PS SOFRONIE DRINCEC, MASONERIA SI SCANDALUL “ICOANEI SATANICE” – pictura bizara comandata de Episcopul Oradiei, legata de Catedrala Mantuirii Neamului
Asteptam opinii argumentate, mai ales ale celor cunoscatori in domeniul iconografiei:
- Spinul bihorean: Codul lui Sofronie
de Florin BudeaŞocant: capul Episcopiei Ortodoxe a Oradiei este acuzat de o mână de credincioşi de francmasonerie, după ce a comandat o icoană în care a dispus ca Mântuitorul să fie pictat într-un anume fel. Gestul de binecuvântare din reprezentare aduce mai degrabă cu simbolistica masoneriei.
Povestea pare desprinsă dintr-un scenariu de Dan Brown. Masonii ori, mai rău, sataniştii au lăsat semne chiar în inima Episcopiei Ortodoxe a Oradiei! O icoană a lui Iisus Hristos, comandată de însuşi Prea Sfinţia Sa, episcopul Sofronie Drincec, a inflamat comunitatea ortodocşilor conservatori, fiind la originea unor scenarii de-a dreptul incredibile.
Binecuvântare ori blestem?
Pictura ce îl reprezintă pe Mântuitor se află în anticamera paraclisului Episcopiei Ortodoxe a Oradiei. Lucrarea, realizată în anul 2010, îl arată pe Iisus făcând gestul binecuvântării asupra Apostolului Andrei şi a Prea Fericiţilor Patriarhi ai României: Miron Cristea, Teoctist şi Daniel. Tocmai de la acest gest a pornit scandalul. Tinerii ortodocşi, reuniţi în rândurile organizaţiei ASTRADROM, susţin că felul în care Iisus binecuvântează aminteşte mai degrabă de simbolistica masoneriei, dacă nu chiar de un gest satanist. Degetele inelar şi mijlociu sunt împreunate lângă degetul mare, în timp ce arătătorul şi degetul mic se ridică drept, în continuarea palmelor. Conform tradiţiei icoanelor bizantine, doar inelarul ar trebui să întâlnească degetul mare, în semnul binecuvântării. Ca să fie şi mai rău, pictorul, Gabriel Ursuţ, mărturiseşte pe site-ul său că: „Toată această compoziţie a fost gândită de PS Sofronie Drincec…”.
Episcop mason?
Atât le-a trebuit celor mai vigilenţi apărători ai ortodoxiei. Site-ul ASTRADROM aminteşte de faptul că, încă de la instalarea sa la Oradea, despre Episcopul Sofronie Drincec s-a zvonit că ar face parte dintr-o lojă masonică. „Acum a pictat la catedrala eparhială o icoană cu reprezentări masonice. Atât icoana cu Învierea Mântuitorului din Catedrala de la Oradea, cât şi faptele, îi dovedesc «crezul» şi «trăirea» ortodoxă a «călugărului atipic», după cum spunea despre sine episcopul din Bihor”, acuză cei de la ASTRADROM. Anca Avram, preşedintele asociaţiei tinerilor ortodocşi, spune că ştie de materialul apărut pe site-ul organizaţiei, material pe care aceasta şi-l asumă. „Ştim cine este autorul materialului, dar momentan nu dorim să-i dezvăluim identitatea”, a declarat Anca Avram.
Mister cu repetiţie
Ca şi cum nu ar fi destul tot ce-au spus tinerii ortodocşi, analizând lucrările pictorului Gabriel Ursuţ, „Spinul bihorean” a mai descoperit câteva lucruri interesante. Există în portofoliul artistului icoane ce îl reprezintă pe Iisus Hristos, binecuvântând aşa cum cere erminia ortodoxă. Şi totuşi, gestul binecuvântării, aşa cum este reprezentat pe bederniţa arhierească a Episcopului Sofronie, realizată de acelaşi pictor clujean, este identic cu cel din icoana de la care a pornit scandalul. Dacă, în ceea ce priveşte pictura, mai poate fi vorba de o greşală, imaginea repetată pe accesoriul ţinutei înaltului ierarh ridică şi mai multe semne de întrebare. Situaţia este cu atât mai ciudată cu cât surse din interiorul Episcopiei Ortodoxe a Oradiei spun că Sofronie Drincec a supravegheat personal lucrările de pictură şi „a intervenit de câte ori a crezut el de cuviinţă”.
„Nu vă priveşte”
„Spinul bihorean” a solicitat, oficial, Episcopiei Ortodoxe a Oradiei un punct de vedere cu privire la aceste suspiciuni. După trei zile de meditaţie, reprezentanţii Episcopiei au răspuns cu un comunicat de presă care nu face decât să insinueze că întreaga poveste, chiar şi dorinţa redacţiei de a aduce o rază de lumină în această controversă, este o diversiune. Comunicatul nici măcar nu neagă bănuielile coform cărora PS Sofronie Drincec ar fi mason.
„Problemele de ordin dogmatic, liturgic şi canonic ale Bisericii nu se discută în piaţă. Pe cale de consecinţă, demersul dumneavoastră este sortit eşecului. Diversiunile nu vor reuşi niciodată să influenţeze viaţa şi misiunea Bisericii lui Hristos Mântuitorul”.
Aşadar semnele de întrebare rămân. La fel cum pictura comandată de PS Sofronie va dăinui şi ea peste ani, punându-i pe credincioşi în faţa aceleiaşi dileme: „A fost sau n-a fost?”.
Patriarh mason în toată regula
Miron Cristea a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1925 – 1939. Francmasoneria recunoaşte azi că fostul patriarh şi regent al României a fost unul din membri ei cei mai de vază.
„Nu e bine”
„Spinul bihorean” l-a consultat pe cunoscutul artist plastic Cornel Durgheu cu privire la „corectitudinea” icoanei de la care au pornit discuţiile. Fără să ştie despre ce icoană e vorba, artistul orădean a spus că ipostaza în care a fost pictat Iisus Hristos nu e conformă tradiţiei. „Este ieşit din canoane. Poate fi o confuzie. Un artist care ştie nu are voie să greşească”.
Ortodoxia şi masoneria
Biserica Ortodoxă condamnă masoneria ca doctrină, ca organizaţie şi pentru metodele sale de lucru, considerate oculte. Textele bisericeşti reproşează masoneriei că îşi invită adepţii să renunţe la credinţă şi la adevărul relevat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Biserica spune că masoneria promovează „o morală laică”, respingând ideea educaţiei religioase şi cea a predestinării omului la viaţă spirituală eternă. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună in lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Practicile de cult ale masoneriei sunt comparate de creştini cu cele ale misterelor precreştine. Tradiţionaliştii ortodocşi critică şi internaţionalismul masoneriei, subliniind că biserica a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor. Teoretic, niciun preot sau ierarh ortodox nu are voie să devină membru al masoneriei.
Dezvinovăţiri
- Astradrom:
Pana unde vreti sa ajungeti, preasfintiilor voastre?
Episcopul Sofronie Drincec nu vrea sa discute dogmele ortodoxe in public
In urma anchetei facute de ziaristul Florin Budea de la saptamanalul “Spinul Bihorean”, Episcopia Oradiei sustine ca imaginile si comentariile aparute pe internet cu referire la insemnele oculte reprezentate in icoana Mantuitorului sunt diversiuni, iar “problemele de ordin dogmatic nu se discuta in piata”. Sa intelegem ca dogmele Bisericii Ortodoxe sunt secrete?
Pictorul Gabriel Ursut sustine ca pictura este canonica si “toata aceasta compozitie a fost gandita de PS Sofronie Drincec”. Alti pictori si canonisti ortodocsi sustin ca icoana nu este canonica.
In icoana de pe bedernita episcopului oradean se gasesc aceleasi insemne ca si pe icoana cu pricina.
Desi i s-a cerut o explicatie oficiala, PS Sofronie evita sa dea un raspuns public referitor la apartenenta sa la masonerie.
Nota noastra:
Erminia lui Dionisie din Furna este destul de clara in ceea ce priveste cum trebuie facut de iconari semnul binecuvantarii:
Cum sa infatisezi mana care binecuvanteaza: cand faci o mana care binecuvanteaza, nu impreuna cele trei degete, ci numai degetul mare si inelarul; degetul de-al treilea, cel numit aratator, si cel din mijloc fac impreuna numele IC: caci aratatorul arata semnul I, iar degetul de alaturi, incovoiat, arata semnul S; degetul cel mare si inelarul, ce se impreuna piezis, si degetul cel mic, fac laolalta numele HC; caci asezarea piezisa a degetului mic, pe langa inelar, face slova H, iar degetul mic insusi, fiind el incovoiat, arata prin aceasta slova S: asadar, prin mijlocirea degetelor se alcatuieste numele IC(HC).
Dionisie din Furna, Carte de pictura, Ed. Meridiane
Cu toate ca indicatiile sunt clare, totusi se pot gasi reprezentari vechi in care mana care binecuvanteaza nu apare deloc astfel, ci ca si cum cele trei degete sunt reunite, iesind in relief doar aratatorul si degetul mic, reprezentari pe care le-a invocat si pictorul iconar G. Ursut in apararea sa:
Ar fi bine ca cineva mai in tema decat noi sa se pronunte cu privire la acest subiect, pentru ca, daca este nepermis si blasfemiatoriu sa se foloseasca insemne masonice in icoane este, de asemenea, regretabil sa incurajam psihoze ale identificarii semnelor satanice sau masonice acolo unde nu ar fi cazul.
Legaturi:
- PS Sofronie si-a luat cumva doctoratul in monofizitism?
- Povetele unui calugar prigonit de PS Sofronie, PARINTELE MACARIE DE LA STANA DE VALE: “Iadul nu este modern”
- PROTEST FATA DE ABUZURILE EPISCOPULUI SOFRONIE AL ORADIEI: Scrisoarea deschisa a Consiliului Parohial Sfanta Treime din Oradea pe marginea presiunilor exercitate asupra parintelui paroh Florin Puscas
- IMPORTANT! – Memoriul Laicatului Ortodox Roman catre Sfantul Sinod referitor la apostazia celor doi ierarhi ortodocsi
- Scrisoare către membrii Bisericii Ortodoxe Române -16 iulie 2008
- Laicatul ortodox cere repudierea publică şi în scris a faptelor săvârşite de ierarhii Nicolae Corneanu si Sofronie Drincec
- Slujitori ai literei sau ai duhului?
- Incepe prigoana dinauntrul Bisericii asupra parintilor anti-ecumenisti?
- SOFRONIE INCHIZITORUL
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@ Ina
Corect spus! nici eu nu cred ca e vorba de vreo icoana de inchinare lucrarea de față… din cate am dedus, e pur si simplu o istorioara legata de construirea viitoarei catedrale adica tablou votiv… Nu are caracterul unei icoane de inchinare din moment ce apar persoane realist pictate…
@Tudor:
Pentru agresivitate repetata si gratuita si pentru limbaj suburban (in comentariul catre @ opinei), de aici incolo nu mai puteti comenta la noi.
@Vasilica:
E deja obositor sa tot explicam faptul ca nu TRECUTUL in sine intereseaza la dl Ursut, ci daca el are in continuare acele conceptii si daca e de acord cu ideile bizare ale amicului de la Romanian Cremation.
Nu a zis nimeni aici, niciodata, ca nu e voie sa ai cunoscuti sau relatii de prietenie cu oameni de alta religie. Ce spuneti nu are nicio legatura cu ce se discuta aici, si la fel este si observatia referitoare la capacitatea noastra de a picta icoane. Pur si simplu nu e relevant, asa cum nu sunt relevante nici restul observatiilor despre catedrala sau cantarile sectarilor!
Avertizam ca e ultima oara cand mai traducem din romana in romana propriile noastre afirmatii. Daca vor mai fi comentarii care contin exprimari licentioase sau interpretari aiuristice, nu isi vor mai gasi locul aici.
@ Adrian Iuga
Sigur sunteti preot ? Imi cer iertare, dar modul in care va exprimati nu va recomanda ca atare …
Poate sunteti grabit, dar un semn de punctuatie din cand in cand (o virgula sau un punct) le-ar face mult mai usoara viata celor care doresc sa va inteleaga punctul de vedere.
Asta in cazul in care, bineinteles, va si intereseaza acest lucru (anume sa mai inteleaga si altii ceea ce vreti sa spuneti si sa se si foloseasca, eventual, de spusele dumneavoastra, nu doar sa ii “mustrati” pe administratorii site-ului).
@ Vasilica
Mai citeste inca o data ceea ce am scris (daca poti si stii sa citesti romaneste).
@ Lucian
In primul rand tin sa-ti spun ca ma bucur ca putem discuta cum se cuvine si ca rostul acestor comentarii este de a lamuri anumite aspecte legate de ceea ce se poate sau nu reprezenta in iconografie, cu privire la tabloul religios de fata. Totusi aceasta bucurie imi este umbrita de faptul ca am gasit aici si puncte de vedere superficiale, cautandu-se nod in papura sau folosindu-se un limbaj pe alocuri chiar descurajant, dezamagitor. Am sa incerc, in schimb, acum, sa revin la ceea ce am inceput sa discutam, precizand ca si eu sunt de acord cu tine in cele ce ai scris.
Accentuez ca, pe baza interpretarilor care se fac, pornind de la reprezentarea de fata, nu este normal ca un episcop sa fie acuzat de satanism, masonerie, etc. chiar daca pictura comandata de el nu este conforma cu anumite aspecte din iconografie.
Si pentru ca vorbeam de tulburarea duhurilor ANUMITOR oameni, care se pare ca a continuat, citind mai departe, putem concluziona ca daca omul este bine asezat sufleteste nu se tulbura decat daca nu se mai gaseste in adevar, daca se indeparteaza de adevar. Hristos mereu a fost “spre caderea si ridicarea multora”, fiind piatra de poticnire sau de inaltare pentru oameni. Si iata ca prin El se descopera “gandurile din multe inimi”.
Sectarii, ereticii sunt astfel, prin definitie, tulburati si nu e de mirare ca pentru ei icoanele nu le creaza o atmosfera de pace. Problema insa se pune, de ce unii oameni se tulbura intr-atat, fie ei si preoti, cand, spre exemplu, discuta despre cazul de fata?
Pe de alta parte, ca un raspuns la ce s-a mai discutat aici, sa ascultam ceea ce ne spune un “iconograf de suflete”, care a stiut sa coboare cerul pe pamant.
“Dragă” Părinte Adrian Iuga – dacă nu vă lezează acest dragă, bineînţeles! – nu ştiu ce vă face să “reacţionaţi în asemenea măsură”, dar se pare că aţi pierdut din vedere un mic amănunt, un mic text, o vorbă care se citeşte şi în Biserică:
“fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită”.
Păi chiar dumneavoastră recunoaşteti când folosiţi cuvintele “asemenea măsură” că, de fapt, aţi depăşit măsura! Care masură? Păi masura duhovnicească a îndreptarii în Duh ce se impunea propriei atitudini pentru corecţia unui frate rătăcit. Altfel, orice schimb de replici, fie el discuţie ori vorbărie, e de pomană, ba chiar de pomană către vicleanul (să nu fie!).
Până la urmă nici nu contează ce aţi argumentat, atitudinea dvs a indus sminteală, fie că v-aţi controlat această atitudine, fie că nu – în ambele situaţii aţi luat “Insuficient” astăzi la examenul on-line de Pastorală!
Şi, by the way, rugăciunea aceea de care făceaţi pomenire chiar ar putea avea efect: (Psalmul 50) “ Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine” (cu m mic!).
Doamne ajuta!
Interesante comentarii! E foarte posibil ca pictorul tabloului-icoană să nu fi fost rău-intenţionat, ci doar într-un moment al devenirii sale artistice in care nu este pe deplin edificat asupra tradiţiei iconografice bizantine. Nu spun acest lucru defaimându-l. Nu! Ci observând starea generala din iconografia româneasca care, ca şi muzica psaltică de altfel, se află într-o perioada de recuperare a tradiţiei. Cert este ca ne-am cam obişnuit cu lucruri facute de mântuială în multe domenii bisericeşti (nu vorbesc aici de cele din afara Bisericii!), însă acest lucru e şi el un pacat! Cu privire la compoziţia imaginii, indiferent ce este, as avea o intrebare : oare cui oferă PF Daniel catedrala? Căci după cum se vede n-o oferă Mântuitorului, ca alti ctitori! Oare o ţine pentru preafericirea sa?
PS: Apropo si de reîmpărţirea Mitropoliei Clujului. Oare cum de toate i se intâmplă PS Sofronie, admirabil “creionat” de “artistul cuvântului” Radu Preda intr-un articol postat şi pe acet sit!?
@ nikos d.:
🙂 🙂 Foarte tare observatia.
E o pura coincidenta 🙂
Pictura nu poate constitui un motiv de dezbinare, de acuzatie cum ca ar fi mason. Sigur ca ar fi trebuit pictata corect, fara sa lase loc la interpretari, dar nu e un fapt atat de grav. Daca s-ar fi pictat mainile din fata, nu ca si cum ar fi binecuvantat pe cei din lateral, ar fi trebuit sa fie fara echivoc. Caci binecuvantarea arhiereasca se da celor din fata, nu din stanga si dreapta.
Iar PF-ul ar fi trebuit sa daruiasca Mantuitorului catedrala.
Acestea sunt si opiniile unui pictor.
Acuzatiile nu ar fi cu totul nefondate, dar nu consider ca e corect sa fie intemeiate pe aceasta pictura.
Revin cu un comentariu intarziat. In primul rand, multumesc celor care au lamurit problema binecuvantarii cu doua maini. Nu am avut ocazia sa vad un episcop binecuvantand cu doua maini, iar reprezentarea lui Hristos binecuvantand cu doua maini mi-a scapat, fiind mai rara. Acea fresca de la Sopocani, spre deosebire de icoana pe care o discutam, nu are nimic nefiresc. Aici insa, din cauza alegerii si a unei reprezentari atipice a mainilor care binecuvanteaza, reprezentarea are ceva fortat. Nu stiu daca iconograful fost rocker a ales in mod deliberat sau poate inconstient un gest de binecuvantare ambiguu, asemanator cu gestul rockerilor si satanistilor. In orice caz, ar fi trebuit sa evite ambiguitatea, mai ales ca nu are scuza ca n-a auzit de semnificatia satanista a gestului. Chiar daca exista precedente in icoane vechi, totusi contextul cultural actual este de asemenea natura ca nu acelea ar trebui luate ca exemplu.
Totusi, asa cum au mai remarcat si alti comentatori, mai grava este problema compozitiei: in loc sa ofere macheta bisericii catre Hristos, ctitorii ii intorc spatele. In cel mai bun caz, se poate spune ca PF Teoctist si PF Miron stau cu fata la Sf. Andrei. PF Daniel, asa cum bine a spus cineva, pare ca vrea sa tina catedrala pentru el. Sf. Andrei intoarce spatele Mantuitorului pentru a se intoarce spre PF Daniel, care sta cu spatele la el, incat pare ca-l bate pe spate. In schimb, iata un exemplu bizantin:
http://intranet.arc.miami.edu/rjohn/images/Byzantine/Virgin%20&%20Jesus%20in%20Hagia%20Sophia.jpg
Sf. imparat Justinian ofera Hagia Sophia, iar Sf. imparat Constantin ofera Constantinopolul catre Pruncul Iisus si Maica Domnului. Ne dam seama de aceasta din inclinarea usoara a capetelor si trupurilor lor, din directia aparenta in care privesc si din intinderea mainilor cu darurile catre Pruncul Iisus.
Referitor la aceasta dilema a semnului binecuvantarii lui Dumnezeu, exista un capitol in Erminia picturii bizantine (atribuita lui Dionisie din Furna- vezi ce a spus mai sus Lucian) ce se chiama “MANA CA SEMN AL BINECUVANTARII”, in care se spune(citez):”Cand zugravesti mana binecuvantatoare,NU UNI CELE TREI DEGETE IMPREUNA, ci impreuneaza numai degetul cel gros (policar)cu degetul (inelar) care este langa cel din mijloc, pentru ca degetul (aratator)cel drept si indoirea degetului (mare)mijlociu, insemneaza numele lui Iisus, fiindca degetul cel ce sade drept il insemneaza pe I, iar degetul cel indoit, care este langa el (il insemneaza pe C(=S).
Iar degetul cel gros si degetul (inelar), care este cel din mijloc, care se intalnesc si se impreuna unul cu altul, si indoirea degetului mic, care este aproape, insemneaza numele lui Hristos,pentru ca alaturarea degetului gros, care se face impreuna cu degetul (inelar), cel de langa cel din mijloc, arata litera X(=H), iar degetul cel mic, care este aplecat, inchipuie (litera) C(=S), prin care arata numele XC, adica Hristos.
Si pentru aceasta Ziditorul a plasmuit intr-acest chip degetele palmei omenesti, cate sunt de ajuns ca sa arate numele acesta (in prescurtare).”
Avand in vedere cele citate in manualui pictorului de biserici consider ca nu este loc de interpretare referitor la cum se face sau cum se reprezinta, ASA SE REPREZINTA SI NU ALTFEL, este jenant ca pictor,(de altfel foarte talentat) sa cauti diferite justificari ca altii asa au facut, ca ai vazut si la altii mai vechi ca au facut asa…etc, din cate stiu examenul pe care il dau pictorii la comisia de pictura pentru autorizare are la baza acest manual, aceasta erminie, manual ce este acceptat si aprobat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, restul comentariilor sunt de prisos.
Un pictor.
Degetele unite, veti vedea in erminii, reprezinta numele lui hristos si am sa va spun, degetul cel aratator reprezinta litera I iar degetul mijlciu indoit reprezint litera C (deci IC-Iisus) si degetul inelar unit cu cel mare reprezinta litera X, degetul mic indoit reprezinta litera C (deci XC-Hristos) sunt cazuri in care degetul mic atinge si el pe cel mare(degetul) si cel mijlociu de-asemenea. Semnul satanic este asa daca ati mai vazut(am vazut pe unde am mai fost): satanistii ating cu degetul mare falangile cu numarul trei(prima falanga a mainii) in timp ce aici degetul mare abia atinge varful degetelor, ca sa lamurim crestinismul este vechi de 2000 ca si intemeiere pamanteasca iar ca intemeiere divina din veci, in timp ce satanismul este o RELIGIE NEOPAGANA deci aparauta dupa omogenizarea comunitatii crestine.
In al doile, raspund nelamuririi cu MAINILE BINECUVANTAND: Toti arhiereii binecuvateaza cu ambele maini, acestia fiind hirotoniti prin succesiune apstolica, iar Hristos, care este din veci Arhiereul Cel Mai MARE nu poate sa binecuvanteze cu ambele mainii? De la El a venit acest binecuvantat semn ca asa a plasmuit Domnul Dumnezeu mana omului ca sa poata binecuvanta in numele Lui!
Multumesc pentru ascultare! Domnul fie cu voi! Amin!