FOTOGRAFII, DECLARATII SI ASOCIERI SIMBOLICE… Patriarhul Daniel, in plina ofensiva de avangarda a ecumenismului antihristic. La Consiliul Europei, face apel la o educatie in spirit ecumenist. IN ROMANIA, PATRIARHUL A COORDONAT INFIINTAREA CONSILIULUI CONSULTATIV AL CULTELOR

14-04-2011 8 minute Sublinieri

Doua fotografii simbolice pentru ceea ce vrea sa reprezinte “religia viitorului”, ghiveciul ‘intru diversitate’ al infratirii inter-religioase pentru pregatirea scaunului lui Antihrist…

Patriarhul Daniel a sustinut, pe 12 aprilie, la Strasbourg, o alocutiune in cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). Notabil este accentul pus pe educatia in “spirit ecumenic”, pentru ca, astfel, ecumenismul sa nu mai aiba caracterul artificial si institutional de pana acum, ci sa devina program educational (ceea ce ne duce cu gandul la programa scolara de religie, nemaivorbind de curiculumul disciplinelor invatamantului teologic) si practica sociala, asadar… sa inceapa sa se difuzeze si la nivelul bisericesc “de jos”, al poporului,  sa nu ramana o politica promovata exclusiv la varfurile Bisericii). Tot in discursul de la Consiliul Europei Patriarhul a mentionat initiativa infiintarii – anuntata inca de aici – a Consiliului Consultativ al Cultelor care are ca obiectiv, printre altele ... promovarea credintei in Dumnezeu. Acum, noi stim ca Patriarhul este sclipitor de inteligent, dar credem ca nici macar sclipirea sa nu va putea explica vreodata cum e posibila promovarea credintei in Dumnezeu (de fapt… care Dumnezeu?!), in acelasi timp, impreuna, de catre un ortodox, un catolic, un mozaic, un musulman si protestant. Din doua una: ori babilonie, ori uniformizare. In fine, Patriarhul nostru nu isi putea consolida statutul de lider (trans)religios regional redutabil, probabil, fara sa isi croiasca o jucarie ecumenist-sincretista la el in ograda…

Altfel, sunt prezente temele clasice ale conflictului intre civilizatii care trebuie depasit prin deprinderea unei “culturi a convietuirii”. Un discurs perfect adaptat contextului european (si masonic) in care vina pentru tulburarile ce framanta lumea de astazi este identificata in separatiile dintre culturi, iar solutia, gasirea unui fel de trans-cultura a pluralismului. Discursul este de sorginte “europeana” deoarece unul de factura traditionala ar fi identificat cauza framantarilor (inclusiv cele izbucnite din pretexte religioase, astazi) lumii contemporane in prefacerile din mentalitatea si societatea umana aduse de “binefacerile” modernitatii renascentist-iluministe. Un alt slogan european este: problemele comune cheama la actiuni comune.

Se remarca aceeasi strategie de apropiere de institutiile supra-nationale (aici Consiliul Europei) si de legitimare politica a propriului status in interiorul lor, pe care o vedem si la Patriarhul Bartolomeu.

  • Basilica:

Dimensiunea religioasă a dialogului intercultural

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a susţinut o alocuţiune cu titlul Dimensiunea religioasă a dialogului intercultural. Intervenţia a fost în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Strasbourg, în data de 12 aprilie 2011:

Patriarhul Daniel al României

Domnule Preşedinte, după alegerea dumneavoastră ca Preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, aţi plasat dialogul interreligios în centrul mandatului dumneavoastră. Astfel s-a luat decizia de a întruni la Strasbourg, cu prilejul sesiunii de primăvară a Adunării Parlamentare, mai multe personalităţi religioase europene care să-şi poată exprima punctele de vedere cu privire la peisajul religios al Europei şi al lumii, precum şi la modalităţile de a se ajunge la o mai bună înţelegere şi recunoaştere între religii. Aceasta se înscrie în activităţile Consiliului Europei în domeniul dimensiunii religioase a dialogului intercultural. Dimensiunea religioasă este fără îndoială dimensiunea cea mai profundă a dialogului intercultural. Aşadar, iată-ne aici, şi dorim să vă mulţumim, Domnule Preşedinte, dumneavoastră şi tuturor persoanelor care au înlesnit această întâlnire.

Toate eforturile făcute de Consiliul Europei pentru a motiva şi a promova reflexia comună asupra dimensiunii religioase a dialogului intercultural în Europa merită toată atenţia şi preţuirea noastră. În acest sens, Consiliul Europei constată că „diversitatea culturală a devenit astăzi sursă de tensiune şi de dezbinare care deteriorează coeziunea socială”. Prin urmare, „trebuie dezvoltată o nouă cultură a convieţuirii pornind de la afirmarea demnităţii egale a tuturor persoanelor şi aderarea la principiile democratice şi la drepturile omului”.

Este, deci, necesar să se cultive „dialogul la nivel local şi regional şi o colaborare dinamică între instituţiile publice, colectivităţile religioase şi grupurile inspirate de o viziune nonreligioasă”. Comisia pentru cultură, ştiinţă şi educaţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei propune „promovarea unui parteneriat pentru democraţie şi drepturile omului între Consiliul Europei, religii şi principalele organizaţii umaniste.

Proiectul de recomandare (adoptat de Comisie la data de 18 martie 2011) subliniază importanţa ”învăţământului privind religia, care trebuie să devină un prilej de întâlnire şi de atenţie reciprocă” (art. 15). Toate aceste principii trebuie să încurajeze dialogul interreligios şi intercultural.

Pe măsură ce se structurează, prin dialog şi cooperare, Europa devine conştientă de ceea ce constituia ”matricea” originii sale (Frédéric LENOIR, Le Christ Philosophe, Plon, 2007, p. 197.), de care nu s-a ţinut seama îndeajuns la edificarea sa, şi anume dimensiunea religioasă a culturii sale. Într-adevăr, politicile şi experţii acestora s-au preocupat rând pe rând de probleme economice, politice, educative şi culturale, uneori de probleme militare. Or, în ultima vreme la porţile Europei au început să se ivească, între indivizi sau între comunităţi, tensiuni cu caracter religios care îngrijorează prin intensitate sau prin întindere. Evenimente dramatice, cum au fost violenţele împotriva creştinilor în Irak, în Iran, în Egipt sau în alte părţi, Coranul ars şi atentatele care i-au urmat, impun oamenilor politici şi organismelor internaţionale necesitatea de a reflecta şi de a reacţiona astfel încât să evite ca asemenea drame să se mai repete pe viitor şi să afecteze ţările europene.

Aceste evenimente au făcut şi mai urgentă îndatorirea de a găsi soluţii la problemele create de migrarea masivă a populaţiilor de diferite culturi şi religii în Europa, fenomen care slăbeşte coeziunea socială în multe ţări.

Cum se poate integra emigrantul sau străinul într-un context religios diferit de al său, păstrându-şi totodată identitatea religioasă şi culturală originară ? Cum să evite în acelaşi timp izolarea crispată şi dizolvarea propriei identităţi? În acest sens, este necesar să se dezvolte o cultură a convieţuirii care să permită a se evita transformarea diversităţii în adversitate şi confundarea identităţii cu izolarea. Este nevoie de o educaţie deschisă către ceilalţi în familie, în şcoală, dar şi în comunitatea religioasă sau confesională frecventată, întrucât educaţia şcolară susţinută şi controlată de către Statul naţional nu mai este suficientă. În acest sens, experienţa actuală a diasporei ortodoxe române din Italia, unde trăiesc circa un milion de români, sau din Spania, unde trăiesc de asemenea aproape un milion de români, este destul de încurajatoare. Într-un mare număr de parohii, cateheza şi transmiterea credinţei către minoritatea română se fac într-un spirit ecumenic, de deschidere către cultura majorităţii catolice italiene sau spaniole.

Această abordare, în acelaşi timp pastorală şi ecumenică, permite o integrare socială fără dizolvarea identităţii religioase şi culturale. Cu toate acestea, educația şi formarea permanentă în vederea unei conviețuiri paşnice au nevoie de o maturizare spirituală în care libertatea individuală sau colectivă este şi libertate unită cu responsabilitatea şi solidaritatea socială, tot aşa cum afirmarea propriilor valori spirituale şi culturale nu se face împotriva persoanelor sau comunităţilor diferite, ci împreună cu ceilalţi. Ţările în care diferite religii conviețuiesc de veacuri pe acelaşi teritoriu au o profundă şi bogată experienţă în acest domeniu, deoarece au învăţat mai bine cum să evite sau să depăşească conflictele religioase şi etnice.

În acest sens, în zilele noastre, Patriarhiile Ortodoxe din Orientul Mijlociu, Constantinopol, Rusia şi din alte ţări au luat iniţiativa de a promova dialogul interreligios la nivelul conducătorilor de culte şi experţilor în domeniu, pentru a da semnale pozitive în favoarea educației pentru convieţuirea paşnică şi coeziunea socială. Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, prin eforturile depuse, a contribuit mult la aceasta. Totuşi, dialogul interreligios la nivel naţional şi internaţional între reprezentanţii diferitelor religii trebuie completat cu o educație şi o formare permanentă favorabilă dialogului interreligios în şcolile teologice ale diferitelor confesiuni şi religii, precum şi în comunităţile liturgice, astfel ca dialogul să nu se realizeze printr-o simplă directivă sau recomandare venită dinafară, ci să devină o stare de spirit şi o practică obişnuită, pentru binele comun al cultelor religioase şi al societăţii.

În această perspectivă, în 14 aprilie 2011, din iniţiativa Patriarhiei Române, va avea loc la Bucureşti o întrunire a conducătorilor celor 18 culte oficial recunoscute în România în vederea creării unui Consiliu Consultativ al Cultelor din România, al cărui scop nu va fi doar evitarea conflictelor dintre diferitele religii şi confesiuni, ci şi încurajarea dialogului şi a cooperării dintre acestea pentru binele comun al societăţii româneşti, confruntată cu criza economică, fenomenul emigrării şi cu alte probleme sociale. Acest dialog este posibil şi pentru că, de zeci de ani, în şcolile noastre de teologie ortodoxă din România, se predă istoria religiilor şi ecumenismul, fără teama de a ne pierde identitatea ortodoxă în urma dialogului şi cooperării cu celelalte culte la nivel naţional sau internaţional.

În acelaşi timp, prin dialogul interreligios trebuie să învăţăm cum să facem faţă noilor probleme ale societăţii, ca libertatea lipsită de responsabilitate, secularizarea, criza familiei etc. În acest sens, libertatea religioasă trebuie să se afirme şi în responsabilitatea socială şi cooperarea între culte în favoarea demnităţii umane şi a binelui comun. În legătură cu aceasta, nu este de ajuns să afirmăm din punct de vedere teologic demnitatea persoanei umane create după chipul lui Dumnezeu Făcătorul cerului şi al pământului, ci trebuie să o şi apărăm în contexte de violenţă, oprimare, sărăcie, nedreptate, umilire și marginalizare.

Pentru a apăra mereu şi pretutindeni demnitatea umană, drepturile omului, libertatea de exprimare, democraţia, Statul de drept şi alte valori care constituie astăzi baza dialogului, este necesar să avem convingeri ferme şi să cultivăm o spiritualitate profundă, asemănătoare celei a profeţilor biblici, a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii nedespărţite sau a marilor luptători pentru dreptate din societatea umană. Însă valorile care sunt cultivate în societatea secularizată actuală vizează în mod exclusiv realitatea pământească, existenţa omului în relaţia sa cu Statul şi cu concetăţenii săi, în timp ce credinţa religioasă îl vede pe om în primul rând în relaţia sa cu Dumnezeu Făcătorul cerului şi al pământului, întrucât creaţia, adică natura, este un dar a lui Dumnezeu către omenire pentru a fi cunoscut, cultivat şi pentru a deveni mijloc de comuniune între persoane, naţiuni şi generaţiile viitoare.

Între cultul religios şi cultura omenească există o legătură foarte profundă. Cultul înseamnă cultivarea relaţiei omului sau a comunităţii umane cu Creatorul divin, în timp ce cultura înseamnă cultivarea relaţiei omului cu creaţia lui Dumnezeu. Prin urmare, în istoria majorităţii popoarelor, cultul constituia baza sau izvorul culturii naţionale. Sfânta Scriptură sau cărţile de cult au contribuit mult la formarea culturii naţionale sau regionale, cultură a recunoaşterii şi a responsabilităţii, deoarece fără pământul, apa, aerul şi lumina create de Dumnezeu omul nu ar putea trăi. Aşadar, orice criză ecologică, economică şi socială ne îndeamnă la responsabilitate, la corectarea greşelilor, la revizuirea relaţiei noastre cu Dumnezeu, cu societatea şi cu natura. Problemele comune ne cheamă la o reflexie comună şi la o acțiune comună pentru binele comun.

În pofida deosebirilor de religie şi de cultură, de abordare sau de motivaţie, în faţa suferinţei şi a umilirii demnităţii umane Bisericile, religiile, Statele, organizaţiile internaţionale şi indivizii au din ce în ce mai mult o responsabilitate comună faţă de viaţa umană şi faţă de ocrotirea naturii sau a mediului înconjurător. Prin urmare, libertatea noastră spirituală autentică se măsoară după intensitatea iubirii sau solidarităţii noastre faţă de persoanele sau popoarele aflate în dificultate.

În concluzie, dorim să prezentăm cinci repere pentru dialogul interreligios şi intercultural :

1. Dimensiunea religioasă a dialogului cultural este fundamentală pentru Europa, deoarece religia este matricea majoră a identităţii sale. Din această pricină, orice criză profundă a Europei a fost mai curând o criză de identitate spirituală decât o criză de identitate culturală. Lupta cea mai înverşunată din Europa împotriva identităţii sale religioase a purtat-o comunismul ateu şi totalitar, care pretindea a fi sistemul politic cel mai ştiinţific şi mai progresist, ba chiar « viitorul luminos al tuturor naţiunilor ». Dar, după căderea sa, popoarele eliberate au experiat în primul rând adevărul fundamental că libertatea este un mare dar al lui Dumnezeu şi că religia autentică (? care o fi aceea…-n.n.) poartă în ea seminţele învierii ca biruință a adevărului asupra minciunii şi a vieţii asupra întunericului morţii spirituale şi fizice.

2. Valorile propuse de Consiliul Europei ca bază a dialogului interreligios, şi anume demnitatea umană, drepturile omului, democraţia, Statul de drept, libertatea de exprimare şi altele sunt la origine valori europene derivate din tradiţia iudeo-creştină şi separate apoi de aceasta pentru a fi percepute ca valori universale. Din punct de vedere religios, pentru ca aceste valori să fie cultivate în viaţa unei societăţi în care credinţa joacă un rol important, este necesar să li se dea o profundă motivaţie teologică. Astfel, demnitatea umană are o valoare infinită şi veşnică pentru că omul a fost creat după chipul Dumnezeului infinit şi veşnic, pentru a trăi o viaţă veşnică, întrucât Dumnezeu este Prietenul şi Avocatul omenirii.

3. În dezvoltarea dialogului interreligios, un rol important îl poate juca educaţia sau formarea permanentă ca învăţământ privind religia şi ca deschidere către alte religii fără pierderea identităţii proprii. În acest sens, familia, şcoala, comunitatea eclesială sau religioasă și mass-media pot avea o contribuţie considerabilă, mai ales dacă Statul naţional asigură condiţii favorabile pentru dialogul interreligios şi intercultural.

4. Dialogul interreligios şi intercultural nu trebuie să devină o ideologie politică impusă, ci mai curând o înţelepciune de viaţă propusă societăţii, o stare de spirit şi o cultură a convieţuirii în respect reciproc faţă de demnitatea umană, prin unirea vieţii spirituale cu lucrarea socială.

5. Dialogul interreligios şi intercultural cheamă Statele şi religiile la responsabilitate şi la cooperare pentru binele comun al fiecărei ţări din Europa şi al relaţiilor sale cu celelalte continente.

Noua cultură a convieţuirii trebuie să fie mai curând o cultură a relaţiilor umane sănătoase. Succesul său va depinde în principal de spiritualitatea sa neobiectivabilă, care este darul lui Dumnezeu primit şi cultivat de oameni în relaţia lor cu Dumnezeu şi cu lumea.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Arhiepiscopia Catolică de Strasbourg

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României s-a întâlnit cu domnul Mevlüt Çavuşoğlu, Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Vizita Patriarhului României la Strasbourg s-a încheiat

Constituirea Consiliului Consultativ al Cultelor din România

În ziua de 14 aprilie 2011, în sala Conventus din Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc întâlnirea reprezentanţilor următoarelor Culte din România:
– Biserica Ortodoxă Română;
– Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara;
– Biserica Romano-Catolică;
– Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică;
– Arhiepiscopia Bisericii Armene;
– Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România;
– Biserica Reformată din România;
– Biserica Evanghelică C.A. din România;
– Biserica Evanghelică Luterană din România;
– Biserica Unitariană din Transilvania;
Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea;
– Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România – Cultul Mozaic;
– Cultul Musulman din România.

Cultul Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România au participat cu statut de observator.

În cadrul şedinţei s-a convenit, de principiu, constituirea Consiliului Consultativ al Cultelor din România, urmând ca acordul final să fie dat de organismele de conducere proprii ale fiecărui Cult.

Pe ordinea de zi s-au aflat elaborarea principiilor de organizare, analiza proiectului de Statut şi formularea unor propuneri practice privind funcţionarea Consiliului Consultativ al Cultelor din România.

Reprezentanţii Cultelor participante au stabilit ca principii generale de funcţionare egalitatea Cultelor membre, preşedinţia anuală prin rotaţie şi adoptarea deciziilor prin consens.

Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o organizaţie de natură etică, socială, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică şi non-profit.

Obiectivele majore ale Consiliului Consultativ al Cultelor din România sunt: promovarea credinţei în Dumnezeu şi a importanţei acesteia în viaţa persoanei şi a societăţii, apărarea şi promovarea fiinţei umane şi a demnităţii ei, promovarea respectului faţă de creaţia divină (omul şi natura înconjurătoare), adoptarea unor poziţii şi atitudini comune faţă de probleme importante ale societăţii, manifestarea solidarităţii şi cooperării dintre Culte în domeniul spiritual, cultural, educaţional şi social, prevenirea şi medierea în soluţionarea eventualelor diferende interconfesionale şi interreligioase, inclusiv respingerea şi descurajarea oricărei forme de extremism etc.

Legaturi:


Categorii

Ecumenism, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Pagini Ortodoxe, Patriarhul Daniel

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “FOTOGRAFII, DECLARATII SI ASOCIERI SIMBOLICE… Patriarhul Daniel, in plina ofensiva de avangarda a ecumenismului antihristic. La Consiliul Europei, face apel la o educatie in spirit ecumenist. IN ROMANIA, PATRIARHUL A COORDONAT INFIINTAREA CONSILIULUI CONSULTATIV AL CULTELOR

  1. Multiculturalism da, dar ca la Mahmudia

    Multiculturalismul este marea găselniţă a „evanghelismului” masonic al epocii noastre. De fapt, nici nu prea înţeleg bine ce înseamnă pentru ei multiculturalism.

    Eu am copilărit într-un sat, Mahmudia, din Delta Dunării, cu o populaţie amestecată. Dacă aş folosi sistemul procentelor, aş putea spune că jumătate din populaţie era românească, iar cealaltă jumătate era formată din lipoveni, ruşi, turci, tătari şi evrei (aceştia din urmă erau vreo 15 – 20 de familii, care se ocupau cu micul negoţ rural). Uneori, din cauza gheţurilor, satul rămânea izolat două-trei luni pe an. Influenţele „democrate” nu prea ajungeau pe la noi. Era însă credinţa ortodoxă, simplă, dar adevărată.

    Mi-aduc aminte că învăţătorul din sat şi-a cumpărat un radio prin 1937. Aproape că ne făceam cruce când treceam pe lângă casa lui, ca de ucigă-l toaca! La şcoală venea toată lumea, de bine, de rău. În afara orelor de clasă oficiale, preotul rus ţinea lecţii de scris în limba rusă. Învăţau Azbuchea, citeau, învăţau cântarea bisericească, ceea ce la noi nu se făcea decât parţial în şcoală. Hogea învăţa şi el pe copii scrierea arabă şi Coranul. Cursurile la „limbi străine” erau obligatorii pentru etnia respectivă şi benevole pentru noi, românii. Dar dacă mergeam la cursurile ruseşti sau mahomedane, noi eram obligaţi să ne conformăm disciplinei lor, care era mult mai dură decât în clasele noastre. Mai puţini mergeam pe la ruşi, fiindcă toată ziua eram cu copii lipovenilor şi aveam un vocabular de bază aproape suficient pentru comunicarea la nivelul nostru. Mergeam mai mulţi pe la turci, pentru că hogea preda şi lecţii de caligrafie: scrierea rondă. Fiind copii, discutam toate problemele de scris, de limbă, cultură şi istorie. Ne certam, ne împăcăm, făceam prietenii, mai ales cu turcii şi tătarii.

    Dacă ăsta e multiculturalism, i-aş invita pe oficianţii mistici ai Europei Unite să se ducă la Mahmudia, în Delta Dunării, să ia lecţii de adevărat multiculturalism de la învăţător, popă şi hoge. Deşi cred că multe se vor fi schimbat şi pe acolo în rău, sub influenţa culturii masono-europene.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/11/20/4-ani-de-la-mutarea-printre-sfinti-a-parintelui-marturisitor-gheorghe-calciu-despre-comunism-globalizare-multiculturalism-nu-trebuie-sa-va-bucurati-prea-mult-de-libertatea-europeana-ca-n-o-s-o/

  2. Mi se pare mie sau Inalt Prea Sfintitul a uitat complet de usa-Hristos in toate astea ?

    Avem parte de atat de multe evenimente / informatii pe zi , din toate domeniile incat nici sa le parcurgem cu vederea nu mai prididim , d-apoi sa le disecam . Nu mai zic de cele care te lasa pur si simplu fara aer .
    Daca pana acum mai avem dubii , sperante , acum pot sa spun fara nici un fel de retinere : interesul poarta sortuletul … asta , fesul . Sa-i multumim IPS Daniel pentru eforturile supraomenesti de a ne asigura un climat cat mai propice pentru intrarea in Marea Saptamana a Patimilor .

    Doamne , ajuta-ne , nici nu stii cata nevoie avem de tine !

  3. Avem parte de atat de multe evenimente / informatii pe zi , din toate domeniile incat nici sa le parcurgem cu vederea nu mai prididim , d-apoi sa le disecam . Nu mai zic de cele care te lasa pur si simplu fara aer .

    Asa este… Este exact definitia vremurilor noastre. Pana la urma nu trebuie insa, dupa atatea si atatea grozavii, decat sa ne ramana DUREREA si RUGACIUNEA. Privim la toate doar cu un ochi fugar, peste umar, ca sa stim si sa nu uitam pe ce pamant calcam si cum ard flacarile iadului sub noi (nu fizic zicem). Insa privirea trebuie sa ne fie tinta la HRISTOS, in varful scarii.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/13/cu-ochii-tinta-la-iisus-prin-mijlocul-mortii/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/13/cum-sa-infruntam-avalansa-vestilor-rele-din-lume-si-atacurile-vrajmasului-nu-priviti-la-ceea-ce-vi-se-intampla-ci-la-hristos-precum-pruncul-la-mama/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/17/harul-duhului-sfant-%e2%80%93-singura-arma-a-credinciosilor-in-fata-lui-antihrist-si-a-inaintemergatorilor-lui/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/11/parintele-staniloae-despre-sfantul-calinic-de-la-cernica-smeritul-si-inlacrimatul-binefacator-al-sarmanilor-frati-ai-lui-hristos-nevoia-de-sfinti/

  4. “pentru ca, astfel, ecumenismul sa nu mai aiba caracterul artificial si institutional de pana acum, ci sa devina program educational (ceea ce ne duce cu gandul la programa scolara de religie, nemaivorbind de curiculumul disciplinelor invatamantului teologic) si practica sociala, asadar… sa inceapa sa se difuzeze si la nivelul bisericesc “de jos”, al poporului, sa nu ramana o politica promovata exclusiv la varfurile Bisericii)”

    Si uite-asa se trece la o noua etapa a reeducarii. Stiintific, nu oricum.
    Iti vine sa plangi!

  5. Poza cu PF Daniel si membrii celorlalte culte parca pune intrebarea ce gandeste de fapt PF? Ce ii spune constiinta de ortodox de fapt? Orice crestin ortodox convins stie ca atunci cand intra in dialog cu persoane de credinte diferite va avea o misiune f.dificila: pe de o parte este constient ca celelalte persoane nu sunt intru Adevar, si trebuie ajutate sa vada adevarul
    dupa cum porunceste Evanghelia; pe de alta parte este constient ca nu poate face asta cu forta. Totusi, cum propune PF Daniel sa aduca pe ceilalti la Adevarata Credinta … dar evident ca nici nu intentioneaza, pentru ca nu are cum sa o faca in situatia in care a intrat. Cu alte cuvinte cum va face pe evreu sa-si dea “jos palaria”, sau pe ceilalti? Sansele sunt ca toti isi vor pastra palariile, si in cel mai bun caz si le vor admira unul altuia. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa nu ne dorim intr-un final ca cei in cauza sa se duca mai bine pe terasa la o bere, pentru ca momentan parca se pregatesc de un carnaval.

  6. DOAMNE MILUIESTE-NE,si pe noi, si pe ei!

  7. Când văzui prestațiile celor doi ierarhi înaintea stăpânirii de la Bruxelles, mi-am amintit de umilincioasele ploconeli ale boierilor români și greci înaintea sultanului otoman (stăpânirea acelor vremi), prezentându-se care e mai ”destoinic”, mai cu ”inițiative”, ca să-i câștige bunăvoința și să fie numiți domnitori în țările vasale turcilor…

  8. Pingback: CONFERINTA INTER-RELIGIOASA (SINCRETISTA) LA SOFIA, ORGANIZATA DE UN MASON DECLARAT, DE GRAD 33(!), CU PARTICIPAREA IPS TEODOSIE/ Biserica Sarba il mai loveste o data cu calomnii pe Artemie/ Scade numarul de calugari din Muntele Athos?/ TINERII EUROPENI S
  9. Pingback: PATRIARHUL DANIEL ELOGIAZA PE "MARELE RABIN", crede in ”bogatia spirituala comuna” a crestinilor cu iudeii si in ”misiunea profetica” a celor doua comunitati. CARE E ADEVARUL?
  10. Pingback: SLUJBA ECUMENISTA (IERURGIE) DE SFINTIRE A GRADINII ZOOLOGICE LA RADAUTI - preotii ortodocsi se roaga impreuna cu cei catolici (14 septembrie 2011)
  11. Pingback: NOUA ORDINE RELIGIOASA A LUMII, PANRELIGIA (Ecumenismul inter-religios total) SI TACTICILE FOLOSITE
  12. Pingback: LEGILE NOAHIDE (TALMUDICE), MASONERIA SI UNIUNEA EUROPEANA. Ce legatura este intre iudaism, SUA, revolutia franceza si "dreptul international"?
  13. Pingback: SAPTAMANA UNITATII ANTIHRISTICE: rugaciuni tematice pentru unitatea “bisericilor” crestine (18-25 ianuarie 2012) - Razboi întru Cuvânt
  14. Pingback: SAPTAMANA DE RUGACIUNE pentru “unitatea crestinilor” presupune si “SLUJBE” inventate de COMISII ECUMENISTE - Razboi întru Cuvânt
  15. Pingback: PF Daniel la simpozionul interreligos cu RABINI din Ierusalim si Romania: SUNTEM CHEMATI SA NE MANIFESTAM ACTIV MISIUNEA PROFETICA SOCIALA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: IPS Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei: ECUMENISMUL - PANEREZIE SI MISCARE SIONISTA PENTRU O RELIGIE UNIVERSALA. Papismul nu este Biserica! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Patriarhul Daniel nu crede in ortodoxie ca fiind singura cale care deschide cerul, din moment ce participa la asemenea intruniri ,ce este mai trist ca poate induce in eroare pe altii.Ce cauta acolo linga eretici.Doamne fereste-ne pe toti de asemenea rataciri.Cita tristete pentru sfintii mucenici care au suferit chinuri infricosatoare pentru mentinerea adevarului, pe parcursul a mai bine de 2000 ani, privind la noi acum ,la aceasta nascocire diavoleasca numita ecumenism,Pazeste-ne Doamne pe noi toti ai mila de noi si nu ne lasa .Eu am avut marea sansa ca l-am cunoscut pe parintele ioan Iovan de la sf manastire Recea care mi-a deschis mintea caci altfel era vai si amar de mine.Ortodoxia e adevar si din adevar nu se poate taia nimic si punct.Eu traiesc acum in strainatate dar vreau sa ma intorc in tara cit mai repede, eu cind vad aici prin profesia mea cit de nepregatiti mor oamenii , cum sunt dusi la crematoriu ,fara a fi ingropati crestineste ,fara spovedanie fara a fi impartasiti cu Sfintele Taine fara pomeniri facute in urma lor e mare jale si tristete .Acesta este rezultatul catolicismului, a ecumenismului.

  18. Pingback: PATRIARHUL DANIEL la Bruxelles, ALATURI DE BARROSO SI VAN ROMPUY, "uitand" de Hristos si preslavind "zeul" Europa si morala "echitatii", a "moderatiei si vigilentei in folosirea banilor"(!) si a luptei cu... "c
  19. Pingback: ORTODOXIA TINERILOR despre derapajul rusinos al ZIARULUI LUMINA: evocare slugarnic-laudativa a unui DOCUMENT EUROPEAN ce ar “apara libertatea religioasa”, INTERZICAND INSA “DISCRIMINAREA” HOMOSEXUALILOR! - Recomandari
  20. Pingback: Pr. Marcel Radut Seliste: UNIUNEA EUROPEANA INGRADESTE LIBERTATEA DE EXPRIMARE A BISERICII. Analiza importanta pe marginea textului european aplaudat de PATRIARHIE - Recomandari
  21. Pingback: NEVINDECATA RANA A ECUMENISMULUI: ”saptamana de rugaciune pentru unitatea crestina” sau FARISEISMUL IUBIRIST - Recomandari
  22. Pingback: IPS Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei: ECUMENISMUL – PANEREZIE SI MISCARE SIONISTA PENTRU O RELIGIE UNIVERSALA. Papismul nu este Biserica! - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare