PARTENERIATUL TRANSATLANTIC: mandat pentru jaf corporatist si erodarea suveranitatii populare

11-11-2014 8 minute Sublinieri

corporatocratie

UPDATE:

Coalitia de organizatii non-guvernamentale din Europa care se opune viitorului Parteneriat Transatlantic pentru Comert si Investitii (TTIP) negociat intre SUA si UE, a deschis, luni, o actiune juridica, la Curtea Europeana de Justitie de la Luxemburg, impotriva Comisiei Europene, dupa ce executivul comunitar a respins initiativa cetateneasca STOP TTIP. Informatia a fost anuntata, marti, in Romania, de organizatia ecologista Terra Mileniul III, parte a coalitiei Stop TTIP, care sustine ca inglobeaza circa 300 de asociatii la nivel european.[…]

Jargonul corporatist din jurul intelegerii Parteneriatului Transatlantic de Comert si Investitii (TTIP) vorbeste despre “protejarea” “investitiilor”, reducerea piedicilor “nenecesare” si “armonizarea” reglementarilor care se presupune ca ar impiedica comertul liber dintre Statele Unite si Europa.

In principu, notiunea de comert liber si echitabil suna ideal. Insa, in intreaga lume, tiparul ideologic dominant nu prea permite nici una, nici cealalta. Pietele sunt fraudate [1], preturile produselor sunt manipulate [2] si natiunile sunt constranse [3], destabilizate [4] sau atacate [5] cu scopul de a permite accesul jucatorilor puternici la resurse si piete.

Pe 11 octombrie, mai mult de 400 de grupari din intreaga Europa au iesit in strada pentru a demonstra impotriva TTIP, care tocmai si-a incheiat cea de-a saptea runda de discutii la Washington. In timp ce unele grupari sunt acuzate de sustinatorii TTIP ca ar fi conduse ideologic impotriva lor, nu ideologia este vinovata pentru aceasta opozitie. Vinovate sunt scepticismul si suspiciunea alimentate de practicile si actiunile dominante ale marilor corporatii si de propria lor marca ideologica de neoliberalism si privatizari agresive. Secretosenia si lipsa de transparenta din jurul TTIP alimenteaza suspiciunile. Publicului nu ii este permis sa stie cine a decis agenda negocierilor si mai ales ce a fost negociat in numele nostru.

Publicului i se cere sa rabde si sa taca din gura, lasand totul in mainile celor ce stiu mai bine: oficialii UE cu ale lor conflicte de interese adanc inradacinate [6,7,8] si marile afaceri. Intelegerea naturii negocierilor s-a facut mai ales prin scurgeri de documente si prin apelarea la legislatia de libertate a informatiei.

Originile TTIP si absenta transparentei

Intelegerea a fost pusa la cale de catre “Grupul de Munca la Nivel Inalt pentru Ocuparea Fortei de Munca si Crestere Economica” (High Level Working Group on Jobs and Growth, HLWG), fondat in 2011 si administrat de catre Comisarul pentru Comert European, Karel De Gucht si de catre Reprezentantul Comercial al Statelor Unite din acea perioada, Ron Kirk [9]. In raportul final, Grupul nu numai ca a recomandat inceperea negocierilor, ci a si detaliat unele dintre subiectele ce necesita abordate, avand scopul pe termen lung de a progresa catre o “piata transatlantica”.

Cand a fost intrebata despre natura acestui grup, Comisia Europeana a declarat ca acesta nu are membri identificabili si ca la discutie si redactarea raportului au contribuit “mai multe departamente”. A declarat chiar ca nu exista vreun document care sa contina o lista a autorilor raportului. O cerere a Obervatorului Europei Corporatiste (OEC) de a fi facute publice numele membrilor/autorilor raportului s-a lovit de urmatorul raspuns: “Din nefericire noi (Comisia Europeana) nu ne aflam in pozitia de a va furniza informatiile cerute.” [10]

OEC a argumentat ca grupul ar trebui supus cerintelor de transparenta definite in regulamentul Comisiei Europene cu privire la “grupurile de experti”, care includ si transparenta participantilor.

Cand a intrebat despre “expertiza din afara” (dupa cum a numit-o Comisia Europeana) care influentase rapoartele produse de HLWG, Observatorului i s-a raspuns ca studiul de impact al intelegerii comerciale SUA-UE continea un rezumat al dovezilor adunate de experti inca de la intemeierea grupului. OEC a fost de asemenea redirectionat catre pagina de sumar a consultarilor publice a Comisiei Europene, unde este scris ca 65% din sursele primelor doua consultari ale parteneriatului provin din partea companiilor si a asociatiilor industriale.

Comisarul European De Gucht a pretins ca “nu exista niciun secret” cu privire la discutiile in desfasurare. In decembrie 2013, intr-o scrisoare publicata de The Guardian [11], acesta sustinea ca “negocierile noastre cu privire la TTIP sunt total deschise scrutinului”.

Daca era intr-adevar asa, atunci de ce notitele luate in timpul intalnirilor Comisiei cu lobbyistii corporatisti puse la dispozitia Observatorului Europei Corporatiste sub legea libertatii informatiei au fost puternic cenzurate?

Publicului nu ii este permis sa cunoasca pozitiile Uniunii Europene in aceste discutii, cui i se da acces unde si cine face lobby in numele cui. S-au folosit clisee referitoare la protejarea integritatii industriei si a caracterului sensibil al negocierilor in incercarea de a submina democratia, de a impiedica scrutinul public si de a securiza pozitiile privilegiate si influenta pe care marile corporatii le-au detinut in cadrul discutiilor. Argumentele folosite pentru a justifica confidentialitatea erau degizari slab mascate ce incercau sa pacaleasca publicul sa accepte fara intrebari legitimitatea acestor discutii.

Documentele primite de OEC aratau cum oficialii lui De Gucht invitau companiile sa inainteze liste cu “piedici reglementative” pe care le doreau inlaturate in timpul negocierilor. Totusi, pentru public nu a existat nicio cale de a afla modul in care UE a incorporat aceasta in pozitia sa la negocieri, deoarece toate referintele fusesera eliminate.

OEC a primit 44 de documente despre intalnirile Comisiei Europene cu lobbyistii industriali ca parte a pregatirilor pentru discutiile comerciale SUA-UE. Majoritatea documentelor, furnizate sub legea libertatii informatiei, erau rapoarte ale intalnirilor pregatite de catre oficialii Comisiei.

Documentele au ajuns la aproape 10 luni dupa inaintarea cererii, iar 39 dintre cele 44 de documente erau puternic cenzurate. Acestea acopereau numai o fractiune din cele peste 100 de intalniri pe care oficialii lui De Gucht le avusesera cu lobbyistii in perioada premergatoare inceperii negocierilor pentru TTIP.

Chiar nu s-a luat nicio notita in timpul sedintelor cu usile inchise cu lobbyistii corporatisti ai Departamentului American de Comert, ai federatiei industriale germane BDI, ai gruparilor industriei chimice CEFIC si VCI, ai coalitiei farmaceutice EFPIA, ai DigitalEurope, ai Consiliului de Afaceri Transatlantic, ai industriei armamentului ASD, ai Asociatiei Bancherilor Britanici sau ai corporatiilor precum Lilly, Citi si BMW?

In cele 39 de documente “furnizate partial”, mari parti din text (“ne-eliberabile” sau “irelevante”) fusesera ascunse. In unele cazuri, fiecare cuvant fusese eliminat.

Nu numai ca pozitia Uniunii Europene fusese secreta, publicului i s-a interzis accesul pana si la propozitiile care facea referire la aceasta pozitie. Aceasta desi lobbyistii participanti avusesera in mod clar acces la aceste informatii in timpul convorbirilor TTIP. Impartasirea informatiilor despre pozitia UE cu mediul industrial si refuzarea accesului societatii civile la aceleasi informatii era un caz inacceptabil de discriminare.

In multe cazuri, parti din text fusesera eliminate deoarece contineau viziunile gruparilor de lobby industrial cu privire la “aspecte particulare ale negocierilor comerciale SUA-UE”. “Eliberarea acestor informatii ar putea avea un impact negativ asupra pozitiei mediului industrial”, a argumentat Comisia. Era neclar de ce viziunile gruparilor de lobby trebuie ascunse de scrutinul public.

Comisia mai eliminase si numele lobbyistilor din toate cele 44 de documente, argumentand ca “divulgarea acestora ar submina protejarea intimitatii si a integritatii indivizilor”. Conform OEC, acest argument era ridicol prin faptul ca acesti lobbyisti profesionisti nu actionau cu titlu individual. Exista un interes public clar in transparenta din jurul cui face lobby pentru cine si a cui primeste acces la factorii de deciziei ai UE.

Ce isi doresc de fapt corporatiile

Desi fusesera puternic cenzurate, documentele aratau clar ca subiectul principal al sedintelor TTIP era eliminarea diferentelor reglementative dintre SUA si UE, “barierele reglementative” fiind prezente in majoritatea convorbirilor. De exemplu, intr-o sedinta cu Forumul Serviciilor Europene din februarie 2013, un grup de lobby pentru jucatori precum Deutsche Bank, IBM si Vodafone, Comisia a sugerat mai multe optiuni pentru cooperarea reglementativa precum “compatibilitate”, “recunoastere mutuala” si “echivalare”.

Intr-o alta intalnire din februarie 2013, BusinessEurope (cel mai puternic lobby de afaceri din Bruxelles), si-a subliniat “dorinta de a participa activ in negocierile viitoare, in special pe frontul reglementarilor”. Comisia a notat cat de important este ca industria UE sa “vina cu propuneri ‘transatlantice’ detaliate pentru a aborda ‘barierele reglementative'”.

Un document scurs al UE din iarna lui 2013 arata propunerea venita din partea Comisiei pentru infiintarea unui Consiliu de Cooperare Reglementativa UE-SUA [12], structura permanenta ce ar urma sa fie creata ca parte a acordului TTIP. Reglementarile UE prezente si viitoare ar trebui atunci sa treaca printr-o serie de investigatii, dialoguri si negocieri in cadrul acestui Consiliu. Aceasta ar muta deciziile asupra reglementarilor intr-o sfera tehnocrata, departe de scrutinul democratic. Politicile ar putea fi prezentate publicului ca “acorduri finalizate”, toate gandite in spatele usilor inchise de catre oficialii pro-business si liderii de afaceri. Aceasta ar avea un impact obligatoriu si asupra reglementarilor propuse, al caror impact asupra comertului ar trebui verificat. Cum ramane cu verificarile daca e protejata sanatatea populatiei sau daca sunt bune pentru mediu?

Ar fi ideal pentru lobby-urile marilor afaceri: crearea unei frane solide impotriva oricarei reglementari progresive in chiar prima etapa a procesului de decizie.

Chiar si fara acces la diferitele surse de informare, unii dintre jucatorii principali care sustinusera initial acordul includeau sectorul biotehnologic, Toyota, General Motors, industria farmaceutica, IBM si Camera americana de Comert, unul dintre cele mai puternice grupuri de lobby corporatist din SUA. Business Europe, principala organizatie a angajatorilor din Europa, si-a lansat propria strategie cu privire la crearea unui parteneriat economic si de comert la inceputul lui 2012 [13]. Sugestiile sale au fost incluse in mare parte in proiectul de mandat al UE.

De-a lungul ultimilor cativa ani, un numar crescand de politicieni si grupuri civile au cerut ca negocierile sa decurga in mod deschis, nu doar deoarece exista temeri ca acordul va deschide ecluza organismelor modificate genetic (multinationalele din domeniul alimentar, comerciantii agrari si producatorii de seminte au avut mai multe contacte cu departamentul de comert al UE decat lobbyistii din domeniile farmaceutic, chimic, financiar si producator de masini luat la un loc [14]) si gazelor de sist in Europa, vor ameninta drepturile angajatilor si vor imputernici corporatiile sa conteste legal o larga gama de reglementari care nu le convin.

Unul dintre aspectele principale ale negocierilor este ca atat UE, cat si SUA, ar trebui sa-si recunoasca reciproc regulile si reglementarile, ceea ce in practica ar reduce reglementarile la cel mic numitor comun: o cursa catre fund. Limbajul oficial vorbeste despre “recunoasterea mutuala” a standardelor sau asa-numita reducere a barierelor non-tarifare. Pentru UE, aceasta ar putea insemna acceptarea standardelor americane in multe domenii, incluzandu-le pe cel alimentar si cel agrar, care sunt mult mai permisive in America.

SUA isi doreste ca toate asa-zisele bariere comerciale, incluzand reglementarile foarte controversate ce protejeaza agricultura, hrana sau intimitatea datelor, sa fie eliminate. Pana si liderii Comitetului de Finante al Senatului, intr-o scrisoare catre Reprezentantul american de Comert, Ron Kirk, au subliniat ca orice intelegere trebuie sa reduca restrictiile UE cu privire la culturile modificate genetic, puii clorurati si carnea de vita cu hormoni [15].

Cererile includ “o liberalizare ambitioasa a barierelor comerciale cu cat mai putine exceptii posibile.” In mod similar, grupul de lobby alimentar Food and Drink Europe, reprezentant al celor mai mari companii alimentare (Unilever, Kraft, Nestlé, etc.) a laudat negocierile, una dintre cererile lor principale fiind facilitarea prezentei la nivel elementar a culturilor modificate genetic neaprobate. Aceasta se afla de mult timp pe agenda industriei, fiind sustinuta si de gigantii din domeniul granelor si a semintelor, incluzandu-i pe Cargill, Bunge, ADM si grupul de lobby ai marilor fermieri, COPA-COGECA. Intre timp, industria biotehnologica de pe ambele parti ale Atlanticului isi ofera “sprijinul si asistenta pe masura ce UE si guvernul SUA incearca sa-si dezvolte relatia comerciala”. [13]

Exista si o prevedere foarte discutabila cu privire la solutionarea litigiilor intre investitori si comercianti. Aceasta ar permite companiilor americane ce investesc in Europa sa treaca peste curtile de justitie europene si sa cheme la judecata guvernele membre in tribunale internationale ori de cate ori legile din domeniile sanatatii publice, mediului sau protectiei sociale vor interfera cu profiturile lor. Companiile UE care investesc peste hotare vor avea aceleasi privilegii ca si SUA.

In intreaga lume, marile afaceri s-au folosit deja de astfel de prevederi ale acordurilor comerciale si de investitii pentru a revendica sume compensatorii masive din partea statelor suverane [16]. Tribunalele, alcatuite din liste ad-hoc de cate trei membri angajati dintr-un club exclusivist de avocati privati ciuruiti de conflicte de interese, au acordat despagubiri de miliarde de euro companiilor, din banii contribuabililor.

Companiile europene si americane s-au folosit deja de aceste procese pe intreg globul pentru a distruge orice competitie sau amenintare la adresa profiturilor personale, contestand de exemplu politicile de energie verde si medicamentatie, legislatia anti-fumat, interzicerea chimicalelor daunatoare, restrictionarile de mediu asupra mineritului, politicile de asigurare a sanatatii si masurile de imbunatatire a situatiei economice a minoritatilor. Pana si amenintarea litigiului poate provoca guvernele sa puna in raft proiectele progresive social.

Orice forma de interventie statala care nu functioneaza in avantajul marilor companii este vazuta tot mai des ca o “bariera” comerciala, o potentiala franare a profiturilor.

TTIP este deci proiectat si pentru a submina furnizarea de servicii in domeniul public. Da, si sectorul public este vazut ca o “bariera”. Corporatiile private ar putea obtine acces la piata achizitiilor publice profitabile sub stindardul comertului liber. Am putea asista la o privatizare ireversibila pe masura ce interesele private ale SUA vor licita sa conduca serviciile de stat precum Serviciul National de Sanatate al Marii Britanii: drepturile pacientilor de a fi ingrijiti ar putea face loc drepturilor corporatiilor [17].

Un raport publicat de Reteaua Seattle to Brussels (S2B) a dezvaluit adevaratele costuri umane si de mediu ale acordului propus. “Minunatul nou parteneriat transatlantic” (A Brave New Transatlantic Partnership) [18] a subliniat cum promisiunile Comisiei Europene de crestere a produsului intern brut de pana la 1 procent si a crearii masive de locuri de munca drept rezultat a acordului comercial nu sunt sustinute nici macar de propriile studii, care prezic o crestere a PIB-ului de doar 0,01% pe urmatorii 10 ani si o potentiala pierdere de locuri de munca in mai multe sectoare economice, inclusiv cel agrar.

Raportul mai explica si cum corporatiile au folosit negociatori pentru a folosi acordul in vederea scaderii sigurantei alimentare si a standardelor de munca, sanatate si mediu precum si a subminarii drepturilor digitale. Incercarile de intarire a reglementarii bancare in fata crizei financiare ar putea fi si ele puse in pericol pe masura ce lobby-ul financiar se va folosi de negocierile secrete pentru a anula reformele financiare, precum restrictionarea valorii totale a tranzactiilor sau forma legala a operatiunilor.

Cand a fost publicat raportul, autorul sau, Kim Bizzarri, declara:

“Lobbyurile marilor companii de pe ambele parti ale Atlanticului vad in negocierile secrete o arma cu care vor scapa de politicile ce vizeaza protejarea consumatorilor europeni si americani, a muncitorilor si a planetei. Daca lista lor de dorinte va fi implementata, va concentra si mai multa putere economica si politica in mainile unei elite reduse, lasandu-ne fara nicio protectie in fata infractiunilor corporatiste.”

Chiar daca o parte a sectorului media corporatist prezinta volubil Parteneriatul ca pe o reteta bine gandita a comertului liber, a crearii de locuri de munca si a cresterii economice, in ciuda unor mici chichite, aceste afirmatii nu sunt sustinute de fapte. TTIP este un mandat pentru jaf corporatist, evitarea procedurilor democratice si erodarea drepturilor cetatenilor de rand si a suveranitatii nationale. Reprezinta o agenda pro-privatizare care pune in racla privilegiile celor mai puternice corporatii ale lumii in detrimentul cetatenilor obisnuiti.

Cetatenii obisnuiti vor ca puternicele corporatii sa fie trase la raspundere. Isi doresc ca practicile comerciale sa fie reglementate de reprezentanti alesi cu scopul de a proteja binele public. Insa de ce atatia oameni continua sa se increada orbeste in anumite institutii UE depaseste orice inchipuire: in UE, democratia a fost vanduta catre cel mai mare ofertant; Comisia Europeana este un servitor captiv al agendei corporatiste [8]. Iar TTIP reprezinta oportunitatea ideala pentru corporatii de a forta politici total nepopulare.

In cele din urma, TTIP ar putea trage Europa si mai aproape de SUA si consolida puterea intereselor financiaro-corporatiste anglo-americane centrate in City-ul londonez si Wall Street-ul american. Daca evenimentele din Ucraina ne spun ceva, este ca aceste interese au instrumentat crearea unui gard intre Rusia si Europa pentru a impiedica si mai mult alinierea economica a celor doua. Prin plasarea de sanctiuni economice impotriva Rusiei si, potrivit vice-presedintelui american Joe Biden, “jenarea” Uniunii Europene pentru a-i forta colaborarea cu ei, comertul european cu Rusia va avea de suferit. Drept rezultat, Europa are acum inca un stimulent pentru a “imbratisa” TTIP.

TTIP face astfel parte dintr-un mai larg plan geopolitic de a slabi Europa de Vest si a diviza continentul european prin trecerea Rusiei in plan secundar. Desi TTIP ar putea parea ca nu are nimic de-a face cu ce se intampla in Ucraina sau Siria, trebuie vazut ca o alta rotita a mecanismului de intarire a hegemoniei americane si slabire a Rusiei [19].

traducere pentru Cuvantul Ortodox de B.D.

Note

1] http://www.washingtonsblog.com/2013/06/every-market-is-rigged.html

2] http://www.globalresearch.ca/the-global-crisis-food-water-and-fuel-three-fundamental-necessities-of-life-in-jeopardy/9191

3] http://www.theguardian.com/world/2011/jan/03/wikileaks-us-eu-gm-crops

4] http://investmentwatchblog.com/ukraine-the-corporate-annexation-for-cargill-chevron-monsanto-its-a-gold-mine-of-profits/

5]http://www.oilgeopolitics.net/GMO/Iraq_and_seeds_of_democracy/iraq_and_seeds_of_democracy.HTM

6] http://corporateeurope.org/efsa/2013/10/unhappy-meal-european-food-safety-authoritys-independence-problem

7] http://corporateeurope.org/sites/default/files/attachments/ceo_-_sanco_sc_conflicts_of_interest.pdf

8] http://corporateeurope.org/sites/default/files/record_captive_commission.pdf

9] http://ec.europa.eu/enterprise/policies/international/cooperating-governments/usa/jobs-growth/index_en.htm

10] http://corporateeurope.org/trade/2013/06/who-scripting-eu-us-trade-deal

11] http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/dec/18/wrong-george-monbiot-nothing-secret-eu-trade-deal

12] http://corporateeurope.org/trade/2014/02/what-are-you-hiding-opacity-eu-us-trade-talks

13] http://corporateeurope.org/trade/2013/05/open-door-gmos-take-action-eu-us-free-trade-agreement

14] http://corporateeurope.org/international-trade/2014/07/who-lobbies-most-ttip

15] http://www.euractiv.com/global-europe/obama-backs-launch-comprehensive-news-517767

16] http://www.globalresearch.ca/free-trade-agreements-the-bypassing-of-democracy-to-institute-economic-plunder/5354197

17] http://www.morningstaronline.co.uk/a-ba93-Unite-Trojan-horse-TTIP-could-ban-a-nationalised-NHS#.VDwrHmeSySo

18]http://www.s2bnetwork.org/fileadmin/dateien/downloads/Brave_New_Atlantic_Partnership.pdf

19] http://rt.com/op-edge/192204-usa-ttip-syria-ukraine-gas/

TTIP-curtains0001200305021

 


Categorii

1. DIVERSE, America, Corporatism, Traduceri, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “PARTENERIATUL TRANSATLANTIC: mandat pentru jaf corporatist si erodarea suveranitatii populare

  1. Cele mai mari trei corporatii (banci) din lume sunt chinezesti!

    The World’s Largest Companies: China Takes Over The Top Three Spots
    For the first time, China is home to the world’s three biggest public companies and five of the top 10. State-controlled Chinese bank ICBC ICBC holds onto its No.1 spot for a second consecutive year, while China Construction Bank China Construction Bank takes second place and Agricultural Bank of China Agricultural Bank of China moves up five spots to third. They’re joined in the top 10 by the other member of the “Big Four” Chinese banks, Bank of China, at No.9.
    http://www.forbes.com/sites/liyanchen/2014/05/07/the-worlds-largest-companies-china-takes-over-the-top-three-spots/

    Sa nu ne mai plangem ca inca nu am vazut aproape nimic din cum arata socialismul corporatist!

  2. Trebuie daramata definitiv aceasta sandrama nenorocita si demonica numita UE , si apoi revenit la statele nationale, pe deplin suverane!

  3. @ Vlad Tepes:

    “trebuie daramata definitiv” – si cine, in afara lui Dumnezeu, ar putea sa faca asta? Asa, din tastatura si cu inchipuirea… putem visa la multe. Nu sunt luptele noastre la aceasta scara, cum ne invata Sfantul Ignatie Briancianinov: nu putem opri noi tavalugul “tainei faradelegii”, in orice caz nu prin metode omenesti… dar putem si trebuie sa nu ne lasam tarati sau atrasi de el. Dar da, se pare ca UE se va darama ea pana la urma, dar ca sa apara apoi in loc imperiul antihristic mondial, nu doar european… pentru cine il va mai prinde, dupa razboi. Noi insa asteptam un pamant si un cer noi. Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste!

  4. In topul celor mai bune companii din lume, din primele 20 de firme, 14 sunt americane:
    http://www.bestglobalbrands.com/2014/ranking/#?listFormat=ls
    Doctrina Obama:

    “1. În primul rând, SUA vor uza forţa militară doar când interesul major este afectat. Interesul major al Americii, dar şi – Slavă Domnului! – al aliaţilor. Forţa militară va fi însă proporţională, în acord cu fapta, dar şi – atenţie! – în raport cu opinia publică. Ce crede ea, cum vede ea lucrurile, cum se raportează la respectivele evenimente va conta de aici înainte. Deja, ceva începe să scârţâie, şi parcă Obama simte asta atunci când trece la tuşele groase: atunci când însă interesele noastre majore, ale cetăţenilor noştri, vieţile lor, vor fi afectate, „nu vom cere permisiunea nimănui să ne apărăm”. Audienţa aplaudă. Dar când agresiunea nu va viza ameninţări directe, revine preşedintele, America va pune în mişcare şi alte instrumente: coaliţii, parteneriate, diplomaţie, sancţiuni, izolare, lege internaţională. Opţiunea militară a Americii va fi, de aici încolo, precum clavecinul lui Bach – bine temperată.

    2. În al doilea rând, preşedintele identifică drept cea mai mare ameninţare pentru America (tot) terorismul. Dar, şi aici, strategiile vor fi altele. Este naiv să crezi că o asemenea provocare se rezolvă prin invadarea statelor care găzduiesc terorismul. Trupele americane se retrag (vezi decizia privind plecarea masivă din Afganistan), dar asta le va permite să acţioneze, altfel, în Orientul Mijlociu sau sud-estul Asiei. Somalia, Libia, Yemen, Mali şi Siria sunt vizate, cu precizarea, subliniată, că în Siria nu există soluţii militare. America va acţiona, în cooperare cu europenii, nu singură – aşa cum a mai făcut în regiune, s-ar putea adăuga.

    3. În al patrulea rând, strategia Americii va fi să menţină „ordinea mondială” prin instituţii – dacă e cazul, unele noi, reformate în acord cu noul mers al lumii – şi legea internaţională. Ordinea lumii trebuie să menţină pacea, iar multilateralismul şi instituţiile internaţionale, la fel ca şi respectiul legii internaţionale, nu sunt lucruri de care trebuie să ne temem sau ruşinăm. Iată cazul Ucrainei, spune preşedintele. S-a obţinut izolarea Rusiei, prin invocarea legii internaţionale, prin sancţiuni. Iar America nu a tras niciun foc de armă! Aşa a acţinat America în cazul Ucrainei, foarte eficient, la fel a făcut şi va face în Iran.

    4. Al patrulea aspect este cel care ţine de demnitatea umană, drepturile omului, societăţi libere şi democratice. Este o linie directoare esenţială, aşa cum era, se poate adăuga, la fel ca în doctrina Bush, unde conceptul de „libertate” era sacrosant şi ordonator de acţiune practică.
    http://fumn.eu/doctrina-obama-intre-g-zero-in-securitate-si-global-leadership/

  5. M-as opri la acest paragraf:
    “În al patrulea rând, strategia Americii va fi să menţină „ordinea mondială” prin instituţii – dacă e cazul, unele noi, reformate în acord cu noul mers al lumii – şi legea internaţională.”
    Necesitatea reformarii institutiilor internationale e sustinuta de foarte mult timp de diversi si diverse; o solicitare din 2009:
    “Vaticanul a cerut, astăzi, o reformă radicală a sistemului financiar mondial, inclusiv crearea unei autorităţi politice globale care să administreze economia şi a unei bănci centrale mondiale, anunţă Reuters.

    [..]

    Noul document subliniază că “economia are nevoie de etică” şi sugerează ca procesul de reformă să înceapă cu Organizaţia Naţiunilor Unite ca punct de referinţă.”
    http://supraveghetorul.wordpress.com/2011/10/24/vaticanul-vrea-o-noua-ordine-mondiala-bazata-pe-etica-si-binele-comun/

    Ceea ce ne duce la acest proiect din 2008 initiat de Council on Foreign Relations (CFR, sau papusarii, sau Iluminati, sau guvernul din umbra sau etc..). Ce prevede blueprintul respectiv:

    The program on international institutions and global governance aims to assist the architects of U.S. foreign policy and their counterparts in other countries and in regional and global organizations in drafting the blueprints for new structures of international cooperation that are more closely tailored to global realities, consistent with long-term U.S. national interests, and sensitive to historic U.S. concerns about domestic sovereignty and international freedom of action. The program’s approach to global governance will remain a pragmatic and flexible one, emphasizing customized solutions rather than “one-size-fits-all” responses.

    si

    the program will consider whether the most promising framework for governance is a formal organization with universal membership (e.g., the United Nations) a regional or sub-regional organization; a narrower,informal coalition of like-minded countries; or some combination of all three. Building on these issue-area investigations, the program will also consider the potential to adapt major bedrock institutions (e.g., the UN, G8, NATO, IMF) to meet today’s challenges, as well as the feasibility of creating new frameworks. It will also address the participation of non-state actors.

    programul va avea in vedere si:

    a growing reliance on ad-hoc “coalitions of the willing” as an
    adjunct to – , and sometimes a replacement for — more formal, standing international bodies.
    [..]
    Terrorism. The struggle against Salafist-inspired Islamist terrorism is likely to be a generational one for the United States and the world community, and an effective response will require a variety of international partnerships.

    .
    http://www.cfr.org/content/thinktank/CFR_Global%20_Governance_%20Program.pdf
    Ce mai gasim interesant in acest blueprint din 2008? Infiintarea G20 inca din mai 2008, inainte de criza bursiera care a fost motivul oficial al infiintarii G 20.

    The Group of Eight.
    The obsolescence of current mechanisms of global governance
    is increasingly apparent in the management of the world economy, not least during the annual summits of the G-8. It simply makes no sense to
    exclude from this ostensible global directorate the world’s largest emerging economies, including China, India, and Brazil, as well as multiple other middle powers. The program will examine the merits of recent proposals to expand 11 the membership of the G-8 (such as the “L-20” proposal championed by former Canadian Prime Minister PaulMartin);as well as to create unique groupings tailored to discrete political, economic, or functional issues (e.g., energy or migration).

    O monitorizare a pasilor facuti din 2008 pana in prezent:
    http://www.cfr.org/thinktank/iigg/reportcard/index.html

  6. Motivatia reformarii institutiilor internationale? Binele comun global. Ce compune binele global in viziunea CFR?
    http://www.cfr.org/publication/18985/global_governance_monitor.html#!/
    Schimbarile climatice, Drepturile Omului, Terorism, Neproliferarea Nucleara, Sanatatea Publica si Conflictele Armate.
    Cate ceva despre binele comun (aici banuiesc ca admin ar avea mult de scris) si rolul binelui comun in stabilirea ordinii si structurii sociale:
    “Oamenii pot acţiona în afara grupului, dar grupul este necesar pentru a urmări unele obiective morale necesare. Acest caracter social este cunoscut în zilele noastre sub denumirea de “solidaritate”. Aspectele pentru care este necesară solidaritatea sunt în general cunoscute sub denumirea de bine comun. Deoarece se ridică deasupra nivelului binelui individual, nu pot fi considerate doar ca bine individual, şi nici suma celui mai mare bine pentru cea mai mare parte a indivizilor. Binele comun într-un stat, de exemplu, o reprezintă prosperitatea şi liniştea din ţară. Binele comun al familiei este pacea şi bunăstarea materială, şi trăirea unei vieţi în virtute. Binele comun al Bisericii este raiul.

    Odată ce se identifică în ce constă binele comun al unei anumite societăţi, acesta determină tipul de ordine necesar pentru realizarea acestuia, adică structura socială şi nivelul de autoritate ales. De aceea, cuprinde atât scopul pentru care a fost creată societatea, cât şi ordinea necesară pentru a atinge ţelul respectiv într-o anumită comunitate.[..]

    Subliniem că sunt câteva cerinţe de îndeplinit pentru ca “binele comun” să unească cu succes membrii unei societăţi. Este necesar ca membrii săi să participe astfel încât societatea să îşi atingă scopul. Atât raţiunea existenţei sale cât şi ordinea pentru a-şi atinge scopul trebuie să fie prezente în societate. Cineva care urmăreşte binele comun dar neagă necesitatea autorităţii, de exemplu; sau încurcă tipul de autoritate de care este nevoie pentru a obţine binele comun – relaţie soţ-soţie în familie, de exemplu, democraţie în stat, sau monarhie în Biserică – nu poate realiza scopurile societăţii. Atât scopul cât şi ordinea trebuie să fie juste şi în concordanţă cu legea morală obiectivă. Când cineva sacrifică scopul pentru a obţine ordinea, creează tiranie. Când cineva sacrifică ordinea pentru a atinge scopul, creează haos. Fundamentul legii morale obiective îl reprezintă natura umană, trup şi suflet. “Binele comun este întotdeauna orientat spre progresul persoanelor: ‘Ordinea lucrurilor trebuie să fie subordonată ordinii persoanelor, şi nu invers’”
    http://lumea.catholica.ro/2012/02/despre-salariul-corect-si-natura-binelui-comun/
    Sau altfel:

    Iată de ce avem urgent nevoie de alte categorii de gândire și acțiune politice, alegători și aleși deopotrivă. Or, revenind la fraza de început, elementul orientativ fundamental ar trebui să fie planul de societate sau binele comun, ceea ce presupune capacitatea de a gândi pe termen lung, nu doar în așteptarea imediată a profitului de pe urma funcției, de a înțelege efortul personal în cadrele mai largi ale unui destin de țară. Cum poți însă garanta aplicarea consecventă, dincolo de ciclurile puterii și de succesiunea programelor de partid, a unui astfel de Großprojekt? Cum se pot pune de acord asupra articulațiilor acestuia lideri cu ideologii diferite, având sensibilități în consecință, urmărind interese divergente și ascultând mai degrabă de agenda imediată, decât de cea, aparent teoretică și oricum îndepărtată, a zilei de mâine și de poimâine? Cum poate fi, cu alte cuvinte, slujită România în ansamblul ei, dincolo de Româniile parțiale care se nasc din urne și/sau în laboratoarele consultanților politici? Este compatibilă dorința de putere, până la un punct legitimă, cu urmărirea voluntară a unei viziuni care trece dincolo de vârsta biologică proprie? Dincolo de limbă și teritoriu, ce ar trebui să ne unească astfel încât să avem un consens la care să revenim periodic și în funcție de care să ne măsurăm faptele politice, generație după generație? Ei bine, pentru a răspunde la toate acestea, iarăși cât mai simplu formulat, este decisiv să știm ce vrem.

    http://www.contributors.ro/cultura/binele-comun-sau-viitorul-imediat-al-romaniei/

    Binele comun global si reformarea institutiilor internationale.
    http://supraveghetorul.wordpress.com/2011/10/24/vaticanul-vrea-o-noua-ordine-mondiala-bazata-pe-etica-si-binele-comun/

  7. Revin asupra celor doua linkuri, dar sunt de citit din scoarta in scoarta de cine vrea sa se edifice asupra prioritatilor si pasilor parcursi de partida euro-atlantica (e mult de parcurs, dar pentru cine are timp si chef, enjoy):
    http://www.cfr.org/content/thinktank/CFR_Global%20_Governance_%20Program.pdf

    http://www.cfr.org/thinktank/iigg/reportcard/terrorism.html

  8. erata: in loc de parcurs..citit
    *( e mult de citit, dar, pentru cine are timp si chef, enjoy)

  9. @admin
    Nu stiu daca asta te incalzeste cu ceva: good game!.

  10. Pingback: Parteneriatul Transatlantic (TTIP): GUVERNELE IN SLUJBA CORPORATIILOR | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: PARTENEIATUL TRANSATLANTIC – temeri confirmate. UE RENUNTA LA RESTRICTIILE LEGATE DE CHIMICALELE CANCERIGENE. NEGOCIERI CU ORGANELE NOASTRE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare