TRUMP pregateste abolirea legislativa a IDEOLOGIEI DE GEN, definind identitatea conform SEXULUI BIOLOGIC/ Frauda oficializata in sport: BARBATII autodeclarati “TRANSGENDER” CASTIGA COMPETITIILE DEDICATE FEMEILOR/ USR a ramas SINGURUL partid parlamentar care SUSTINE PARTENERIATUL CIVIL/ Reprezentantii ADF International ne incurajeaza, dar ne si previn dupa REFERENDUM: “Sa nu renuntam la implicare, sa ramanem uniti!” LIBERTATEA DE EXPRIMARE VA FI SUB ASEDIU. Daca se adopta parteneriatele, SE INTRA INEVITABIL PE PANTA ALUNECOASA CATRE CASATORIILE SI ADOPTIILE HOMOSEXUALE

România libera/ George Coman: Trump pune capăt unei aberații: ideologia de gen

Ministerul american al Sănătății pregătește un proiect de lege prin care autoritățile federale sunt obligate să ia în calcul numai sexul biologic înregistrat la naștere al unei persoane.

Proiectul de lege reprezintă una din etapele prin care Administrația Trump vrea să renunțe la aberațiile progresiste ale ideologiei de gen, promovate de precedentul Guvern democrat al lui Barack Obama.

Proiectul de lege cerut de Administrația lui Donald Trump are rolul de a îi proteja pe americani de agresiunea persoanelor care aleg să își schimbe sexul biologic și pretind să fie considerați drept reprezentanți ai sexului opus. Legislația care permite unei persoane să fie considerată ca aparținând sexului opus, în urma unei operații chirurgicale, a fost împinsă de Administrația progresistă condusă de Barack Obama în 2016. În urma acelei legislații, autoritățile americane obligă societatea să accepte ca o persoană care își schimbă sexul biologic constatat la naștere să fie considerată de sex opus. Persoanele care aleg să se identifice cu sexul opus celui constatat la naștere sunt celebrii ”transgenderi”. În urma legislației pro-transgenderi promovată de Partidul Democrat, numeroși americani au fost scandalizați de aberațiile produse de pretențiile persoanelor trangender. Astfel, un transgender născut bărbat și transformat chirurgical prin îndepărtarea organelor sexuale masculine primește dreptul de a folosi o toaletă dedicată femeilor, inclusiv în școli primare. De asemenea, un transgender născut bărbat și transformat chirurgical prin îndepărtarea organelor sexuale masculine primește dreptul de a participa ca femeie în competiții sportive, sau dreptul de a folosi dușurile destinate femeilor din sălile de sport.Exemplele sunt valabile și în cazul unei persoane născute femeie, care și-a schimbat sexul prin îndepărtarea organelor genitale feminine și care ulterior pretinde a fi bărbat. În această situație, instituția cea mai afectată de legislația pro-transgender din Statele Unite a fost Armata. Aceasta s-a văzut obligată să accepte persoanele născute femei care, în urma îndepărtării chirurgicale a organele sexuale feminine, s-au considerat a fi de sex masculin.

Educația de gen – afară din școli!

În fapt, legislația de gen a forțat societatea americană să accepte pretenția aberantă conform căreia sexul biologic al unui om este secundar în comparație cu teoretica ”identitate de gen”, care permite unei persoane să își asume sexul care i se năzare.

Ideologia transgender a limitat grav și libertatea de exprimare în Statele Unite, deoarece persoanele care au denunțat politica de gen drept aberantă au fost persecutate profesional. Astfel, au existat nenumărați americani care și-au pierdut locul de muncă deoarece au acuzat că prioritizarea ”identității de gen” în defavoarea sexului biologic este o monstruozitate care distruge societatea americană.

De asemenea, ideologia de gen a pătruns puternic și în sistemul de Educație american, copiii fiind învățați să nu ia prea mult în seamă sexul lor biologic, ci din contră, fiind încurajați să solicite schimbarea sexului biologic dacă așa li se închipuie în mințile lor de copii.

”Sexul e stabilit pe baze biologice clare și e definitiv”

În prezent, specialiștii din Ministerul american al Sănătății, la solicitarea Guvernului republican al lui Donald Trump, redactează noul proiect de lege, prin care intenționează să stabilească o definiție a sexului unei persoane astfel încât această definiție să reflecte exclusiv sexul constatat la naștere. Definiția sexului unei persoane urmează să fie plasată în ”Titlul IX”, legislația federală care interzice discriminarea pe bază de sex în programele educative publice americane. Ministerul Sănătății argumentează, într-un memorandum obținut de New York Times, că Guvernul trebuie să adopte, pentru toate agențiile guvernamentale, o definiție explicită și uniformă a sexului unei persoane, astfel încât sexul să fie stabilit ”pe o bază biologică clară, bazată pe știință, obiectivă și care poate fi administrată”. Definiția propusă de Ministerul Sănătății va defini sexul unei persoane ca fiind fie masculin, fie feminin, imposibil de schimbat, și determinat de organele genitale ale unei persoane constatate la naștere. ”Sexul unei persoane reprezintă statutul unei persoane de bărbat sau femeie, bazat pe caractere biologice care nu pot fi schimbate, identificabile la naștere sau înainte de naștere. Sexul unei persoane trecut în certificatul de naștere, în acel certificat emis chiar la naștere, va constitui dovada definitivă a sexului unei persoane, cu excepția cazurilor în care acest sex e contrazis de dovezi genetice de încredere”, se menționează în documentul Ministerului Sănătății.

Transgenderii trebuie să se uite în buletinul vechi

După finalizare, documentul urmează să fie prezentat procurorului general al SUA, Jeff Sessions, cel mai probabil până la sfârșitul anului 2018. Procurorul General urmează să transmită poziția sa asupra legalității documentului în primele luni ale anului 2019. Jeff Sessions a fost numit în funcția de procuror general chiar de actualul președinte SUA, Donald Trump, deci este de așteptat că se va pronunța pozitiv asupra proiectului propus de republicani.

Dacă va fi adoptată, legea va îngropa practic întreaga ”ideologie de gen”, deoarece legile curente privind protecția cetățenilor față de discriminarea sexuală nu vor mai putea fi invocate de persoanele transgender, deoarece aceștia nu vor mai putea pretinde că au alt sex decât cel constatat biologic la naștere.

***

Cultura vietii:

VIDEO Suedia urăște bărbații: Despre efeminarea băieților prin educația „de gen neutru” din Suedia

Pentru propaganda LGBT, Suedia este „viitorul”, pentru că „viitorul” lor presupune creșterea copiilor conform unei ideologii din care lipsește orice urmă de identitate, și în primul rând de identitate masculină. Prima generație de bărbați „scopiți” și incapabili de a-și apăra familiile și țara se află deja azi la maturitate în Suedia, lucru pe care îl cunosc foarte bine și așa-zișii refugiați, în realitate o adevărată armată de ocupație.

Dacă Suedia este viitorul societății, noi nu dorim să „progresăm”.

***

Campionatul mondial de ciclism: Victorie în competiția feminină a unui bărbat care se pretinde femeie

Începutul sfârșitului pentru sporturile feminine? Un bărbat biologic care pretinde că este femeie a câștigat titlul mondial feminin la ciclism

„Prima femeie transgender campion mondial… prima,” a scris pe rețeaua Twitter Rachel McKinnon, profesor asistent de filosofie la Colegiul Charleston din statul american Carolina de Sud, la puțin timp după câștigarea rundei finale pentru departajarea campioanei mondiale la ciclism pe velodrom.

În urmă cu câteva luni, McKinnon, care biologic este bărbat, ținuse prelegerea cu titlul „Este corect pentru atletele femei trans să participe la competiții sportive la categoriile feminine?”

Dacă McKinnon este de părere că da, date fiind regulile Comitetului Internațional Olimpic și ale Tribunalului de Arbitraj Sportiv, medaliata cu bronz a fost de altă părere, după finalul competiției.

„În mod cert NU este corect”, a scris pe Twitter Jennifer Wagner, clasată pe locul al treilea, într-un schimb de replici cu autoarea conservatoare britanică Katie Hopkins.

Hopkins postase un mesaj cu următorul conținut pe Twitter:

„Pentru clarificare – acesta era campionatul mondial al FEMEILOR. Repet, al femeilor. Felicitări bravelor medaliate cu argint și bronz. Lumea e în ghearele unei nebunii febrile”.

Carolien van Herrikhuyzen, medaliata cu argint, reprezentantă a Olandei și prietenă cu McKinnon, nu s-a arătat de acord.

„Nimeni nu este transgender pentru a fura medalia altuia. Am făcut o cursă cinstită după regulile UCI (Uniunea Internațională de Ciclism, n. tr.). Dacă intri în competiție, accepți regulile, altfel nu concurezi. Îmi pot doar imagina prin ce a trecut ea în viață ca să ajungă unde e acum, ce greu îi este să se potrivească.”

Wagner a replicat: „Doar pentru că astea sunt regulile ACTUALE ale UCI nu înseamnă că sunt corecte sau drepte. Toate regulile pot fi schimbate.”

Patru zile mai târziu, după un schimb acid de replici, Wagner avea să își ceară scuze, adăugând însă că va lucra pentru schimbarea regulilor UCI.

McKinnon a refuzat să-i accepte scuzele: „Și-a cerut scuze doar pentru că a fost prinsă spunând-o public. Ea ar vrea să interzică femeilor trans să concureze. Nu vor reuși…”

O mulțime de „bigoți” vor trebui „să se obișnuiască”

McKinnon a etichetat criticii ca „bigoți transfobi” și a precizat că Wagner ar putea avea parte de sancțiuni pentru presupusa violare a codului cicliștilor americani împotriva hărțuirii prin „crearea unei atmosfere ostile” contra oamenilor „pe baza identității de gen”.

Din 2015, Comitetul Internațional Olimpic cere ca bărbații biologici care se identifică drept femei să-și blocheze prin tratament o anumită proporție din hormonul masculin testosteron, însă a renunțat la condiția ca sexul persoanei să fi fost schimbat chirurgical. McKinnon argumentează că și aceste reglementări sunt „împotriva drepturilor omului” întrucât nu există o cale de determina dacă testoteronul avantajează într-adevăr și face trimitere mai degrabă la drepturile civile prin obișnuita victimizare „de manual”:

„Făcând pe plac persoanelor cisgender (în Nouvorba impusă de corectitudinea politică, cisgender-ii sunt cei care au același gen cu sexul biologic, n. tr.) adâncește oprimarea persoanelor transgender. Când vine vorba despre extinderea drepturilor la o populație minoritară, de ce am întreba majoritatea?” a declarat pentru USA Today. „Pun pariu că o mulțime de albi au fost extrem de supărați când am desegregat sportul și am permis negrilor să concureze. Dar au trebuit să se obișnuiască cu ideea.”

Sună cunoscută analogia, nu? De aceea am făcut precizarea că victimizarea este servită „după manual” – manualul inițiat de teoreticienii Școlii de la Frankfurt, cei care au împărțit societatea în două grupări principale: opresori (majoritarii) și victime (minoritarii).

Altfel, dacă n-am cunoaște metoda, am crede că, pentru un cadru didactic posesor de doctorat, McKinnon stă slab cu logica. La fel ca și în cazul celor care acuză de bigotism pe oponenții căsătoriilor monosexuale comparându-i cu opozanții căsătoriilor interrasiale din secolul trecut, McKinnon folosește un argument falacios.

Mai precis, opoziția la căsătoriile interrasiale însemna o recunoaștere a faptului că aceste căsătorii sunt de fapt unele autentice, conform primului scop al acestei instituții, acela de a procrea și de a asigura urmașilor un mediu propice creșterii și educării. Exact asta doreau să împiedice rasiștii: metisajul rasial! Deci un bărbat de culoare și o femeie albă rămân, totuși, un bărbat și o femeie care pot procrea, pe când căsătoria între doi bărbați sau două femei este lipsită, din această perspectivă, de sens.

Citește pe această temă articolul „Căsătoria” între persoane de acelaşi sex şi căsătoria interrasială – noţiuni total diferite

Similar, atleții de culoare bărbați erau comparabili în forță și abilități cu cei albi, deci interdicția participării lor la competiții era una lipsită de alt argument decât cel politic. Nu același lucru se poate spune în cazul „femeilor trans” – McKinnon, spre exemplu, a câștigat un avantaj decisiv prin capacitatea pulmonară și forța mărite, specifice organismului masculin față de cel feminin.

Dar cui să-i mai pese de aceste adevăruri simple, când organismele științifice ori instanțele au ajuns cu totul infectate de corectitudinea politică sau timorate de amenințările „victimelor” susținute din plin de corul corporațiilor globale și al elitei politice a lumii.

***

Stiri pentru viata:

Emanciparea femeii prin politici de gen în sport: În curând toate competițiile feminine vor fi câștigate de bărbați cu nume de femei

de Silviu Dancu, Facebook

Trăim într-o lume în care un tip se poate considera femeie, să se înscrie într-o competiție sportivă și să câștige împotriva femeilor care participă la acea competiție. La final el va spune că dreptul lui de a se considera femeie este mai presus de diferențele anatomice care-l avantajează în mod evident. Și nu va șovăi să se asemuiască persoanelor de culoare, mult timp excluse de la competiții la care participau albi. Așa cum gay-ii se auto-branduiesc prin asocierea cu evreii. Deși comparația e doar penibilă.

Cum bine observa un prieten, nimic mai ironic în treaba asta cu tipul devenit ”campioană”: este acel moment în care avantajul fizic al bărbatului trebuie ignorat de dragul politicilor de gen. Doar că un atlet mediocru va putea fi mult mai ușor o ”campioană” de top în orice probă de atletism, în timp ce o sportivă mediocră nu va avea mai deloc resursele și posibilitatea de a se impune într-o competiție masculină. Ba chiar și o atletă de top va fi destul de ușor surclasată de un atlet bărbat bun (fără a fi musai de top).

Nu este vorba de pasiune, de putere a minții, de implicare, de efort, de muncă. Este pur și simplu vorba despre un dat fizic. Despre masa musculară. Despre forță. Despre structura anatomică. Un meci de fotbal jucat pe bune între o echipă de femei și una de bărbați poate fi extrem de interesant (poate chiar amuzant), dar nu e tocmai greu să alegi pe care echipă ți-ai paria banii. Într-un meci de box, așișderea. La aruncarea greutății, a suliței, a discului sau a ciocanului, la proba de viteză, la canotaj, la înot, la ciclism, la haltere, la judo, la tenis, săritura în lungime sau cu prăjina, la maraton, mai peste tot, recordurile masculine sunt pur și simplu mai bune decât cele ale femeilor. Ba la aruncarea greutăților recordurile masculine sunt mai bune chiar în contextul în care obiectele aruncate de atleții bărbați cântăresc (potrivit standardelor olimpice) de aproape două ori mai mult decât cele folosite în probele feminine.

Politicile de gen vin și ne spun că este irelevant. Că este corect și fair să opunem un bărbat masiv, puternic, care decide că e ”femeie”, unor femei adevărate. În competiții sportive! Acolo unde, cică, trebuie să domnească fairplay-ul.

În ritmul ăsta, dacă mai multe persoane de sex masculin decid că au un gen feminin și să participe la mai toate probele de atletism, ne vom pomeni repejor cu masculi pe toate podiumurile femeilor. Și nu peste mult timp ne vom pomeni că mai toate recordurile ”feminine” sunt bifate de masculi care se numesc Cerasela, Luminița sau Vasilica. În timp ce, invers, la probele masculine, nu vom vedea prea lesne o astfel de răsturnare de situație. Iar asta noi numim ”emancipare”. De gen. Ba chiar vorbim despre ”empowerment-ul” femeii!

Ha Ha Ha.

***

Stiri pentru viata:

Comisia Juridică din Senat a dat aviz negativ proiectului de parteneriat civil depus de Oana Bîzgan

Oana Bîzgan-Gayral, fost deputat USR, din 2017 independent, a depus pe 30 martie 2018 o inițiativă legislativă pentru legalizarea parteneriatului civil. Marți, Comisia Juridică din Senat a dat aviz negativ acestui proiectul legislativ.

În prezent, în Parlament se află 3 proiecte de parteneriat civil. Consecința pe termen mediu al aprobării oricăruia dintre ele este legalizarea „căsătoriilor” homosexuale.

În proiectul depus, Oana Bîzgan prevede că persoanele care încheie un parteneriat civil pot să poarte același nume de familie. Un alt proiect, realizat de ong-ul LGBT ACCEPT și instituția statului român CNCD și promovat de deputatul PSD Petre-Florin Manole, prevede explicit că numele celor doi nu se vor schimba. Senatorul Vlad Alexandrescu, susținător fervent al ideologiei gender, a criticat public acest aspect al proiectului ACCEPT și CNCD și faptul că în acel proiect lege pe aceeași temă nu obligă „partenerii” să treacă pe la starea civilă.
De fapt, aceste proiecte au același scop. Tactica mișcării homosexuale a fost aceeași în toate țările în care au reușit să legalizeze „căsătoria” homosexuală: se folosește calul troian al parteneriatului civil care devine, în final, „căsătorie” homosexuală.

Astfel, indiferent cât de puține prevederi au avut la început parteneriatele, cu timpul aceste prevederi s-au înmulțit încât au ajuns să fie identice cu cele privind căsătoria. După dublarea faptică a instituției căsătoriei, nu a mai fost nici o piedică în folosirea termenului de „căsătorie” homosexuală.

Cele 3 proiectele de parteneriat civil aflate acum în Parlament evită intenționat să propună exact aceleași prevederi ca în cazul căsătoriei. Autorii lor invocă UE în susținerea propunerilor lor, dar știu că UE nu are dreptul să intervină în legislația privind familia. Dacă ar propune de la început prevederi identice cu cele ale căsătoriei nu ar mai putea invoca UE, care nu are voie să oblige statele membre să legalizeze „căsătoriile” homosexuale. În schimb, ei urmează tactica folosită în celelalte țări care au legalizat „căsătoria” homosexuală.

***

USR este singurul partid care mai susține parteneriatul civil și adopția pentru homosexuali

În seara de 17 octombrie, PSD a fost ultimul partid care s-a delimitat de legea parteneriatului civil, propusă de un membru al guvernului cu ajutorul organizației Accept și al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Hotnews.ro a publicat această știre „pe surse”, explicând că Liviu Dragnea, liderul PSD, susținea proiectul doar ca pe o eventuală „compensație” în caz de validare a referendumului și că legea nu beneficiază de sprijinul parlamentarilor PSD.

Pe 10 octombrie 2018, Ludovic Orban, președintele PNL, a fost primul care s-a delimitat, cerându-le susținătorilor parteneriatului civil să organizeze și ei un referendum.

Pe 16 octombrie, Vlad Alexandrescu, unul din liderii USR, a anunțat că „PNL nu consideră oportună, în momentul de față, adoptarea unei asemenea legi” și că cel mai probabil peneliștii „nu doresc să se asocieze cu această inițiativă”.

La o dezbatere organizată la Grupul de Dialog Social (GDS) și initulată „Dezbinați împreună. România după referendum”, Vlad Alexandrescu de la USR și-a reafirmat, citat de Agerpres, susținerea pentru proiectul de lege a parteneriatului civil. El și-a reiterat poziția că referendumul pentru căsătorie ar fi declanșat „un val de ură”.

Vlad Alexandrescu de la USR susține că acum, după ceea ce el numește „valul de ură” al referendumului pentru căsătorie, ar fi cel mai bun moment pentru a introduce parteneriatul civil.

Totuși, Alexandrescu are trei nemulțumiri legate de proiectul legii parteneriatului civil:

1. Vlad Alexandrescu este nemulțumit că proiectul de lege pentru parteneriat interzice adopția de copii pentru cuplurile de același sex.
2. Vlad Alexandrescu este nemulțumit că legea parteneriatului civil nu obligă „partenerii” să se prezinte și la starea civilă (așadar, această instituție chiar ar dubla căsătoria!).
3. Vlad Alexandrescu este nemulțumit că proiectul de lege a parteneriatului civil conține și prevederi care permit obiecția de conștiință a lucrătorilor publici – de exemplu, un notar să nu fie obligat să încheie astfel de uniuni dacă ele sunt împotriva propriei conștiințe.

Ce mai urmează? De la USR ne putem aștepta în continuare la un amendament care să îi oblige pe preoți să binecuvânteze „căsătorii” între persoane de același sex și pe ceilalți membri ai societății să participe la aceste ceremonii aplaudând frenetic.

***

România liberă/ Cătălin Sturza: După parteneriatul civil, va urma inevitabil „căsătoria“ homosexuală

Paul Coleman, expert în legislație internațională, este director executiv la ADF International, organizație globală de avocați care apără drepturile omului și libertatea religioasă.

El subliniază că votul în favoarea căsătoriei naturale dat de români la referendum nu poate fi expresia unei minorități, din moment ce numărul de voturi exprimate pentru DA ar fi suficient pentru a crea o majoritate solidă în Parlamentul României. Coleman explică de ce parteneriatul civil deschide ușa spre „căsătorie“ și adopție pentru cuplurile de același sex și avertizează că, după ce rezultatul referendumului nu a fost validat, libertatea de exprimare va fi sub asediu. De aceea, îi sfătuiește pe români să construiască alianțe largi în societate și să rămână uniți între ei.

RL: Care este opinia dumneavoastră despre modul în care a fost organizat Referendumul pentru Căsătorie în România și cum comentați rezultatul acestuia?

Paul Coleman: Din câte am înțeles, cei de la putere s-au achitat foarte prost de această sarcină, în primul rând prin amânări peste amânări și obstacole peste obstacole. A circulat și povestea că însăși organizarea acestuia ar fi cumva discriminatorie. Este deplasată ideea că a le da cetățenilor libertatea de a vota în chestiunea căsătoriei ar fi un fapt discriminatoriu în sine. Cât despre rezultat, acesta are și părți bune, și mai puțin bune: pe de o parte, mulți oameni, milioane, au mers să voteze în favoarea căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie; pe de altă parte, nu au fost destui pentru a valida rezultatul. În contextul general al dinamicii de vot din România, au venit la urne mulți oameni, ceea ce reprezintă un lucru pozitiv și o platformă pentru o viitoare acțiune politică. Dar faptul că rezultatul nu a putut fi validat din cauză că nu s-a atins pragul legal de prezență este, în mod evident, dezamăgitor pentru cei care vor să consolideze și să protejeze căsătoria în România.

Chiar a doua zi după referendum, Guvernul a scos din sertar un proiect de lege a parteneriatului civil, care prevede adopția pentru partenerii heterosexuali și o interzice explicit pentru cuplurile homosexuale. Cum comentați?

Modelul pe care noi l-am observat în toată Europa și în restul lumii este că, odată adoptat parteneriatul civil pentru orice tip de cuplu – heterosexual sau homosexual –, „căsătoria“ homosexuală va urma inevitabil. Așa s-a întâmplat în fiecare țară din lume. Așadar, indiferent că suntem sau nu de acord cu parteneriatul civil sau „căsătoria“ între persoane de același sex, rămâne valabil faptul că, acolo unde s-a introdus parteneriatul civil, „căsătoria“ între persoane de același sex a urmat foarte curând.

Românii trebuie să fie la curent cu aceasta. Este o realitate. În ceea ce privește adopția, odată ce o țară a pornit pe acest drum, al excluderii cuplurilor de același sex de la adopție, faptul a fost văzut ca o discriminare. Se poate vorbi despre o pantă alunecoasă, cu măsuri care conduc într-o anumită direcție. Cred că, indiferent ce vederi avem cu privire la căsătorie și adopție, nu putem nega realitatea că, odată ce o țară a intrat pe acest făgaș, a ajuns inevitabil să legifereze și „căsătoria“ între persoane de același sex, a permis și adopția și toate celelalte consecințe care apar odată cu aceasta.

Mulți s-au grăbit să prezinte rezultatele votului de la referendum ca pe o victorie a oponenților acestuia și o certificare a transformării creștinilor într-o simplă minoritate. Ce părere aveți despre aceasta?

Patru milioane de oameni au votat pentru căsătoria ca uniune între un bărbat și o femeie, ceea ce înțeleg că reprezintă un scor mai bun chiar și decât cel mai bun scor înregistrat de un partid la ultimele alegeri parlamentare. Deci nu pot fi ignorați, nu pot fi priviți ca o minoritate. Dacă același număr de voturi se dădeau într-un context politic, ar fi fost suficiente pentru a trimite un partid la guvernare. Așadar, nu este cazul să vorbim despre o minoritate. Cred că oponenții referendumului au reușit să-i stigmatizeze cu succes pe cei care cred în căsătorie. Au făcut ca viziunea acestora să fie văzută ca discriminatorie în sine, ceea ce nu este cazul, sau i-au îndepărtat pe oameni de urne fie prin dezinformare, fie printr-o campanie agresivă de stigmatizare și demonizare a celor care cred în căsătorie. Trebuie spus că au avut o campanie foarte eficientă de dezinformare și de ținere a oamenilor departe de urne.

Ce învățături putem trage din cazul recent câștigat la Curtea Supremă a Marii Britanii de cofetăria Ashers, care a refuzat să onoreze o comandă pentru un tort care celebra o „căsătorie“ între persoane de același sex?

Cred că astfel de cazuri ar trebui să fie încurajatoare pentru cei care văd căsătoria ca pe o uniune între un bărbat și o femeie. Curtea Supremă a recunoscut că oamenii pot avea această vedere și sunt îndreptățiți să acționeze pe baza ei în viața publică, inclusiv în relațiile comerciale, fără să fie reclamați că discriminează. Cred că în acest caz a fost reafirmat un principiu juridic foarte important, și anume că oamenii nu ar trebui obligați să fie de acord, să promoveze, să sprijine o convingere cu care sunt în profund dezacord. Consider că este o încurajare pentru toți cei care cred în căsătoria naturală. Totuși, acest caz a durat patru ani și jumătate și a necesitat servicii de consiliere juridică în valoare de peste 570 milioane de euro – doar pentru că o cofetărie din Irlanda de Nord a refuzat politicos să livreze pe comandă un tort în valoare de aproximativ 40 de euro. Așadar, deși se spune că este o victorie pentru libertatea de exprimare și bunul-simț, din punctul meu de vedere putem spune că avem o victorie a bunului-simț abia când nu vor mai fi admise în justiție astfel de cazuri.

Ce efecte prevedeți în România din punctul de vedere al libertății religioase și de exprimare după ce rezultatul Referendumului pentru Căsătorie nu a fost validat?

Promotorii „căsătoriei“ între persoane de același sex reușesc în mod foarte eficient să-i facă pe oameni să nu-și mai exprime dezacordul – chiar să nu-l mai gândească. Fie că suntem sau nu de acord cu „căsătoria“ între persoane de același sex, este o realitate incontestabilă că, pretutindeni unde s-a legiferat „căsătoria“ homosexuală, cei care văd căsătoria ca pe o uniune între un bărbat și o femeie s-au confruntat cu reclamații de discriminare, cu penalizări juridice și sociale. Cred că nu putem ignora contextul. În contextul României, am văzut că promotorii „căsătoriei“ între persoane de același sex au reușit să-și demonizeze cu succes oponenții. Din nefericire, după referendum, ne așteptăm ca acest lucru să continue, deoarece s-a dovedit în mod clar a fi o strategie câștigătoare pentru ei.

Ce instrumente pentru acțiune civică ne mai rămân și ce metode pentru a proteja și promova libertatea de conștiință și căsătoria naturală în România?

Cred că este nevoie să repetăm în toate adunările și cu toate ocaziile că cei care văd căsătoria ca pe tradiționala uniune dintre un bărbat și o femeie au un punct de vedere legitim, care necesită libertate și spațiu pentru a fi exprimat în dezbaterea publică din societate. Trebuie să creăm alianțe cu bază largă de sprijin, inclusiv cu persoane care s-ar putea să nu sprijine viziunea noastră despre căsătorie, dar sprijină libertatea de expresie și dreptul de a avea o conversație și o dezbatere în legătură cu acest subiect. Cazuri precum cel al cofetăriilor Ashers din Irlanda de Nord sau Masterpiece din SUA au fost foarte utile, oferind libertatea legală prin crearea de precedente pozitive ce le permit oamenilor să aibă vederi opuse. Promotorii „căsătoriei“ între persoane de același sex și-ar dori ca orice urmă de dezacord să fie eradicată și ei să joace un joc fără rest, ceea ce face foarte dificilă posibilitatea unui discurs civilizat.

Cred că trebuie să facem câteva lucruri. Primul: să ne luptăm pe tărâm juridic pentru libertatea de a ne exprima și de a acționa după cum ne dictează conștiința. Doi: să construim alianțe cu bază largă de sprijin, chiar și cu cei care nu sunt de acord cu noi pe fond în chestiunea căsătoriei. Și trei: să rămânem împreună, să rămânem uniți. Dacă vom capitula pe rând, unul câte unul, va deveni tot mai greu pentru cei rămași să ia atitudine. Celor patru milioane de oameni, dacă rămân patru milioane, le va fi mult mai ușor să-și păstreze libertatea de exprimare pe viitor.

***

Povestea mișcării pentru căsătorie din România nu s-a încheiat. Oamenii să nu renunțe la implicare!

Sophia Kuby, director pentru Relații de Alianță la ADF International (Viena), îi încurajează pe români să înceapă să construiască pe rezultatul referendumului pentru căsătorie.

Ea arată că s-a creat o largă conștientizare publică asupra temei căsătoriei, iar următorul pas constă în construirea de alianțe solide în societatea românească, formarea oamenilor și implicarea în educație și acțiuni de advocacy. Ea adaugă că, în lumina unei agende ideologice care se opune familiei, susținută de anumite ONG-uri, accentul trebuie să cadă asupra promovării binelui comun pentru întreaga societate. În prezent, protecția legală a libertății religioase, a căsătoriei și vieții (de la concepție și până la moartea naturală) se află sub asalt, avertizează Kuby. Trebuie să apărăm această protecție. Puterea de a face acest lucru va veni din nădejdea creștină, care lărgește și aprofundează perspectiva din care privim eventualele victorii sau înfrângeri.

ADF International este o asociație de advocacy care militează pentru protejarea și promovarea libertății religioase, a libertății de conștiință și a libertății de exprimare în Europa, Asia, cele două Americi, Africa și Oceania.

RL: Cum comentați rezultatul referendumului pentru căsătorie din România?

Sophia Kuby: Pragul pentru validare nu a fost atins, așadar, din punct de vedere formal, este o nereușită. Însă aceasta demonstrează ceva ce am văzut în multe țări europene: atunci când îi întrebi pe oameni și le oferi o modalitate de a se exprima în privința unei chestiuni de o atare importanță, cel mai adesea majoritatea spune că a apăra instituția căsătoriei este o idee bună. Și aceasta în ciuda presei foarte ostile, în ciuda unor campanii masive împotriva căsătoriei înțeleasă ca uniune între un bărbat și o femeie și în ciuda unei presiuni politice foarte puternice.

Acest fapt s-a confirmat încă o dată și în România. Oficial, este o nereușită, dar, în realitate, este și o victorie, deoarece 92% din aproape patru milioane de votanți și-au exprimat convingerea că este bine ca un copil să crească cu o mamă și un tată aflați într-o relație stabilă care se numește „căsătorie”. Și că această structură fundamentală a societății ar trebui reflectată ca atare și în legislație.

De la ieșirea României din comunism, nu a existat o mișcare democratică mai puternică decât aceasta. Trebuie să observăm că oamenii care au votat și-au format o părere cu privire la chestiunea căsătoriei – unii poate pentru prima oară în mod conștient. Ei s-au gândit la subiect și și-au cristalizat un punct de vedere. Este un fapt pozitiv că 92% dintre cei care au votat au ajuns la concluzia că instituția căsătoriei ar trebui consfințită în Constituția României.  Nu mai este suficient să considerăm de la sine înțeleasă garantarea unor instituții fundamentale ale societății precum căsătoria. De aceea, este bine că tot mai mulți oameni ajung să se gândească la ele mai mult decât au făcut-o vreodată.

În ciuda discursului public dominant, acest vot nu a fost împotriva persoanelor LGBT. Nu a fost, cu siguranță, un vot împotriva unor persoane, ci un vot în favoarea unei structuri fundamentale a societății de care depinde cum se vor dezvolta generațiile viitoare – respectiv alături de o mamă și un tată care sunt soț și soție. Pur și simplu acesta este cel mai bun mediu pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Care sunt următorii pași pentru societatea civilă creștină și pro-libertate din România?

Perspectiva care a fost exprimată cu privire la căsătorie este legată de o perspectivă mult mai largă asupra lumii și societății. Toți acești oameni care au ieșit să voteze, care au  fost implicați în dezbatere pe parcursul a doi ani și jumătate au în față o misiune mai importantă. Întrebarea este: În ce fel de societate vrem să ne creștem copiii? Toți aceștia să continue să se gândească la acest subiect și să nu renunțe la implicare.

Este foarte important să ne redobândim speranța și curajul, dacă acestea s-au diminuat. Nu există nici un motiv să ne pierdem speranța. Avem toate motivele să mergem mai departe și să spunem: „Acum am realizat că trebuie să ne implicăm în astfel de lucruri: libertate, căsătorie, protejarea vieții. Acestea nu mai sunt garantate. Ele nu sunt doar o lege naturală, de la sine înțeleasă, ci și lucruri pe care trebuie să le gândim, să le prezentăm într-un mod articulat și să le apărăm”.

Această conștientizare este un prim pas foarte necesar. Dar, așa cum am văzut în multe alte țări europene, după ce s-a ajuns la conștientizarea publicului, este necesară și formarea oamenilor, pentru a merge mult mai în profunzime, pentru a înțelege temele despre care discutăm.

Această implicare nu trebuie însă percepută ca un partizanat, ca o luptă între două tabere: creștinii ar putea fi tentați să creadă că se luptă doar pentru drepturile lor. Dacă creștinii se implică, să o facă în vederea binelui comun pentru întreaga societate. Întrebarea călăuzitoare trebuie să fie: Ce anume este bun pentru fiecare dintre membrii societății și pentru societate în ansamblul ei? Cum ne dorim să trăim împreună într-o societate tot mai pluralistă? Pe ce baze? Care sunt instituțiile-cheie? Trebuie să vedem cum putem să aprofundăm dezbaterea și să ne prezentăm perspectiva nu ca pe o tactică de comunicare, ci ca pe o chestiune care privește binele comun al tuturor, al întregii societăți.

Ce alt mesaj mai aveți pentru români?  

Nu fiți descurajați de faptul că referendumul nu a fost validat. Dacă implicarea noastră ar depinde mai ales de sărbătorirea victoriilor sau de dezamăgirea provocată de nereușite, am ieși foarte repede din luptă: fie am deveni prea mândri de succes, fie ne-am da bătuți. Trebuie să privim dincolo de aceste lucruri. Nădejdea creștină nu vine și pleacă în funcție de succese sau eșecuri. Este ceva mult mai amplu și profund. Așadar, priviți dincolo de aceste aspecte și nu vă descurajați. Desigur că nu suntem fericiți cu rezultatul referendumului. Dar priviți spre viitor și adoptați o adevărată perspectivă a nădejdii creștine, care o depășește cu mult pe cea a unei simple bătălii culturale.  

Cultura vietii:

VIDEO Cum au transformat „căsătoriile” între persoane de același sex statul american Massachussetts

Cel mai bun răspuns la întrebarea „cum mă afectează pe mine căsătoria între persoane de același sex”

Cei mai mulți oameni cred că „mariajul” între persoane de același sex este doar o excentricitate inofensivă sau o modă trecătoare. Ei n-au nici cea mai mică idee ce se întâmplă deja în societățile în care au fost legiferate „căsătoriile” de acest tip. Organizația cetățenească MassResistance ne prezintă consecințele acestora în statul american Massachusetts – primul teritoriu din SUA în care „căsătoria” între doi bărbați sau două femei a devenit legală (2003).

Citiți textul articolului Efectele „căsătoriilor” homosexuale asupra statului american Massachussetts (datează din 2011, patru ani înainte de generalizarea „căsătoriei” unisex în SUA prin decizia Curții Supreme din iunie 2015.)

*

VIDEO Un bărbat transgender care s-a născut femeie crede acum că este un câine

În episodul viitor: trans-câinii își cer drepturile! „Suntem și noi oameni ca oricare alții!”