NEAM BOICOTAT. Opinii de pr. Constantin Necula, Catalin Sturza, Adrian Papahagi, Mihail Neamtu si altii/ REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE E INVALID. Suntem in minoritate. Totusi, 4 milioane de români au votat pentru valori crestine. CE URMEAZA DE MAINE?/ Declaratia de presa a liderilor CpF (Video): „Există o parte acestui popor de patru milioane care a trecut peste campania de dezinformare”

Pr. Constantin Necula: NEAM BOICOTAT

Cifrele sunt limpezi și fiecare le va folosi pentru a argumenta în felul ce-i convine. Am văzut deja reacția unor vectori de imagine aplaudând cu o mână și cu cealaltă postând pe facebook, sursa cea mai de preț a diseminării unei manipulări vrednice pentru o cauză politică adevărată. Ne-am testat și am ieșit pozitiv la ură și preconcepții, la greață prin privire la sexualitatea celuilalt, la mediocritate și vulgaritate, la incultură politică. Constat că cea mai boicotată ne-a ieșit conștiința. Unii din copiii creștini ai Bisericii mele au ieșit din abstracția boicotului. Alții, asemeni unor adolescenți care le știu pe toate, au spălat vase, au curățat cartofi, au făcut baie de aburi și au aplicat orice în încercarea de a-și trăi Duminica așa cum o fac mereu. De fapt, adepții boicotului nu au făcut decât ce fac mereu Duminica. Se afundă într-o credință personală și îl reduc pe Dumnezeu exact doar la ce cred ei că este, un Dumnezeu al oportunismului detailat până la aroma de cafea și fumul de țigară.

Nespălații pe creier au acuzat spălații. Acuzele lor dovedesc că sunt mult mai grave fisurile din conștiința noastră decât simpla provocare și menținere a unui boicot. Motivarea, construcția unei atitudini neloiale pentru cultura democratică a fiecărei persoane implicate în procesul gândirii nu a contat și nici nu va mai conta deloc. Par că și-au anulat apartenența la Biserica Ortodoxă, și probabil că vor face un spectacol media din asta, o serie de personalități culturale, media, de scenă ori film, membri ai colectivului larg al divertismentului românesc. Acesta este cel mai mare câștig al Referendumului, probabil, identificarea unei majorități declarativ creștine care nu știe Crezul. Bine că nu au avut azi de mers la vreun Botez ori Cununie… Cum ar fi rezonat cu ceea ce scrie Crezul mintea lor născocitoare și hrănită din profunzimile boicotului. Un boicot care folosește exact aceluia pe care acuzau că-l slujim ceilalți, votanții. Liderul unui partid care a promis un Referendum și l-a dat, a promis UE un Nu și l-a oferit, a dovedit încă o dată că știe mai mult decât autointitulații politicieni că politica se înrudește, temeinic și pentru mine definitiv, cu cea mai veche meserie din lume – cum le place să zică.

Unii se întrebau dimineața cât a crescut peste noapte procentul de participare. Nu, creștinii României nu v-au provocat la un exercițiu de hoție cum v-ați obișnuit și cum jurați că va fi și acesta. Nu boicotul vostru și nici pompieristicii observatori ai unor partide au făcut să fie corectă participarea la Referendum. Cum mai pot crede eu în obiectivitatea unui partid și ai observatorilor lui când de la început au acuzat de fraudă un act în a cărui organizare nu creștinii și nici ceilalți, votanții, sunt implicați? Unde mai pui că la nivel local, același partid, i-a dăruit voturile câștigate de un candidat al său membrului unui partid de la putere prin redistribuire, socotind aceasta moralitatea întruchipată.

Pe bune, ca votant n-ar fi trebuit să mă întrebe dacă vreau să le ofer celuilalt, dacă nu cumva ceva mai mult decât o obligație m-a făcut să dăruiesc votul omului lor? De fapt, înțeleg acum că nici nu contează. Votăm, boicotăm ori amerizăm pe lacuri de gudron toxic, credem că ținem de același neam, de aceeași populație matură și gata să mergem mai departe în vot. Cred că de fapt facem parte din Neamul cel mai ciudat al Planetei numită democrație. Neamul lu’ Boicot. Că de fapt ați testat pe noi noua baterie de voturi, alcătuită științific din manipulare-minciună-boicot. V-a ieșit. Se dovedește, a câta oară, că nu ne cunoașteți și că în încercarea de a descoperi un adevăr, unii dintre noi chiar sunt gata de orice anulare de sine. Voi puneți-vă în valoare, creați-vă omul nou- al politicii corecte- suntem aici  în calitate de martori că tot ce-am spus, prin voci oficiale, se va împlini întocmai.

Duminica e pe sfârșite. Poate că nici nu va mai fi niciodată o Duminică reală. Nu, n-am să mă mai gândesc în timpul Liturghiei cum vă boicotați sufletele, m-am dezlipit de această datorie. Știu. Nu mi-ați cerut-o niciodată, dar mi-au trebuit zilele acestea să înțeleg. De fapt nu ați cerut Bisericii nimic. Ea v-a oferit mereu, ca o îndrăgostită, iubitului ei – sau, mă rog, definiți cum vreți cuplul, e liber – tot ceea ce ținea de boicotarea răului din voi, din viețile voastre. Nici măcar nu mai e nevoie să ne prefacem de-acum. Știm fiecare încotro ne îndreptăm privirile, care este drapelul sub care slujim. Criza de lideri politici amendată, insistența timp de 30 de ani pe toate greșelile reale ori închipuite ale oamenilor din Biserică și mai nou din tot ce o mărturisește, utilizarea diasporei pe post de marotă a politicii liberale până când s-a dovedit prea legată de cultura de Acasă ca să nu înțeleagă cultura Înstrăinării în care trăiește și multe, multe altele, sunt motivul unor procente mici, dar importante.

De azi creștinismul românesc a intrat în minoritate! Cerem să fim tratați ca atare! Iar prima cerere, rețineți, este aceea că familia este alcătuită din bărbat și femeie. Nu, nu pentru că un Cod Civil, care va fi diluat în 3 ore într-un Parlament dezorientat, va mai scrie sau nu că vorbim despre aceasta în chip moral, ci pentru că oricât de multă hârtie învelește cadavrul ciopârțit al anatomiei umane, ea rămâne legată de bărbat și femeie.

Neam boicotat, nu o dată, de-a lungul istoriei, am ajuns performanța teribilă de a ne boicota de noi înșine, de propria natură și naturalețe. Crucile din cimitire vor spune, cândva, arheologilor viitorului că și în acest Neam au trăit familii. Dacă nu ne-om boicota cimitirele, transformându-le grabnic în autostrăzi.

Cristina Popescu: Revizuirea Constituției nu a reușit, prezența cetățenilor la vot fiind una redusă – 20%.

Asta nu înseamnă că românii doresc gay-marriage -scorul prognozat de 90% in favoarea căsătoriei bărbat-femeie se poate extrapola în linii mari la nivel național- dar înseamnă că referendumul a fost un eșec.

Deși ar fi multe de zis, acest eșec trebuie internalizat și digerat pentru a obține o radiografie corectă.

Aș puncta, acum, doar câteva idei: deși au avut și ele un rol important, acțiunile opozanților de a asocia referendumul cu Dragnea sau intoxicările și fentele puse în circulație în legătură cu întrebarea supusă aprobării ori isteria fraudei la vot nu au fost, din punctul meu de vedere, cauzele majore ale eșecului.

Chiar dacă au fost mijloace frauduloase de comunicare, ele intră în logica unei campanii în care partea interesată urmărește un anumit obiectiv și sunt permise câtă vreme nu se săvărșește vreun delict: la război ca la război.

De asemenea, nu se poate pune eșecul pe seama abuliei partidelor politice: când se pornește la drum cu un demers cetățenesc, inițiatorii trebuie să se aștepte și la posibilitatea ca partidele să nu considere că acel demers este și miza lor; bun, va fi un moment al adevărului, dar trebuie să fie pregătiți și pentru această ipoteză.

Cauzele majore sunt altele (cred eu):

În primul rând, deși nu sunt de acord cu gay marriage, românii nu au avut sentimentul urgenței acestei probleme. Atenție, nu discut de (in)utilitatea revizuirii, ci despre faptul că nu a existat sentimentul vreunui pericol, al unei necesități stringente, al unei amenințări.

Evident, unii știm că atunci când pericolul va fi devenit fățiș, fie va fi prea târziu pentru acțiune, fie deja mulți vor fi prea anesteziați de reeducare; acest tip de rău lucrează insidios.

Și ajungem la punctul doi: pentru a face lumea conștientă de miză, e nevoie de organizare și infrastructură de comunicare a zonei conservatoare, capabile să transmită mesaje pe scară largă în societate; până să viseze la partide politice relevante electoral, conservatorii ar trebui să se organizeze la nivel de societate civilă, să creeze asociații, să țină școli de vară, conferințe, rețele de voluntari, să construiască site-uri cu vizibilitate mare, edituri; să facă munca de educație asiduă și constantă în societate; să coopereze și să se coordoneze cu actorii instituționalizați (Biserică, culte); să treacă prin șlefuirea adaptării la colaborarea între grupuri cu unele poziții diferite dar care pot trage într-o singură direcție pe diferite aspecte punctuale etc.

Câtă vreme nu avem capacitatea de a ne transmite mesajul către straturile profunde ale societății și la nivel general, iar nu limitat la câteva segmente active, micuța mișcare conservatoare autohtonă nu poate deveni relevantă.

Poate acesta să fie momentul nașterii unui nucleu al viitoare mișcări conservatoare.
S-au legat prietenii și s-au consolidat rețele informale în perioada asta. E păcat să nu fie exploatate.

Până nu își cultivă mesajul acolo unde adversarii deja reeducă prin propriile rețele ONG și prin influență în media și stat, conservatorii nu pot spera la un partid.

O remarcă, așa cum s-a văzut din exterior: inițiativa a fost gândită destul de bine tactic vorbind, la început, pentru că a vizat organizarea referendumului odată cu alegerile parlamentare din 2016. Lebăda neagră a fost impracticabilitatea Legii 3/2000, ceea ce a dejucat strategia.

Acum, în aceste condiții de amânare, erau două șanse (nu mă refer la varianta implicării partidelor în campanie): fie varianta oportunistă – încurajarea ducerii referendumului odată cu europarlamentarele (unde s-au pierdut doi ani în amânări mai mergeau 7 luni); fie calea mai grea – transformarea celor doi ani de răgaz oferiți de amânările perpetue ale revizuirii în doi ani de campanie de informare; ceea ce nu s-a putut face în cele două săptămâni dinaintea votului se putea încerca în doi ani – și nu mă refer aici la conducerea CpF, ci la toți cei care au susținut/sprijinit/s-au asociat la acest proiect.

Lucrul bun? Am avut ocazia să vedem dându-și jos măștile pe majoritatea acoperiților “dreptei” din zona civic-intelectuală sau publicistică. Am verificat și noi, încă o dată, cum arată “Trădarea cărturarilor”, ca să citez titlul unei cărți. Îi putem da la o parte de acum.

Dar am văzut și câțiva “drepți” printre intelectuali, care au salvat prestigiul breslei riscând-ul pe al lor. Și un politician care a părăsit un partid pentru asta. Și un regizor cunoscut, care cred că a riscat foarte mult pentru cineva din branșa aia.

Acestea fiind spuse și cu speranța coagulării unei structuri civice conservatoare cu acest prilej (eșecurile pot demobiliza dar uneori pot și mobiliza), să urăm bun venit războiului cultural și în România.

Eu o să intru într-o scurtă perioadă de câteva zile de reflecție și reculegere.

Catalin Sturza: Câteva gânduri răzlețe la încheierea votului

Accept și acceptăm rezultatul votului democratic – în fapt, despre asta a fost vorba de la bun început. Despre a permite acestui Referendum să se desfășoare. Și despre a lăsa poporul să decidă. Poporul a ales – a votat, după ultimele estimări, în mod covârșitor DA, însă Referendumul nu va fi validat, deoarece nu s-a realizat cvorumul. S-a depășit, totuși, pragul celor trei milioane de semnatari ai inițiativei cetățenești. Pentru tabăra „DA” neprezentarea e o înfrângere, pe care o acceptăm cu fair play.

Pentru creștinii din toate cultele care au susținut Căsătoria între un bărbat și o femeie: nu este prima dată în istorie când mulțimile l-au ales pe Barabas. Iar istoria Creștinismului a început cu o mare înfrângere. Pe care Hristos a transformat-o, mai apoi, într-o victorie. Să avem încredere în înțelepciunea și mila Celui de Sus – iar prima lecție este, pentru mine, cea a pocăinței noastre în plan personal.

Pentru agnosticii care au susținut Căsătoria între un bărbat și o femeie: am stat de vorbă cu mulți dintre dvs. în acești ani. Ați dat dovadă de mult bun-simț fie pentru că ați susținut definiția milenară a Căsătoriei, fie pentru că sunteți conștient de pericolul reprezentat de ideologia neomarxistă și vedeți deja efectele acestei ideologii în țări mai „avansate” pe acest drum. Un drum care duce, în istorie, spre totalitarism. Lupta cu aceste ideologii nu se rezumă, în fapt, la un Referendum – ea e o luptă pentru apărarea libertăților noastre fundamentale, o luptă de zi cu zi.

Pentru creștinii care au stat acasă: Referendumul nu a fost nici „despre Dragnea”, nici „despre politic”. Peste cinci ani nimeni nu va mai ști cine a fost Dragnea, dar toată lumea își va aminti de acest Referendum. Referendumul a fost, în fapt, doar între noi și conștiința noastră. Fiecare a ales după conștiința lui și a fost pus în aceste două zile față în față cu conștiința lui.

Pentru românii din Diaspora care au făcut cozi la secțiile de votare: Mobilizarea dvs. a transmis un mesaj foarte clar pentru cine are urechi de auzit. Mi-au scris, în aceste zile, prieteni din Diaspora care mi-au zis că erau sătui să mănânce propaganda comunismului pe pâine în cei 45 de ani de comuniști; nu se așteptau să ajungă să mănânce propagandei corectitudinii politice pe pâine și în țările civilizate unde au ajuns. Mulți dintre amicii mei din Diaspora mi-au spus că am avut o șansă reală – care nu se mai întoarce.

Pentru cei din comunitatea LGBT: Referendumul acesta a fost despre Căsătorie și despre clarificarea și protejarea definiției acesteia în Constituție. Am văzut deja în alte părți că instituția Căsătoriei poate fi „extinsă”, diluată și, în fapt, deformată în multe feluri – nu doar prin „extinderea” (în fapt, redefinirea) către persoanele de același sex. Dacă am purtat o luptă, am purtat-o pentru a apăra ceva fundamental. Și pentru a trasa o linie în nisip în fața ideologicului – nu pentru a ofensa ori speria pe cineva.

Pentru propagandiști și activiști: Alarmele care au sunat că acest referendum „restrânge drepturi” sau limitează „ce face omul în dormitor” au fost abuzive și mincinoase. Ca să nu spun: iresponsabile și periculoase. Au speriat niște oameni că inițiativa cetățenească ar fi împotriva lor când, în fapt, ea nu a fost nici o secundă împotriva lor. Dacă această nevalidare a Referendumului e în vreun fel o victorie – ce valoare are o astfel de victorie obținută prin manipulări și minciuni? Orientate chiar ÎMPOTRIVA celor pe care pretindeți că îi apărați?

Pentru „progresiști”: ați decis să boicotați și, în fapt, să delegitimați cele mai importante două instrumente ale democrației – Referendumul și votul. În plus, ați spus, mereu, că tema Căsătoriei nu e relevantă, deoarece „nu are efecte imediate”. Prin asta, ați arătat că societatea românească trebuie să meargă doar „la bara din față”. Oare cum sperați să puneți pe agenda publică și să treceți, în viitor, teme care nu sunt despre mărirea pensiilor sau a salariilor? Și când veți propune astfel de teme, cum le veți apăra și promova – tot prin sloganistică, sofisme și minciuni?

Tot pentru progresiști: iar dacă veți spune că tema Căsătoriei „nu a fost de interes public”, oare de ce tema parteneriatelor civile, care e mult mai minoră, dacă pot spune așa, decât tema Căsătoriei, ar fi de interes public? În special cu un vot, cel mai probabil, covârșitor DA care arată o poziționare majoritară împotriva ei? Și oare de ce orice temă „progresistă”, în general, ar prezenta vreun interes pentru agenda publică a românilor?

Pentru partidele politice și politicieni: cu câteva excepții notabile – Titus Corlățean, Daniel Gheorghe și alți câțiva – nu v-ați asumat, în fapt, tema și ați jucat alba-neagra. Pe sistemul: „să dăm bine și în fața alegătorilor conservatori din afară, dar și în fața elitelor progresiste de la Bruxelles”. De câte ori poate să țină un astfel de joc? De câte ori poate să meargă un astfel de urcior la apă?

Pentru BOR: creștin fiind, nu mă consider separat de BOR. Văd Biserica nu ca pe o instituție, ci drept „corpul mistic al lui Hristos”, din care toți creștinii fac parte. Sunt, însă, câteva lecții de învățat de aici. O catehizare mult mai serioasă pe tema familiei se impune pe viitor – ca să nu spun: un an sau doi de catehizare continuă și de promovare a temei familiei ar fi condus, poate, spre un cu totul alt fel de rezultat, azi.

Pentru intelectualii publici care au lansat cele mai jenante minciuni și dezinformări cu privire la Referendum: știu, sunt doar un mic și umil publicist. Însă, în ochii acestui mic și umil progresist, v-ați pierdut ORICE credibilitate. Poate veți scrie lucruri inteligente, poate veți scrie lucruri valoroase estetic. Totuși, în ochii mei, nimic din ceea ce veți mai scrie sau publica în viitor nu mai are vreo valoare, cel puțin, nu din punct de vedere moral. Pentru că prin ceea ce ați făcut în aceste săptămâni v-ați pierdut ORICE legitimitate morală.

Pentru agențiile de publicitate și business-urile care au scos filmulețe grotești cu minori și care au promovat pe site-urile proprii sofismele și manipulările cele mai ieftine: oare publicul dvs. e format din activiști și propagandiști? Sau e format din familii foarte „tradiționale”? Puteați să tăceți, nu v-a întrebat nimeni. Dar ați ales să treceți drept „cool”. Nu, NU ați fost cool; și prin ceea ce ați făcut ați jignit oameni. And that’s no good news for business, dacă mai țin eu bine minte ce scrie în manualele de marketing.

Pentru organizațiile pro-familie: apreciez, susțin și voi susține pe mai departe lupta dvs. Este absolut inacceptabil și incalificabil felul cum au încercat unii dinte propagandiști să vă eticheteze drept „ultraconservatori”, „iliberali” și „naziști”. Așa cum este inacceptabil să numești familia și valorile familiei și ale demnității umane drept „naziste”. Unul dintre motivele pentru care am intrat în luptă a fost exact acesta – e un derapaj grav al democrației când un astfel de discurs cu privire la familie și la valorile ei își face loc în mainstream, în piața și viața publică.

Pentru cea mai mare parte a mass-media – ca la punctul de mai sus adresat intelectualilor publici, doar că legitimitatea morală nu o aveați, de la bun început.

Și un ultim cuvânt. Un prieten observa că, la cifrele estimate pentru final (încă nu le am) suntem undeva pe la 20% din cei peste 18 milioane pe listele oficiale, adică undeva la undeva la 4 milioane. Însă sociologul Barbu Mateescu spunea de curând că probabil suntem în tară, în mod real, la vreo 14 milioane e. Iar 4 milioane din 14 ar însemna undeva la 28%. Văzut astfel, referendum aproape de prag, dar, totuși, nu acolo, nici așa. În orice caz, 4 milioane care au rezonat la aceasta temă nu e puțin din punct de vedere politic. Nu e ca și cum nu existam, totuși. E mult peste ce pot USR, Cioloș și Cernea et comp sa adune in mod pozitiv. Așa că mi se pare grotescă sărbătoarea USR de parcă ar fi repurtat vreo victorie. Victoriile se repurtează la alegeri, nu se câștigă prin boicot.

Lucian Cirlan (fb):

Pentru clasa politica (inclusiv PSD) cel mai bine ar fi ca acest referendum sa eșueze (de la sine). Nimeni nu-si dorește un nou competitor (conservator) in piața politica. Le place politica “tradiționala”. Vor avea mai putine bătăi de cap la Bruxelles.

Acum înțelegeti de ce guvernul PSD a dat 2 zile pentru referendum? Daca sambata seara ar fi fost 10-12% astazi s-ar fi mobilizat. Cum nu a fost cazul, putem si noi sa măsuram adevarata forța de mobilizare politica a Bisericii (generic vorbind). Daca vor fi in total 3,5-4 milioane de voturi, cultele religioase si-au făcut treaba. Asta e limita lor de mobilizare politica, plus câteva procente de boicot “creștinesc” si confuzia întrebării. Pur si simplu nu ai cum sa scoți 6 milioane la vot pentru o tema consensuala si fara o “amenințare” directa (căsătoriile gay).

Anghel Buturuga:

Observatii preliminare

Intr-un fel sau altul suntem undeva pe la 20% din peste 18 milioane oficial, adica undeva la undeva la 4 milioane.

Sociologul Barbu Mateescu spunea de curand ca daca suntem in tara 14 milioane e bine. 4 milioane din ar 14 insemna undeva la 28%. Aproape de prag, dar, totusi, nu acolo.

In orice caz, 4 milioane care au rezonat la aceasta tema nu e putin din punct de vedere politic. Nu e ca si cum nu existam, totusi. E mult peste ce pot USR, Ciolos si Cernea et comp sa adune in mod pozitiv.

Ca sa nu se inteleaga ca vand gogosi sau altceva, reiau ce am spus: AM PIERDUT. Si nu doar ca am pierdut, dar infrangerea asta are o importanta simbolica echivalenta cu intrarea precipitata si cumva explicitata intr-o noua era ostila crestinilor.

***

Desi nu suntem totusi chiar putini cei care am votat, desi exista o majoritate clar conservatoare pe teme etice care a ramas silentioasa, dupa acest referendum suntem o minoritate. Simbolic, ca perceptie, dar si concret, suntem cei care am pierdut.

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe

Mai sunt câteva ore în care puteți vota pentru ca măcar familia să nu fie ideologizată, după ce am pierdut școala și media.

Dacă acest referendum este validat, copiii voștri mici (al meu are deja 19 ani, nu mă mai tem) vor scăpa, poate, preț de un deceniu, de îndoctrinarea sexomarxistă. Dacă nu va avea cvorum, de luni va porni tăvălugul.

***

Un gând frățesc către toți concetățenii homosexuali, printre care și mulți cunoscuți, colegi, prieteni sau foști tovarăși de bătălii politice: suntem cu toții oameni și cetățeni ai acestei țări, nu vă urăște nimeni, așa cum vi s-a repetat.

Vă îndemn pe toți cei care veți fi votat DA la referendum să îi îmbrățișați pe frații noștri cu alte preferințe sexuale cu dragoste creștinească și să le explicați că nu avem nimic cu ei, dar că instituția căsătoriei privește strict un bărbat și o femeie care pot (măcar teoretic) să aibă copii ÎMPREUNĂ.

Am înțeles în această lună că trebuie gândite inițiative legislative care să nuanțeze dreptul de succesiune pentru persoanele de același sex care aleg să trăiască împreună. De asemenea, trebuie concepute documente notariale simple și cuprinzătoare, prin care aceștia să poată fi solidari așa cum își doresc, în fața legii, la spital sau în alte circumstanțe.

Cu toate acestea, nu cred în parteneriatul civil. El ar relativiza căsătoria bărbatului și femeii care aleg să fondeze o familie, să perpetueze viața și să-și crească copiii. Dacă s-ar institui parteneriatul civil pentru persoane gay, ar fi discriminatoriu să-l interzicem celor straight, și atunci am avea două tipuri de căsătorie, deci primul și-ar pierde sensul.

***

Le mai spun ceva prietenilor gay: aveți grijă să nu fiți anexați și folosiți ideologic, ca vârf de lance împotriva libertății de credință și expresie a creștinilor sau a altora. Noi, creștinii, vă privim ca persoane unice și demne. Noi nu vă reducem la opțiunea sexuală, fiindcă pentru noi sexul nu este o obsesie, ca pentru ideologii sexomarxiști; aceștia, însă, vă instrumentalizează ca grup și vă reduc la o etichetă ideologizată, ceea ce vă afectează demnitatea, întrucât nu sunteți priviți ca indivizi, ci ca masă de manevră. Sub pretext că vă apără drepturile, ideologii stângiști urmăresc de fapt să limiteze libertatea de credință și conștiință a altora. Vă folosesc, așa cum s-au folosit bolșevicii de muncitori, pentru a-i disloca pe cei care îi încurcau în adevăratul lor proiect: cucerirea puterii cu orice preț.

***

Sper că s-a demontat minciuna că acest referendum e al PSD. PSD se mobilizează doar pentru accesul la banul public.

A fost un referendum cetățenesc, demonizat profesionist de elite bine antrenate în terorism intelectual (și plătite pentru asta) și nesprijinit în mod real de partidele politice (și nici chiar de Biserici prea mult, din câte pot observa).

***

Poate că, măcar după acest referendum, BOR va înceta să mai investească în ziduri și în relația cu PSD, și se va ocupa să zidească creștinismul în oameni și să sprijine societatea civilă creștină, nu partide cleptocrate.

Dacă nu, în 10 ani bisericile pe care s-au ostenit să le ridice vor fi goale, iar în 20 de ani vor deveni discoteci (că pentru muzee sunt prea urâte).

***

Mă bucur că va înceta minciuna “majorității creștine” din România (folosită ca sperietoare de neototalitari și ca autoamăgire de către Biserici). Până la sfârșitul zilei, ne vom fi făcut recensământul, împreună cu frații greco-catolici, romano-catolici și evanghelici, și măcar știm câți mai luăm valorile creștine în serios, asumându-ne riscul mărturisirii și neajunsul de a deveni obiectul urii și disprețului “toleranților” de profesie.

***

În fine, nu am tras încă concluziile. Mai e timp. Mergeți și votați, sau faceți cum vă îndeamnă conștiința! Eu mi-am făcut datoria față de propria conștiință, cu toate riscurile marginalizării și stigmatizării.

Aceasta e credința mea, altceva nu pot să spun. Am vorbit și mi-am eliberat sufletul.

Stiripesurse: Mihail Neamtu, analiza votării: „Suntem la începutul unei noi etape în România”

Felicitări tuturor celor care ați mers la vot! Ați sacrificat 5 minute din viața dumneavoastră ca să vă spuneți un punct de vedere cu privire la această valoare cardinală. Știați foarte bine ceea ce știau și primarii, că acest vot nu aducea nimănui un ban în plus, nu aducea beneficii materiale nici celor din partide sau celor aflați în structuri ecleziastice, așa că dumneavoastră, cei care ați coborât ați făcut-o fără să fiți mobilizați pe vreo rețea ci numai din pricina glasului conștiinței.

Cei care n-au fost la vot, e foarte important să mergem în continuare. Votul este esențial. Votul este un semn că te implici și vei dormi liniștit mâine seară pentru că probabil știi că peste 5-7 ani copiii tăi te vor întreba despre ce s-a întâmplat astăzi.

Felicitări și mai ales respect, Diaspora! Procentual, deocamdată, diaspora are un vot mai important decât ceea ce găsim acasă, fapt ce ne obligă să facem câteva analize pe care le voi face diseară la TVR și la Rareș Bogdan.

În primul rând astăzi nu trebuie să renunțăm să-i încurajăm pe cei care n-au apucat să meargă la vot. Pe de altă parte trebuie spus că, da, probabil în jur de 3 milioane de oameni au socotit această temă esențială. Cine vrea să disprețuiască aceste 3 milioane, să o facă. Există alte voci care spun că a fost o risipă. Eu cred că a fost un moment esențial pentru că acesta ne arată cum se așează societatea românească. E limpede și pentru mine ceea ce știam de o vreme încoace: pentru prima dată în România au apărut forțe politice care refuză asocierea cu mesajul religios. Pentru prima dată în România există forțe politice care asumă agenda progresistă pe față.

Eu cred că PSD-ul a slăbit foarte mult motoarele după întâlnirea de la Bruxelles. A hotărât în mod tacit să boicoteze acest referendum. Eu nu am văzut nici o mobilizare în zone care sunt tradițional PSD-iste care să mă pună pe gânduri. Am văzut voturi importante venite din Bihor, venite din alte județe unde există o puternică prezență creștină, dar n-am văzut voturi în zona Teleorman, de pildă, ca să ni se spună că acest referendum a fost al PSD-ului.

Avem PSD-ul care nu s-a implicat. Avem un președinte, Klaus Iohannis, care nu s-a dus la vot până la această oră. Avem un șef de partid precum Dacian Cioloș care nu s-a implicat. Și avem un Dan Barna care a fost activ în boicotul acestui referendum.

Evident în România trebuie să observăm că războiul cultural între progresiști și conservatori se adâncește. Sunt unii care vor să ia voturi și de la unii și de la alții. Sunt alții care se așteaptă să întărească baza secularistă, să intensifice războiul cultural exact de mâine. Probabil că vor fi jubilații pentru că, nu-i așa, agenda conservatoare nu a avut parte de sprijinul politicului.

Ceea ce este important este că în aceste 30 de zile unii cu ceilalți ne-am redescoperit. Am văzut care sunt lucrurile ne unesc și am văzut că avem capacitatea de a mobiliza milioane de români într-o direcție care este spirituală. Există alții care se vor bucura că în România secularismul prinde teren și este limpede că prinde teren. Unii vor crede că România are viitor cu această retorică a diviziunii între sexe, unii vor crede că România are viitor prin sabotarea nu numai a unui referendum, ci a ideii de familie și chiar a ideii de unitate sau uniune naturală între bărbat și femeie.

Mă bucur că aceste milioane de oameni au ales să iasă la vot pentru că așa au crezut, nu pentru că așa li s-a spus.

A căpătat relevanță ateismul în România? Dacă o nouă generație de tineri formați în școlile din Cluj, din București crește astăzi fără idealurile generației noastre, dacă o nouă generație crede astăzi că e mai mult de învățat de la Karl Marx decât de la Iuliu Maniu și această informație ajunge la liderii spirituali din România, atunci s-ar putea ca ceva din această lecție să producă schimbări.

Cei care au votat la Londra nu vor să se mute la Moscova, însă cei care au votat la Londra sunt sătui de propaganda și de isteria sexomarxiștilor. Excesele pe care le vedem în grădinițe și în școli când se fac intervenții în sufletul copiilor și brutale expuneri de stiluri de viață alternativă în fața unor copii de clasa a IV-a sau a V-a au provocat reacția diasporei, care este una semnificativă.

Suntem la începutul unei noi etape în România. Există o oficializare a poziționărilor seculariste, există oameni care au spus clar că ei vor să voteze cu agenda LGBT-istă sau cu agenda progresistă. Există însă și această sumă de oameni, undeva între 3 și 4 milioane, care își dorește o reprezentare.

Nu înseamnă că dacă acest referendum nu se validează nu a avut sens. Este în primul rând un referendum legitim și nu înseamnă că acesta este sfârșitul. Este începutul unei noi etape, care presupune noi strategii și noi tactici.

O înfrângere cât o victorie

În 2016, prezența la vot a fost de 40%. Acum toate partidele, dar mai ales PSD și PNL au sabotat referendumul. Au vândut meciul, cum s-ar spune. USR a fost clar pe contra și s-a mobilizat extraordinar pentru un boicot. Șeful statului a sfidat inițiativa cetățească și a stat ca un laș ce este acasă.

Acum, au venit la vot aproximativ 20% din numărul celor înscriși pe liste. Cam 3,5 milioane de oameni, deci jumătate din cei care, așa cum am vazut în 2016, se implică civic, prin participare la vot. Vreau să spun că aceste 3,5 milioane de oameni înseamnă enorm în ecuația politică. Pentru că sunt cei activi civic, cei ce simt românește, cei ce înțeleg destul ca să priceapă pericolul globalizării marxiste. Masa asta încăpățânată este o forță extraordinară. Pe ăștia nu i-a prostit propaganda antiromâneacă, antinațională și internaționalistă. Ăștia nu sunt votanți PSD. Simpatizanții PSD și PNL au stat acasă, ca și mulți alții îndoctrinați de noul marxism dizolvant.

Înfrângerea de azi este totuși o mare victorie. Știm câți suntem. Știm că în fibra noatră a românilor mai este ceva bun, sănătos și puternic. Ca în Sodoma și Gomora, unde nu mai existau 10 drepți…
Nu suntem pierduți. Ba chiar suntem salvați. Avem pe ce construi. Avem o armată ferm motivată să lupte contra curentului antiromânesc.

Și marele merit al coagulării acestei armate este al Bisericii Ortodoxe Române. Biserica s-a arătat că este vie și activă. Chiar dacă o mare masă de ortodocși declarați și-au trădat Biserica, tot e o victorie. Nici o organizație politică sau civica nu poate măcar visa că are acum sprijinul a 50% din numărul celor ce sunt activi civic. Ei bine, Biserica are. Are 3 milioane de români ce cred în valorile tradiționale ale românilor.

Deci, să zâmbim! Să vedem partea plină a paharului.
Suntem destui ca să-i spulberăm pe toți. Să-i trimitem în viitor la coșul de gunoi al istoriei.
Rămâne să vedem cum ne putem organiza, ca să le dăm fiori și facem din această înfrângere onorabilă o mare victorie.
Până la urmă ar trebui să le mulțumim că ne-au dat posibilitatea să ne numărăm, să ne știm potențialul.

Dan Borș, senior LS

Dan Diaconu:

Azi e ultima noastră şansă: putem să facem istorie sau să cădem, ca atâtea alte ori, sub istorie. Până acum ne-am lamentat că am fost în bătaia vântului, că jocurile majore au fost făcute peste capetele noastre considerate mereu insignifiante. Acum este pentru prima şi ultima dată în istorie când ni se oferă posibilitatea să ne trasăm singuri destinul.

Ignorând acest referendum nu faci altceva decât să-ţi ignori propria suveranitate, să te auto-condamni la pieire. Nu-ţi voi spune că tu şi copiii tăi vor deveni obiect al agresiunii şi hărţuielii continue, chiar dacă acesta va fi primul efect. Îţi voi spune însă că nu faci altceva decât să-ţi semnezi condamnarea la moarte. Nu te vei mai numi român, ci sclav, fiinţă nedemnă, bună doar să slujească, să facă ceea ce-i cer stăpânii.

Ai primit dreptul să votezi, drept care timp de aproape 50 de ani le-a fost refuzat părinţilor sau bunicilor tăi. Ignorându-l nu faci altceva decât să semnalizezi că n-ai nevoie de el, că, la o adică, îţi poate fi confiscat. Şi aşa se va întâmpla!

Înainte de a lua decizia laşă de a nu participa întreabă-te ce-i mână în luptă pe cei care-ţi spun că e bine să stai acasă. Absolut toate argumentele lor sunt false. Ţi-au spus că e o afacere de-a lui Dragnea. E o minciună! Ţi-au spus că lucrurile sunt clare şi o căsătorie la noi nu poate fi decât între un bărbat şi o femeie. Din nou minciună! Asta e stipulat în Codul Civil, lege care poate fi schimbată cu o majoritate simplă. Te-ai întrebat de ce ONG-urile lor umblă pe la „Ministerul Educaţiei” încercând să introducă forţat educaţia sexuală şi ideologia genului în programa şcolară? Te-ai întrebat de ce toate acele ONG-uri – agresive înainte – joacă acum rolul „minoritarului deprimat”? Te-au intoxicat cu un slogan cretin: „că iubirea nu se votează”. Cine te cheamă să votezi pentru iubire sau nu? Familia, într-adevăr, se întemeiază pe iubire, dar vorbim despre un mod de organizare socială. Întrebarea de la Referendum nu este despre iubire, ci despre organizarea socială. Mai vrei familie? Dacă te abţii însemnă că nu mai vrei deoarece surogatul care ţi se propune nu-i nimic altceva decât desfiinţarea familiei. Asta nu ţi-au spus!

Întreabă-te acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, dacă cei care te manipulează ţi-au spus cum au transformat societăţile pe care le-au bombardat cu teoriile lor abrutizante. Ţi-au spus că-n scurt timp în ţările care-au adoptat căsătoria homosexuală va fi interzis să spui „el” sau „ea”? Ţi-au spus că asta deja se întâmplă acolo în mediul corporatist şi că pentru faptul că eşti normal şi preferi să-i spui femeii „ea” şi bărbatului „el” poţi să-ţi pierzi slujba şi să te alegi cu procese? Ţi-au spus cum sunt târâţi copiii pe la manifestaţiile gay? Ţi-au spus cum arată orele obligatorii de educaţie sexuală? Ţi-au spus că şi-au întins mâna mult prea lungă chiar şi asupra religiei? Poate nu eşti credincios, nici eu nu dau afară cu credinţa mea, dar parcă n-aş accepta să-mi fie reinterpretate credinţele în linia noii teorii a genului.

Ţi se spune că s-au cheltuit nişte bani inutil. E ticălos. Referendumul s-a făcut la iniţiativa a 3 milioane de oameni care au semnat. E un act cât se poate de democratic. Iar banii pentru organizare oricum s-au cheltuit. Pentru că aşa e în democraţie.

Refuzând să mergi, alegi o societate totalitară. Vei fi strivit de valul tenebros care se va abate asupra ţării. Dacă eşti om normal, pur şi simplu nu vei mai putea trăi. Vei fi permanent agresat, vei trăi mereu sub teroarea unei ideologii nenaturale, care-ţi va fi impusă cu forţa pentru a te putea conduce mai uşor către sclavie.

Ştiu că eşti convins că deţii adevărul absolut, dar fă un minim efort şi vezi dacă nu cumva eşti spălat pe creier, Nu-i nicio ruşine în asta, oricine poate pica în capcană, iar eu mă întreb deseori dacă sunt sau nu spălat pe creier. Şi, pentru verifica acest lucru, fac o o treabă cât se poate de simplă: investighez propriile mele crezuri şi văd dacă într-adevăr sunt ale mele sau nu cumva sunt unele dibaci „inserate” prin metodele lumii de azi(publicitate, influenţare, manipulare s.a.m.d.). Caută singur întorcându-te la sursele primare şi vezi dacă cei care-ţi spun să te abţii te mint. Mergi la legea referendumului, articolul 7 şi o să vezi că acea întrebare e pusă aşa pentru că aşa cere legea(adoptată nu acum, ci prin anul 2000), nu pentru că Dragnea vrea să scape. Verifică fiecare alegaţie pe care propaganda ticăloasă o face şi o să constaţi că eşti minţit. Iar minciuna, teroarea ei, se dezlănţuie asupra ta cu un scop clar ascuns. Te-ai întrebat de ce?

Înţelege acum, în ultimul moment, că referendumul acesta e pentru tine. Strict despre şi pentru tine. În mare te întreabă limpede dacă eşti de acord ca familia să se întemeieze pe o relaţie dintre un bărbat şi o femeie. Atât. E simplu. Vrei asta, votează da. Nu vrei asta, votează nu. Dar votează pentru că aşa arăţi că nu eşti manipulat.

Acţionează acum, arată că exişti şi că-ţi pasă. Dacă n-o vei face nu vei avea absolut niciun temei în viitor să te plângi că nu eşti luat în seamă. Nu vei mai fi luat în seamă pentru că nu vei merita, pentru că nu vei exista!

Lucrurile eroice se fac cu acţiuni simple. Lumea întreagă se uită cu speranţă la noi. La fel cum s-au uitat la sloveni atunci când au introdus în constituţie apa ca drept fundamental al cetăţenului, spre disperarea celor de la Nestle. Înţelege că azi poţi face istorie sau că de azi poţi începe să mori. Tu alegi!

La cald

O să încep cu o veste bună: în ţara asta sunt aproximativ 4 milioane de oameni cu capul pe umeri. Nu mă îndoiam, dar speram din tot sufletul ca numărul lor să fie mai mare. N-a fost să fie. Asta e, 4 milioane din aproximativ 15 milioane, numărul real al celor cu drept de vot. Restul masei electorale este formată dintr-o minoritate de tefelişti (aproximativ 4%-7%) şi o imensă masă de prostovani, de imbecili manipulabili, imposibil de înţeles şi cărora ar trebui să le fie luat dreptul la vot. Nu ştiu cum s-ar putea face asta, dar pentru aceste moluşte instinctuale şi manipulabile democraţia nu este o opţiune.

Vestea proastă e că cei 4 milioane de oameni sunt absolut nereprezentaţi pe scena politică. Voi începe cu PSD. Mai ţineţi minte referendumul din 2012? Speriat de amploarea mediatică, Ponta a ales să facă un blat mizerabil cu ajutorul statului paralel şi al Bruxelles-ului. Imediat după ce actorii au răsuflat uşuraţi că nu s-a făcut cvorumul, atât Ponta cât şi Băsescu, dar şi locotenenţii beligeranţilor au ales să pună batista pe ţambal, plecând în concediu. În condiţiile în care aveai o cvasi majoritate care-i cerea ticălosului trădător să plece, vajnicul securist Ponta alege blatul. Desigur, şi poporul are partea sa de vină în acea afacere. Ghişe a încercat să organizeze ceva, dar şi-a rupt picioarele în jurul Cotroceniului şi n-a fost însoţit de nimeni. Nu trebuie uitat că pe vremea aceea, în PSD se afla la butoane şi Liviu Dragnea. Şi, la fel ca Ponta, a ales blatul. Spre deosebire însă de Ponta s-a mai ales şi cu un dosar penal şi cu o condamnare pentru exces de zel.

Şi acum să mergem la referendumul de azi. PSD-ul l-a împins deoarece s-a gândit că merge la sigur şi va avea un consistent câştig electoral din asta. I-au aburit pe iniţiatori ani la rând cu organizarea şi, fix în momentul în care fenomenul se răcise, s-au hotărât s-o pună de un referendum aproape în anonimitate. Culmea e că treburile s-au scurtcircuitat la Bruxelles unde sexomarxiştii din PE s-au activat. După tăvălirea României prin colbul audierilor inepte, politicienii care contează au fost chemaţi rând pe rând la „Înalta Poartă” şi li s-a transmis mesajul clar că acest referendum nu trebuie să treacă. Şi, rând pe rând, precum Iuda, politicienii lu’ Peşte au început să se dezică. Tăriceanu a anunţat că nu face campanie, apoi cei din PNL, apoi, desigur, PSD. Culmea e că atât PSD cât şi PNL au mers înainte strict pentru a marca electoral. În rest, n-au făcut nimic împotriva dezinformării, menţinând vidul informaţional.

Este pentru a doua oară când PSD-ul face un blat monstruos. În mod normal trebuiau să-şi asume referendumul şi să participe activ la campania de informare. N-au făcut-o sperând să stea şi cu fundul în luntrea de la Bruxelles şi cu sufletul în raiul naţional. Nu merge aşa, băieţi, iar din punctul meu de vedere asta a fost ultima ieşire la care m-aţi avut de client. Nu vă mai votez nici dacă mi se usucă mâna. M-am săturat ca din cauza unor limbrici să suport jocurile securistice şi scenetele lor ieftine puse în scenă. Nu mai merge şi sper ca o majoritate covârşitoare a celor 20% care au mers la vot să nu se mai lase păcăliţi. Decât momâile astea care preferă să ne omoare lent, mai bine să luăm în freză adevăratul duşman. Cel puţin va fi o moarte demnă.

Despre PNL nu am ce să spun. Au încercat acelaşi joc sterp cu al PSD şi, la fel ca şi aceştia, au luat-o-n freză. Mai mult, pentru că a participat la referendum, Orban va fi belit. Îşi merită soarta şi reintrarea definitivă în lada de gunoi a politicii.

O să mai zăbovesc puţin asupra USR&Cioloş. Ei sunt adevăraţii câştigători ai referendumului. Şi-au asumat poziţia şi chiar dacă au obţinut rezultatul dorit prin cea mai jegoasă manipulare, trebuie să înţelegem că au câştigat. Asta ne e democraţia, ăştia ne sunt câştigătorii.

Ca şi urmări ale referendumului vom avea o condamnare pe repede înainte a lui Dragnea. Asta dacă nu cumva se va cere singur acasă pentru a scăpa de furia securo-justiţiei. În plus, într-un interval destul de scurt PSD va pierde guvernarea. Lucru pe care-l merită, iar un guvern sexomarxist va duce la îndeplinire agenda pentru România. Nu mai e absolut nicio piedică în recunoaşterea căsătoriilor homosexuale, astfel încât în aproximativ 1 an vom fi mai europeni decât ne-am fi dorit vreodată, iar istorica poziţie a caprei pe care-am adoptat-o de secole va deveni, în sfârşit relevantă. Din păcate n-am putut evita căderea, astfel încât ceea ce se va întâmpla va fi radical.

Poate vă întrebaţi cum veţi putea scăpa de toată nebunia asta. Nu veţi scăpa! Dacă vă bate gândul emigrării, singurele variante cât de cât viabile din UE ar fi Ungaria, Polonia sau statele baltice. Diferenţele culturale dintre noi şi ei sunt însă atât de mari încât orice tentativă de a pleca acolo se va transforma, în cele mai multe dintre cazuri, în dezastru. În afara UE, sunt de urmărit Serbia sau, pentru cei care vor confortul limbii, Republica Moldova. RM poate fi o alternativă destul de viabilă, dar nu poţi lua cetăţenia acolo fără să renunţi la cea română. Alternativa nu mai e decât Maica Rusie pentru cei care rezistă la frig şi la o societate extrem de diferită faţă de valorile cu care ne-am obişnuit. Cu alte cuvinte, aşa cum scriam cu ceva mai mult timp în urmă, „nowhere to run”.

Din păcate România va înceta să mai existe puţin câte puţin. Încet şi sigur ne vom dizolva într-un internaţionalism buruienos din care nu vom mai ieşi întregi. În mare ne cam merităm soarta.

DECLARATIA DE PRESA A COALITIEI PENTRU FAMILIE

• Hotnews: Coaliția pentru Familie, prima reacție după eșecul referendumului. Gheorghiu: Trăim o zi istorică chiar dacă țelul nostru e neîmplinit. Data viitoare vom reuși

​Coaliția pentru Familie a recunoscut eșecul referendumului, acuzând o campanie de dezinformare. „E ciudat că partide care au votat legea de revizuire și-au retras sprijinul”,a declarat liderul CpF, Mihai Gheorghiu, după închiderea urnelor.

„​Cred că trăim o zi istorică chiar dacă țelul nostru e neîmplinit și nu am putut revizui Constituția. Data viitoare vom reuși. (…) Nimeni nu va mai putea spune că sunt doar niște semnături. E vocea unei părți a poporului român și această voce trebuie să cântărească. (…) Să fim bucuroși pentru această zi. Acest vot creștin există. Există o parte acestui popor de patru milioane care a trecut peste campania de dezinformare. Nu se mai poate legifera împotriva unei astfel de voci”, a declarat Gheorghiu.

• Stiripentruviata: Referendum, Mihai Gheorghiu „Există o parte a acestui popor, de 4 milioane, care a putut să treacă peste campania de dezinformare”

E un vot copleșitor. E primul vot post-decembrist pentru mărturisirea credinței noastre, pentru apărarea civilizației creștine a Europei și a României, pentru apărarea unei valori fundamentale a acestei națiuni și a civilizației europene creștine.

Ce am trăit noi astăzi nu este un sondaj, o filă de hârtie care să fie pusă într-un dosar. Este un vot legal și constituțional care aruncă în talgerul agendei publice a României problema căsătoriei, chiar dacă nu am împlinit ținta noastră de 6 milioane. Și nu am împlinit-o pentru că ne-am confruntat cu o imensă mașinărie propagandinstică, anti-referendum, pro-boicot, de manipulare și dezinformare a cetățenilor români.

Această ură teribilă îndreptată împotriva creștinilor din această țară este un fenomen teribil care ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, să arate care este miza profundă a mărturisirii noastre creștine.

Să fim bucuroși pentru această zi. Comuniunea noastră și-a arătat puterea. Există o parte a acestui popor, de 4 milioane, care a fost activă, care a putut să treacă peste campania de dezinformare și s-a prezentat în fața tuturor românilor cu această opțiune. E o opțiune importantă de care trebuie să ținem seama și de care trebuie să țină seama toți factorii politici, constituționali și legislativi din această țară.

Ileana Machidon:

Câteva gânduri despre azi

Îți pui cele mai frumoase haine, pregătești cel mai frumos dar și mergi să-l oferi celui pe care îl iubești cel mai mult. Auzi zgomote în spatele ușii, vezi cum se umbrește vizorul, aștepți cu emoție momentul, dar ușa rămâne închisă. Mai rămâi puțin, crezând că poate nu găsește cheia, dar în scurt timp te lămurești că ușa va rămâne închisă… și tu te întorci mai gol… Ce vei face cu darul?

Azi, în drum spre biserică, priveam pe geam trecătorii: mergând hotărâți spre undeva – pentru câteva secunde am crezut că se duc spre secția de votare; grupuri discutând cu seriozitate despre ceva – despre vot, am fost convinsă… nu m-am despărțit de copilărie cu totul, se pare…

Poate că e timpul să începem să construim punți solide între noi, căci vom avea nevoie unii de alții.

În casă e rece acum. Tu verifici mânuțele și piciorușele, așezi pătura bine, să țină de cald, și șoptești: o să fie bine!