Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: “Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali”
“Bisericile gem de oameni, care imediat ce au ieşit din locaşul cel sfânt devin fiare unii pentru alţii şi pentru ei înşişi… Simţul de jertfă a fost înlocuit încet cu un soi de mentalitate descurcăreaţă, în care regnul celest trebuie frecventat minimalist, alături de alte tărâmuri. Mii de oameni îşi fac Cruce când trec pe lângă biserică şi nu ratează niciodată horoscopul de dimineaţă“.
***
- Pr. Ioan Valentin Istrati/ Doxologia: Atacurile din Boston şi Marele Donator de sânge al lumii
După cumplitele atacuri de la Boston, lumea nu s-a sfiit, previzibil, să se crucească, să condamne acerb ororile, să înfiereze lumea de azi care nu mai are niciun fel de siguranţă etc.
[…]
Ceea ce este într-adevăr important nu este atât numărul de morţi şi de răniţi. Nu ştiu dacă aţi remarcat, însă noi toţi ne-am dezvoltat un simţ aparte al victimizării şi tragicului asumat, după numărul de morţi al ştirii. Un avion Cesna prăbuşit peste o casă: trei morţi. No big deal! Un Boeing din Nigeria: 143 de morţi. Vai! Uimirea şi paralizia emoţional-ipocrită durează doar trei secunde şi e direct proporţională cu numărul de morţi.
Cred că impresionant este răspunsul societăţii americane la această oroare care a însângerat sportul şi naţiunea deopotrivă. Zeci de mii de oameni s-au aruncat literalmente către centrele de donare de sânge, mii s-au oferit să ajute, peste 6000 de americani – şi credeţi-mă, trăiesc mai bine ca noi – şi-au pus apartamentele la dispoziţia celor răniţi sau panicaţi de cutremurul artificial şi a rudelor celor care zac acum în durere.
Oare ce am face noi în atari circumstanţe? Unii ar da din cap, alţii s-ar cruci, vreo câţiva sedentari ar înroşi rating-urile la tv, văitându-se de periculozitatea sportului în genere. Într-o naţiune care nu mai face sport ci doar se uită la el, de fapt se uită la samsarii din fruntea afacerii de pe mormântul sportului, oamenii şi-au sedat simţul civic, au făcut anestezie cu nesimţire, văicăreală şi comentarii savante. Ori de câte ori cade vreun trăsnet pe capul oamenilor, ne-am învăţat să facem cu ochiul, fericiţi că nu ni s-a întâmplat nouă şi să blamăm politicienii, cerul, vecinii, poluarea, e-urile, diavolul, bată-l vina.
De aceea doresc să scriu câteva rânduri despre un efect devastator al creştinismului iluzoriu, infuzat de media şi prezent din păcate (adică datorită lor) în societatea noastră. Consumismul şi secularizarea materialistă duc la un divorţ invariabil între religie şi moralitate. Suntem cei mai religioşi dintre europeni, însă cei mai puţin morali. Câţi dintre noi nu ar întinde mâna când ar vedea căzând din vreun buzunar o sumă mare de bani, şi nu pentru a o returna, ci pentru a ne cumpăra ceva tare? Care sunt incoruptibilii societăţii noastre? Avem cele mai multe mănăstiri, însă şi cele mai multe hoţii din Uniunea Europeană. Bisericile gem de oameni, care imediat ce au ieşit din locaşul cel sfânt devin fiare unii pentru alţii şi pentru ei înşişi. Plătim pomelnic la Biserică însă tribunalele gem de divorţuri, hoţii şi răutăţi. Ne rugăm în faţa moaştelor de sfinţi însă eşuăm lamentabil în asemănarea cu ei. Cinstim icoane făcătoare de minuni şi chipul lui Dumnezeu în noi se întunecă pe zi ce trece. Mergem în pelerinaje la locuri sfinte, însă casele noastre sunt pline de miasma păcatului şi a morţii. Suntem un pământ plin de sfinţi din vechime, însă mustind de sângele a 20 de milioane de prunci măcelăriţi fără vină, care strigă la cer. Suntem pe scurt îngrozitor de răi în toate privinţele.
Separaţia dintre religiozitate şi moralitate este uriaşă. Credinţa e deseori parazitată şi înnăbuşită de superstiţie, trăirea de ritual, dăruirea de sine de comerţ spiritual. Simţul de jertfă a fost înlocuit încet cu un soi de mentalitate descurcăreaţă, în care regnul celest trebuie frecventat minimalist, alături de alte tărâmuri. Mii de oameni îşi fac Cruce când trec pe lângă biserică şi nu ratează niciodată horoscopul de dimineaţă.
Este vreme ca religiozitatea noastră să nu mai fie de faţadă. Creştinii de duminică trebuie să devină creştini de fiecare clipă. Dorinţele noastre de mai bine trebuie însoţite de simţirea durerii celorlalţi şi de taina dăruirii de sine. Rugăciunea noastră trebuie să treacă de la nivelul: sănătate, spor şi ajutor, la: mulţumire, bucurie şi încredinţare în mâinile lui Dumnezeu. Trebuie să trecem de la Fă-mi Doamne, la Facă-se voia Ta.
Suntem în post şi cei mai mulţi dintre cei ce citesc aceste rânduri – sper – se pregătesc să primească în fiinţa lor Trupul şi Sângele lui Dumnezeu. Dincolo de pregătirea schematică necesară, trebuie să facem un bilanţ al interiorităţii noastre, acolo unde adevărul doare de prea multă nefiinţă, şi să vedem cât sânge am dăruit (prin tot ceea ce suntem, facem, gândim şi simţim) oamenilor în suferinţă, noi, care ne considerăm oamenii lui Hristos, Care îşi dăruieşte Sângele Său până la sfârşitul veacurilor, pentru nemurirea oamenilor. Hristos îşi varsă Sângele său dumnezeiesc pentru ca lumea să nu se scufunde în neant şi nu oboseşte niciodată să poarte durerile lumii. Lumea însă a făcut anemie de har, e alergică la lumină şi nu mai poate primi transfuzia cu viaţă veşnică, pe care Împăratul răstignit este pregătit să ne-o dăruiască.
Legaturi:
- CRESTINII DE DUMINICA si “comoara” grijilor lumesti/ Parintele Mihail Jar: “OAMENII I-AU INTRECUT PE DIAVOLI CU VICLENIA, TRADAREA SI RAUTATEA! NU STIU CAT NE VA MAI RABDA DUMNEZEU!”
- Predica puternica a Parintelui Longhin de la Banceni (2011, video): LUATI-L PE HRISTOS IN VIATA VOASTRA, IN FAMILIA VOASTRA, IN DUREREA VOASTRA!
- Moravuri ecleziale: EGOISMUL “DREPTMARITOR” SI RAVNA DIN MANDRIE
- PS SEBASTIAN AL SLATINEI – pastorala a durerii si realismului profetic. CUVINTE TARI, CU VALOAREA UNUI “DUS RECE” ARHIERESC
- PREDICA MUSTRATOARE A PS SEBASTIAN PASCANU: “In noi se stinge Duhul, ne napadeste formalismul; ne pustieste secularismul; practicam un crestinism din ce in ce mai teoretic”
- NE BATEM JOC DE HRISTOS SI ALERGAM LA EL NUMAI LA NEVOIE! Ne lasam tinerii educati de mass-media, desfranarea a ajuns nota generala a televiziunilor…
- DUMNEZEU NU ESTE IN CAMPANIE ELECTORALA! Fortam, menajam sau lingusim credinciosii pentru a avea cantitate in Biserica?/ PREDICA ASPRA A IPS NICOLAE CONDREA CATRE ROMANII DIN AMERICA: “Biserica nu este un club, o asociatie! Nu putem sa ne strecuram si sa pacalim pe Dumnezeu slujind banului! Suntem crestini sau inchinatori la idoli?” (VIDEO)
- “O, câţi creştini mincinoşi, câţi închinători la idoli se ascund sub numele de creştin!”
- CINE ESTE IN BISERICA? “Cum ar putea fi inlauntrul Bisericii cel care minte, care umbla cu viclenii si siretlicuri ca vulpoiul, cel ce rapeste ca un lup?”
- NU PUTEM SLUJI LA DOI DOMNI…
- Suntem convertiti cu adevarat?
- MEDITATIE DUHOVNICEASCA: Pentru ce Il cautam pe Dumnezeu?
- “Daca nu-I dam lui Dumnezeu TOATA viata noastra, suntem oameni care ne mintim pe noi insine si, de fapt, nu-I dam mai nimic. Daca Dumnezeu nu este in viata mea pe primul loc, nu este… pe niciun loc!”
- “Duhovnicul si ucenicul”: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: CUM SE POATE PIERDE CHIAR SI UN CRESTIN “PRACTICANT”? CE FACEM CU OMUL CEL VECHI?
- IN FATA LUI IISUS: Viata launtrica a Duhului vs. falsa Ortodoxie a pietismului si moralismului religios. La ce “folosesc” Sfintele Taine?
- CATEVA FORME SUBTILE DE INSELARE SI DE PERVERTIRE A CREDINTEI SI A VIETII IN HRISTOS: Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
- CE SE POATE FACE PENTRU TINERII ORTODOCSI DE ASTAZI? Cu Parintele Serafim Rose despre joaca de-a Ortodoxia a noilor generatii narcisiste
- PARINTELE SERAFIM ROSE DESPRE EDUCATIA ORTODOXA A COPIILOR (VIDEO). Cum putem lupta cu ispitele lumii si cum putem trai ortodox in vremurile din urma?
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- Arhimandritul Lazar: “LUMEA INCLINA CATRE UN CRESTINISM FALS, ISTERIC”. Cand inselarea si fanatismul devin normalitate in viata bisericeasca…
- “Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu…”
- Putini sunt adevaratii crestini!
- Sf. Tihon din Zadonsk: ADEVARATII SI FALSII CRESTINI
- CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?
- Sarea Ortodoxiei si surogatele formalismului
- CUM NE PUTEM MINTI SI CUM NE PUTEM RATA SALVAREA PRIN POCAINTA?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Excelent articol! Si recomandarile din final il completeaza de minune!
Of, de am lua aminte! De ne-am trezi NOI INSINE, cei “alesi”, cei care prea adesea spunem “nu, eu nu sunt asa” nu intariti de prea-multa-credinta, ci de prea-plinul-mandriei si al stimei de sine!
“Bisericile gem de oameni, care imediat ce au ieşit din locaşul cel sfânt devin fiare unii pentru alţii şi pentru ei înşişi. Plătim pomelnic la Biserică însă tribunalele gem de divorţuri, hoţii şi răutăţi. Ne rugăm în faţa moaştelor de sfinţi însă eşuăm lamentabil în asemănarea cu ei.” 🙁
Touche!
Sarut mana, Parinte Istrati pentru o asa radiografie!
In rest – No comment! because it’s so trueeee….
o floare rara in seceta ramane tot floare rara
sa dea o ploaie s sa o vezi in plina ei splendoare…
sunt rugaciunile Sfintilor nostri in spate care ne tin
la cutrmur sau cernobal se umpluse Biserica de lume, devenise neincapatoare
important e ca noi sim cum se face
din pacate o sa o facem decat cand nu se va mai putea altfel… bine si asa…
sa fie primit
Nici nu am fost vreodata altfel, ca popor vreau sa zic. Imaginea pe care ne-o facem despre noi este falsa. Furturile, pizmele, avorturile si toate pacatele de astazi le vom uita, insa bisericile se vor numara si peste sute de ani, asa cum facem acum cu manastirile, si vom spune si peste veacuri si mereu: ce neam crestin!
Sa nu ne mai mintim. De asta nici nu ne plac alte neamuri, pentru ca suntem profund duplicitari, dar noua ne place sa ne spunem ca suntem “paradoxali”.
Pe de alta parte, normal ca “ne rugam in fata moastelor de sfinti dar esuam lamentabil in asemanarea cu ei”. Carui crestin ortodox ii mai este frica astazi de judecata Lui Hristos? Ca la inmormantare toti avem pacatele iertate, fara exceptie.
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sensul-pocaintei-70002.html
Raul poate instraina, rani, perverti, dar nu poate nimici. Binele e mai profund decat raul; el este esenta noastra. Raul nu este decat un mod de vointa deviata a creaturii, nu e ontologic. De aceea, binele il poate domina, birui; ii poate chiar modifica structura, ii poate schimba directia. “Dumnezeu a schimbat raul vostru in bine”, zicea Iosif catre fratii lui (Fac. L, 20). Si, “unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul” (Rom. V, 20), iar aceasta numai pentru ca binele e fundamental, e ontologic si originar in noi prin creatie.
si celelalte
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/13/chiar-il-vrem-pe-hristos-sau-doar-o-stare-psihologica-de-ce-nu-ne-schimbam-de-ce-ne-pierdem-in-detalii-ce-facem-cand-suntem-dezamagiti-de-noi-insine/
ia de la sursa
“Textele patristice mentioneaza ca Hristos se aseamana cu fiul de imparat care a gasit o tiganca saraca in zdrente murdare, pe care a vrut sa o faca mireasa Sa. Nu conta cine era aceasta, ci important era cine era Cel care a putut sa o faca imparateasa, sa-i puna haine noi si inel de logodna. Tiganca preinchipuie omul cazut, lumea plina de pacate pentru care S-a intrupat Hristos.
Cine este Hristos? El este Dumnezeul nostru, Care S-a facut om, nu ca sa-i caute si sa-i afle pe cei buni, pe cei drepti. Hristos ne cauta pe fiecare in parte. Cu cat mai pacatos este cineva, cu atat mai mult il cauta Hristos, il iubeste si poate sa-l sfinteasca: „Acolo unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul“ (Romani 5, 20). Ce vrem noi, nefericitii!? Daca Hristos ne face, nici mai mult nici mai putin, asemenea Lui prin pocainta noastra, prin marturisirea adevarata, prin credinta autentica, prin iubire si devotiune fata de El, ce altceva vrem!? Sfintii Parinti nu inceteaza sa spuna ca Hristos ne curateste, ne sfinteste, ne face desavarsiti, dar ne si indumnezeieste. El este Dumnezeul care ne face si pe noi dumnezei prin harul Lui. Ceea ce este El ne face si pe noi.
Inteleg cuvantul mustrator al Pr. Ioan Istrati din pozitia sa de pastor chemat sa isi conduca turma (are dreptul si chiar datoria sa o faca cum crede mai bine si cum il lumineaza Dumnezeu) dar nu inteleg si nu sunt de acord cu afirmatii de genul “Nici nu am fost vreodata altfel, ca popor…” sau “De asta nici nu ne plac alte neamuri, pentru ca suntem profund duplicitari, dar noua ne place sa ne spunem ca suntem “paradoxali”.” Vai! In primul rand e neadevarat iar in al doilea rand nu avem dreptate sa facem asta. Ne transformam noi acum in judecatori ai poporului nostru?
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa ia aminte la sine insusi in ce masura i se potrivesc cuvintele parintelui, ce anume avem de indreptat si daca vrea sa vorbeasca neaparat, sa vorbeasca fiecare doar despre sine si despre pacatele sale, lasand poporul in pace si nemaiaruncand cu noroi in el sub masca unei “autocritici” care mie imi aduce aminte mai degraba de o treapta a reeducarii in care ne ajungem sa ne vorbim de rau parintii si neamul.
Uite ca nu ma pot abtine sa nu comentez…
Si daca ar fi totusi sa analizam lucrurile la rece, asa cum o face stiinta in studiile sale, ca sa compari 2 societati trebuie sa pornesti de la premize si conditii (de viata – de trai sa zicem, nivel de educatie, lege, traditie in aplicarea legii, etc) egale. Binenteles asta nu inseamna ca ceea ce s-a scris mai sus nu este adevarat ca constatare din exterior si ca nu trebuie sa ne facem mea culpa, si Domnul ne smereste prin asta.
Insa din interior lucrurile pot sta putin diferit. Spiritul de intrajutorare cred eu ca nu are de-a face cu religiozitatea, (asa cum ni se spune in sf scriptura “Cine nu aduna cu Mine, risipeste”), ci cu un concept de civilizatie si educatie morale. De pilda si sodomitii pot fi morali in sensul de ajutatori/saritori la necaz, un fel de fariseism.
Scopul crestinului nu este de a deveni un om moral ci un om sfant.
Poporul este inca necatehizat si confunda crestinismul autentic cu superstitia (un fel de vrajirorie cu lucrurile sfinte).
In lipsa de educatie a poporului, au vina si parintii / preoti. Sunt atat de multi preoti in Romania la nr de locuitori si totusi situatia este asa cum se spune mai sus.
Si mai spunea marele nostru Petre Tutea ceva de genul ca, daca-i pui pe 2 oamenii care sutin ca se iubesc (still occidental sa zicem) cu un nebun in aceeasi celula, vor ajunge curand sa se stranga de gat.
Sau: fara de Dumnezeu omul este un animal moral care vine de nicaieri si se indreapta nicaieri.
Asta se potriveste ca o manusa modelului de moralitate al occidentului. Ma iertati
Si mai este ceva” mai bine sa te rogi sfintilor si sa esuezi, te ridici, iar cazi, o iei de la capat si mergi inaite tot asa, poate intr-i zi putin cate putin ceva se atinge de noi, decat sa-i blasfemiezi pe ei, si pe Maicuta Domnului si chiar pe Mantuitorul Hristos”.
Părintele a înfăţişat realitatea, de pe poziția sa de păstor. Un păstor de parohie probabil.
Orice atitudine provoacă şi reacție şi efecte. Şi noi (și cred că şi cerul) ne dorim asemenea analize (şi fapte pe măsură), de la toţi. Şi de la cei de jos şi de la cei de sus, “pentru ca toți să fie una” precum a spus Domnul în ruga de dinaintea sfintelor sale pătimiri.
Biserica are metodele şi mijloacele sale de lucru. Dacă acestea sunt roadele socot că lucrul nu se mai face nici cum trebuie și nici cu metodele proprii bisericii tradiționale.
Apostolii sunt numiţi de Domnul pescari de oameni. Şi au fost trimiși la pescuit cu mijloace proprii (precizate bine de Domnul Iisus). Nu au fost trimiși la pescuit industrial, cu pescadoare speciale, pentru că în mrejele industriale se prinde orice.
Gestionarea pestelui prins este mai importantă decât prinderea. Calitatea, este gestiontă de duhovnic. Responsabilitatea pentru calitatea credinței o poartă duhovnicii.
Mijloacele şi metodele dacă nu mai sunt cele proprii bisericii nici rezultatele nu mai sunt proprii ortodoxiei. Lucrăm cu mijloace moderne, avem rezultatele pe măsura.
Cineva spunea că ortodoxia românească are biserici mici pentru a aduce cerul mai aproape. Eu socot că pentru a putea gestiona duhovniceşte cât mai bine. Pentru ai cunoaşte pe toţi. Într-o incintă ce poate cuprinde mii de oameni pătrund tot felul de… pești.
Biserica dacă preia metodele și mijloacele moderne, până la urmă va deveni (dacă nu a devenit), altă mărie cu aceiași pălărie. Va lucra mai mult mediatic, nu va mai gestiona ci va manipula.
Cele spuse de părintele sunt dureros de adevărate. Între turma ortodoxă şi reacțiile de masă ale “lumii de azi” ce diferentă mai este?
Desigur că auto-aprecierile gen, “cei mai credincioși din”… cele mai multe… cei mai… nu au nimic comun cu duhovnicia, au însă şi scop şi efecte.
Duhovnicii cu frică de Dumnezeu (câți mai sunt) îi scot pe fii lor duhovniceşti din capcanele şi tornadele înşelării demonice ce sorb milioane de suflete.
pt. Ellaina
Poti fi moral fara sa fii sfant, dar nu poti fi sfant fara sa fii moral. Moralitatea presupune respectul – cel putin afisat – fata de celalalt. Este o conditie insuficienta, adevarat, pt sfintenie, dar ABSOLUT NECESARA! Nu o ai – pai atunci numai in gluma, probabil, iti poti imagina ca esti pe calea sfinteniei…
“Blasfemierea Maicutei Domnului si a Lui Hristos” ??? Cand? Unde? Cine?? De unde asa o deductie??
pt. Ellaina si Daniela:
mi-a placut mult o reflectie – nu mai stiu pe unde am citit-o – a lui Jules Michelet (marele istoric) care spunea ca o natiune este ca si o fiinta. Ceea ce inseamna ca, da, in timp o anumita colectivitate incepe sa prezinte anumite trasaturi comune. Altfel spus, ca nu e absurd sa definesti un popor asa cum ai defini o persoana.
Sunt intru totul de acord cu observatia ca totul incepe de la tine insuti – te schimbi tu, se schimba si cei din jurul tau s.a.m.d., unda se propaga si schimbarea – colectiva – devine posibila. Da, asa e. Dar asta nu exclude observatia realista. Poate gresesc – nu sunt infailibila – dar, sincer, cred ca nu avem NICI O SANSA daca nu ne identificam patologia colectiva, daca nu ne asumam boala care ne macina, daca ne complacem in observatii de genul “lasa, ca nu e asa rau”, sau “sa nu judecam pe altii”, sau “occidentalii aia deviati de la dreapta credinta, cu o moralitate seaca” (pe care, de bine de rau, o au, noi nici cu aia nu ne laudam) etc.etc.. Natiunea este o fiinta, iar fiinta nationala romana este bolnava. Si asta nu o spun eu, au spus-o MARI romani, de la Eminescu la Caragiale. Pana nu o sa ne asumam aceasta VINA COLECTIVA nu o sa depasim impasul (ca sa folosesc un cuvant modest) in care ne aflam. NICIODATA.
Acest popor a dat nu doar EROI, ci MARTIRI – da, e f adevarat! Dar pt martirajul lor noi suntem responsabili! Atatia martiri nu cred ca au dat multe alte popoare europene. Problema este ca acesti oameni au devenit martiri PT CA NU AU FOST SUSTINUTI DE RESTUL SOCIETATII!! PT CA S-AU AFLAT INTR-O DUREROASA IZOLARE SI O RUSINOASA MINORITATE! Martiriul lor le-a procurat, desigur, un loc in Ceruri, dar PE NOI NE ACUZA!
Eu va spun ceva, dragele mele surori, dornice sa vedeti binele acolo unde el nu exista (e bine sa fii bland ca un porumbel, dar daca nu esti vigilent ca serpii devii, pur si simplu, fraier; sau nerealist): ori de cate ori lasati un adevar sa fie terfelit si nu interveniti, ori de cate ori admiteti ca un om (coleg de serviciu, sora, frate, prieten) sa fie injosit, nedreptatit, ironizat, comentat si nu interveniti, ori de cate ori auziti de tragedia unei fiinte umane si va limitati la o compatimire seaca si la un “Fereasca Dumnezeu!” si nu interveniti – veti mai bate un cui, cum se zice, in crucea unui viitor martir roman. Ori astfel de cuie batem zilnic in tara asta, fiecare dintre noi. Ei bine, despre asta vorbeste Parintele in textul de mai sus!
Da, suna f frumos, Ellaina, “important e sa te ridici”. Problema e: cand o faci? Ai auzit cumva ca de la an la an nr avorturilor sa scada, de ex.? Simti ca romanii au devenit mai buni, ca dezmatarea este mai mica, ca suntem mai solidari, mai cinstiti si mai morali? De fapt, nici nu ai cum sa te ridici de vreme ce nu pricepi cu adevarat ca esti cazut. Si de aici porneste totul…
PS: cateva exemple de “ridicari” colective din cadere: CONDAMNAREA COMUNISMULUI, LEGEA LUSTRATIEI, INTERZICEREA AVORTURILOR, CRESTINISMUL RELIGIE OFICIALA. Iar noi, “plebea”, in strada, cel putin 800 000, militand pentru toate astea, incapatanat, statornic, de neclintit. Cam asa ca “moralistii” aia seci, laici si damnati de parizieni, cand a fost vorba de legalizarea casatoriilor homosexuale. Da, s-u legalizat. Dar problema este inca deschisa, protestele continua, iar destinului Frantei i s-a mai acordat o sansa! Pt asta pun ramasag cu voi! Cand o sa ne intalnim in Ceruri, o sa vedem daca am avut dreptate. Sau poate si mai devreme…
minunat parinte. Oare suntem o natiune chiar atat de rea? nu mai avem nici o sansa?drept este ca exista si cei descrisi de dumneavoastra, dar exista si altii…
@ Ionut:
Da, suntem, si chiar mai rau de atat, daca vrem sa ne recunoastem pacatele. Daca refuzam orice mustrare si orice chemare la pocainta, pe motiv ca e prea dur cuvantul… atunci sa ne prezentam cu indreptatirile la Judecata si sa mai vedem…
@daniela&ellaina
Subscriu(in principiu).
Comparatia cu sua nu cred ca e cea mai potrivita. Despre cat de buni sunt ei(sua/ue) si cat de rai suntem noi auzim tot timpul de la basescu/ponta/mru/patapievici&comp. Restul articolului, dureros de adevarat.
p.s. media aia care infuzeaza un efect devastator… mare parte tot din sua vine
Un cuvant duhovnicesc de trezire si de smerire nu are deloc are acelasi sens, valoare si… aplicare precum vorbele de ocara ale hulitorilor si apostatilor si nici nu trebuie luata “comparatia” literal, stricto sensu, ci doar duhovniceste, in sensul prihanirii de sine, pe linia lui: “celui care i s-a dat mult, mult i se va cere si mai mult va fi batut”.
@ doroteea
HULIREA MAICII dOMNULUI SI A MANTUITORULUI ON OCCIDENT nu numai de necrestini dar si de maj sectele neoprotestante. La asta ma refeream.
Si de multe ori sub masca moralitatii de suprafata se scunde multe. Daca ar fi sa analizam toata scriptura, nu stiu de cate ori gasim cuv. moral. Cam atat.
@ ellaina:
Nu e vorba de a gasi cuvantul “moral”. E vorba de poruncile, minimale, elementare, ale Legii vechi. Asta e morala. Sa nu faci raul, reducand la esenta. Legea noua cere insutit mai mult, dar noi nu mai facem decat formele noi si nici macar fondul cel vechi. Si p. Rafail a explicat ca noi trebuie sa depasim morala, dar nu sa o ignoram, nu sa cadem sub ea, ci sa ajungem cu mult peste.
Cat de bine zice parintele. Ce mai poate fi de adaugat ? cam nimic.
Vedeti d-voastra, poporul nostru, asa cum sublinia si parintele, are vechiul obicei de a da vina pe absolut oricine pentru caderile sau neputintele sale. Asteptam un mare sfant salvator al Romaniei, un conducator bun, bland eventual un ierarh care sa ne ridice din mocirla si care trebuie (musai) sa ne spuna de bine, sa ne laude ca suntem, sfinti, nevinovati,meritam mai mult si suntem deosebiti. Poporul asteapta sa vina marele conducator credincios si curajos care sa spuna raspicat despre evrei, masoni, dusmanii Romaniei si in general despre cat de multa ura au altii pe sfintii de noi. Pe acela il asteptam cu nerabdare. Dar cand Dumnezeu ne trimite cate un slujitor mic sa ne mustre si sa ne arate cine suntem si ce am ajuns, care ne spune raspicat in fata ca suntem de plans si rabdarea Domnului se apropie de final, pe acela il blamam, il suspectam si nu mi-ar fi de mirare ca in viitorul apropiat oricine va mai indrazni sa ne critice si sa ne dea doua palme de trezire (fie el si ierarh) va fi considerat dusman al poporului si tradator. N-ar fi o noutate, s-a mai intamplat in istoria crestinismului si chiar in istoria poporului ales.
Da, este atit de “trueee” !
Imi exprimam odata mirarea in legatura cu anumite virtuti si moralitatea unor popoare straine care nu sunt ortodoxe si noi cu toate ca avem in casa noastra bijuteria credintei ortodoxe, facem niste fapte strigatoare la cer. Multumesc din inima acestui parinte, am fost si sunt de aceeasi parere cu dansul.
Doresc sa mai subliniez inca un aspect foarte pagubos care este larg raspandit in poporul nostru. Exista credinta si convingerea puternica si de neclintit in popor, ca tot ceea ce ni se intampla (rau) se datoreaza faptului ca noi fiind un popor crestin ortodox, automat si diavolul ne lupta mai mult si ne face rau, dusmanii ortodoxiei (evident straini) se simt arsi de sfintenia noastra si ne lupta cu inversunare.
Parerea mea este (si le dau dreptate aici adminilor) ca realitatea este cu totul alta. Suntem un popor caruia i s-a incredintat o bijuterie, dreapta credinta ortodoxa. Si pentru ca ni s-a incredintat de Imparatul o asa mare raspundere, de aceea si suntem mai aspru batuti si pedepsiti. Pentru ca daca nu tinem cu demnitate aceasta bijuterie numita credinta ortodoxa, ea ne arde in loc sa ne binecuvanteze. Este adevarat ca pe cei pe care Dumnezeu ii cearta si-i bate,ca un Tata, El ii iubeste. Dar ii poate si dezmosteni si sterge.
Pai “sa nu furi” e un comandament moral. Toate cele 10 Porunci sunt comandamente morale. Morala inseamna COMPORTAMENT (adica “exterior”). Inseamna a nu leza pe aproapele cu actiunile tale, ba chiar si a-l ajuta pe aproapele cu faptele tale (zeciuiala). Cuvantul “moral” nu il gasim, Ellaina, intr-adevar ca atare in Biblie, dar Biblia abunda de comandamente morale!
Dincolo de morala e ce ai in inima. “Nu judecati”, “fiti blanzi…”, “iubiti pe vrasmasii vostri” – de aici incepe, intr-adevar, transcenderea moralei. Dar toate astea nu desfiinteaza Legea (morala). O completeaza. O desavarsesc!
Da, poti avea un comportament bun si o inima seaca: fariseul. Dar asta nu inseamna ca in spatele oricarui comportament bun se afla, de fapt, o inima seaca! Ba de multe ori, un comportament bun repetat imbunatateste si starea inimii!
Ce-i drept, poti avea o si inima fierbinte si un comportament imoral: desfranata, talharul, Zaheu etc.; bref: “ratacitii”, marii “intorsi” (sa fie asta cazul nostru?? Hmm…). Numai ca ei au devenit sfinti doar atunci cand au inceput sa fie SI MORALI! Adica au inceput sa ingaduie inimii lor bune sa se EXprime prin INTREG comportamentul lor exterior.
Deci, cum-necum, tare ma tem ca de “meschina” asta de morala nu scapam!
Ma-ntreb ce s-ar fi intamplat daca acest articol ar fi fost scris de Andrei Plesu!
Ma refer la Comentarii!
@Daniela
Puteti fi sau nu de acord, dar asta nu schimba lucrurile. Iata, eu incerc cat pot sa nu judec pe aproapele meu, si pe cat pot ma asez mereu pe mine in locul altuia si imi dau seama cat de greu este sa fac o judecata asupra faptelor lui. Dar poporul meu sunt eu, pe mine ma judec, caci daca nu ma judec pe mine insumi risc sa pierd calea dreapta si apoi urmeaza sa fiu judecat de Altcineva.
Poate parea bombastic ceea ce va spun, dar da, eu sunt poporul meu. Cand ma intalnesc cu un strain eu sunt romanii, pentru ca acela ii cunoste pe romani prin mine. Si chiar daca eu sunt curat in fata lui, cand acela va va pati ceva din partea altui roman stiu cum se va uita la mine. Cand acel strain va vedea mizeria din jurul nostru in care ne scaldam, chiar daca la mine acasa e curat se va intreba ce e in neregula cu mine.
Asadar fiecare dintre noi va fi judecat in neamul sau. Parca aud, Ia vino incoace tu romanule ca esti din acel neam, ai furat? Ai pizmuit, ai marturisit stramb impotriva aproapelui tau, ai vrut sa moara capra vecinului? Daca ai facut asta dublu ti se va socoti caci vii din acel neam care asa face. Si atunci da, imi judec neamul caci nu ma pot dezice de el, si judecandu-l eu pe mine ma judec mai intai, ca sa nu fiu judecat de Judecator.
Trebuie să avem grijă cum și cât apărăm un principiu. Modul în care o facem poate ieși din hotarele duhovnicescului și pătrunde în domeniul orgoliului.
Judecător desăvârşit nu poate fi decât Dumnezeu.
Poporul nostru va fi judecat după spusa evangheliei. După ce și după cat a primit. Mult a primit, mult i se va cere.
Viața este cea mai înaltă școală. Un ortodox trebuie să ştie că viața este în Dumnezeu și că Dumnezeu este viața, iar şcoala vieții (ca instiutie) este doar biserica.
Fiecare credinţă are ispitele ei. Ori, cele mai nimicitoare de suflet ispite, au ca ţintă tocmai ortodoxia, (pentru ce oferă ea). Poporul nostru se comporta ca un popor căzut din ortodoxie, (în opusul virtuţilor duhovniceşti).
Batjocorirea botezului este ceva înfricoșător.
Mari poveri apasă pe cei ce au responsabilitatea conștientizării acestui popor, (de aceasta). De la mic la mare.
De la ins, la familie, la păstor şi duhovnic.
Toţi vom da socoteală de toate. De la gest şi atitudine la cuvânt și faptă .
Părinţii ce model oferă fiilor ? (părinții fireşti şi părinții duhovniceşti).
Iertare pentru îndrăzneală.
@Dorotea si @Titul L
Foarte Corect!
Vom fi judecati ca NEAM (in intreg) dar si particular – ca parte din intreg, care s-a lasat integrat/asimilat/manipulat!
Cand trasaturile morale (sau imorale) sunt definitorii (in general) si aplicabile si in interiorul tarii, si in afara ei…putem vorbi de un CHIP care atrage dupa sine o caracteristica definitorie, un caracter…dupa care, vom fi judecati si lumeste (de cei din interior sau din ”afara”) si duhovniceste, de Cel Ce Este!
Si, pentru ca suntem asaltati de raul inlesnit si acceptat, generalitatea lui ne face sa dorim moartea vecinului, nu numai a caprei, sa marturisesti stramb, sa furi, sa minti si, cel mai grav – la impietrirea inimii, inchiderea in propria carapace (casa mea, familia mea, patratelul meu);
– mai este un aspect: in afara de morala, care este inceputul si care este sadita (in genere) de/prin educatie si propriul exemplu (parinti, rude, societate…), prin minimalizarea importantei educatiei (familiale si scolare), prin ”educarea” (mai bine-zis reeducarea) data de mass-media, internet, societate, da nastere unor fiinte amorale – indiferenti d.p.d.v. morali, deci agresivi, violenti, capabili de ORICE, in numele buna-starii proprii – deci egoisti notorii….si nu suntem egoisti, noi – romanii?! Eu zic ca DA!
Si Da! Dorotea ai spus exact privind in trecut, traind prezentul si pipaind viitorul (care nu suna bine deloc!) ca marea de martiri care a fost data de poporul asta, s-a datorat lasitatii, compromisului, ingroparii capului in nisip si-a TALANTULUI (crestinismul) care este dat deoparte (cand vine vorba de injosirea, napastuirea aproapelui) pe motiv de judecare stramba (eronata) a lui ”nu judeca, ca sa nu fii judecat” ori ”iubiti pe vrajmasii vostri”;
– iar aproapele, daca a luat-o razna, este lasat sa se suie in capul nostru ca Ivan (cel groaznic), pentru aparare – facand DOAR o cruce mare si-un scuipat in san care este dat pe obrazul aproapelui pentru neimplicare si condamnare la izolare…iar ca bombana sa fie pe coliva, nici macar recunoscuti nu-i facem trecandu-i in calendare – motiv de imbuibare praznicala, nu si de model de urmare, mantuire! Este o boala veche si grea la romani neimplicarea asta cand vine vorba de aproapele…cred ca se datoreaza iubirii excesive de sine si a putinatatii credintei in Dumnezeu! Altfel, nu imi explic cum, ce, de ce!
Va dau un exemplu banal: merg alaltaieri in statia de masina; un amarat (om al strazii) cu niste papornite dupa el, manca un pateu dat de pomana;
-vine o angajata de la REBU si incepe sa-l injure bine de tot si sa-l goneasca, altoindu-l din mers cu maturoiul! Cei din statie, doar se uitau (ca la circ);
-eu – ma iau de ea si-i zic: “dupa ce ca este condamnat sa doarma pe strada precum maidanezii, este la mila celor din jur, este batran…de ce-l mai gonesti si tu?! Ce-ti face? Nici macar nu esti politist care trebuie sa faca ”ordine”;
-stiti ce-a urmat?!
Amaratul a plecat (de frica ei), iar ea (angajata REBU) a venit cu maturoiul la mine si a inceput sa ma goneasca si pe mine (in statie, fiind…) pe motiv ca n-are loc de mine si ca ea vrea sa mature;
-si chiar a inceput sa dea cu maturoiul spre picioarele mele, aruncand de-a valma, chistoace, gunoaie, praf…am pus-o la punct din doua vorbe si am amenintat-o ca daca mai face asa, o sa aiba de-a face cu mine, DIRECT!
Ei…gura nu i-a tacut nici cand m-am urcat in masina, amenintandu-ma fioros si gretos! Ce-au facut romanii mei?! Nu se uitau urat la ea ci, ciudat la mine – ca la o alta ARATARE!
Asta-i Romania mea! Nu cea de la ”romanii au talent” (in a fura, a nu se implica, a avorta, a nu certa cand/cum trebuie) ori ”vocea Romaniei” neauzita d.p.d.v. moral ca, imoral – suntem mari maestrii – emeriti, eventual!
@ Elena Grancea:
Nu va intelegem. Tocmai am explicat ca tradatorii si hulitorii de neam sau oamenii certati cu Biserica nu au niciun drept, nicio cadere sa faca asta (decat in dreptul lor insile), iar duhul in care “mustra” ei caderile neamului, desi nu i-a chemat nimeni sa o faca, nu are nicio legatura cu duhul in care o poate face un preot sau un arhiereu ortodox, in general un om al Bisericii. E un cuvant de trezire si de asumare duhovniceasca, nu de judecata etica, sociologica in sensul secular. Chiar daca Plesu ar spune aceleasi lucruri, pentru noi ar fi necredibil si fariseic, ba chiar o dovada de maxima impostura. Pr. Istrati nu vorbeste insa ca persoana particulara, ci ca preot al lui Hristos, si in aceasta ipostaza este deplin indreptatit sa “strige”, indiferent cum i-ar fi viata personala. Isi face doar datoria de preot.
Nu există poziție, în afara celei arătate (atât de limpede) de admin care să fie şi ortodoxă şi morală.
Va rog spuneti-mi si mie – intrebarea e sincera, nimic “subversiv”! – CARE-I TREABA CU PLESU??
Intreb pt ca eu, in general, nu ma pot opri sa fiu f de acord cu ce spune! Si totusi am vz ca e f contestat – inclusiv de unii apropiati de-ai mei,dintre cei mai…credibili, ca sa zic asa.
Mie – sincer – imi place. Bine, e clar ca e departe de perfectiune: adulterul, povestea cu Kosovo (care, da, e “groasa”…rau! Dar aici trebuia sa ai nerv sa te opui, sa fii intr-adevar un ins deosebit!. Faza cu Institutul Cultural – ce a facut, a sustinut organizatorii expozitiei aleia? Daca da, clar ca nu e in regula.
Mie el imi pare, pur si simplu, un ins “amestecat”, cu bune si rele. L-as defini mai degraba ca pe unul care inca oscileaza intre Cruce si fuga de Cruce. De aici si slabiciunea cu Kosovo, de ex..
Dar nu mi se pare un ipocrit, neaparat, si nici un ins rau intentionat. Mi se pare un om cu talent care chiar vrea sa faca ceva, care pricepe in general cam cum stau lucrurile, ar vrea sa le indrepte, pe alocuri izbuteste, pe alocuri rateaza. Un ins “caldicel” care nu se hotaraste odata sa devina “fierbinte”. Dar nu un imbogatit pe seama altora (talentul lui e real: el nu a scris numai satira sociala, ci si critica de arta, eseuri etc. – e un om cultivat si talentat), nu un hot, nu un turnator. Bref: un om, ca noi toti, cu oscilatii, cu inconsecvente, cu slabiciuni – dar pe care, cel putin, si le asuma si se straduieste sa nu le scape din ”matca’.
Cam asta ar fi “profilul psihologic” propus de mine :)).
Bref, nu cred ca tr respins a priori tot ce zice. Nu mi se pare chiar “ipocrizia pe doua picioare”. N-a fost turnator, din cate stiu, nici “lingau” – sau daca da, in limitele necesitatii. Sigur, nu e ok, dar macar suna a “evitare”, ceea ce la naravurile vremurilor de atunci inca e mult!
Nu stiu, imi scapa ceva? Sincer, eu il urmaresc din cand in cand :-ss, mi se pare f amuzant…si exact! Gresesc?
“(…)omul este chemat sa slujeasca. Cum va fi aceasta?
a)Este chemat sa mearga la biserica, adica sa traiasca in Biserica,care este unirea cerului si a pamantului si sa participe la Sf. Liturghie, care este in Biserica. Sf. Liturghie este o chemare pentru participarea la comuniunea cu Dumnezeu.(…)
b)Sfanta Liturghie nu este simplu o sarcina, ci este oferirea intregii noastre vieti lui Dumnezeu. Slujesc corect si adevarat in Dumnezeiasca Liturghie, inseamna ca intru in duhul Sf. Liturghii. Sf. Liturghie ne arata fata lui Hristos, fata patimitorului Hristos. Hristos S-a golit pe Sine si a luat infatisarea robului. Noi suntem chemati sa luam acest chip al robului Hristos. Smerenia, blandetea, pacea, jertfa si daruirea sunt acele lucruri care este necesar sa fie castigate si sa fie asimilate de catre noi. Atunci participam la Liturghie corect, cand ne angajam in dragostea jertfitoare si chenotica a lui Hristos.
c) Este chemat crestinul sa slujeasca si dupa Sf. Liturghie, in toata viata. Sa slujeasca real si corect in problemele vietii de zi cu zi. NOI, CRESTINII, NU TRAIM DIFERIT IN BISERICA SI DIFERIT IN AFARA EI. VIATA IN AFARA DE BISERICA ESTE CONTINUAREA ATMOSFEREI BISERICII SI A SFINTEI EUHARISTII. MODUL DE VIATA DE PE PARCURSUL INTREGII SAPTAMANI ESTE OGLINDIT IN MODUL IN CARE NE COMPORTAM IN BISERICA, IAR RUGACIUNEA, PE DURATA SF. LITURGHII, SEMNALEAZA MODUL DE COMPORTARE IN VIATA SOCIALA. CEL CARE TRAIESTE ASCETIC TOATA SAPTAMANA, ACESTA POATE SA TRAIASCA LITURGIC SI PE DURATA SF. LITURGHII IN BISERICA.(…)Acela care in lumea lui interioara este slujitor, acesta slujeste cu adevarat si in afara, fata de oamenii din jurul sau. Echilibrat in suflet, este echilibrat si in viata sociala. Cei slujitori “nu pastraeza nimic pt ei insisi. Se daruiesc fara sovaire. Dau totul ca sa primeasca totul. Mor ca sa traiasca. Si toate le ofera in Hristos si pentru Hristos”.(Arhim Gheorghis Kapsanis)
(…)Cei slujitori sunt cu adevarat oameni. Pentru ca slujirea in mod corect este adevarata slujire si daruirea in mod potrivit este adevarata daruire.” (Mitr. HIEROTHEOS VLACHOS – Psihoterapia Ortodoxa)
@ doroteea:
Atunci, ce sa va spunem noi, daca aveti convingeri atat de solide? 🙂 Daca nu doriti sa va opriti, nu va opriti 🙂 Totusi macar ar fi bine sa va opriti, in afara de aparentele extrem de inselatoare despre caracter si biografie, la ereziile si bazaconiile teologice din “Despre ingeri” si mai rau, din eseurile, articolele, prefetele in care elogiaza ecumenismul sincretist, in sensul unitatii si egalitatii tuturor religiilor sau in care face apologia “religiei” Europei si “valorilor” euro-atlantice, fara rest, batandu-si joc de tot ce inseamna patriotism, nationalism, etc. Absolut intamplator, pozitiile sale au fost INTOTDEAUNA in favoarea sistemului si a puterii, iar de vreun an incoace coincid izbitor cu toata linia de propaganda a serviciilor secrete antinationale. Una dintre cele mai recente dovezi:
http://adevarul.ro/news/politica/cazul-victor-ponta-1_5161ef8c00f5182b8594aa78/index.html
Desigur, e tot un accident fara importanta ca in vremea Pietei Universitatii din 1990 si al mineriadei oribile, dumnealui era ministrul culturii lui Ion Iliescu si de partea acestuia. In acelasi timp, se ocupa sa-i livreze la cheie camaradului sau Liiceanu Editura Politica…
Parerea noastra o mai prezentasem, sintetic si aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/01/16/erezii-contemporane-reincarnare-karma-religii-orientale-new-age/comment-page-1/#comment-105315
@doroteea
Scopul nostru de crestini ortodocsi trebuie sa fie sfintirea, dobandirea Duhului Sfant, prin mila Domnului. “Targetul” nostru trebuie sa fie mantuirea.
Eu incerc sa admir vietile si invataturile Sfintilor si, in masura in care ma va milui Dumnezeul nostru Iisus Hristos, sa le aplic dupa putinta mea in ceasta viata.
Este o diferenta semnificativa intre cultura si talentul lumesc si, “cultura si talentul” duhovnicesc al Sfintilor.
Sa luam fiecare seama la noi insine si sa incercam sa discernem duhovniceste care exemplu sa-l urmam.
Preotul este apostolul lui Dumnezeu, este apostolul neamului ortodox si va grai de la Dumnezeu, atata timp cat nu cade in erezie.
Pacatele lumesti ale preotului nu ne intereseaza pe noi. Dar duhovniceste, doar el, prin Biserica Ortodoxa, este singura cale catre mila Domnului si catre mantuire.
Alte cateva referinte, inainte de a reveni totusi la tema articolului, care nu e Andrei Plesu…:
http://www.cotidianul.ro/andrei-plesu-l-a-cadorisit-pe-gabriel-liiceanu-cu-tot-patrimoniul-editurii-politice-209751/
http://scrieliber.ro/2012/09/27/chipul-schimonosit-al-lui-andrei-plesu/
http://www.cotidianul.ro/sorin-iliesiu-il-acuza-pe-andrei-plesu-de-tradare-a-democratiei-173975/
http://www.cotidianul.ro/basistul-plesu-s-a-intors-in-randul-cadrelor-active-188276/
http://www.cotidianul.ro/petre-roman-il-acuza-pe-andrei-plesu-de-plagiat-si-ca-a-fost-turnator-la-securitate-189664/
http://www.cotidianul.ro/cum-au-ajuns-de-tot-rasul-anticomunismul-si-disidenta-lui-andrei-plesu-172991/
http://www.cotidianul.ro/andrei-plesu-ochiul-vigilent-al-curtii-207469/
http://www.cotidianul.ro/hasotti-raspunde-atacului-de-mahala-al-intelectualului-lui-basescu-andrei-plesu-192851/
http://www.cotidianul.ro/cum-i-a-buzunarit-filosoful-plesu-pe-filosofii-sartre-si-adorno-189081/
http://www.cotidianul.ro/plagiatorii-gabriel-liiceanu-andrei-plesu-si-andreea-pora-protesteaza-impotriva-unui-plagiat-188288/
http://www.cotidianul.ro/plesu-il-apreciaza-pe-ponta-210887/
@ admin
Ca cititor constant, imi amintesc ca a mai fost intr-un post un articol care a iesit din turnura duhovniceasca fireasca; or fi ispitele de dreapta, poate. “Ïnfierarile”, de orice natura, nu au un duh bun.
Ref. la postarea 33: Sunteti putin in contradictie, cel putin daca aplicam tranzitivitatea:
http://www.basilica.ro/stiri/serile-doxologia_5442.html
Da, mai, ok – am intrebat! 🙂 Si voi mi-ati raspuns si va multumesc!
Admin., nu am nici o idee preconceputa despre Plesu 🙂 – cu atat mai putin una fixa si de neschimbat! O sa citesc cu mare atentie link-urile – sunt lucruri pe care nu le stiam. De pilda habar n-am avut ca a sustinut mineriada – asta chiar e jalnic :((…
Sigur, @un crestin ortodox’@, se intelege ca talentele intelectuale si mantuirea nu sunt in mod necesar compatibile si ca cea de-a doua prevaleaza in mod indiscutabil! Nu am nimic de obiectat aici. Nu l-am luat niciodata pe Plesu drept model uman! 🙂 Pur si simplu mi se pare ca uneori pune punctul pe “i” intr-un mod limpede si amuzant. Atata tot. Despre restul (adica ce face si ce crede de fapt, dincolo de aparente), din pacate chiar nu prea am citit, recunosc – de-aia am si cerut niste surse de informatie orientative. Nu am stiut ca are conceptii ecumenice, si nici ca deviaza de la dogma. Astea sunt, bineinteles, lucruri grave, rataciri – si sunt de acord ca pun sub semnul intrebarii tot ceea ce spune.
(nici “despre ingeri” nu stiu prea multe, e adevarat… Tin minte doar ca am rasfoit-o intr-o librarie si cum mi s-a parut cam sofisticata si greu lizibila n-am cumparat-o. Dar ce scria acolo, adevarul e ca nu am citit cu atentie…)
@ Constantin:
Nu va cunoastem drept un cititor constant, v-ati remarcat numai azi, tot aici, cu o gluma nepotrivita (si nepublicata). Nu trebuie sa aplicati nicio tranzitivitate, nu vedem cine ne interzice libertatea de constiinta de a fi in dezacord pe unele subiecte (nu e singurul) cu pr. Sturzu sau cu altii de la Doxologia. Avem argumente si le-am expus pentru ca ni s-a cerut o parere. Nu am infierat pe nimeni; asa cum face tocmai domnul ce va este, probabil… idol? Ca si pr. Necula? 🙂 Nu am creat un subiect inca despre asta, dar poate ca o s-o si facem, desigur, in afara Postului, ca sa nu mai fie ispite de-a dreapta, ci doar de-a stanga 🙂 Va dorim post bun pe mai departe! Cat despre “turnura duhovniceasca fireasca”, ni se pare (poate gresim) ca ea trece intotdeauna si prin filtrul discernamantului si se impotriveste deopotriva credulitatii natange (“prostia e pacat de moarte”, zicea cineva), cat si mimetismului snob sau manat de la spate de slava desarta, precum si dilematismului alunecos, oportunist si “orientat”.
Am citit. Incep sa inteleg.
Dubioase raporturi cu autoritatea – de ieri, de alaltaieri, de azi si, probabil, de maine… Dubioase raporturi cu neamul. Un echivoc al vietii care nu justifica radicalismul criticilor.
La el, de fapt, se pune problema LEGITIMITATII, oricat de pertinent i-ar fi discursul. Mda…
Dar sa stiti ca este greu sa deslusesti realitatea in ce il priveste – nu va grabiti sa ii “spulberati” 🙂 pe cei care il admira! Asta pt ca – in afara discursului convingator, aparent rational si f savuros – activitatea lui sta, in general, sub semnul lui “nici usturoi n-am mancat…”. Nu-i asa de usor sa discerni! Si trebuie sa scotocesti un pic inainte.
Soră Doroteea, cu riscul de a fi taxat ca plin de răutate îndrăznesc să spun că nu este de folos să căutăm binele celor ce ei înşişi nu-l caută în tainele bisericii, (dacă au botezul ortodox). Cine încalcă o poruncă, le încalcă pe toate spune Sfântul Vasile cel Mare. Pentru că (zic eu nu sfântul), ce folos că le ţine pe celelalte sau pe cele mai multe dacă prin cea încălcată îl primește pe demonul, îl batjocorește şi vinde pe Domnul său ?. Mila şi Harul Domnului Dumnezeu mântuiesc nu talentele, erudiţia, cinstea, onestitatea, celor ce respectă canoanele lumii “civilizate”, dar încalcă nonșalant făgăduințele sfântului botez și legile ortodoxiei. (Iertare că îndrăznesc să spun că), este de folos să vedem dacă nu cumva apărăm și (unele din) patimile noastre (mai neobservate ) apărând astfel de persoane. Persoana în cauză nu aduce lumină în Hristos ci confuzie ca să nu zic mai mult. Admin a argumentat îndeajuns ca şi alţi fraţi comentatori. Iertare încă odată pentru îndrăzneală.
pt. @Nicolae mirean (si nu numai):
Pai mesajul meu era in acelasi sens… aproximativ.
Dar am si eu o intrebare: cine este ala dintre noi care NU incalca NICI O porunca, frate Nicolae?? Cred ca NICI UNUL. Ergo, in logica mesajului Dvs., automat noi toti, la randul nostru, le incalcam si pe celelalte…nu?
De ce “aproximativ”? Pt. ca mie una nu imi place sa ma grabesc sa judec si sa etichetez oamenii. Nu se duce la Biserica (a propos: persoana in cauza nu e, din cate am inteles, chiar atat de departe de Taine precum credeti…), rezulta: il ocolesc ca pe un ciumat si tot ce iese din gura lui e inselare!
Sigur, am observat cu totii ca lipsa contactului cu Biserica aduce, in general, confuzii in vietile oamenilor. Dar am mai observat, de asemenea, ca nici SINGUR contactul cu Biserica nu rezolva in mod automat problemele si nici nu ne transforma in niste sfinti in devenire. Chiar, propun o dezbatere pe tema: cum e posibil, oare, ca oameni care se duc regulat la Biserica, se spovedesc si se impartasesc sistematic, se roaga neintrerupt etc., sa inchida, pe de alta parte, usa Bisericii (figurativ vorbind) speriindu-i cu criticile si “delicatele” lor observatii pe toti bietii “incepatori” care intra in Biserica si nu se inclina, se misca, stau sau nu stau “cum trebuie”?? Ma refer desigur la simpaticele noastre pensionare care – credeti-ma pe cuvant – au pus multi “amatori” pe fuga! Dar exemplele pot continua…
Cineva – o persoana F. apropiata de Biserica, ca sa nu spun mai mult… – explica la un mom. dat: la Sf. Liturghie Harul “curge” (literalmente) peste oameni. Numai ca nu toti il primesc. Unii sunt deschisi ca o palnie, altii sunt ca o sita, iar altii ca o piatra. Peste acestia din urma Harul aluneca fara sa poata patrunde nici macar un milimetru. Fara colaborarea noastra nu se poate face nimic.
Cat despre cei “departati” de Biserica, cine sunt eu sa ii judec??? Si eu am fost departata de Biserica, si DOMNUL m-a ajutat si m-a intors la EL! Cunosc cautarea asta… Ar fi fost f rau daca oamenii prin care am fost ajutata m-ar fi ocolit ca pe o ciumata si nu ar fi insistat si nu m-ar fi sustinut in intoarcerea mea!! Ei nu m-au judecat. Si nici eu nu etichetez a priori pe toti cei ale caror vieti sunt mai mult sau mai putin departate de Biserica. De ce? Pt simplul fapt ca daca as face-o as ramane complet singura, ba nici pe mine nu m-as mai suporta… Sincer? Pana azi NU AM INTALNIT OM CARE SA NU GRESEASCA! Dar am intalnit MULTI inconstienti care se grabesc sa arunce cu piatra (printre care, din pacate, parca cei mai multi sunt exact credinciosii practicanti, vai!!). Episoadele biblice cu Samarineanul milostiv, cu femeia canaaneanca, cu Zaheu si desfranata CHIAR nu va spun nimic? Cum spunea Steinhardt (citez din memorie): “e-hee, dragii mei, Duhul nu sufla doar unde credeti voi, ci in cele mai neasteptate locuri!”
Am inteles din link-urile indicate de administratori ceea ce de fapt banuiam in ce-l priveste pe A.P. (dar nu cunoasteam proportiile problemei, sa zicem…): oportunismul, frica de suferinta, autoconservarea, un fel de a “cocheta” cu mamona, ca sa zic asa, incercand sa il obtina si pe DUMNEZEU. Va credeti cumva departe de acest gen de ipostaza?? sa intelegem ca ori de cate ori ati observat o nedreptate la locul de munca – de pilda – ati intervenit categoric, chiar daca va riscati propria “piele”?? sa inteleg ca nu ati dorit niciodata o femeie in afara nevestei (stiti, desigur, ca simpla dorinta este adulter in toata regula – si asta n-am zis-o eu, ci Cineva infinit mai mare ca mine)?? Sa inteleg ca de la cea mai frageda varsta v-ati apropiat de Biserica si de Sfintele Taine si nu v-ati mai dezlipit de Ea?? Sa inteleg ca iubiti aproapele cum va iubiti pe Dv., nu judecati, sunteti bland cu inima si v-ati lepadat de sine?? Wow! Daca da, in cazul asta chiar as vrea sa va cunosc personal! Ce rost are sa mai caut prin Moldova sau aiurea parinti induhovniciti…?
Habar n-am, in fond, cum e A. Plesu. Cu siguranta nu e perfect – ba poate chiar departe de perfectiune. Cateva lucruri le respect insa la el (alaturi de cele care nu le aprob): un soi de “alergie” la ipocrizie pe care o recunosc si in mine. Basca – ce-i drept – o serie de patimi (cum bine ati observat) pe care le recunosc si in mine. Numai ca pt acestea din urma nu era nevoie de Plesu ca sa ma oglindesc in ele.
Ori eu nu cred ca DOMNUL o sa lase balta pe cei care chiar IL cauta. Si nici pe cei care iubesc ADEVARUL (pt. ca DOMNUL ESTE ADEVARUL!), chiar daca nu stiu unde sa-l caute! Atunci de ce, ma rog, sa le intorc eu un spate atat de categoric??
Si ca dovada ca nu cred ca DOMNUL l-a lasat – iata un exemplu de text in care eu una, in autentica mea pacatosenie, dar cu marea mila a DOMNULUI nostru, chiar identific un strop din Harul DUHULUI SFANT:
http://atelier.liternet.ro/articol/9431/Andrei-Plesu/Despre-iubirile-fericite.html
Si iata de ce, cu toate belelele lui, eu pe A.P. o sa continui sa-l citesc. Cu un ochi critic, vigilent si, in acelasi timp, mereu ingaduitor. Asa sa imi ajute DUMNEZEU!
@ Nicolae Mirean, Doroteea:
Va propunem sa reluam discutia asta dupa Saptamana Luminata mai bine.
Întru totul de acord admin. Îi cer sorei Doroteea să mă ierte și să fie convinsă (și nu numai dânsa), că dacă ar ajunge să mă cunoască s’ ar sminti negreșit. Sunt un om mărunt și ros de patimi adânci (și nu o spun dorind să se înţeleagă contrariul). Atunci (de va mai dori) îi voi răspunde sorei (la cele mi’a cerut să-i răspund). Cer iretare tuturor.