Gânduri post-referendum (3): PĂRINTELE DAN BĂDULESCU FACE ANALIZA “LA RECE” A EȘECULUI demersului din 6-7 octombrie, din punct de vedere sociologic și duhovnicesc: “TOT RĂUL SPRE BINE”

17-10-2018 15 minute Sublinieri

Câteva considerații pe marginea recentului referendum

Pr. Dan Bădulescu

Sunt gânduri exprimate liber și în mod personal, nu în numele vreunei instituții, nici chiar a B.O.R.-ului, eu nefiind abilitat ca purtător de cuvânt. Desigur, fiind preot, chiar dacă unul pensionar, poziția mea este departe de a fi una neutră, ci este ancorată evident într-o perspectivă eclezială creștin ortodoxă. Părerile nu sunt nici oficiale și cu atât mai puțin infailibile, pot fi retușate la nevoie.

Revenind, cunoaștem acum așteptările și rezultatul și suntem în perioada proaspătă a impresiilor și analizelor. Nu puțini dintre enoriași și chiar confrați preoți resimt încă destul de intens impresia pe cât de halucinantă, pe atât de amară, a răspunsului concetățenilor noștri la o întrebare pe cât de simplă pe atât de evidentă în România: redefinirea mai exactă în Constituție a căsătoriei ca celulă de bază a familiei, căsătorie efectuată între bărbat și femeie, așa cum se specifică deja în Codul Civil.

Trebuie să recunosc de la început că până acum vreo trei săptămâni eram de părere să nu merg la acest referendum, tema era clară, și rezultatul părea la rândul lui previzibil, o simplă formalitate în România. În nici un caz aceasta nu însemna un boicot al referendumului, ci pur și simplu o neprezentare de tip apolitic. Lucrurile au luat însă o altă întorsătură și am ajuns să mă implic, și să votez DA.

A cui a fost înfrângerea? A cui victoria? Cu toate că sunt preot, voi începe analiza la domeniul văzut, fiind conștient permanent de voința și acțiunea lui Dumnezeu și a diavolilor, cei aflați în acest război nevăzut care îl determină și pe acesta văzut dintre noi. Ar fi un palier mai duhovnicesc, dar, deocamdată, pentru început să ne aplecăm asupra celor văzute, care, iată se dovedesc pentru atât de mulți încâlcite și înțelese anapoda, ce să mai vorbim de cele de dincolo.

Taberele de la referendum

Dacă socotim trei planuri ale problemei: cel religios, cel politic și cel civic, vedem că această confruntare s-a purtat în primul rând în spațiul civic, la nivelul ONG-urilor: cele creștine sub drapelul CpF, și cele – explicit sau implicit – anticreștine: asociații LGBT (Accept, MosaiQ, etc.), ale drepturilor omului, feministe, etc. Deci, să fie clar pentru toată lumea: iniţiativa aparţine CpF-ului (ONG-urile creștine), şi a fost contracarată de adversarii lor civici de mai sus.

Implicarea partidelor și a cultelor religioase

Cine era în spatele lor din punct de vedere politic?

CpF a primit aprobarea politică – deşi după tergiversări de 3 ani – din partea Guvernului, Parlamentului, Senatului, Curţii Constituționale, PSD, ALDE, UDMR, PNL, un spectru impresionant favorabil. Președinția a pendulat între ostilitate la început şi neutralitate la sfârşit.

Ceilalţi au avut spate politic din partea USR, în clară inferioritate la acest moment. Dar am vorbit evident până aici de spatele politic intern, acolo CpF-ul stătea mult mai bine cum se vede. În schimb, din partea Occidentului, S.U.A. şi U.E., lucrurile au stat cu totul pe dos (sic!): corectitudinea politică neo-marxistă venită din partea acestor organisme puternice şi internaţionale, decidente la nivelul globului pământesc, instituţii de forţă ca Parlamentul european, Internaţionala socialistă, ambasade, etc. au sprijinit din plin şi făţiş coaliţia anticreştină.

Din punctul de vedere religios toate cultele religioase din ţară cu excepția Bisericii Evanghelice C.A, dar și aceea fiind de partea căsătoriei între bărbat și femeie și boicotând din rațiuni strict politice, au fost, cum era şi de aşteptat, de partea CpF.

În afară de unităţile civice, politice şi religioase, s-au mai implicat văzut şi nevăzut şi trusturi media, servicii secrete, loji masonice, asociaţii culturale, personalităţi, actori, cântăreți, formatori de opinie, etc. Rolul lor, vom vedea, a fost unul deloc neglijabil.

Absenteiștii și motivațiile lor

Din plecare putem spune că, Biserica nu se ocupă cu situaţii virtuale şi ideale ci doar cu realităţi atât duhovniceşti cât şi lumeşti. Aici nu este nicidecum loc pentru vise şi iluzii, fantezii, planuri, ci, cum am spus, realităţi. Astfel că, pentru un creştin român lucid, era clar că la acest referendum nu te puteai aştepta la o prezenţă nici măcar de 50%. Ba chiar având în vedere pragul minim de 30% al cvorumului, speranţa realistă ar fi fost poate cel mult undeva în jur de 33%. Ştiu că au fost voci entuziaste chiar din Biserică, ce lansau prognoze mult mai mari, dar… problema lor. Ce se întâmplă cu aceşti 70% care absentează? LGBT? Atei cumva? Adversari politici PSD/ALDE? #boicot? După umila mea părere nici una din acestea: pur şi simplu absenteişti – aşa cum eram şi eu cum am mai spus – din te miri ce motive: lene, delăsare, dezinteres, lehamite, neîncredere, alte priorităţi, dezinformare, etc. Sunt conştient că acest procentaj este unul enorm, dar… aşa mi se pare că stau lucrurile la noi! Asta este așezarea lor lăuntrică firească oricare ar fi tema alegerilor: parlament, locale, președinție. Ca să depăşeşti acest prag trebuie morcovul sau biciul: mită electorală sau sancţiuni de neprezentare. Or, în acest caz, nu există obligaţia legală de a participa la referendum (cel mult una morală, civică), iar CpF nu are resursele necesare pentru mită, baza materială e cel mult modestă, se bazează mult pe voluntariat. Ar rămâne puterea de convingere, şi aici s-a dat de fapt lupta care a dat rezultatul cunoscut, deşi nescontat de către tabăra creştină!

Acestea fiind datele de plecare s-a purces la lupta propriu-zisă, în arenă fiind cele 2 tabere de ONG-uri, nu partide şi nu culte! Acestea fiind în culise, tribune, atât, nu actanţi. Trebuie recunoscut că „victoria” dacă se poate numi astfel, aparţine ONG-urilor atee iar în consecinţă, „înfrângerea” CpF-ului. Voi argumenta în detaliu această afirmaţie.

Cum rămâne atunci cu cultele religioase, din care cu precădere B.O.R.-ul zdrobitor majoritar? Încă o dată, deşi fac parte din clerul acesteia şi pot fi suspectat de un partizanat (ce poate fi desigur şi unul în plan subconştient şi involuntar), voi căuta pe cât posibil omeneşte să nu fie cazul. Ştiu că există deja o nemulţumire chiar şi în rândul confraţilor preoţi!, cu privire la o abordare defectuoasă a Patriarhiei, intervenţie tardivă, campanie moale, etc. Şi acestea s-ar potrivi de minune tuturor celorlalte culte care au avut aceeaşi campanie palidă în spaţiul public, ba chiar şi în aşa zisa social media. Au existat, ce-i drept, emisiuni bune la Trinitas în ultima săptămână ce se numeau într-un mod curios dezbateri, deși în cadrul lor nu a apărut nimeni din tabăra cealaltă. Acest lucru a fost desigur justificat, și eu aș fi procedat la fel, nu poți discuta în dialogul surzilor, fiecare în lumea lui, între Hristos și Veliar nu poate fi nici o părtășie, deci acelea nu au fost dezbateri în sensul de dialog, polemică. Audiența postului însă nu se apropie de Digi, Realitatea, TvR, și efectul ca atare e unul redus. La fel e și cu ziarul Lumina, care are lucruri ziditoare și ortodoxe, dar, cum a spus chiar cineva de acolo, acestea sunt „de nișă”. Dar, la o privire mai atentă: oare se putea mai mult? Şi asta este o întrebare practică şi realistă, nu una idealistă, unde tot timpul e loc de mai bine (dar și de mai rău!). Mie mi-e clar că o implicare mai intensă a cultelor (deci nu numai a B.O.R.) nu avea cum să aibă loc în spaţiul de care vorbim: cel civic, cu toate regulile lui. În arenă a intrat doar Nestor, Sf. Dumitrie a dat doar binecuvântarea, nu a intrat! Cultele nu aveau ce căuta în arena asta în palierul oficial. De la ele binecuvântare, rugăciune, sfat şi… atât! Cât s-a făcut la Trinitas, Lumina, în parohii, a fost, după greşelnica mea părere, suficient în această perspectivă! Mai mult nu se putea concret. Să nu uităm acuzaţia societății civile post moderne, de implicare a cultelor în politică – dar şi în viaţa civilă! – şi că până şi în situaţia acestei modeste campanii a cultelor, antireligioşii au invocat amestecul bisericii în politică.

Partidele? S-a comentat faptul că, din partea lor campanie aproape de zero. Dar, sunt oare acestea de blamat? Ia să vedem: Coaliţia de la guvernare a aprobat – fie şi cu tergiversări – referendumul, a fost coborât pragul cvorumului la mult mai realistul 30%, 50% ar fi fost aşa cum am arătat deja himeric, s-au dispus 2 zile de vot. Ce puteau face mai mult? La ce ne-am fi aşteptat din partea lor? Politicienii au lumea lor, regulile lor, multe pe care noi ceilalţi le ignorăm cu totul, dar pentru ei decisive. Tema cu pricina nu era pe agenda lor electorală, nu ar fi iniţiat-o niciodată. Ba, mai mult, din punctul de vedere al corectitudinii politice actuale care a înhăţat frâiele puterii la nivel mondial, este o temă greșită care duce la persecutarea/discriminarea bieţilor LGBT. Şi atunci, cum poţi cere de ex. PSD-ului şi conducătorului său o implicare şi campanie activă de genul electoral, adică intrarea în arenă? Ei nu sunt nici măcar la galerie, ci au pus la dispoziţie arena, şi au plătit cheltuielile de organizare a confruntării. Cred iarăşi că mai mult nu li se putea cere nici acestora.

Dacă aşa stau lucrurile, scorul atins la final nu poate fi imputat direct nici cultelor, nici partidelor politice.

Au rămas în discuţie pe margine trusturile media, FB, serviciile, ş.a. Da, ele au avut un rol activ şi intens, media la vedere, serviciile evident mascat.

În media s-au manifestat intens diverse personalităţi cu priză la public, influenceri: cântăreţi, scriitori, actori, etc. Şi rolul lor a fost unul de loc neglijabil, ba chiar de mare randament în ce priveşte tabăra antireligioasă, mult mai puţin în cea creştină.

În sectorul media taberele au fost şi acolo împărţite, de ex. la tv. de partea CpF Antena şi România tv, de partea cealaltă Digi, Realitatea, Protv, eventual B1. Nu mai analizez publicaţiile pe hârtie sau online, puteţi fiecare face şi singuri o cernere, dar acolo este clar că scorul a atârnat masiv de partea anticreştină.

Ce au făcut totuşi actanţii, cei mai importanţi în acest meci? CpF are ceva să-şi reproşeze, sau să i se reproşeze? Eu unul zic iarăşi că… nu! Cel mult o estimare greşită a rezultatului, dar, haideţi să fim serioşi şi sinceri: câţi oare dintre noi am aşteptat aşa ceva în România cunoscându-ne orientarea tradiţională a marii majorităţi, şi că procentul ateilor şi LGBT-ilor la un loc nu cred că trece de 1%? (s-ar putea de acum încolo să fie ceva mai mare). În rest, ei s-au zbătut şi au strâns cele 3 milioane de semnături pentru iniţierea referendumului – o sumă mai mult decât consistentă! – şi ulterior au făcut practic cam tot ce le-a stat în putinţă cu resursele în dotare pentru campanie. Şi da, eu cred că atât au putut! Acesta este potenţialul real al societăţii civile româneşti în momentul acesta referitor cel puţin la problema în cauză, mai mult nu! Sună amarnic pentru mulţi care am sperat la mai mult, dar să privim bărbăteşte şi creştineşte realitatea în faţă. A te îmbăta este cu adevărat un păcat, dar a te îmbăta cu apă rece e de două ori mai grav, aceea nu are alcool.

Se poate desigur, dacă vrem, reproșa și Coaliției o neevaluare corectă a șanselor de reușită a acestei confruntări. Să nu ne ascundem după deget: fermentul acestei inițiative vine nu numai din zona ONG-urilor religioase, ci mai ales din zona neoprotestantă de inspirație americană. Or, acolo lucrurile se prezintă oarecum diferit, nivelul de implicare civică e cu totul altul. În Occident, în general vorbind, nu există, practic, șansa boicotului, acolo lumea se duce în grupuri mari să spună da, nu, sau cel puțin să anuleze votul. La noi pentru a doua oară una din tabere a câștigat prin… neprezentare, ceea ce e atipic acolo, dar, iată, devine tipic la noi. În perspectiva unei eventuale revanșe pe care o au în vedere partizanii Coaliției, și chiar unii din biserică, sperând într-o organizare și conjunctură mai bună, mă tem că le dau o veste proastă: după ultimele două referendumuri practic, cel puțin cu marja de cvorum actuală, la noi nu se prea mai poate vorbi de vreun referendum pe nici o temă! S-a invocat și o recomandare de a se suprima cvorumul, pentru a se evita astfel de situații de boicot. Dar, după părerea mea, dacă nici 30% nu se prezintă la referendum [În suedeză folkomrösting: votul poporului, mai clar exprimat], rezultă că acesta nu este interesat de problema în cauză! Să facem un exercițiu imaginar: să zicem că într-un viitor apropiat, o coaliție de ONG-uri, de data asta din tabăra anti-creștină, ar iniția un referendum pentru căsătoria persoanelor LGBT. Cu toate că teoretic tabăra NU este de data asta în majoritate, cea mai sigură soluție pentru succesul acesteia este o campanie similară de boicot care să ducă la invalidarea referendumului după modelul celorlalte. Eforturile taberei DA de a scoate lumea la vot pentru cotă ar fi atunci enorme: propagandă, costuri, mită, teroare, și ca atare, cel puțin cât mai putem vorbi de ceva cât de cât rațional, aproape de imposibil de atins. Deci, această cale – ca să nu mai amintim de sterilele petiții online – este una închisă, și după cum vedem, nici binecuvântată de Dumnezeu, cu toate slujbele, îndemnurile, rugăciunile și sfaturile bisericii. Desigur, un punct de vedere personal…

Gruparea antireligioasă, deşi numeric cu mult mai puţin numeroasă, a compensat din plin acest handicap cu o strategie excelentă, ce a avut desigur şi precedentul din 2012. Ca un adevărat jucător de şah, acolo s-au făcut aproximativ aceste calcule: dacă ne prezentăm la vot şi se face cvorumul de cel puţin 30% vom pierde acest meci la un scor mare, care va fi de cel puţin 70-30 pentru adversarii creştini CpF, dacă nu şi mai rău. Vă daţi seama de urmările acestei înfrângeri drastice. Şi atunci, unica şansă pe care trebuie pedalat este campania #boicot, la care nişte uluitor de dibaci meşteri au găsit câteva teme majore, mici şi înguste, nu mari şi late, simple, clare ca bună ziua de dat în agora, la diverse categorii de oameni:

– referendumul e al PSD-ului, – pentru cârcotaşii politici;

– întrebarea e confuză/vicleană, şi ascunde de fapt intenţia de amnistie a lui Dragnea, pentru cei suspicioşi care au pierdut (aproape) total încrederea în politicieni;

– cu aceşti bani se puteau face spitale, autostrăzi, grădiniţe, etc. (argumentul lui Iuda!)

– există deja legea în Codul Civil, nu avea nici un sens acest referendum, – pentru cei mai materialişti;

– familia înseamnă şi cei monoparentali – aceasta mai ales pentru mamele singure

– ne ducem în evul mediu, ieşim din Europa, – pentru cei ce vor o ţară ca afară

– iubirea și drepturile nu se votează (!), LGBT au aceleaşi drepturi (căsătorie, adopţie, etc.) ca şi ceilalţi – pentru „tinerii frumoşi şi liberi #rezist, colectiv, boicot”, etc.

Toate acestea se pot combate și spulbera cu ușurință în câteva raționamente de bun simț, nici măcar adânc duhovnicești, dar în realitate au avut de întâmpinat în foarte mulți o lehamite de vot și politică, neîncredere în autoritățile de la putere, politice, dar iată, și bisericești, și ca atare au furnizat motive cât de cât plauzibile pentru absenteismul în masă. Pur și simplu problema nu i-a interesat pe oameni: situația pare clară la noi, mai e și legea din Codul Civil, LGBT-ul sunt o mână de oameni. 70% din votanți așa au crezut, ne place, nu ne place. Argumentul drobului de sare, adică eventualul pericol din viitor al modificării legii din Cod nu a avut după cum se vede nici un efect la români: aceștia consideră anticiparea unor pericole ca fiind „prostia omenească”, și au ca psihologie, „om vedea noi atunci ce și cum, să nu luăm avans la necaz” din evanghelicul „ajunge zilei răutatea ei”. Noi, românii, nu facem planuri și proiecte, strategii pe termen lung, ne punem nădejdea în pronie – cei credincioși, ceilalți carpe diem. O fi bine, o fi rău… până una alta de asta ar fi trebuit să țină seama CpF. Nu a făcut-o, și de ce ne-am temut iată că n-am scăpat, parteneriatul civil este ca și votat. Dacă, în calitate de preot ortodox român, pot fi de acord cu faza drobului de sare, nu mai sunt însă dispus să justific neascultarea de glasul păstorilor care, nefiind sectanți americani, au îndemnat în rândul credincioșilor la participarea la vot – evident cu DA – sau cel puțin la participare.

S-a apelat şi la etichete infamante ca „medieval”, „homofob”, „bigot”, „spălat pe creier”, „intolerant” etc., variantele contemporane ale celor de pe vremea noastră cu lupta de clasă.

Totuși, chiar dacă prezența sub 30% vădește dezinteresul pentru tema în discuție, democratic este și ca cei care s-au prezentat și au votat, oricâți ar fi ei, și 10%, să hotărască în numele celorlalți[1]! În cazul nostru, hotărârea a fost DA în proporție de 94%, opinia celorlalți de NU 6% și 70% neprezentați nu are nici o valoare, #boicot și neprezentare nu înseamnă legal NU. Deci, da, tabăra creștină a repurtat o victorie morală, acea „parțială” de care vorbea Patriarhia, iar anticreștinii o victorie „legală”, „formală”, proceduristică, lașă și imorală, adică pe scurt, una drăcească.

[1] Eliminarea cotei de prezență la referendum a fost recomandată de Comisia de la Veneția tocmai în acest sens. La fel se procedează și la Adunările Asociațiilor de proprietari, ce-i drept după o primă ședință cu prezență scăzută. Urmează o a doua în care cei prezenți, fie și 2-3 hotărăsc pentru toți. Desigur, în cazul referendumului nu se poate așa ceva din cauza cheltuielilor și deranjului, așa că prima și unica înfățișare ar fi trebuit să fie decisivă: hotărăsc cei care au votat!

Eficacitatea propagandei „anti-” faţă de CpF era cam de 8-2 pentru ei: noi convingeam 2, ei 8, noi 2, ei 8… În ritmul acesta nici nu vreau să mă gândesc care ar fi putut fi scorul dacă se mai prelungea această dispută încă vreo lună…

Aici mi se pare mie – dacă nu greşesc – că poate fi în sfârşit găsit un eşantion mult mai greu de înțeles și scuzat, care nu au fost puţini, vreo 1 800 000! Şi de ce spun că tocmai ei şi nu ceilalţi? Nu cumva sunt victime inocente ale propagandei omeneşti şi ispitelor drăceşti? Victime cu siguranţă, dar… inocente? Aceşti oameni nu sunt nici LGBT şi nici atei! Sunt înregistraţi în cadrul cultelor, şi da, aici cu amar spun, i-am găsit, ce oroare, chiar şi printre cei practicanţi, ce vin la biserică, au duhovnic, se spovedesc, împărtăşesc, ş.c.l. Ba chiar, au fost și ceva fețe bisericești!! Unde a fost discernământul lor? Unde credinţa lor? Unde ascultarea de biserică – la toate eşaloanele bisericeşti, de la Patriarhie la mânăstiri şi parohii s-a lansat un unic apel: duceţi-vă şi votaţi DA! Oamenii maturi, mai ales creştinii, şi încă cei practicanţi nu au nici o scuză: au suficientă minte, informaţie şi chiar har de la taine pentru a alege corect între Dumnezeu şi civilizaţia modernă. La un moment ca acesta, de răscruce, nu poţi fi cu amândouă, şi prin #boicot indirect te alături taberei anticreştine, care deja jubilează drăceşte că a reuşit să-i înşele şi pe cei aleşi.

În definitiv ce i se cere creştinului şi acum şi dintotdeauna? Să fie deştept? Frumos? Cult? Informat? Bogat? Sănătos? De rang înalt? În biserică şi în rândul sfinţilor am avut şi de aceştia, dar… ca excepţii! Mi se pare că una singură e absolut de trebuinţă: credinţa, iar celelalte pot fi sau nu. În biserică e ca în restul societății: şi acolo cei de care vorbeam sunt în număr mic. Dumnezeu a ales să Se proslăvească în cele proaste şi nebăgate în seamă…

Dacă facem analogie cu pilda Mântuitorului, avem grâul – cei cu DA, neghina – cei cu NU şi pleava cei care au absentat. Dar, atenţie, trebuie distins între absenţa, să-i zicem firească, şi #boicot. Acesta este programatic, principial, şi repectivul/a şi-l asumă şi face şi campanie, fie public, fie pe reţele, smintind astfel şi pe alţii. Aceşti 10% constituie de fapt câştigul anticreştinilor şi paguba noastră! Ceilalţi erau pierduţi dinainte, fiind pleava. Aceşti 10% pierduţi acum sunt la rândul lor pleava, care acum a ajuns la enorma cifră de 80%, dar pot deveni cu uşurinţă neghina de mâine.

Acum mare atenție la alt pericol, ispită, capcană a vrăjmașului: aceea de a ne socoti credincioși adevărați, noi am votat DA, suntem cu Hristos, pe noi nu ne-a înșelat vrăjmașul cu neputincioasele lui îndrăzneli! Nu-i așa, fraților, mâine putem fi noi prada, Doamne apără și păzește! Mare e Dumnezeu și meșter e dracu`… Cum ziceau Părinții: „Astăzi acela, mâine eu!”

Dar Doamne, să nu fie! Și de va lăsa totuși Domnul aceasta va fi terapeutic spre smerire…

Desigur, în planul strict duhovnicesc şi pierderea unuia sau câtorva suflete este o tragedie, dar, revenind într-un plan mai sociologic, victoria lor nu a fost chiar atât de mare. Iarăşi ca o consolare, dacă ne raportăm la popoarele Occidentului dezvoltat, acolo procentajul cu pricina arată cu mult mai catastrofal în defavoarea credincioşilor. Şi nu numai ca nivel duhovnicesc şi moral, ci iată, paradoxal, libertatea de gândire şi expresie devine din ce în ce mai mică acolo, şi e sub noi cu mult deja. Cine ar fi crezut aşa ceva până acum vreo 20 de ani?

Ce ar fi de făcut?

Revenind la oile noastre, Biserica. S-au pierdut niște oi? Da, așa este. Ce se face în aceste situații cu oamenii, și aceasta e la modul general și în politică?

– se conving cu argumente, mărturii, demonstrații și dovezi, raționamente, emoții;
– se atrag cu răsplăți concrete și promisiuni viitoare;
– se îngrozesc cu pedepse, sancțiuni și consecințe grave imediate și viitoare.

Nu discutăm aici de palierul politic și strategia și tactica lor ci de noi. Ce putem noi, Biserica, face în următoarele momente de acest gen? Putem, oare, recupera eșalonul pierdut? Iată, concret, putem vorbi deja de o grupare care crește numeric, a tinerilor urbani, tfl, hipsteri, reziști, care au un adevărat comportament sectant, se pot deja numi o sectă, nu au primit oficial un nume. Ei practic nu mai fac parte din biserică, acesta este crudul adevăr. Religia lor este corectitudinea politică, lucru ce poate fi cu ușurință testat și observat în societate. Nici nu cred că aceștia mai dau pe la biserică [Mai grav e ca unii dintre ei chiar sunt si practicanti religiosi si nu doar atat, dar au adus duhul, ideile si chiar activismul #rezist in biserici! – nota noastra, C.O.].

Și dacă nu, măcar să păstrăm pe cei care încă se țin? Să convingem pe cei pierduți cu cele enumerate? Ele cel mult folosesc celor ce nu au părăsit corabia, fie aceasta și la modul mentalității lăuntrice, nu explicit.

Răsplăți? Politicienii au la îndemână resurse și promit doar cele de pe lumea aceasta. Noi nu avem aceste resurse, ci doar făgăduim că „bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri!” Dar pentru aceasta trebuie multă credință, și dorirea acelora cerești și veșnice, altminteri zadarnice aceste făgăduințe.

Groaza de muncile iadului? Dar și aici „au pe Moise și pe prooroci, de nu-i vor crede pe aceia nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți!” Cuvintele bisericii sunt clare, mai avem oprirea de la Împărtășanie, afurisirea (excomunicarea), legarea pe pământ și în cer și da, anatema și blestemul! Dar și ele necesită o credință în ele, altfel oamenii se vor teme în continuare de pedepse omenești, mai întâi economice, apoi și închisoare, etc. Am auzit de câteva cazuri izolate din diaspora și din țară unde părinții au fost severi în a amenința enoriașii că cei ce nu vor răspunde vor avea consecințe neplăcute bisericești încă de pe acum. Nu știu să spun cât efect au avut acestea.

Iarăși, se aud voci optimiste care spun că ne vom re-organiza mai eficient, tragem concluziile necesare și vom reveni cu un referendum la care să avem câștig de cauză, deci tot ceva civic. Nu uităm că această inițiativă civică a redefinirii căsătoriei are puternice consecințe, legături și implicații și cu religiosul și cu politicul.

Alții își pun deja nădejdea într-un partid nou de dreapta adevărat, creștin, tradiționalist, naționalist și democrat, care să preia ceea ce nu pot cele existente. Căci, pe bună dreptate, ce poți aștepta de la PSD, membru deplin într-o Internațională socialistă plină de atei și homosexuali, anticreștini?

CpF a avut un puternic ferment neo-protestant de sorginte americană a dreptei conservatoare. Ei sunt cei mai activi și cu oarece rezultate palpabile. Avem noi însă acest duh de activism civic? Ortodocșii știu că „Împărăția Mea nu e din lumea aceasta”. S-ar putea să greșesc, dar nu cred în viitorul acestor alianțe ecumeniste, cu toate că la prima vedere cauza e una bună și plăcută lui Dumnezeu.

Se zice că omul e dator să încerce, dar ce șanse avem la câștigarea unei victorii într-o arenă și după reguli care îi favorizează pe adversari? Uităm de cel mai ticălos referendum din istorie, în care poporul l-a ales prin vot liber, legal și democratic pe Baraba?

Tonul meu devine unul defetist, oare? Lasciati ogni speranza? Chiar nu avem soluții? Omenește vorbind NU! Cum, oare, credeți că s-a ajuns aici, și nu numai la noi ci în toată lumea, nu suntem nici pe departe cei mai ticăloși și apostați oameni? Prin prostia și ușurința mulțimii de a fi manipulați de cei vicleni? Evident, ea există. Prin dibăcia incredibilă și malefică a manipulatorilor? Da, și aceasta se manifestă din plin. Și totuși cele două la un loc nu ar fi de ajuns pentru a se obține rezultatele halucinante pe care le vedem, o metanoie în sens invers, noaptea minții cum se spune acum. Ci aici trebuie recunoscută puterea și lucrarea nevăzută a diavolilor, ce au resurse supra omenești imense! Cu aceștia nu putem noi oamenii lupta și birui, Ivan Turbincă și Dănilă Prepeleac sunt în basme. Și nici să te faci frate cu dracul nu spune biserica să faci, e doar o figură de stil populară. Ci singurul care poate birui aici este Dumnezeu, și desigur Maica, Îngerii și sfinții, noi păcătoșii de pe pământ nu vom putea cu mijloace omenești și lumești (civice, politice, culturale, economice, militare).

Ce ne rămâne atunci de făcut? Cum vom evita asaltul LGBT și urgiile ce vor să vină? Dar prigoana anticreștină? Putem măcar amâna și diminua ca să putem suferi acestea, și mai ales copiii noștri?

Nu pot spune eu ce ar trebui concret de făcut, dar Domnul spune: „Nu te teme turmă mică” și „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”. Are Domnul ac de cojocul acelora, negreșit.

În planul civic românesc, cred că tot soluțiile ancestrale, mlaștina, râul, ramul, vor funcționa, s-a văzut că și aceia le-au folosit cu succes. Birocrația occidentală va întâmpina o serie de piedici mâloase care vor îngreuia acest angrenaj de care nu putem să scăpăm.

Iarăși, nu trebuie să avem atitudinea femeilor din poveste care plângeau pentru pericolul drobului de sare. Acesta e plauzibil și realist desigur, dar încă nu a venit. Domnul spune că „ajunge zilei răutatea ei”, să nu trăim în anticipații. Iar dacă tot am spus că urgiile vor veni mai devreme sau mai târziu, noi ca români să nu uităm că „la ceas de seară vor să mi te-omoare”. Ciobanul din Miorița nu se îngrozește, nici nu se panichează, și nici nu se deprimă! Împăcarea noastră cu soarta nu înseamnă nicidecum resemnare fatalistă a neputinței, ci o atitudine creștină profundă așa cum au descris-o și alții.

Fraților, noi românii (și nu numai) avem o vorbă înțeleaptă și chiar duhovnicească: tot răul spre bine. Bine că a avut loc acest referendum, așa rău cum a ieșit. Așa vrut Dumnezeu! Veți întreba: dar cum, Dumnezeu nu binevoiește și sprijină lupta cea dreaptă a creștinilor, și le dă nas ateilor? Nu, să nu fie! El nu a binevoit doar rezultatul referendumului, nu definirea căsătoriei. Și atunci care o fi binele din acest rău? Acela de a se cerne sita, de a se arăta așezarea multora, fiii cărui duh suntem, care, câți, unde. Că în focul ispitelor se arată cele ascunse, care iată cum au ieșit la iveală. Și atunci, slavă Ție Doamne, slavă înțelepciunii Tale! Fie cum vrei și știi și chivernisești Tu, nu cum le facem noi, căci blestemat e cel ce se încrede în om!

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă slavă Ție!

P.S.: De folos socot a fi și lecturarea unor afirmații ale clericilor români ortodocși pe această temă. Întrucât acestea nu sunt rodul unei sinaxe și cu atât mai puțin al unui Sinod bisericesc, reprezintă, ca și la subsemnatul, rodul reflecțiilor spontane personale. Părerile pot diferi, dar, mi se pare că acolo predomină un consens nepremeditat al duhului!

 

PS MACARIE, Episcopul românilor din Europa de Nord – CALDE CUVINTE PĂRINTEȘTI de LIMPEZIRE, ÎMBĂRBĂTARE și TREZIRE după căderea la testul REFERENDUMULUI: “Să transformăm, lucrând duhovnicește, această înfrângere. Să redevenim cu adevărat și PÂNĂ LA CAPĂT CREȘTINI. Să ne implicăm în viața cetății, DISOCIINDU-NE DE ORICE FEL DE PARTIZANAT POLITIC, devenind însă creștini cu conștiință civică”

Părintele MITROPOLIT TEOFAN despre “RANA” și “LECȚIA” REFERENDUMULUI: “Și cei care nu au fost la vot și cei care am fost, VOM DUCE CRUCEA GREA A CONSECINȚELOR care decurg din nevalidarea referendumului închinat căsătoriei şi familiei. NE MERITĂM SOARTA, înseamnă că nu ne-am făcut îndeajuns datoria”

CUVANT GRAV SI IMPORTANT (pentru) DUPA REFERENDUM, in duh profetic, al Parintelui Cezar Axinte (Constanta): ESTE VREME DE CERNERE, DE “APOCALIPSĂ”, DE “RIDICARE A VĂLULUI”. “De acum războiul se mută într-o altă dimensiune, va fi mult mai deschis, mai descoperit. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează”

Predica Parintelui TUDOR CIOCAN despre IMPLICATIILE REZULTATULUI REFERENDUMULUI (audio + text): “Va veni o perioada foarte grea pentru noi, ca Biserica. NE INDREPTAM SPRE O NOUA DICTATURA. Acum, ca popor, ne-am dezis de Dumnezeu. Dintr-un neam crestin ne-am transformat intr-o populatie”

“SABIA” REFERENDUMULUI, MOMENTUL ADEVARULUI, ZILELE CERNERII si MORTII VII de langa noi – GENERATIA CARE A ALES LEPADAREA DE HRISTOS. Apocalipsa in direct sau eliberarea Fiarei. SODOMA – PAMANT ROMÂNESC?! “Nu pot să rămân mut în fața ipocriziei: să citezi pe Iisus Hristos – Dumnezeu şi apoi să Îl arunci la coș. Nu am văzut o perfidie atât de mare de la Carantania încoace”

 

https://www.ariesnews.ro/citeste-articol/exclusiv-parintele-daniel-valean-din-sua-romania-ai-o-calitate-de-care-nu-te-ai-dezmintit-niciodata-de-a-lungul-istoriei-arta-de-a-fi-pe-invers

etc. etc.

Pr. Dan Bădulescu

 

GÂNDURI POST-REFERENDUM (1) – Un glas care strigă în pustie: ”TĂVĂLUGUL VA ÎNCEPE SĂ VINĂ, căci boicotul de astăzi a deschis larg poarta stăpânitorului acestei lumi… Durerea este că strigăm și noi: „PE BARABA, PE BARABA!” și cerem sângele lui Hristos asupra noastră și ASUPRA COPIILOR NOȘTRI… Avem „șansa” acum să pășim în „MINUNATA LUME NOUĂ””

Gânduri post-referendum (2): ”În weekend-ul trecut L-am putut cu uşurinţă TRĂDA sau MĂRTURISI PE HRISTOS manevrând o simplă ştampilă. UN GEST MIC CU CONSECINȚE MARI. E nevoie de multă pocăinţă, căci de acum înainte NIMIC NU VA MAI FI CUM A FOST”

NEAM BOICOTAT. Opinii de pr. Constantin Necula, Catalin Sturza, Adrian Papahagi, Mihail Neamtu si altii/ REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE E INVALID. Suntem in minoritate. Totusi, 4 milioane de români au votat pentru valori crestine. CE URMEAZA DE MAINE?/ Declaratia de presa a liderilor CpF (Video): „Există o parte acestui popor de patru milioane care a trecut peste campania de dezinformare”

REFERENDUM – REZULTATE FINALE. 21,1% prezenta, 91,56% pentru CASATORIE. Prezenta in Diaspora/ Inselatoria listelor electorale/ Cum a ucis ura față de Dragnea Referendumul/ REFLECTII POST-REFERENDUM. Mihai Gheorghiu: Teoria factorului X/ Regizoarea Ivona Boitan: „Românii nu-și ascultă preoții, nici prieteni, nici părinții nici bunicii. Românii ascultă de tv și de Andreea Bălan și Tudor Chirilă”/ SI TOTUSI, CUM RAMANE CU ARTICOLUL 48?

“OAMENII TREBUIE SA SE ASTEPTE LA URGIA LUI DUMNEZEU! Oamenii au votat impotriva Lui” – ILIE SERBANESCU, marturisire simpla si raspicata legata de REFERENDUM si cauzele caderii lui: “Eu, unul, intre Dumnezeu si Bruxelles, Il aleg pe Dumnezeu. Niciun partid nu avea niciun interes ca acest referendum sa reuseasca. Ei aveau o problema cu Bruxelles-ul. Si la tradare nu-i intrece nimeni!” (VIDEO, TEXT)


Categorii

Preoti si duhovnici romani, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Referendum casatorie familie

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “Gânduri post-referendum (3): PĂRINTELE DAN BĂDULESCU FACE ANALIZA “LA RECE” A EȘECULUI demersului din 6-7 octombrie, din punct de vedere sociologic și duhovnicesc: “TOT RĂUL SPRE BINE”

  1. De cateva zile au inceput sa circule pe innternet si retelele sociale tot felul de petitii si cereri prin care directorilor de scoala li se cere sa ia toate masurile pentru a-i proteja pe copii de ideologia de gen.
    Aparent, in acest moment, in Romania, cei mai mari propagandisti ai ideologiei de gen sunt tocmai aceia care vor sa o combata. Aceasta strategie pare una deloc inspirata.
    In acelasi timp, daca lupta aceasta se va duce exclusiv/preponderent online si in sfera birocratica, prin “delegare si imputernicire”, fara crearea unor legaturi concrete, reale, intre oameni, legaturi care sa ii incurajeze sa aiba o atitudine demna si corecta fata de cele ce vor veni, sansele de a obtine ceva bun sunt din start diminuate.

  2. @ un roman:

    Gand la gand… din pacate, cam asa e.

  3. “Românii nu-și ascultă preoții, nici prietenii, nici părinții, nici bunicii. Românii ascultă de TV și de Andreea Bălan și Tudor Chirilă, și (…) Oana Pellea. Toți (acești) oameni departe de a fi exemple de morală și virtute.

    Românii nu mai fac nici o legătură între mesaj și purtătorul lui. Mergem orbește pe mâna vorbelor, nu cătăm deloc la cel care ni le spune. Viața noastră nu mai probează cuvintele. Luăm orice vorbă sfornăitoare drept adevăr- ceea ce ne face o țară vulnerabilă în fața oricărui copywriter mediu iscusit, fiindcă și nivelul de cultură (și de credinţă) e la călcâiul broaștei.

    Te-ai aștepta ca suportul vorbelor să fie valorile, ei bine nu mai sunt. Suntem o țară de oameni care nu ascultă de nimeni și de nimic, fiecare se bate în piept cu libertatea lui fără să-și dea seama că pașii îl îndreaptă unde-l poartă lumina albastră a telefonului și a laptopului. Creștinii de azi plâng după preoții ”de pe vremuri!. Că ăia erau mari, erau. Erau cu adevărat mari fiindcă lumea, ”boborul” îi facea mari prin ascultare. Au înfundat pușcăriile susținuți de încrederea lui Gheorghe, Vasile, Ion care se uitau la ei ca la niște turnuri de lumină, cum era să le trădeze ei încrederea? Dacă noi ne uităm la preoții noștri ca la niște ”popi” și-i rușinăm de câte ori putem, de unde să le cerem măreție?

    Ne plac preoții vorbitori nu râvnitori și trăitori. Ne plac cei blânzi, care nu cer nimic de la noi.”

    Regizoarea Yvona Boitan, cea care a scris rândurile de mai sus (pe care le-au transcris aici pe site fraţii admini, de unde le-am preluat și eu), a surprins în puţine cuvinte, cauzele reale ale slabei prezenţe la referendumul din 6-7 octombrie 2018.

    D.p.m.d.v televizorul (tv) este primul vinovat !!! Sau, mai corect, primul de care se folosește Aghiuţă pentru a înșela pe oameni, deoarece prin intermediul tv lumea este HIPNOTIZATĂ (vezi “Efectele tv asupra minţii umane”, de Virgiliu Gheorghe). Fără HIPNOZĂ Aghiuţă n-ar fi avut și n-ar avea atâta succes… Dependenţa de tv a făcut și face, ca valorile la care se raportează românii să fie altele decât cele propovăduite de Biserică : smerenia, dragostea, mila, pacea, curăţia, cinstea, bunătatea, rușinea, îndelunga răbdare, într-un cuvânt toate roadele Duhului Sfânt !!!
    În locul lor, tv promovează preponderent păcatul sub toate aspectele lui, care este promovat, culmea ipocriziei, ca virtute și foarte rar mai poţi vedea și lucruri folositoare…
    Urmează Facebook-ul (și internetul în general), dar atât tv cât și internetul, nu ar avea succes deplin, dacă educaţia copiiilor și tinerilor noștri ar fi echilibrată, în duh creștinesc, de respect faţă de trecutul plin de jertfă al sfinţilor neamului nostru, al înaintașilor noștri.
    Mai sunt desigur și mulţi alţi factori, dar nu este timpul necesar și poate nici locul acum.
    Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
    P.S. Rog pe fraţii admini să șteargă comentariul anterior. Mulţumesc.

  4. Un cuvant pe care personal il apreciez dpdv al incercarii de a privi obiectiv situatia, fara inflamari cabotine si preocupat de evitarea generalitatilor lipsite de legatura punctuala cu realitatea.

    Pe de alta parte nu pot sa nu observ aceeasi tendinta de disculpare, de justificare a ‘caldicelului’ si, mai ales, a statu-quo-ului duhovnicesc. Ce i drept, cel putin nu prin vanarea vinovatilor in afara noastra (macar atat!), dar printr o comoda autoindreptatore. In loc sa indreptam greselile si sa invatam de la altii, mai bine ramanem pe loc pt ca asta reflecta realitatea si asa se alege graul de pleava. In loc sa aducem pleava – care chiar parintele ne spune ca difera de neghina – in stare de grau, mai bine ii intoarcem spatele (daca nu optam pt mai radicala solutie a afurisirii etc.). Bref: minima rezistenta, ca de obicei.

    Are dreptate cd sustine ca nu ne caracterizeaza modelul occidental de mobilizare, dar nu are dreptate, imo, cand pe cale de consecinta sugereaza sa ramanem unde suntem pt acest motiv, in loc sa iesim din starea de confort si sa incercam sa ne imbunatatim sub acest aspect. Lipsa de coagulare, mobilizare si solidarizare a romanilor s a dovedit constant un dezastru de a lungul istoriei. Sa zicem mersi ca avem modele si da, sa ne inspiram, nu sa ridicam din umeri impotent suspinand ‘deh, astia suntem..ce sa facem?”.
    Din nou, vechea poveste: sa nu cumva sa ma alatur altor culte crestine cand e vorba de demersuri sociale de interes comun (tema lgbt, ajutoratea saracilor, interventia in zone calamitate etc), ca se lasa cu ecumenism si alea.. Fals: ecumenismul e ideologie, fapta e fapta. Si musulmanilor ma alatur cd e vorba sa ingrijesc un bolnav, sa hranrsc un flamand sau sa combat homosexualitatea. Nu ma lepad, nu discut dogme. Dar colaborez strict in ce ne uneste: umanitatea si sustinerea ei.

    Dar cel mai rau dpdv este justificarea noninterventiei clare, apasate, a Bisericii, pe motiv ca oricum e criticata ca se baga unde nu i fierbe oala. Asa si? Cine stabileste unde ii fierbe oala Bisericii? Cei din afara ei?? Ingaduim asta?? Biserica ar fi castigat mult dupa mine – inclusiv in fata celor din afara ei! – ridicand glasul, manifestand forta si fermitate. Atentie!! Forta si fermitate nu inseamna afurisirea celor din afara, infierarea lor, dezicerea de gresiti etc – cum fffff gresit inteleg multi din sanul ei! – ci explicarea clara, limpede, a perspectivei crestine asupra subiectului, a implicatiilor duhovnicesti individuale si colective – mai ales pt crestini – si a gravitatii chestiunii in discutie. Biseruca va fi redusa treptat la tacere pt ca ea insasi accepta asta, in loc sa se pronunte apasat si sonor, ferm si raspicat, asupra problemelor cu care se confrunta lumea actuala – probleme care mai mult ca oricand (cel putin in ultimii 300 de ani) vizeaza exact si precis zona duhovniceasca, spirituala.
    Mi amintesc – parca anul trecut – cd a venit Patriarhul Chiril in Ro, impreuna cu alti patriarhi ortodocsi. Am fost la Patriarhie atunci si am ascultat direct discursul lui Chiril si pe cel al lui Daniel. Inca de atunci m a frapat diferenta dintre fermitatea curajoass si voioasa a primului, si prudenta tematoare a celui de al doilea. Inca de atunci mi am spus: prima atitudine – aparent riscanta – atrage succesul; ce de a doua – prudenta, chibzuita – pare sortita esecului. Cu cat esti mai clar de partea lui Dumnezeu, cu atat mai clar va fi El de partea ta! Atentie! ‘Claritate’ nu se refera la improscarea ratacitilor. Ci la afirmarea si explicarea propriei pozitii.

    Ce se poate face? Din pacate realizez ca despre referendum nu mai poate fi vorba, intr adevar. Din motive strict legale: nici adoptia nici educatia nu fac parte din chestiuni ce depind de initiativa cetateneasca. Insa o mobilizare masiva pt opozitia impotriva unor masuri regretabile pe acest plan – da, trebuie sa existe. Si da, si eu cred ca cea mai eficienta metoda de a o face este constituirea unei miscari conservatoare la nivel politic, care sa ofere o platforma de sustinere a unor astfel de actiuni.

    Cat despre naivii care, desi in sanul Bisericii, nu au votat, ultima solutie e excomunicarea. Daca tu, preot, nu ai reusit sa convingi turma, faci tot posibilul sa o aduni de pe unde s a ratacit, nu o pedepsesti tot pe ea!

    @un roman:
    scz, eu nu am prea inteles ideea.
    “Aparent, in acest moment, in Romania, cei mai mari propagandisti ai ideologiei de gen sunt tocmai aceia care vor sa o combata.”
    Cum adica? Intreb netendentios, efectiv nu imi dau seama f bine la ce te referi.

    In rest, sigur ca petitiile on line nu sunt suficiente, dar sa nu subestimam capacitatea mediului virtual de a crea mobilizare! Macar sa se arate aici adevaratul spirit conservator care mie una experienta cu proprii studenti mi a demonstrat revelator ca da, chiar exista in randul romanilor! Inclusiv in randul celor care n au votat.
    Apropo: pe bune: pana si Rares Bogdan, si L. Orban au votat!! Sa exploatam ceea ce ne leaga, pt ca avem enorm de castigat pe toate planurile! Inclusiv prin atenuarea dezbinarilor. Apropo de pilda iconomului necrefincios. Crestinul tr sa invete sa coexiste armonios cu cei din jur, pastrandu si in aceladi timp ferm credinta. E o mare provocare. Altfel ne enclavizam, si lumina noastra nu va straluci in lume. Regret, dar imi permit sa nu agreez pdv al Sf. Ignatie Brancianinov sub acest aspect. De altfel, nu toti sfintii vad la fel lucrurile. Sf. Porfirie ii ajuta si incuraja mereu pe oameni in demersurile lor lumesti, nu incuraja parasirea lumii decat in planul interior, al inimii – ceea ce e cu totul si cu totul altceva.

    Scz de incoerenta, sunt in mare graba….

  5. “In acelasi timp, daca lupta aceasta se va duce exclusiv / preponderent online si in sfera birocratica, prin “delegare si imputernicire”, fara crearea unor legaturi concrete, reale, intre oameni, legaturi care sa ii incurajeze sa aiba o atitudine demna si corecta fata de cele ce vor veni, sansele de a obtine ceva bun sunt din start diminuate.”

    Subscriu.

  6. Sa nu uitam si “educatia ” primita ,in cei 45 ani de comunism,ce ne-a sters de pe “retina ” creerului, picatura de credinta stramoseasca.

  7. PS: si imi place ca evidentiaza dublul tais al eliminarii pragului! Asa e. Prevederea dupa mine are sens, pt ca ofera posibilitatea reflectarii oportunitatii unei teme in perceptia publicului, impiedicand astfel constructia unor agende politice artificiale, false.

    Pragul vs. lipsa lui nu e deloc o chestiune evidenta, de la sine inteleasa? ci extrem de discutabila.

  8. @Doroteea
    “Ingaduim asta?? Biserica ar fi castigat mult dupa mine – inclusiv in fata celor din afara ei! – ridicand glasul, manifestand forta si fermitate.”

    NU!! Ia-le smartphoneurile si ridica glasul la tonti zombificatii!

    “Crestinul tr sa invete sa coexiste armonios cu cei din jur, pastrandu si in acelasi timp ferm credinta.”

    Pai dupa ce le-ai luat smartphoneurile si ai ridicat glasul la ei cum mai poti trai armonios cu ei?

    “Si da, si eu cred ca cea mai eficienta metoda de a o face este constituirea unei miscari conservatoare la nivel politic”

    Au pus norvegienii o gramada de seminte la conservat: Svalbard, speranta de dupa apocalipsa
    https://www.descopera.ro/stiinta/6430545-svalbard-speranta-de-dupa-apocalipsa

  9. Eu una nu pricep in ruptul capului de ce atata jale si amar cu rezultatul referendumului. El nu este decat radiografia societatii in care traim in acest moment. Oare uitam noi ce spunea parintele Arsenie Papacioc, ca nimic nu este pierdut atata vreme cat in picioare ramane credinta, sufletul nu abdica si capul se ridica din nou? Oare nu noua ne-a spus Sf. Serafim de Sarov ca lumanarea desi arde cu lumina pamantesca, poate aprinde de la ea si alte lumanari, poate lumina si alte locuri fara ca lumina ei sa se micsoreze? Nu avem noi puterea de a schimba lumea, dar avem libertatea de a ne schimba pe noi insine si unii pe altii. Acum, mai mult ca oricand, decat sa ne intristam si sa cautam vinovati, sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa ne vedem propria stare.

    Sa ne aducem aminte de Moise care spunea: “O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezeu de aur. Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!” Prin cuvintele lui, Moise si-a luat asupra-si toate greselile poporului sau desi el nu era vinovat de nimic, oamenii-si facusera vitel de aur in timp ce Moise vorbea cu Domnul in muntele Sinai. Nu era mai simplu pentru el ca, decat sa ia apararea poporului idolatru sa stea bine-mersi deoparte si sa-si planga de mila? Poate ca a venit vremea acum mai mult decat oricand sa fim alaturi unii de altii, sa ne recunoastem greselile dar sa si ridicam capul spre Dumnezeu si sa spunem asemenea psalmistului: “Al Tau sunt Doamne, mantuieste-ma!”

    “De multe ori un lucru pare pagubitor, dar inlauntrul lui are o lu­crare plina de folos.” – spune Sf.Isaac Sirul.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfantul-isaac-sirul-filocalia-10-incercarile-duhovnicesti-mandria-smerenia-biruieste-deznadejdea-lipsa-de-curaj-rabdarea-maica-mangaierii-cercarea-experienta-harului-discernamant-sfatuire/
    Sa nu ne incredem, fratilor, in cei ce propovaduiesc urgia lui Dumnezeu curand pe motiv de referendum, caci neincrederea in mila, ajutorul si dragostea lui Dumnezeu fata de om nu sunt de la El. Dar mai inainte trebuie sa aratam lui Dumnezeu ca ai Lui suntem, atatia cati suntem acum.

  10. Foarte adevarat ce zice parintele Badulescu. Dar nu ma pot abtine – oare nu au si anumiti clerici superiori vina lor, mai mare decat a omului de rand. Inclusiv BOR a cultivat constant intelectuali precum Plesu, Baconschi, etc… A se vedea doxologia.ro si Trinitas TV. Domnul Vasile Banescu – pe care il respect si il admir – la ridicat in slavi pe Baconschi in emisiunea sa nu o singura data. Si pe altii de altfel, la fel de dubiosi. Unii s-au descoperit, mai pregnant, cu ocazia referendumului. Oare chiar nu au observat de ce duh erau purtati acesti indivizi? Intreb si io…

  11. @nimeni

    Nu sunt atat de zombificati cum crezi. Iar daca da si cuvantul nostru nu mai ajinge la ei, atunci ne rugam pt ei cu durere, pt ca undeva pe parcurs am avut si noi o vina ca s a ajuns aici. Tr sa ne reamintim sa ii iubim, sufletele lor sunt hipnotizate, adormite, ei nu sunt asa de fapt. Din acest somn doar Dumnezeu ii va scoate daca ne rugam pt ei si vede cs nu ne am pierdut iubirea.

    In alta ordine de idei, le dau dreptate celor care amintesc ca 3 mil 7 sute de suflete nu e deloc putin. Daca la asta adaugam ca f f multi ar fi votat daca n ar fi fost amagiti, concluzia corecta nu e de fapt aceea ca a a apostaziat 80% din popor si ca romanii nu mai sunt crestini, ci aceea ca romanii sunt f naivi, neinstruiti si usor de manipulat.

    Pt aceste motive eu nu cred ca Dumnezeu ne asteapta dupa colt cu o nenorocire, ci asteapta de la cei care pricep sa ii ghideze – cu blandete si istetime – pe ceilalti.

  12. @Doroteea
    Cred că viziunea ta legată de implicarea BOR în aspecte principiale ale vieții este corectă. Implicarea BOR în actualul Referendum a fost percepută ca ceva străin tocmai pentru că BOR a evitat sistematic să intervină în chestiuni principiale sau poziția BOR a fost foarte palid exprimată. Cel mai bun exemplu este lipsa de reacție la liberalizarea avorturilor în 1990!

  13. Carmen,
    Acum am vz msj tau. Gand la gand cu bucurie!
    @nimeni:
    Ca idee, excesul de spirit critic – ca orice exces – face rau la in mom dat, ambelor parti; nu doar cel criticat care are tendinta instinctiv sa isi astupe urechile ca sa se protejeze, dar si autorul criticii, care risca in timp sa nu mai aprecieze binele, sa ‘il ia de bun’, ca ceva de la sine inteles (ori binele de cele mai multe ori e rezultatul unui efort sau al unui dar – care se impun pe buna dreptate apreciate). In plus, un om care e f des criticat devine la randul lui critic, e ca o contaminare – cu toata suita: neaprecierea binelui la justa valoare, incapacit de a se bucura, indepartarea celorlalti etc.. Si tiparul se perpetueaza in felul asta, creand un soi de ‘seceta’ in familie/grup, ca o uscaciune. Subliniez: chiar daca critica in sine e justa. Conteaza enorm cd vrei sa indrepti ceva cum si cand o spui. Si, mai ales, ce pui in locul unde ai desfiintat. Aprecierile si recunoasterea meritelor nu sunt niciodata de lepadat. Stiu sefi care si au degradat in timp afaceri bune pt ca nu stiau sa aprecieze eforturile salariatilor. Vedeau doar greselile iar ce era bun era socotit cumva de la sine inteles.
    Iarta ma, e o parere, daca pica exact ca nuca in perete pur si simplu ignor-o.

  14. Sincer, Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc, dar eu cred ca aici am avut de a face cu o tradare de la varful ierarhiei bisericesti. Cum poate un om simplu sa il creada pe domnul Vasile Banescu, care a spijinit foarte frumos, de altfel, referendumul, cand ani de zile BOR, prin vocea domniei sale i-a ridicat in slavi pe cei care s-au manifestat vehment impotriva acestui act? Pe unii invitati abonati de-ai lui ii cunosc cpersonal, pe altii indirect. Domnul cu mila, n vreau a spun mai mult!
    Si as mai avea o intrebare: cine din ierarhia BOR a dat ordin ca observatorii pentru referendum veniti din partea parohiilor ortodoxe sa nu fie primiti? De ce conducerea BOR a avut acest interes? Ca asa a fost!

  15. @menumorut

    Vasile Banescu nu are o problema de credibilitate, el a fost mereu consecvent si unul din foarte putinii care fac emisiuni TV despre problemele noilor marxisme/agresiuni ideologice. Chiar daca i-a cultivat, cu siguranta nu se astepta ca acesti intelectuali sa fie atat de jucatori la doua capete.

  16. Poate, sper sa aveti dreptate! Si eu cred ca este – totusi – un suflet deosebit.

  17. Parinte Badulescu, si nu numai el, citeaza gresit cuvintele Domnului Iisus Hristos: Imparatia mea nu este din lumea aceasta ACUM: (in acel moment, nu tot timpul).
    “Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” Deci va fi. Iar noi trebuie sa ne comportam ca si cum ESTE. Altfel, in hoc signo vinces (en toutoi nika) nu are nici o noima, nici cuvintele “Indrazniti, Eu am biruit lumea”.

    Cat despre neascultarea de preoti: acum un an am fost amenintati ca ni se vor lua copiii daca nu-i vaccinam cu prostia aia de ROR. Suportul Bisericii l-am vazut, a dat biroul de presa un comunicat nici cal nici magar. Si la orice ajutor pe care l-am fi asteptat din partea unei autoritati asa de mari cum e BOR, in orice problema ar fi fost, am aflat mereu raspunsul din comunicatele de presa. Pai daca oaia behaie si pastorul zice fa o cerere daca vrei sa manaci si uita-te pe harta sa vezi unde e pasunea, sa nu te astepti ca da lapte daca vrei so o mulgi, nici ca mai vrea sa vina la tine daca vrei sa o tunzi.

  18. @ menumorut,
    cei pe care-i pomenesti sunt lupi in blana de oaie.I-am vazut si eu in multe emisiuni (mai ales pe tv Cluj tv Trinitas etc.) vorbind tare “frumos ” despre ortodoxie.Nu ai cum sa-i descoperi ,decat in situatii deosebite,incercari in care sa dea blana jos,asa cum a fost referendumul.
    @Titus L,
    crede-ma,parintele nu a gresit.”Acum imparatia Mea nu este de aici”.Trebuie facuta diferenta intre raiul prezent si imparatia viitoare ,cea de dupe eshaton (parusie).IMPARATIA VIITOARE nimeni nu si-o poate inchipui.Sf. Ierarh Vasile cel Mare spune “nu talmaciti nimic din ce cititi,din sf.scriptura, luatile caatare”.La acea imparatie s-a referit Domnul Iisus.Acum, aici,
    e inparatia satanei si BIserica lui Hristos,care suntem noi,sper.
    -Erata la@ 6-creier in loc de creer.

  19. @Carmen,
    “Eu una nu pricep in ruptul capului de ce atata jale si amar cu rezultatul referendumului. El nu este decat radiografia societatii in care traim in acest moment.”

    Pentru ca unii abia acum au inceput sa priceapa pe ce lume traiesc. Majoritatea insa nu au habar. Este corect ce spui, dar oaia aia neagra cat o sa poata sta contra curentului de oi care sar in prapastie si care o injura ca-i stau in cale?

    @Doroteea
    Ai dreptate cu incurajarea si recunoasterea meritelor si este foarte adevarat ca lumea a adus critica la rang de sport universal, la care toti se pricep. Dar, de fapt este oleaca mai rau: sunt incurajate comportamentele si atitudinile reprobabile si sunt criticate comportamentele si atitudinle laudabile, iar oamenii nu mai suporta linistea, singuratatea si rugaciunea, care i-ar putea dezmetici, “noroc” ca sarpele le-a dat I-phoneuri cu un mar muscat pe ele, ca sa cunoasca ei ce este binele si raul…

  20. iar oamenii nu mai suporta linistea, singuratatea si rugaciunea – adevarat . Viata de azi e pe iute inainte sau inapoi …

    uita-te pe harta sa vezi unde e pasunea – poi… este… GPS acuma …

  21. Astăzi CCR a remis publicităţii un comunicat de presă prin care a anunţat că CCR, întrunită în ședinţă de lucru a declarat referendumul ca nevalabil !!!
    Cu riscul de a stârni din nou reacţii contradictorii, dau aici un nou link, cu explicaţiile juridice conform cărora totuși referendumul trebuie repetat !!! Argumentele cred că trebuie totuși citite și analizate obiectiv.

    http://adrianseverin.com/invalidarea-unnui-referendum-impune-repetarea-lui/

  22. #Romil
    Nu o sa combat, stai lin.:)
    Ca idee: desi – ca si Lucian Bolcas – gasesc aceasta teza ca fiind rezultatul unei interpretari a legii fortate pana la absurd, am semnat petitia online de repetare a referendumului.

    Sub aspectul strategiei si oportunitatii unui astfel de demers…mi e de-a dreptul frica sa ma pronunt.

  23. @Doroteea

    “S-a ivit pe culme toamna
    Zâna melopeelor
    Spaima florilor și doamna
    Cucurbitaceelor…

    Zboară vești contradictorii
    Se-ntretaie știrile
    Ce e ? Ce e ? Spre podgorii,
    Toţi întorc privirile.”

    Cam așa cum spunea George Topârceanu, stau lucrurile și-n toamna asta, cu deosebirea că dinspre podgorii, privirile s-au întors spre…referendum ! Acum chiar nu mi-aș dori o continuare ca la Topârceanu :
    “…Ce să fie, nu-i nimic
    A trecut acceleratul.”,
    adică a trecut referendumul și gata, nu mai putem face nimic, după cum spunea părintele Bădulescu, că nici nu vrea să se gândească la ce rezultat s-ar fi ajuns dacă mișcarea #boicot ar mai fi durat o lună (în cazul în care referendumul era programat mai târziu).
    Subsemnatul, împreună cu familia, am primit binecuvântarea de a ne desfășura activitatea (de la un părinte despre care vrednicul de pomenire părinte Iachint al Putnei spunea că este “cu viaţă sfântă”!) într-o localitate numită de unii “Statele Unite ale României”… Aici am petrecut peste douăzeci de ani, iar cunoștinţele dobândite în facultate, experienţa de viaţă dobândită până la vârsta la care am ajuns aici, au pălit în faţa evenimentelor la care am fost supuși aici…
    Atunci când am ajuns aici, după ce lucrasem șase ani “la munca de jos” și după alţi aproape șase ani de facultate, credeam că știu să mă descurc cât de cât în relaţiile de serviciu și cele sociale cu oamenii… Doar că am nimerit într-o comunitate cu diferite etnii, diferite credinţe și cele mai dificile relaţii le-am avut cu cei ortodocși …de duminică, care erau (mulţi dintre ei) primii la biserică și primii la “bozgoane”(descântece și alte lucruri necurate în care se invocă ajutorul lui Aghiuţă…). Simpla noastră prezenţă la Sfânta Liturghie și la celelalte Sfinte Slujbe ale Bisericii, respectarea perioadei postului și împlinirea după putere a datoriilor creștinești a stârnit o puternică opoziţie din partea comunităţii. Am vrut deseori să ne retragem, dar duhovnicii pe care i-am avut și îi avem, ne-au lămurit că aici trebuie să ne ducem crucea. Nici dacă mi-aș fi dat doctoratul în sociologie la cea mai mare instituţie de învăţământ superior din lume n-aș fi învăţat ceea ce am învăţat aici în acești ani ! Deși am avut experienţe de neimaginat, ameninţaţi aproape permanent, inclusiv cu moartea, Bunul Dumnezeu ne-a vrut aici … De ce această luptă ? Imobilul în care locuiam și încă locuim (cu chirie), împreună cu alte patru familii,plus o mică suprafaţă de teren adiacentă, era disputat intens de …celelalte patru familii, plus încă doi vecini … Seamănă, la scară mai mică, păstrând proporţiile, cu situaţia din România…De vreo câţiva ani lucrurile s-au mai calmat în intensitate, dar continuă în surdină, în fundal. Totul a fost posibil, numai și numai cu rugăciunile duhovnicilor, pomenirea la Sfintele Liturghii, post și participare la Slujbele Bisericii și rugăciunile personale.
    Am făcut această precizare, această paranteză să zic așa, pentru a mă face cât de cât înţeles, de ce am fost și sunt de părere, că nu trebuie să renunţăm relativ ușor la oportunităţile pe care Bunul Dumnezeu ni le oferă, așa cum nici Sfântul voievod Ștefan cel Mare, nu a renunţat niciodată la luptă, ci “căzut fiind, știa a se ridica” și cu sfatul și binecuvântarea duhovnicilor, a lui era biruinţa !!!
    “Dacă Dumnezeu este cu noi (și noi cu El !) cine poate fi (sta) împotriva noastră ?”
    Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

  24. Romil:
    Auch..probleme cu vecinii. Ihh.. Ce sa zic, Doamne ajuta sa se dezamorseze lucrurile si sa se intelepteasca beligerantii!

    Nu sunt impotriva tenacitatii, dar la cate surprize ne a oferit prima runda n as paria pe un loz castigator in a doua. Romanul s a dovedit capricios si imprevizibil. Ranchiuna si artagul (pe unul sau altul din actorii politici) au cantarit mai mult ca ratiunea. N as fi deloc sigura ca de data asta umorile nu vor prelua din nou controlul – ceea ce cred ca realizezi ca ar insemna o noua lovitura data cauzei, si poate chiar fatala: pt ca atunci nici nu am mai putea invoca scuza ignorantei.

    Sa nu uitam de asemenea ca acest referendum, de facto si de jure n ar fi adus nimic nou propriu-zis. CC a stabilit clar ca termenul ‘soti’ din Constitutie trebuie inteles ca ‘barbat si femeie’. Adevaratul castig al refetendumului s a dorit a fi in primul rand unul simbolic, menit sa puna in evidenta conservatorismul masiv al romanilor si sa descurajeze astfel eventuale initiative nedorite –
    initiative care altfel, sa nu uitam!, pot coexista bine-mersi cu o Constitutie fie ea si.modificata, pt ca definirea corecta a casatoriei nu exclude legalizarea parteneriatului. Numai ca acest efect psihologic s a fasait definitiv, si nici nu vreau sa ma gandesc cum ar exploata propaganda o noua tentativa, rasucind iar creierii bietilor oameni in toate directiile. Ca sa nu.mai vorbim ca legal, chiar s ar putea sa aiba argumente.

    Mai pe scurt: dincolo de aspectele legale si de oportunitate, tare ma tem ca dpdv strategic ne-am asuma prin repetare de fapt un risc imens, care chiar ar putea pune definitiv capac subiectului. Si asta fara a avea o miza cu adevarat importanta. Adevarata miza a acestui referendum a fost de fapt cea psihologica. Iar aia ma tem ca gata, s a cam pierdut.

  25. @ Romil,
    fa-ma sa inteleg ,ce avea comunutatea cu mersul la sf.Litutghie,postul si rugaciunile voastre?.Inteleg, daca era vorba de probleme social -economice etc.,dar cu mersul la biserica!!??.

  26. @Doroteea
    Eu unul nu am inteles titlul pus de Antena 3: “Sondaj in randul dascalilor, date revoltatoare”
    Ce a revoltat cozile de topor de la A3, faptul ca doar 1/3 dintre dascali se opun promovarii homosexualitatii, promiscuitatii si “valorilor” rome in scoli?

  27. @nimeni

    A3 a distribuit rezultatul cu tot cu retorica atasata de UBB. Din pacate.
    Culmea e ca li se pare revoltator inclusiv ca un dascal sa fie pro-exit. Nici opinii politice proprii nu poti sa ai. PCR=UE

  28. Pingback: Scene socante in Ialomita, unde enoriasii s-au revoltat pe PS Vincentiu (Video). Episcopul a oprit oamenii sa intre in altar, ca semn de doliu pt Referendum. Ce intelegem de aici?
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare