Scene socante in IALOMITA, unde enoriasii parohiei Paltinis s-au revoltat pe PS VINCENTIU (Video). Episcopul A OPRIT INTRAREA IN ALTAR a credinciosilor la sfintirea Bisericii, ca semn de DOLIU pentru esecul Referendumului. OBSERVATII pe marginea unui fenomen INGRIJORATOR de multipla “decuplare”

20-10-2018 3 minute Sublinieri

Scandal în ușa bisericii. Pentru că referendumul pentru redefinirea familiei nu a trecut, Episcopul Sloboziei și Călărașilor a refuzat să le dea oamenilor binecuvântarea de a intra în altarul unei biserici abia sfințite și le-a explicat enoriașilor că este o perioadă de doliu pentru Biserică și din această cauză tradiția nu poate fi respectată (17 OCTOMBRIE 2018).

Decizia episcopului Sloboziei și Călărașilor i-a lăsat muți de uimire pe toți cei veniți să asiste la resfințirea bisericii din satul Păltiniș. Abia după slujbă, când au ieșit în curtea bisericii, enoriașii au aflat motivul pentru care se ține doliu.

Sute de oameni, unii dintre ei veniți de la zeci de kilometri distanță, au participat la slujba de resfințire a bisericii. Lucrările de pictură și de refacere a arhitecturii lăcașului de cult au durat aproape 10 ani, iar cheltuielile au fost suportate de credincioși. Tocmai de aceea mulți dintre ei au fost și mai revoltați pentru că nu au mai putut intra în Sfântul Altar

Prezența la referendumul pentru familie a fost în Ialomița de 19,34 la sută.

Sursa: Ialomita TV Channel

Nota noastra

Incidentul de la Paltinis, Ialomita, nu trebuie tratat nici ca fapt divers, nici ca o chestiune strict locala, ci ca un indiciu asupra starii reale a Bisericii in mediile rurale. Sigur, multe componente tin, totusi, de particularitatile eparhiei locale, insa pe fond ne temem ca asistam la o dez-valuire a unei stari de fapt deloc comoda pentru Biserica.

Mai intai, faptele: PS Vincentiu, la o slujba de resfintire a unei biserici dintr-un sat ialomitean, decide sa interzica oamenilor accesul in altar, dupa obicei, pe motiv ca trebuie tinut doliu pentru esecul referendumului. In video, episcopul apare in fata oamenilor cu o explicatie extrem de succinta, iar, ca reactie la nedumeririle din biserica, el decide doar sa reia, si mai laconic, decizia si motivul acesteia, fara alte explicatii. Ulterior, in reportaj apar tot felul de oameni, prezenti la slujba, de tot felul: batrane, mame, gospodine, pensionari, femei si barbati mai tineri etc. Leitmotivul tuturor reactiilor: e o bataie de joc. E clar ca reporterul nu a trebuit sa selecteze in mod special, cum se procedeaza, de pilda, la pelerinaje, ci asta era starea de spirit reala a oamenilor: revolta deschisa. E biserica noastra, noi am dat bani, spune un taran pensionar, Vede Dumnezeu din cer, spune un alt tanar; pentru referendum?! , se revolta, unanim, femeile, cand aud motivul. Majoritatea celor prezenti, de altfel, pare ca au auzit explicatia abia afara, dupa slujba, nu atunci cand a vorbit PS Vincentiu, multi venind acolo SPECIAL pentru ocazia rara (dar cat de corecta canonic?) de a putea intra in Sfantul Altar.

Ce putem observa si retine din aceste fapte?

  1. Nu exista nicio “chimie” intre episcop si “turma”. Odata iesit din postura sa hieratica, de purtator de mitra, vesminte si gesturi ritualice, odata ce prinde glas si ia decizii pe cont propriu, episcopul se transforma intr-o autoritate lipsita de legitimitate, ale carui cuvinte nu sunt ascultate, a carui prezenta nu este decat motiv de scandal. Pare ca e pentru prima oara acolo. Discursul sau, problema pe care a ridicat-o, n-au nicio legatura cu preocuparile oamenilor. In fata reactiilor de impotrivire, episcopul nu face vreun efort de convingere, de persuadare, ci comunica, rece, distant, scurt, decizia. Pe scurt, relatia dintre episcop si “turma” e eficienta si functionala doar intr-un registru strict ritualic. Cum devine altceva, cum functioneaza intr-un registru mai adecvat de ceea ce trebuie sa fie un episcop, macar teoretic, cum se fractureaza relatia…
  2. Tema referendumului este de pe Marte, oamenii de pe Platinis de pe planeta Ialomita. Subiectul nu ca nu are legatura cu oamenii din Paltinis-Ialomita, dar pare ca efectiv e din alta galaxie, din alt cosmos. Oamenii din sat nu au nicio legatura reala cu subiectul referendumului, cu miza acestuia si cu ce inseamna consecintele esecului. De aceea, pentru ei, ideea de doliu este o bazaconie totala. Pentru ca ei nu simt nimic in legatura cu acest referendum – nu ii priveste, nu ii doare, nu ii intereseaza. Cum sa tii doliu pentru asa ceva? Din nou, o decuplare totala intre cei din altar si cei din naos sau pridvor. Este socant, de vreme ce acestia sunt oamenii Bisericii din mediul rural. Prin urmare, ei au fost total decuplati de ceea ce Biserica a decretat drept act de marturisire a credintei. Sigur ca aici ne putem pune si problema modului in care s-a vorbit despre referendum in eparhia Ialomitei, de vreme ce oamenii pareau atat de straini de acest subiect. Este, insa, clar ca doar in 2-3 saptamani astfel de enoriasi nu ar fi putut fi activati cu cateva predici (pe care probabil, in afara formulelor ritualice, nu le asculta nimeni, pentru ca, poate, nimeni nu le-a cerut sa asculte cu atentie). In mod evident, se vede lipsa strigatoare la cer a prezentei lamuritoare a Bisericii, pe teren, in toti acesti ani care s-au scurs degeaba.
  3. Dar aceasta decuplare de Referendum arata o decuplare mai grava. Relatia cu enoriasii a fost cultivata doar pe aceste ramasite reziduale de religiozitate exterioara cvasi-populara. Trecerea prin altar este un fel de punct de intensitate maxima in aceasta privinta, pentru un astfel de mediu, in care nu se practica pelerinajele sau alte astfel de acte de sacralizare prin participare directa. De aici reactia de indignare. Este strigatoare la cer, in sens de dureros de evidenta, lipsa cultivarii misiunii, catehizarii, lipsa predicilor evanghelizatoare. Cum sa te asculte oamenii, daca tu nu le-ai cerut niciodata sa te asculte pana acum intr-un discurs real, intr-un cuvant viu, actual si actualizat? Cum sa te urmeze oamenii, cand tu insuti nu le-ai cerut sa te urmeze in ceva viu si actual, ci te-ai multumit sa-ti indeplinesti rolul formal de cleric? 
  4. Secularizarea face ravagii si la satBiserica e a noastra, am facut-o pe banii nostri – iata o mentalitate de platesc, deci mi se cuvine, rudimentar-capitalista, patrunsa si in aceasta lume. Cu ocazia asta ne dam seama si cate parale face propaganda indoctrinarii prin popi a celor de la sate. Daca cei de la sate fac ceva sau voteaza intr-un fel sau altul, fac asta nu pentru ca asa le cere “popa”, ci pentru ca asa functioneaza ei, pentru ca acele lucruri li se par lor ca au un sens, sunt eficiente pentru interesele lor. Asistam la un amestec de religiozitate populara, care intotdeauna a fost refractara la religia culta a episcopilor si preotilor (sa ne amintim de episodul schimbarii calendarului din interbelic), si de deculturalizare agresiva, de “protestantizare” a raportului credincios-biserica, de reducere a acesteia la un fel de relatie lucrativa de minunism tranzactional. Principalul risc? Oamenii aceia pot trece oricand la o organizatie schismatica. Pentru ei forma conteaza, nu fondul, autenticitatea, canonicitatea. 
  5. In treacat (?) fie spus, traditia trecerii prin altar pare ca este, de fapt, necanonica. Este o practica populara, dar incurajata mai degraba din motive, sa fim sinceri, populiste, decat de evlavie… Iata insa cum se intoarce impotriva acest fel de populism eclezial.

“SABIA” REFERENDUMULUI, MOMENTUL ADEVARULUI, ZILELE CERNERII si MORTII VII de langa noi – GENERATIA CARE A ALES LEPADAREA DE HRISTOS. Apocalipsa in direct sau eliberarea Fiarei. SODOMA – PAMANT ROMÂNESC?! “Nu pot să rămân mut în fața ipocriziei: să citezi pe Iisus Hristos – Dumnezeu şi apoi să Îl arunci la coș. Nu am văzut o perfidie atât de mare de la Carantania încoace”

CINE A INABUSIT SAMANTA NEAMULUI ROMANESC? Parintele Cezar Axinte: “Focul e la gardul nostru, iar noi parca suntem inerti, paralizati, sufletul nu mai poate sa vad limpede”. OTRAVA UCIGASA A IDEOLOGIEI (NEO)MARXISMULUI si faurirea “OMULUI NOU” CARE IL VA INSTALA PE ANTIHRIST IN APLAUZE (audio + text)

POPORUL ROMÂN, CĂZUT, MURIBUND, ÎNCONJURAT DE VULTURI ȘI HIENE. Se va mai ridica la viață la chemarea lui Hristos? (PR. CEZAR AXINTE in duminica Referendumului)

GÂNDURI POST-REFERENDUM (1) – Un glas care strigă în pustie: ”TĂVĂLUGUL VA ÎNCEPE SĂ VINĂ, căci boicotul de astăzi a deschis larg poarta stăpânitorului acestei lumi… Durerea este că strigăm și noi: „PE BARABA, PE BARABA!” și cerem sângele lui Hristos asupra noastră și ASUPRA COPIILOR NOȘTRI… Avem „șansa” acum să pășim în „MINUNATA LUME NOUĂ””

Gânduri post-referendum (3): PĂRINTELE DAN BĂDULESCU FACE ANALIZA “LA RECE” A EȘECULUI demersului din 6-7 octombrie, din punct de vedere sociologic și duhovnicesc: “TOT RĂUL SPRE BINE”

Gânduri post-referendum (2): ”În weekend-ul trecut L-am putut cu uşurinţă TRĂDA sau MĂRTURISI PE HRISTOS manevrând o simplă ştampilă. UN GEST MIC CU CONSECINȚE MARI. E nevoie de multă pocăinţă, căci de acum înainte NIMIC NU VA MAI FI CUM A FOST”


Categorii

1. ȘTIRI, Ierarhi romani, Opinii, analize, Referendum casatorie familie

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

62 Commentarii la “Scene socante in IALOMITA, unde enoriasii parohiei Paltinis s-au revoltat pe PS VINCENTIU (Video). Episcopul A OPRIT INTRAREA IN ALTAR a credinciosilor la sfintirea Bisericii, ca semn de DOLIU pentru esecul Referendumului. OBSERVATII pe marginea unui fenomen INGRIJORATOR de multipla “decuplare”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @ GHEORGHE
    Statul in genunchi la citirea Evangheliei e mai mult in traditia romanesca. In spatiul ortodox slav se sta in picioare. De asta nici nu au covoare in biserici.
    “Sa stam drepti, sa stam cu frica…” – nu trebuie sa o luam ad literam. Nu e militarie sa ti se ordone sa iei pozitia de drepti. Eventual sa mai si tremuri ca varga de frica. Mare atentie, au mai facut si altii astfel de erori, cu consecinte la scara istorica.

  2. Da, acuma asta era marea problema, cu statul in picioare vs. in genunchi… La fel ca si in cazul Impartasaniei continue (si nu numai), luam canoanele desprinse de contextul lor intreg si punem litera in locul Duhului. Eu zic sa incepem atunci de la “Cei chemati, iesiti…”. Sa reintroducem catehumenatul, sa fie penitenta-penitenta si altele… Dar cred ca deviem deja de la subiect.

  3. @ nimeni,
    adevar-i ca foarte multi preoti fac”masterate” in occidet,unde inniciuncaz nu se preda Istoria Ortodoxa BIZANTINA cu atat mai putin cele 7 sinoade si sf.Traditie cu vietile
    sfintilor. “Pastori bisericii au ramas cu o intelegere a crestinismului slaba,intunecata confuza.O falsa intelegere ,dupa buchie,distrugand viata duhovniceasca in societatea crestina.”
    PS- Erata-Ascultam in loc de ascutam (@ 39).DOAMNE AJUTA!

  4. Eh , pai daca noi , acilisea , ne dam in stamba , ce pretentii sa ai de la țața Ioana si nea Costica , cu cele 2 clase primare ale lor si , in rest , doar ce le-a mai ajuns la urechea stanga ( cu dreapta nu prea au auzit bine niciodata ) din cea citit popa ? :-))))

    Fratilor , iaca de ce este , din nou , de actualitate faptul ca mantuirea este ceva personal , ca solutia este una individuala si nu colectiva. Tine doar de noi daca vom sti sa stam drepti ( duhovniceste , vorbind ) si “sus sa avem inimile” sau cautand in continuare vreun banut de aur , prin colbul drumului.

    Imediat dupa referendum , am gandit ca CpF trebuie sa se transforme intr-un partid , ceva care sa poata sa ne reprezinte , sa fie , in continuare , activ in opozitia impotriva anarhiei ceruta de minoritatile de tot felul . Deja mi-am schimbat parerea , mi-e teama ca vom ajunge sa ne contram intre noi , ca vom ajunge la o dezbinare si mai mare decat suntem acum. Pe de alta parte , initial uitasem ca in Coalitie nu sunt doar ortodocsi , iar acum realizez ca nu pot sa ma consider, cu adevarat , reprezentat de vreun …alt “crestin” , avand in vedere prozelitismul agresiv si interesele ascunse urmarite de toti reprezentantii celorlalti ” crestini” .
    Prin urmare , pentru mine , personal , consider ca ramane “…doar Ortodoxia”. Ca voi gresi , ingenunchind , cand nu trebuie , ca nu voi sti canoanele “ca din carte” niciodata , poate , ca voi mai pacatui , criticand pe unul sau pe altul , ca ma voi mai zburli la unul sau altul , din cauza slavei mele desarte , si cate si mai cate , am incheiat scurta mea viata politica .:-)))) Am votat la referendum . Ajunge , IMI ajunge !!!
    De-acum , ne REconcentram pe Hristos.

    Doamne ajuta !

  5. @ admin 2
    Asa e. Exact.

  6. Ingenuncherea este o pozitie de rugaciune particulara si este necanonica ingenuncherea in timpul liturghiilor.
    Canonul 90 al Sinodului Trulan precizeaza: “Am primit in mod canonic, de la de Dumnezeu purtatorii Parintii nostri, sa nu plecam genunchii in dumineci, cinstind Invierea lui Hristos…”
    Sfantul Vasile cel Mare ne spune: “Este necesar ca Biserica sa predea tuturor celor care se gasesc in sanul ei sa-si faca rugaciunile stand in picioare, pentru ca prin amintirea neincetata a vietii vesnice sa nu nesocotim mijloacele prin care putem atinge acest tel” (Canonul 91).
    Arhimandritul Grigorios D. Papathomas, profesor de Drept Canonic la Institutul de Teologie Saint Serge din Paris, a afirmat ca:
    Perioadele de “ne-ingenunchere canonica” in biserica sunt:
    – Toate duminicile (52) anului liturgic (de la vecernia de sambata dupa-amiaza la vecernia de duminica dupa-amiaza);
    – In timpul tuturor Sfintelor Liturghii zilnice, fie ca se savarseste Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur, sau a Sfintilor Iacob si Marcu.
    https://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/cand-ingenuncheaza-biserica-120094.html

  7. @admin 2,
    “…de la “Cei chemati, iesiti…””
    Nu . Ci de la ” cei chemati , capetele vostre sa le plecati” , ca de plecat capetele , le pleaca toti , dar cand sunt invitati afara aceeasi , nu mai reactioneaza dar nici nu se problematizeaza:-))))) si asta-i mult mai elementar decat altele din canoane…

    Si acum , v-as intreba pe fratiile voastre : oare vreunul din acestia , se va mantui ? Ca Domnul se uita doar la sufletul omului !!!Dar atunci pentru ce toate regulile astea ? Cineva a spus : diavolul sta in detalii. Si iata cam cand si cum a inceput “lucrarea din interior” a bisericii ( ca tot vorbea cineva aici despre asta ceva ) .
    Acuma , daca le perpetuam , gresim fata de cei ce vor veni dupa noi . Daca nu le aplicam , smintim pe cei ce sunt acum in biserica . Daca facem genoflexiuni sus-jos , o sa creada toti ca am innebunit si vor suna la 112 :-)))
    Deci cum e mai bine ?
    “Intreaba-ti duhovnicul” imi veti raspunde “si fa , ceea ce-ti va spune el , si el va da socoteala daca sfatul pe care ti l-a dat este unul bun sau rau” . Pai ce-i asa de greu ? Nu e de preferat asta , decat sa-l interoghez in biserica pe unul , ca de ce se sterge la nas fara sa stie motivul ?

  8. Am observat ca , in posturi , in pofida faptului ca nu frecventeaza biserica suficient de des, vin destui crestini , sa se marturiseasca/impartaseasca . Acuma , n-am de unde sa cunosc cata credinta au , dar este cert ca aceasta Sfanta Taina este din ce in ce mai atractiva . …Si ma gandesc : oare nu cumva, foarte multe din necunosterile noastre , se datoreaza tocmai unei slabe legaturi duhovnicesti cu parintele duhovnic ? Oare discutii mai dese , mai prelungi si mai relaxate decat momentul marturisirii efective ( cu toate ca am convingerea ca toate discutiile fiu/fiica-duhovnic trebuies purtate sub epitrahil) n-ar putea sa faca lumina in constiinta nostra atat de “muncita” de ispita imprastierii , nechibzuintei , mandriei , ingamfarii …?
    Cred ca aici este “nevralgia” noastra : mergem la duhovnic , ca la doctor . Sa ne vindece ! Foarte bine facem ! Dar…MIE NU-MI PLACE SA MERG LA DOCTOR!!!!! Urasc mirosul de cabinet medical , urasc sa astept pe coridoare aglomerate , pline de diversi … Deci …? Ce voi face ? Continui tot ca la doctor ? Nu , daca nu vom reusi sa strangem aceasta legatura , s-o facem punte , parleaz sau chiar prietenie , nu vom functiona. Catehizarea generala nu mai e posibila , nici tehnic , nici practic .
    Coborarea ierarhilor in strada ( plastic , vorbind ) nici mi-o doresc pentru ca ei trebuie sa ramana acolo , altfel intreg esafodul episcopatului ar deveni banal , si-ar pierde din aura . Poate n-ar lipsi un pic de cizelare a atitudinii si de “indulcire” a graiului , de copiere a vorbei directe si simple a unei Guri de Aur.
    Asadar , ce ne ramane ? Sa stam de vorba cat mai mult , cat mai des cu putinta , cu duhovnicul nostru , intreband si (mai ales) ascultand cu atentie , cele ce le vom lua de bune din acel moment. Daca vom pleca de-acolo , razand ca un biet ciomag uscat de ani , nu are cum sa infrunzeasca vreodata , am pierdut timpul.
    Cele ce le-am scris , nu sunt sfaturi , nu sunt in masura sa le dau , ci doar scriu cu speranta ca astfel , imi va intra mai bine in cap si sa aplic cat mai urgent tratamentul.

    Doamne ajuta!

  9. @menumorut,
    “inceputul intelepciunii este frica de Domnul”(ps.110,v.10).M-am ferit,intodeauna de polemica, avand sorginte ,mandria.Dar ,uneori,trebuie raspuns.FRICA, de care vorbesti ,este de la Dumnezeu,si de Dumnezeu,care este fara de frica,inaltatoare in smerenie.Nu ai cum sa o confunzi cu frica nenorocita ,omeneasca, ci este cea pe care au avut-o si au purtat-o martirii.Cand ai o asemenea FRICA NU-TI MAI E FRICA NICI DE MOARTE.DOAMNE AJUTA!

  10. @fane:
    “Ci de la ” cei chemati , capetele vostre sa le plecati” , ca de plecat capetele , le pleaca toti , dar cand sunt invitati afara aceeasi , nu mai reactioneaza dar nici nu se problematizeaza:-))))) si asta-i mult mai elementar decat altele din canoane… Si acum , v-as intreba pe fratiile voastre : oare vreunul din acestia , se va mantui ? Ca Domnul se uita doar la sufletul omului !!!Dar atunci pentru ce toate regulile astea ? Cineva a spus : diavolul sta in detalii. (…)
    Acuma , daca le perpetuam , gresim fata de cei ce vor veni dupa noi . Daca nu le aplicam , smintim pe cei ce sunt acum in biserica (…) Deci cum e mai bine ?”
    Raspunsul in opinia mea e f simplu:
    Pai daca preotii observa, Duminica de Duminica, cum 70%(sau fie si 10%) din credinciosi pleaca capetele cand nu e cazul…nu e normal sa fie ei primii care sa le atraga atentia? Nu ei sunt cu catehizarea? N ar fi rau ca din cand in cand, la predica, sa se reaminteasca semnificatia momentelor liturgice.

    Deci nu e rolul nostru. Eu am observat ca e mai bine sa nu ma bag, nu din indiferenta, ci strategic. Uneori merge, alteori pica aiurea. Cel mai bine este, dupa mine, daca vedem ca preotul nu intervine, la Spovedanie sa marturisim ca ne cam ‘sminteste’ situatia si sa spunem deschis ca apreciem ca o interventie a parintelui ar avea mai mult impact decat a noastra, care ar putea aparea ca o ‘dascaleala’.

    Oricum, eu una am citit undeva (de fapt in mai multe locuri) ca la Slujba nu e bine sa te uiti in dreapta si stanga, ci sa profiti din plin de harul momentului si sa fii cu inima la Domnul. Pt ca orice distragere insotita de judecata e de fapt o sminteala in primul rand pt cel distras. Stiu chiar ca citeam de batrani imbunatatiti care in timpul Liturghiei pur si simplu intrau complet intr o stare de desprindere de cele lumesti.
    Nu e usor, dar acest efort constant cred ca merita mai mult energia noastra decat grija pt ceilalti, care, in cazul de fata, trebuie categoric sa revina preotului.
    Parerea mea.

  11. @GHEORGHE
    “Frica” de care spui tine de capacitatea de a intelege ca nu esti nimic (adica totusi esti ceva – LOL) in fata lui Dumnezeu, ori asta implica o constientizare a starii noastre launtrice care aduce smerenia autentica, nu acea “evlavie” afisata pentru ochii celorlalti. Deci “inceputul intelepciunii” este cand incepem sa ne cercetam starea launtrica si sa constientizam asaltul neincetat al gandurilor, care nu poate fi oprit fara ajutorul lui Dumnezeu, prin rugaciune.
    Ce este acest gand care mi-a venit?
    “Parte din cultura filocalica, o parte, cea mai importanta, duhovnicia, este nu analiza materiei gandurilor, ci prin rugaciune, a dibui originea gandului. Important e sa stiti originea gandului si tot ce e de la Dumnezeu. Gandul Dumnezeiesc vine intotdeauna c-o oarecare pace, chiar daca este un gand care te osandeste, iti da ori o pace, ori o nadejde, ori ceva prin care te mantuiesti. Gandurile, cele pe care trebuie sa le dispretuim zic, nu se infricoseaza de ele, sunt ganduri care ne aduc frica, intuneric, necredinta, indoielnicie din aia care te “panicheaza”, te terorizeaza, toate astea daca le depistati si mai ales duhovnicii, daca prin rugaciune le depistati, nu este vorba de a discuta cu ele: le lepezi cu dispret. Lumea intunericului nu trebuie sa fie lumea care ne infricoseaza, fiindca Dumnezeu este prea atotputernic, dar trebuie sa fie o lume cu care n-avem nimic de-a face – dispret total.”
    Parintele Rafail Noica
    https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/ce-este-acest-gand-care-a-venit-152806.html

  12. Ps: nu cred ca se pune probl ca nu se vor mantui pt ca pleaca aiurea capetele, dar asta denota ca nu inteleg semnificatia Tainei si, deci, nu exploateaza la max. beneficiul acesteia. Depinde de starea lor sufleteasca, cred eu. De ex, nu cunosti semnificatia, dar te straduiesti sa participi la rugaciune, asculti atent si te concentrezi. Atunci esti mai castigat de unul care face tot ce trebuie si stie, dar in loc sa isi tina ‘sus inima’ iscodeste cu ochi critic greselile altora.
    Cam asa vad eu ilustrarea-standard a diferentei dintre fond si forma: poti pastra forma si rata fondul si viceversa. Ideal e sa le pastrezi pe amandoua, dar de departe fondul e mai important (“Dumnezeu se uita la inima omului”). O forma riguroasa poate mai usor coexista cu un fond precar (vezi formalismul excesiv care adesea sufoca fondul/sensul primar, ba chiar il perverteste complet), in timp ce pastrarea unui fond sanatos (evlavie, blandete, rugaciune simpla si curata) treptat-treptat ajunge sa respecte si forma.
    Din pacate suspectez ca in multe cazuri amandpua se afla in deficit. Si nici asta n ar fi atat de grav, cred eu, daca ar exista ravna reala de indreptare, spre imbunatatire neincetata, si nazuinta permanenta spre mantuire, spre Dumnezeu, spre dobandirea in inima a iubirii Lui. Aceasta din urma mie una mi se pare fundamentala. Daca exista asta, restul..vin de la sine, mai devreme sau mai tarziu.Daca asta nu exista, e mai greu. Oricat le am implini pe celelalte tot sterpi riscam sa ramanem. Doar mila Domnului ne poate scoate de acolo.

  13. @Doroteea ,
    nu stiu ce emoticon sa pun , zambet sau planset ,… sau amandoua. Cert e ca ai cam vorbit … in limbajul de incalcit , de lemn , al … u n o r a acuzati . Probabil , reflexul profesional !
    Oricum , multumesc pentru … cuie !! Nu le ratez niciodata , cand e vorba de tine ! :-)))Chiar si dupa fluierul de final…:-)))))
    Mi le asum , sunt meritate ! Dar … n-ai vrea sa le impartim ? Simt , cumva , ca ar trebui sa “ne bucuram” impreuna de ele ! Citesc cam aceeasi cantitate de slava desarta ca si la mine ( cu diferenta ca eu sunt primul , indiferent… ) . Ce zici ? Jumi-juma?

  14. @fane

    Nu stiu cum stai tu cu slava desarta si nu ma intereseaza sa ti spun drept. Am vazut ca e o voga pe aici cu analiza psihologice ceva nemaipomenit…Nu e cazul meu, asa ca stai linistit, nu e nevoie sa mi faci confidente.

    Oricum, mesajul nu se referea la tine personal. Raspundea unei dileme pe care ai exprimat o si privea o chestiune generala, nu un individ anume.

    Daca nu te regasesti in el…simplu: ignora-l.

  15. @fane 29

    Din nou mă iertați dar nu le pot cuprinde pe toate critica și la adresa ierarhilor și la adresa mirenilor, am trecut prin 8 duhovnici și nu toți au fost ok, nu au fost schimbați doar pe motiv de schimbare oraș și prea mare distanță să mai ajung la precedentul. Am văzut personal astfel de abuzuri împotriva unor preoți despre care am povestit și altele de care n-am povestit, am pățit și cu un preot mâna dreaptă miruia, mâna stângă de la cot până la degete înfiptă sub sânii mei deși nu eram deloc indecent îmbrăcată și mulți oameni în spatele meu la coadă; preotul 2 care dădea anafură de vreo 80 de ani a văzut și s-a umplut de mânie, clocotea chipul, dar n-a zis nimic pentru că eu n-am zis nimic ci doar am privit dur, cu durere în ochii miruitorului, să nu sesizeze prea mulți de la coadă ce s-a întâmplat. ”Iertati-ma , dar unii dau impresia ca ii cam … “siluim” , le place multimea , dar ar vrea-o mai putina , sa fie sobor , dar sa nu fie popor , nici imbracat , nici descult , ceva fara cap si fara coada” Mă iertați pe mine, nu ați înțeles ce am scris, nu mi s-a plâns nici un preot ca să „lase impresia” că e siluit, am văzut cu ochii mei. Cu totul de acord că sunt nereguli de ambele părți și nu iau apărarea doar preoților în detrimentul mirenilor sau mirenilor în detrimentul preoților

    @admin 2 (34)
    Cu totul de acord că trebuie o mare mare delicatețe cu subiectele legate de intimitate, și este din ce în ce mai greu că trebuie adoptate astfel de subiecte cu copii care nu au cum să înțeleagă mare lucru, oricâtă delicatețe am avea. Tocmai de aceea este greu sau imposibil de judecat atât părintele (mama/tata) care nu reușesc să comunice cu propriul copil pe astfel de teme de la vârste din ce în ce mai mici ca să prevină catastrofe sentimentale, și cu atât mai puțin preotul duhovnic, în locul căruia nu aș dori niciodată să fiu, să am de abordat copii de grădiniță sau de școală primară, cvasinecunoscuți pe teme atât de delicate. Nu se poate da rețetă și nici nu sunt în stare să judec pe nici un preot că n-a reușit să găsească o tactică pentru ca nici unul dintre copii să nu se simtă înstrăinat și abuzat emoțional la atingerea unor astfel de subiecte. Cu adevărat se greșește mult, și de partea preoților și de partea părinților biologici, însă provocările sunt din ce în ce mai mari, cine reușește în astfel de situații este foarte îmbunătățit, excepție, nu regulă.

    @admin 2 (32)

    Cunosc ambele extreme și respectivele șocante ascultări date de unii preoți unor fete, date în sens opus unei imbracăminți prea baticoase și cu fuste lungi. Nu am intalnit în schimb nici un duhovnic care să ceara obligatoriu fustă până în pământ și batic permanent. De obicei se limitează la „fustă cel puțin până la genunchi, și batic doar în Biserică la Sfintele Taine și în incintă la Mănăstiri, nu la intrări ocazionale în Biserică în care cazuri este suficientă o minimă decență, un bun simț față de Sfintele Icoane.

    Iarăși, cu toate afișele cu interzis fuste scurte și pantaloni scurți (și halate doar la mănăstirile unde n-ai posibilitate să tragi o fugă până acasă sau la un second să iei ceva decent, niciodata la cele din centru orașelor), nu am văzut acea poliție darwinistă cu toleranță zero de care vorbiți, care să incite agresiunile extraordinare pe care le-am întâlnit de cealaltă extremă. Și la Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla, etc și în centrul Iașului găsiți în incinta Bisericii Mănăstirilor suficienți femei și bărbați în ținuta super-mulată de sus până jos; fuste scurte, fuste lungi și transparente, etc

    Chiar dacă am intrat în Biserică și am participat integral la sfintele slujbe purtând pantaloni și fără batic, nu am pățit niciodată în viața mea să se ia vreo băbuță de mine, că nu sunt suficient de decent îmbrăcată, deși am participat în nenumărate orașe și în nenumărate Biserici, și în Moldova, și în Ardeal, și în București și în străinătate. Astfel de lucruri se întâmplă când sunt probleme, când ceva atrage tare atenția, la machiaj exagerat și indecență exagerată. Din toată experiența mea de peste 21 de ani de mers la Sf. Liturghie în mod continuu, plângerile grozave făcute de dna Doroteea împotriva celor care îndrăznesc să se ia de câte unul/una îmbrăcată nepotrivit, că ar fi exagerat prin apostrofare, și aici ar trebui făcute marile schimbări după eșecul Referendumului ….. mi se par că denotă probleme doar de partea celui apostrofat și extrem extrem de multă toleranță în toate Bisericile de mănăstire și de mir în egală măsură.
    Poate sunt și situații extreme în vreo parohie sau la vreo mănăstire, dar eu n-am întâlnit!

    ”Nu mi se pare de dorit nici ca preotul/duhovnicul sa scoata afara pe cineva din Biserica pe motiv de imbracaminte nu foarte potrivita (la manastiri exista solutia practicata si acceptata a halatelor de la intrare) sau sa abuzeze de mustrare pentru persoanele care nu sunt (inca) in randuiala (si care chiar pot sa fie mai sensibile si sa se sminteasca definitiv), dar nici, cum s-a ajuns astazi, sa nu mai existe niciun sfat, oricat de bland si de delicat (fiindca numai asa ar trebui) in directia asta” Bun, și cine ar trebui să fie cel care dă astfel de sfaturi blânde și delicate, preotul sau credincioșii? Mie mi s-a părut de mult bun simț să se ridice preotul de la spovedanie și nu alții care așteptau la spovedit și să o conducă afară cu blândețe pe cea care arăta chiloții și la preot și la penitent, în strana de vis-a-vis. Am mai văzut pe același preot-stareț conducând și pe un băiat cu o mulțime de piercinguri afară din Biserică și discutând cu el cu blândețe și fermitate pe tema asta. Am asistat la o discuție, o tânără m-a întrebat pe mine dacă nu am un batic să-i împrumut ca să intre în Biserică și starețul aflându-se din întamplare la vreo 2 metri de mine i-a răspuns înainte să apuc eu, că și așa nu are cum să intre în Biserică cu acea fustă (care era indecent de sus deasupra genunchilor). Sunt sigură că astfel de intervenții au mai avut loc și fără ca eu să fiu martoră, fără ca asta să însemne vreo poliție extremă, să nu vezi nici o fustă scurtă și nici un pantalon mulat în acea Biserică-Mănăstire. La această Biserică din centrul Iașului nu există halate și nici nu ar avea unde să înființeze că este arhiplină până în tindă, doar să construiască o altă încăpere pentru schimburi în curtea mănăstirii.

    Desigur sunt și alte măsuri, icoanele din fața catapetesmei au sticle și cineva se ocupă în timpul Sfintei Liturghii cu curățarea periodică a sticlelor de ruj, distanța dintre sticlă și icoană face parcă mai vizibil stratul de depuneri periodice, deși provine numai de la cele care vin ocazional, cele care se spovedesc acolo nu le-am văzut machiate/rujate în Biserică.

    Cu totul de acord cu ce ați spus că linia rigoristă-fariseică, dacă se manifesta poate în anii 90 și eu n-am prins-o, că nu mergeam atunci la Biserică, acum este în orice caz pe cale de dispariție, pe când linia cealaltă cu extremă pe iconomie și pogorământ face victime din belșug, și o reformare a Bisericii în sensul unui și mai mare pogorământ ca lecție de învățat și spre îndreptare în urma rezultatelor dezastruoase de la referendum cum propune Dna Doroteea nu corespunde realității din teren.

  16. “Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc bunăcuviința casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine.”

  17. dna Ingrid
    ce scrieti aici : am pățit și cu un preot mâna dreaptă miruia, mâna stângă de la cot până la degete înfiptă sub sânii mei
    ???
    Pai de ce nu i-ati dat o palma ? cu o mana miruieste – binecuvantare si cu o mana …. mi se pare absurd asa ceva ..

  18. @ Petru:

    Cine ar indrazni sa palmuiasca un preot? Iti dai seama numai șocul ala te blocheaza, oricum. E halucinant daca se intampla si din astea… Mai degraba e vorba ca trebuia reclamat la episcopie. Doamne fereste.

  19. Inseamna ca un gand rau a pus stapanire pe mine . M-am revoltat citind asa ceva , ca imi venea mie… sa i dau o palma. Cu iertare pt ce am scris . Imi bag capul in pamant de rusine .
    Ca hatru ce is , acuma ma gandesc ca dna Ingrid e o preafrumoasa doamna de nu a rezistat preotul …

  20. @ Petru:

    Nah, acuma zic sa nu ne afundam mai mult, sa ne oprim aici.

  21. Nu inseamnă nu știu ce frumusețe! Preotul miruitor il cunosteam de 4 ani foarte bine, si cu trei fete acasă, o frumusețe, înseamnă un preot care nu crede în nimic, abia se împărtășise după Sfânta Liturghie când unul miruia celalalt împărțea anafură, înseamnă un preot securist care caută cu orice preț să șocheze, să smintească, să bășcălească credința ….

  22. Avem, datorită fraţilor admini, modele de preoţi și modul lor de a păstori turma încredinţată lor, chiar aici pe blog… Iată un exemplu, de la a cărei plecare la Domnul s-au împlinit ieri 43 de ani : Părintele Constantin Sârbu, s-avem parte de binecuvântarea și de rugăciunile lui !!!

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/profetii-moartea-parintelui-constantin-sarbu-biserica-sapientei-marturii-ultimele-zile-operatie-securitate-prevestire-martir-minuni/

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare