CRESTINII DE DUMINICA si “comoara” grijilor lumesti/ Parintele Mihail Jar: “OAMENII I-AU INTRECUT PE DIAVOLI CU VICLENIA, TRADAREA SI RAUTATEA! NU STIU CAT NE VA MAI RABDA DUMNEZEU!”

24-06-2012 4 minute Sublinieri

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, a îndemnat, duminică, în predica rostită la slujba de la Mănăstirea “Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, la apropierea de Dumnezeu, vorbind şi despre “creştinii de duminică”, ce merg la biserică doar în această zi, dar în rest se îndepărtează de Dumnezeu.

În predica rostită, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a subliniat că oamenii au vise şi gânduri şi grija pentru ceea ce vor mânca, ce vor bea, cu ce se vor îmbrăca, unde se vor adăposti, dar a subliniat că grija cea mai mare ar trebui să fie dobândirea Împărăţiei Cerului pentru că toate celelalte îşi vor primi apoi răspunsul.

“Dacă analizăm starea noastră sufletească din timpul unei săptămâni omul e preocupat de grija zilei de astăzi, de ziua de mâine. Toată grija, preocuparea să avem ce ne trebuie pentru noi, pentru copiii noştri, pentru colegii noştri. Unde este comoara acolo este şi inima noastră. Să recunoaştem, comoara noastră este grija noastră. Te gândeşti la ceea ce consideri că e mai de preţ, binele nostru şi al celor apropiaţi. Deşi acceptăm cuvântul Domului nu putem să nu ne facem griji. Grija nu ne părăseşte, uneori în timpul liturghiei, sau al rugăciunii, pentru ceea ce va fi mâine sau la anul”, a spus IPS Teofan. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a arătat că grija omului pentru ziua de mâine trebuie să fie legată de Împărăţia lui Dumnezeu.

“Având ca primă preocupare dobândirea Împărăţiei Cerului toate celelalte îşi primesc răspunsul, pentru hrană, îmbrăcăminte, adăpost, loc de muncă”, a spus înaltul ierarh, care consideră că grija exagerată pentru ceea ce se va întâmpla în după amiaza zilei, mâine sau, poimâine, preocuparea excesivă pentru cele pământeşti, este semn de necredinţă sau puţină credinţă. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a mai arătat că trebuie înţeles că încercările şi suferinţele nu au neapărat o conotaţie negativă, că suferinţa aduce răbdare şi nădejde şi că chiar dacă în viaţă apar eşecuri în familie sau la locul de muncă nu trebuie să fie deznădejde.

Totodată, IPS Teofan a spus că nimeni nu poate să slujească la doi domni şi că devii ceea ce slujeşti, eşti dumnezeit (indumnezeit – n.n.) dacă îl slujeşti pe Dumnezeu, iar cei care îl slujesc pe Mamona devin diavolizaţi (demonizati – n.n.).

Înaltul ierarh a mai spus că “creştinii de duminică”, cei care consideră că şi-au făcut datoria dacă merg duminica la biserică şi poate mai ţin şi post miercurea sau vinerea se îndepărtează de Dumnezeu în timpul săptămânii. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a adăugat că cei care procedează în acest fel argumentează că “viaţa trebuie trăită”,“suntem şi noi oameni” sau că “toate ale lumii acesteia să le facem că suntem oameni”. “Avem dreptul la momente de relaxare sufletească, dar să nu ne îndepărteze de Dumnezeu”, a spus IPS Teofan.

Înaltul ierarh consideră că credinţa în Dumnezeu, răbdarea în suferinţă şi slujirea lui Dumnezeu sunt cele care trebuie să preocupe creştinii, şi că apoi se vor rezolva şi problemele celelalte.

Peste zece mii de credincioşi au participat, duminică, la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea “Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” cu prilejul Hramului mănăstirii de un sobor de preoţi în frunte cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Pimen Suceveanul şi IPS Teodosie Tomitanul. La racla cu moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, scoasă de sâmbătă dimineaţă într-un baldachin în curtea mănăstirii, a fost un flux continuu de pelerini care s-au închinat pentru sănătate şi iertarea păcatelor. Potrivit tradiţiei, în noaptea dinaintea acestei sărbători, sute de maramureşeni au dormit sub zidurile mănăstirii. […]

După oficierea Sfintei Liturghii, racla cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a fost purtată pe străzile municipiului într-o procesiune ce va include principalele biserici din municipiu, procesiune la care au participat câteva mii de persoane. Sfântul Ioan cel Nou este protectorul municipiului Suceava, iar domnitorul Alexandru Cel Bun a adus în anul 1402 moaştele Sfântului la Suceava.

  • Crestin Ortodox [Teodor Danalache]:

Grija care ne scapa de griji

Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om. Asa, omul va avea de toate” (Parintele Arsenie Boca). Fiecare pacat aduce cu sine o noua grija, drept pentru care, cu cat va ajunge omul mai impatimit, cu atat el va fi sfasiat de mai multe griji (ingrijorari, temeri). Grija de capatai a fiecarui om trebuie sa fie mantuirea. Cu cat omul se va ingriji mai mult de mantuirea sa, cu atat grijile lumesti se vor imputina.

Cei care se lasa in seama lui Dumnezeu, sunt scapati de griji, El randuind toate cum voieste si cum este mai de folos fiecaruia. “Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi” (I Petru 5, 7). Dumnezeu are grija de implinirea trebuintelor oamenilor, nu insa si a poftelor; daca trebuintele sunt cele ce tin de firea data de Dumnezeu, poftele sunt cele starnite ulterior de oameni, cautand in chip patimas cele peste trebuinta firii. “Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani; nu va da in veac clatinare dreptului” (Psalm 54, 25).

Grija care ne scapa de griji

[…]

Cu cat ne vom ingriji mai mult de cele ale lui Dumnezeu, cu atat Dumnezeu se va ingriji mai mult de cele ale noastre. De aceea, zice proorocul: “N-am vazut pe cel drept parasit, nici semintia lui cerand paine” (Psalm 36, 25). Traind cu nadejde in purtarea de grija a lui Dumnezeu, crestinii arata in viata lor taria credintei. Intorcand spatele lui Dumnezeu, cel necredincios ajunge zdrobit de griji, nestiind ca “in desert se tulbura tot muritorul”.

Autonomia omului, cautata de tot mai multi oameni, este un mare pacat. Munca savarsita din credinta este binecuvantata, pe cand munca savarsita in sine, nadajduind gresit, ajunge zadarnica. Daca munca ar fi cea care ne tine in viata, atunci munca ar trebui sa fie dumnezeul nostru. A se stradui omul peste puteri este o nebunie. Dumnezeu este Cel care ne daruieste toate, iar nu munca in sine. Omul trebuie sa se ingrijeasca numai de ceea ce tine de el, adica sa aiba nadejde in dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu, fara de care nimic nu este cu putinta.

Parintele Arsenie Boca spune: “Daca omul Il va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si a vietii, ceea ce oricum nu e posibil, va avea si atunci cele de trebuinta, insa precum un hot, iar nu precum un fiu, pana ce va ajunge sa nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu se lasa expropriat.”

[…]

INTEGRAL LA SURSA

Diavolul ne lasa in pace!

Pe noi, cei de astazi, slabanogiti de pacate, nu ne mai lupta diavolii, ci patimile noastre. Este cunoscut faptul ca omul devine asemenea lui Dumnezeu sau asemenea diavolului, in functie de cum isi traieste viata. Atunci cand ne asemanam cu Dumnezeu intru Iubire, harul lui Dumnezeu face in noi izvor de Apa Vie, insa cand ne asemanam diavolului, patimile si rautatile alunga de la noi harul Duhului Sfant, devenind astfel izvoare de rautate in noi insine.

Sfintii Parinti spun ca, in vremurile din urma, inmultindu-se pacatele si racindu-se dragostea, calugarii vor ajunge sa traiasca precum mirenii, iar mirenii, precum diavolii.Trairea noastra, “precum Dumnezeu” sau “precum diavolii“, sta in virtutea faptului ca suntem liberi sa devenim ceea ce ne dorim, fii ai lui Dumnezeu sau fii ai diavolului.

In aceasta privinta, parintele Mihail Jar, staretul de la Manastirea Banceni, spune:Am ajuns de i-am intrecut si pe diavoli. Crestinii nostri i-au intrecut pe diavoli, cu trairea lor, cu viclenia lor, cu vrajmasia lor si cu toata rautatea. Nici diavolii nu mai au ce face azi pe pamant. Asta e cea mai mare durere, ca oamenii au inlocuit pe Satana. Tot ce facea Satana, ce ii indemna pe oameni Satana, astazi, oamenii fac singuri. Degeaba, poate multi, il invinuiesc pe el: “Satana m-a indemnat, el m-a pus.” Nu-i de vina el cu nimic, sa stiti. Vinovatul suntem noi, ca asa am ajuns la o stare de viclenie, la o stare de tradare, la o stare de vanzare, la o stare de rautate si atatea ne vin in cap si atatea rele facem, ca nu stiu pana cand ne va mai rabda Dumnezeu. Au toate un capat. Dar pentru noi, crestinii, este ziua despre care spune Domnul: “Eu voi veni cu slava mare!”

Ramane valabil faptul ca “diavolul umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita” (I Petru 5, 8), insa el se napusteste mai ales asupra celor care traiesc bineplacut inaintea lui Dumnezeu, precum vedem ca a fost in cazul dreptului Iov si al tuturor sfintilor. Sfintii sunt luptati cu adevarat de diavoli, pe cand noi, ceilalti, care nici macar nu mai stim ce sunt patimile (duhuri necurate), confundandu-le cu propria noastra libertate-alegere, suntem aproape lasati in pace de diavoli.

In cartea Pateric, gasim scris: Avraam, ucenicul avvei Agathon, l-a intrebat pe avva Pimen: “De ce se razboiesc demonii cu mine?” Avva Pimen i-a zis: “Se razboiesc demonii cu tine? Dar ei nu se napustesc asupra noastra, din moment ce noi facem voia noastra, caci dorintele noastre au devenit demoni si nu ne dau pace pana cand nu le implinim. Vrei sa stii cu cine s-au razboit cu adevarat demonii? Cu Moise si cu cei asemenea lui.”

[…]

INTEGRAL LA SURSA


Categorii

Episcopul Longhin (Parintele Mihail Jar), IPS Teofan, Pagini Ortodoxe, Preoti si duhovnici romani

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

34 Commentarii la “CRESTINII DE DUMINICA si “comoara” grijilor lumesti/ Parintele Mihail Jar: “OAMENII I-AU INTRECUT PE DIAVOLI CU VICLENIA, TRADAREA SI RAUTATEA! NU STIU CAT NE VA MAI RABDA DUMNEZEU!”

  1. Stiu ca nu prea are legatura directa cu articolul dar iata o confirmare stiintifica a ceea ce banuiam si noi:
    “does the internet discourage deep thinking?” http://www.youtube.com/watch?v=L6wB1JZj-CY&feature=relmfu

    Neurologii arata ca internetul descurajeaza gindirea aprofundata, adica reflectia, contemplatia, introspectia, cititul cu atentie. In creier se formeaza tot timpul noi conexiuni neurologice sau se intaresc cele existente prin experientele exterioare, stimuli, antrenament. Dar daca acestea nu exista intr-o anumita directie aceste conexiuni devin din ce in ce mai vagi pina cind se dizolva.

    Stau si ma intreb oare cit de mult ne este afectata rugaciunea, calitativ vorbind, prin faptul ca vreau nu vreau eu stau pe internet cel putin 2-3 ore pe zi si in fata calculatorului mai mult de 5-6 ore. Si vorbim de calculator nu de TV.

  2. Sa ma ierte si inaltul ierarh si voi fratilor, inteleg la ce fel de “crestini” face referire IPS Teofan, dar consider ca nu si-a ales bine “tinta”. Nu poti fi cel descris de parinte si sa mergi duminica de duminica la Biserica, sa tii posturile si toate celelalte, pur si simplu nu poti. Ar fi prea greu, efortul de a fi prezent cel putin o data pe saptamana la biserica ar fi de nesuportat, ca sa nu mai vorbesc de tinerea posturilor sau de participarea la intreaga Sfanta Liturghie. Apoi, se stie ca Duhul Sfant pogoara peste cei prezenti la Sfanta Liturghie, nu are cum sa nu lucreze asupra lor. Ati vazut la slujbele la care rugaciunea parintelui este puternica cati nou veniti lesina? Nu vad cum ar fi posibil sa faci toate acestea fara sa ai ceva launtric, fatarnicia ar obosi in fata a toate acestea iar la un moment dat ispita de a renunta la rolul de fatada ar fi prea mare. Formele fara fond se pot sustine numai cand vrei sa minti pe altii, dar sa te minti pe tine este un efort mult prea mare pentru a tine la nesfarsit.
    Ma inclin insa in fata mustrarilor IPS Teofan, sunt bune chiar daca nu au sustinere reala, pentru ca in felul acesta ne mentinem treji in fata ispitelor lumesti, caci granita catre automultumire se trece repede.

  3. “Diavolul ne lasa in pace!”
    Mai mult, cred, diavolul ne da daruri. Daruri lumesti care ni se intorc in lanturi. Oamenii au primit putere de munca peste fire, stiinta nemasurata. Inainte erau meserii bine stabilte, acum toti se pricep la toate. Si chiar asa este. Timpul petrecut la serviciu s-a marit, apoi urmeaza ciubucurile de dupa program; tot felul de noi stiinte si aptitudini ne deschid tot felul de noi perspective, orice numai sa ne dezlipim mintea de Dumnezeu. Si am auzit oameni clamand acestea ca fiind o binecuvantare, un sprijin adus umanitatii…

  4. Parerea mea este ca IPS Teofan a vrut sa ne trezeasca ! Caci putem lesne cadea in inselare, gandind ca daca mergem la Sfanbta Liturghie, tinem posturile, facem canonul dat de duhovnic, suntem “drepti”…

  5. @ Titus L:

    Au o mult mai mare sustinere (acoperire in realitate) decat ne putem inchipui… Orice duhovnic serios stie ce se ascunde in spatele procentului inalt de participare la slujbe duminical… si cat formalism, superstitie si fatarnicie in credinta se ascunde in spatele “bifarii” unei prezente saptamanale care ne odihneste constiinta si ne si da sentimentul ca putem, la o adica, sa ne folosim de Dumnezeu, ca sa ne ajute in viata, daca tot Ii facem serviciul sa venim la biserica si sa mai facem cate ceva minimal si formal…

    Din pacate…:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/12/15/duhovnicul-si-ucenicul-criza-vietii-duhovnicesti-a-credinciosilor-practicanti-si-pericolul-banalizarii-celor-sfinte-urgenta-iesirii-din-inertie-a-retrezirii-l

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/12/14/taina-spovedaniei-care-este-sensul-ei-adanc-si-cum-putem-risca-profanarea-ei-prin-formalism-si-superficialitate/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/30/arhimandritul-lazar-lumea-inclina-catre-un-crestinism-fals-isteric-cand-inselarea-si-fanatismul-devin-normalitate-in-viata-bisericeasca/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/21/arhim-simeon-kraiopoulos-cum-se-poate-pierde-chiar-si-un-crestin-practicant-ce-facem-cu-omul-cel-vechi/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/09/05/ce-se-poate-face-pentru-tinerii-ortodocsi-de-astazi-cu-parintele-serafim-rose-despre-joaca-de-a-ortodoxia-a-noilor-generatii-narcisiste/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/08/15/duminica-tanarului-bogat-cum-fugim-de-hristos/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/06/nu-putem-sluji-la-doi-domni/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/01/14/despre-pocainta-fatarnicie-si-indreptatirile-legaliste/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/06/18/ce-este-adevarul-un-cuvant-capital-al-sfantului-iustin-popovici-si-o-meditatie-pe-marginea-sa-totul-in-hristos-nu-doar-in-numele-lui/

  6. Imi pare ca este la fel de “imposibil” ca si cu iubirea de vrajmasi.
    Daca acolo omul lupta impotriva instinctului de conservare care i-a fost sadit de Dumnezeu in suflet, aici parca lupta cu “blestemul”/canonul pe care Dumnezeu l-a dat lui Adam: “in sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat”.
    Nu toti asudam la propriu pentru painea pe care o punem pe masa copiilor. Gandesc ca aceste griji/stres sunt “sudoarea” pe care trebuie s-o platim pentru ea.

  7. Cand “racirea” ne cuprinde din toate partile, este usoara caderea de-a dreapta (sau caderea in sus, cum am mai auzit).Incepem sa fim plini de noi pentru ca am facut lucrurile “corect”.”Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele”!De cate ori nu ar fi indreptatit “Iubitorul de oamneni”sa spuna acest lucru si despre noi! “Daca Dragoste nu e,nimic nu e!” Nu este oare aceasta adevarata cauza a necazurilor contemporane?! Riscam sa ajungem sa ne mandrim cu cunostinte vaste,insotite de realizari uimitoare, insa fara nici cea mai vaga urma de traire profunda, autentica si adevarata. Doamne apara si pazeste!

  8. De câte ori, (în mii de forme),
    Am fost în viaţă fariseu
    Enumerând (chiar şi în public)
    Tot ce-am făcut în Dumnezeu ..?

    De câte ori n-am fost contabil,
    Evaluând ce-am dăruit,
    Şi câte fapte (ortodoxe)
    În mod concret am săvârşit..?

    Şi-n câte forme de vorbire,
    M-am folosit de Dumnezeu
    Spre’a-mi “adapta” ortodoxia
    La ţinta şi la scopul meu ?

    De câte ori (prin mii de gânduri)
    Nu am adus justificare,
    Mult risipita-mi rugăciune
    Şi ne’nsemnata mea lucrare ?

    De câte ori (în mine însumi)
    N’am socotit c’am împlinit ,
    Cu gândul, scrisul şi lucrarea,
    Ce Dumnezeu mi-a poruncit ?

    Dar iată, MULTE, mă arată
    Că nu-s decât un fariseu,
    Ce-mi folosesc “credincioşia”
    Spre-a arăta cine sunt eu.

    Că toate faptele acestea
    (De câte ori le’arăt aşa
    -Fie în gând, fie pe faţă-)
    Le’arăt doar spre-a mă înşela.

    Cuvântu’apostolesc mă’nvaţă
    Că, spre-ami spori credincioşia,
    Se cade să-mi arăt tot timpul
    Micimea şi nevrednicia.

    Că de-mi voi pezenta succesul
    Şi cele ce-am înfăptuit,
    Voi fi un înşelat lăuntric
    (Un fariseu şi-un fals smerit).

    Smerenia nu socoteşte
    În nici un fel ce a lucrat,
    Ci totdeauna şi în toate
    Se vede plină de păcat.

    Ea nu ne cântă, nu ne “joacă”
    Nu laudă, nu linguşeşte,
    Nu speculează gând şi faptă,
    Ci’adânc şi sincer se căieşte.

    Smrenia, (dacă se’nvaţă),
    Se’nvaţă doar prin pocăinţă
    (Şi numai prin tăierea voii),
    Trăită sincer în credinţă.

    Sfinţi părinţi din pocăinţă
    Au învăţat tot ce au spus,
    Nu speculând (numai cu mintea)
    Cum este practic în apus.

    Tezaurul ortodoxiei
    S-a adunat prin pocăinţă,
    Pri cruce, sânge şi martiriu,
    (Prin asumata suferinţă).

    Mă înfior şi mă cutremur
    Când simt şi ştiu cât sunt de rău,
    Cât sunt de trufaş înlăuntru
    (De nesmerit, de… fariseu).

    În mine vameşul se roagă
    Iar fariseul se trufeşte
    În funcţie de conjunctură,
    (Chiar când trăiesc duhovniceşte).

    Că-n orice clipă sunt şi vameş
    Dar şi subtillul fariseu
    Ce se bazează pe lucrarea
    (Pe care-o fac) în Dumnezeu.

  9. Pingback: EPISCOPUL LONGHIN JAR (Banceni) vine la Constanta, duminica 10 februarie, pentru a sluji Liturghia si a sustine o conferinta - Razboi întru Cuvânt
  10. Pingback: PS Longhin Jar (Banceni), conferinta COPIII, CALEA CATRE HRISTOS [video partea 1] - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Episcopul Longhin (Mihail Jar), partea a doua a conferintei de la Constanta: COPIII, CALEA CATRE HRISTOS [video si transcriere]. Despre MINUNILE DE LA BANCENI, ECUMENISM, AVORT, ORFANI, TIGANI s.a. - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: PARINTELE EPISCOP LONGHIN JAR (fost Mihail) – INTERVIURI AUDIO cu “tatal” si “mama” orfanilor de la Banceni: COPIII PARASITI, PLANSUL DORULUI PARINTESC SI MINUNILE IUBIRII -
  13. Pingback: Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: "Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: SMOCHINUL NERODITOR si DUMNEZEUL FLAMAND dupa iubirea noastra -
  15. Pingback: EGOISMUL CRESTINULUI - "MORTUL" CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII "NOI"/ Neomenia "ortodoxa” sau Cum fentam "BANALA" MORALA in Biserica?/ De ce nu facem auzit oamenilor GLASUL VIU AL LUI HRISTOS? (Recomandari duh
  16. Pingback: PARINTELE CIPRIAN GRADINARU (Namur, Belgia) – sau RAVNA PENTRU “RAIUL” FRATIETATII INTRU HRISTOS in vecinatatea “Fiarei” europene. Model si inspiratie pentru regasirea COMUNITATII ORTODOXE AUTENTICE, astazi prea-uitate…
  17. Pingback: Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU -
  18. Pingback: Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE… NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU -
  19. Pingback: Interviu cu PARINTELE CIPRIAN GRADINARU din Namur (Familia Ortodoxa): “E NEVOIE DE OSTENEALA SI DE DUREREA INIMII. Tot omul care vrea sa pastreze harul trebuie sa se nevoiasca tot timpul, nu doar Duminica dimineata!“ - Recomandari
  20. Pingback: “CRESTINUL DUPA INCHIPUIRE” si VIATA DUHOVNICEASCA FARISEICA (I): “Majoritatea oamenilor se tem sa patrunda mai in adanc in sufletul lor, ca nu cumva vreun monstru sa iasa din ei… Prefera sa faureasca o imagine inchipuita” -
  21. Geniala afirmatia:

    “Daca munca ar fi cea care ne tine in viata, atunci munca ar trebui sa fie dumnezeul nostru.”, cu toate ca “cine nu munceste, nici sa nu manance” 🙂

    Si, nu numai, inclusiv RESTUL:

    “Autonomia omului, cautata de tot mai multi oameni, este un mare pacat. Munca savarsita din credinta este binecuvantata, pe cand munca savarsita in sine, nadajduind gresit, ajunge zadarnica.

    A se stradui omul peste puteri este o nebunie. Dumnezeu este Cel care ne daruieste toate, iar nu munca in sine. Omul trebuie sa se ingrijeasca numai de ceea ce tine de el, adica sa aiba nadejde in dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu, fara de care nimic nu este cu putinta.”

    Ca “Dumnezeu nu se lasa expropriat.” – cred c-o simt toti cei care au indraznit sa lucreze, ca si cum El, n-ar fi la Carma lumii!

  22. Pingback: PREDICI AUDIO la Vindecarea lunaticului despre FELURILE DE NECREDINTA ASCUNSE SUB CHIPUL CREDINTEI si despre lucrarea ascunsa a vrajmasului prin superstitii, horoscoape, prin increderea noastra in semne exterioare facile -
  23. Pingback: Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE
  24. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  25. Rautatea oamenilor este tot mai mare , la tv la stiri dau numai crime , accidente, furturi, violuri , droguri, proxenetism tot cei mai rau pe Pamantul acesta.O sa fie si un sfarsit al acestor rautati prin a doua venire a lui Hristos.

  26. Pingback: Crestinul contemporan intre MAMONA GRIJILOR PRISOSITOARE, A VOCILOR AMAGITOARE DE SIRENA si LINISTEA DE A NE INCREDINTA SUFLETUL LUI DUMNEZEU. “Drogurile” patimilor lumesti care ne tin despartiti de Dumnezeu | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: LUPUL CU CHIP DE MIEL si… CEI DUPA CHIPUL SAU: “Pe cand la exterior par neprimejdiosi, in interior te rod prin rautatea lor, prin invidie, ura si osandire” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: IATA MIRELE! Oare noi, astazi, cunoastem vremea cercetarii noastre de catre Hristos, “spre pacea” noastra? SINGURATATEA CELUI MAI NEINTELES DINTRE (NE)PAMANTENI si MUSTRAREA DRAGOSTEI RANITE | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: IATA MIRELE! Oare noi, astazi, cunoastem vremea cercetarii noastre de catre Hristos, “spre pacea” noastra? SINGURATATEA CELUI MAI NEINTELES DINTRE (NE)PAMANTENI si MUSTRAREA DRAGOSTEI RANITE. “Hristos trece pe lângă noi, întristat, î
  30. Pingback: O GURA DE RAI (Video). Reportaj cutremurator “In Premiera” despre PARINTELE LONGHIN JAR de la BANCENI, tatal copiiilor parasiti. VLADICA AMENINTAT PENTRU CA SE OPUNE RAZBOIULUI: “Mi-au deschis dosar penal, mi-au cerut sa plec” | Cu
  31. Pingback: DATORIA DE A DUCE MARTURIA LUI HRISTOS IN LUME, PRIN VIATA NOASTRA – Predici (si audio) la DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE: “A crede in Hristos inseamna a-L lua din biserica in relatiile de fiecare zi dintre oameni” | Cuvântul Ortodox
  32. Pingback: SUTASUL si SIMTAMANTUL PROFUND AL NEINSEMNATATII PROPRII: “Nu ne mântuim numai pentru că suntem creştini ortodocşi şi susţinem aceasta în mod intelectual. Luaţi aminte, voi credincioşii, care CREDEȚI CĂ SUNTEȚI DEJA MÂNTUIȚI… Ca
  33. Pingback: DE CE O IUBIM ATAT DE MULT PE MAICA DOMNULUI?/ Care este cel mai mare dar al Preasfintei Fecioare? Parintele Cleopa despre FLAGELUL AMBITIEI NEBUNE DE “A FI IN RAND CU LUMEA”: “Cine se mai osteneste astazi sa alunge ciuma mandriei din in
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare