor fi diferite, va fi o stare de tulburare, va fi discomfort, o stare de neliniste spirituala, care vor fi create de
activitatea diavolului in viata noastrai si evident uneori aceasta duce la mandrie. Deci, cand nu suntem siguri
despre o experienta spirituala daca este de la diavol sau nu, sau daca este de la Domnul, pentru asigurare trebuie sa mergem
la indrumatorul, parintele nostru spiritual. Faceam aceasta ca sa ne verificam. Trebuie sa mergem la cineva care ne poate
ajuta sa discernem daca este de la Domnul. Daca ne bazam numai pe noi insine, daca judecam numai cu mintile noastre, daca
tragem numai concluziile noastre despre validitatea experientei ne putem pacali cu usurinta crezand ca ceva este de la
Dumnezeu cand de fapt nu este, dar poate fi de la diavol. Este necesar un discernamant spiritual extraordinar ca sa se poate
face distinctie intre ce este de la Domnul si ce este de la diavol.
Iata si restul traducerii pana la final. Ma gandesc ca ar fi bine daca ati putea crea o pagina
de blog separata numai cu acest video si cu textul traducerii, intrucat invatatura Parintelui Ephraim
este o chintesenta din scrierile patristice despre razboiul nevazut. Este greu de gasit asa ceva intr-un
format asa de concis dar in acelasi timp atat de plin de substanta. Mie mi-a luat ani sa gasesc aceste
invataturi din diverse surse (de exemplu: Evergetinos, viata Parintelui Iosif Isihastul, Filocaliile, etc.).
INTREBARE DIN SALA (minutul 55:39): Ne traim viata, ne rugam, ne luptam cu cel rau, dat sunt
momente cand cel rau inearca sa ne atace prin intermediul celor dragi noua, prin modul in care
cei dragi pot sa ne trateze, sa se amestece in directia vietii noastre. Cum ne luptam cu aceasta?
Father Ephraim: (greaca) …
GAZDA: De cate ori cei dragi sunt cauza unui posibil pacat, trebuie sa luam atitudine impotriva
acestei situatii, si daca este necesar trebuie sa fim dispusi sa-i indepartam din viata noastra
daca se intampla ca ei sa fie cauza impiedicarii noastre. Stiti ce a spus Domnul: “Iar daca
mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine”, “Si daca ochiul tau te
sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine”. El citeaza pe unul din parintii din pustie care
a spus ca este mai bine sa mergi cu un picior in Rai de cat sa ai doua picioare in Iad.
Parintele mentioneaza istoria unui monah batran care s-a dus la un alt calugar de la Muntele Athos
si l-a intrebat “Cum sa-mi tai piciorul si sa-mi scot ochiul, cum pot sa fac aceste lucruri?”
Si calugarul i-a explicat acestui monah batran cu o gandire simplista: “Nu trebuie sa le iei literal,
este o forma alegorica de a vorbi”.
Parintele ne mai da inca doua exemple:
– daca un copil are un prieten si prietenul vrea sa-l duca undeva unde n-ar trebui sa se duca,
la o discoteca, etc., si vede ca prietenul lui il indeparteaza de la Domnul prin aceasta actiune
atunci este mai bine sa-i spuna pritenului: “Nu mai am nimic de-a face cu tine”. Cu alte cuvinte,
taie prietenia inainte sa te duca la pacat.
– Parintele de asemenea foloseste exemplul unui om care se ineaca: ai grija cand incerci sa ajuti pe
cineva care se ineaca pentru ca incercand sa ajuti acea persoana el te poate trage si pe tine
dupa el si va inecati amandoi. Ai grija cand incerci sa ajuti pe cineva care se ineaca sa ii
intinzi mana in asa fel incat tu sa ramai pe pamant solid pentru ca daca nu ai grija el te poate
trage dupa el. Deci, cu alte cuvinte, este mai bine sa-l lasi pe el sa se inece decat sa va
inecati amandoi impreuna. Fa tot ceea ce poti ca sa ajuti, si este aceeasi situatie si cu privire la pacat,
daca vezi ca omul acela este prins in mrejele pacatului, impotmolit in pacat, si vrea sa te traga
si pe tine la pacat lasa-l sa se duca, daca chiar asta vrea. Nu te scufunda cu el. Protejeaza-te!
De asemenea, Parintele Ephraim vorbeste despre exemplul dat de Sfantul Cosmas Aitolos. Sfantul
Cosmas Aitolos a fost un calugor care a trait 17 ani in manastirea Parintelui Ephraim, el este
un Sfant al Bisericii noastre si este egal cu Sfintii Apostoli. El a calatorit prin toata
Grecia in timpul ocupatiei turcesti incercand sa revigoreze credinta ortodoxa in randul celor care
se indepartasera de la Adevar. El a mers pretutindeni in Grecia predicand Evanghelia si el
foloseste un exemplu referitor la ideea aceasta de a termina relatia cu acei oameni care ne
indeparteaza de la Domnul. El a spus: “Cand ajungi la o rascruce si-l vezi pe diavol, fa-ti
semnul Crucii si continua sa mergi si diavolul va pleca. Pe de alta parte, daca ajungi la o
rascruce si intalnesti o femeie, doar facandu-ti semnul Crucii ea nu va pleca, trebuie sa iei
masuri mai ferme ca sa te asiguri ca nu cazi in pacat.” Cu alte cuvine tu insuti trebuie sa tai
acea patima, acea relatie, acea ocazie de pacat daca vrei sa-ti mantuiesti sufletul. Apoi
parintele connchide cu exemplul unui sofer de autobuz din Grecia: acest sofer avea un semn la
spatele autobuzului, si pe semn scria “Stai la fel de departe de acest autobuz ca si de
soacra-ta!”. Cu alte cuvinte, tine o distanta si-ti va fi bine. Deci parintele concluzioneaza
cu aceasta si ultimele cuvinte le-am inteles si noi din limba engleza: “That’s it!” (Asta este/
asta-i tot!). Multumim Parintelui foarte mult, inca o data. Parintele spune ca isi da seama ca
poate a jignit soacrele dar nu asta era intentia dansului, fara suparare, a vrut sa-si faca
mesajul inteles intr-un mod alegoric.
Parintele Ephraim: (greaca) …
GAZDA: Parintele face un apel foarte puternic catre noi despre prezenta manastirilor in mijlocul
nostru si ce mare binecuvantare este pentru noi in dioceza din Pittsburgh sa avem manastirea aici.
Dansul o numeste o lumina pentru noi toti. Fiecare manastire este ca o cetate. Este prezenta
Sfintilor Parinti, ne binecuvanteaza peste tot si binecuvanteaza toate lucrurile.
Ne aduce pace, si din cauza prezentei manastirii ingerii vin sa fie cu noi. Ii ajuta pe
crestini pe calea lor, este un liman spiritual. Ne consoleaza, ne da viata, in special in
aceste zile in care avem asa de mare nevoie de ajutor spiritual, manastirea este aici ca o
sursa de speranta pentru noi toti. De la ea primim tarie/putere, har, avem experienta Bisericii
care este intrupata in viata manastirii. Manastirea este aici ca sa ne ajute si sa ne aduca
mantuirea. Ceea ce este in mod special semnificativ pentru Parinte este faptul ca aceasta
manastire este in Lumea Noua, in America, nu este un lucru marunt ca in sfarsit am plantat
o manastire atonita chiar aici in mijlocul nostru, pe pamantul nostru. Si aceasta ne da
libertatea de a spera, si Parintele ne spune ca trebuie sa o sustinem prin rugaciunile si
prin dragostea noastra pentru ca aceasta va fi ca un ferment pentru alte manastiri sa prinda
radacini in aceasta tara. Este un loc unde vom merge sa fim hraniti, este un loc unde vom
merge sa bem pentru sufletele noastre insetate, si un loc unde vom gasi mantuirea.
Acum Parintele trece la alt gand despre prezenta manastirii si ne spune despre faptul
ca acum il asteptam pe Anticrist. “Si cine este Anticristul?”, spune Parintele. Cine este acest
Anticrist? Si Parintele citeaza Epistola lui Ioan: “Oricine nu marturiseste ca Iisus Hristos
este Domnul, acela este Anticristul.” Si, stiti, ca Domnului trebuie sa ne inchinam in Duh si in
Adevar. Si astazi traim niste timpuri in care sunt foarte multi anticristi printre noi. Sunt multi
care nu cred in Hristos. Acestia sunt anticristii vremurilor noastre. Parintele are propria
lui parere, umila, ca centrul pentru astfel de activitati demonice, anticristice, ar fi un loc ca
New York-ul, care este un centru de televiziune. Si prin aceasta diavolul va putea sa
comunice cu noi, va putea sa ajunga la noi prin mass-media. Si, la anumite momente, prin
televiziune el poate sa ajunga la fiecare persoana din tara noastra, sau chiar din lume.
Si va putea sa dea instructiuni/directive, si va fi in stare sa ne traga dupa el prin
intermediul acestei unelte. Parintele spune ca sunt atati de multi satanisti in zilele
noastre printre noi si evident, ca sa contracaram aceasta activitate demonica care se
multiplica in timpurile noastre, avem nevoie de aceste manastiri.
Manastirile produc soldatii nostri, si acesti soldati sunt calugarii si calugaritele,
iar manastirile sunt cetatile din care ne luptam impotriva acestor influente demonice care
ne inconjoara. Parintele vorbeste despre faptul ca in timp ce activitatea Anticristului este in
crestere, se pune intrebarea: “Cand Domnul se va intoarce, va gasi El credinta?”
Evident, cand Domnul a spus aceasta, El a stiut ca timpurile vor fi foarte dificile la sfarsit.
Deci avem o nevoie imediata de aceste manastiri. Toate profetiile biblice vorbesc despre
dificultatile extraordinare ale timpurilor din urma. Iar aceste profetii au fost insuflate
de Duhul Sfant. Parintele spune ca in zilele din urma va fi mult mai dificil decat
la inceputul crestinismului pentru ca in zilele din urma vom avea nevoie de, ceea ce dansul numeste,
“Noii Martiri”, si “Noii Martiri” ii vor intrece chiar si pe martirii de la inceput, ei vor fi mai
stralucitori decat soarele pentru ca va fi asa de dificil sa gasesti macar o singura persoana care are
credinta, o singura persoana induhovnicita, si din aceasta cauza trebuie sa fim si mai constienti de cat de dificil va fi.
In trecut, oamenii erau adusi la credinta prin intermediul miracolelor care aveau loc, dar astazi nu mai
vedem miracolele din timpul lui Iisus la acelasi nivel ca atunci deoarece credinta a scazut asa de mult.
Asadar, o astfel de persoana va fi foarte rara. Si cine vor fi acei Noi Martiri? Vor fi aceia care Il
marturisesc pe Hristos, care raman neclintiti, care sunt martori pentru credinta lor,
ei vor fi chiar mai mari decat primii martiri de la inceput, pentru ca timpurile vor fi asa de grele.
Si timpurile de la inceput au fost grele, dar atunci se intamplau multe lucruri, se manifestau multe din puterile
spirituale ale Bisericii. Dar in zilele din urma acest lucru nu se va mai intampla atat de mult. In zilele din
urma oamenii vor fi trasi din ce in ce mai mult catre rau. Si deci, o persoana cu credinta puternica va fi
un martir si mai mare, oricine Il marturiseste pe Hristos. Si parintele incheie cu aceasta nota, ca o porunca
catre noi, sa sprijinim manastirile, sa incurajam dezvoltarea lor, sa sprijinim raspandirea lor in Lumea Noua,
astfel incat cetatile Domnului, soldatii lui Hristos, sa se intinda pe acest pamant.
Ii multumim Parintelui ca a venit sa ne viziteze aici la Sfanta Cruce [… urmeaza cateva instructiuni organizatorice,
fara legatura cu predica Parintelui.]
Parintele Ephraim: (greaca) …
GAZDA (minutul 1:26:00): Parintele are o remarca de incheiere: este o binecuvantare extraordinara pentru noi
sa fim prima manastire din Lumea Noua, trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu ca avem o manastire athonita, in
legatura cu Muntele Athos. Parintele simte ca datoreaza aceasta pastoririi inspirata de Dumnezeu a iubitului
nostru episcop Maximus, un om al Lui Dumnezeu care traieste ceea ce crede, si caruia ii datoram o onoare
deosebita pentru faptul ca este un iubitor al vietii monastice, de asemenea parintele ne cere sa ne rugam
pentru dansul (n.t. pentru Episcopul Maximus) pentru ca sa poata sa ‘planteze’ si mai multe comunitati monastice
in zona noastra si spera ca statul Pennsylvania va deveni capitala monahisumului mondial.
@ Teodor:
Bogdaproste! Poate reuseste cineva chiar subtitrarea. Daca nu, vedem cum facem.
@Teodor
Sa-ti fie de folos!
si multumim din inima, desigur!
Credinta ne salveaza,,,