SĂ-L CUNOAȘTEM PE TEDROS. Adhanom Ghebreyesus Tedros, directorul general al OMS, ale cărui recomandări sunt urmate cu …„sfințenie” și în România. Susținut de China și de vacciniștii lui Bill Gates, acuzat de mușamalizarea unei epidemii reale și grave de holeră în Etiopia, șeful OMS promovează în continuare CARANTINAREA, în ciuda gravelor încălcări ale drepturilor omului și ale efectelor „colaterale”

American Institute for Economic Research:

Ce se află în spatele mesajelor contradictorii ale OMS privind carantinarea

Stacey Rudin

14 octombrie 2020

În săptămâna aceasta, într-o schimbare majoră de macaz după luni de mesaje pro-carantinare, reprezentantul Marii Britanii la OMS, Dr. David Nabarro, a cerut liderilor mondiali să înceteze carantinarea țărilor și economiilor lor ca „metodă principală” de combatere a COVID19. „Vreau să o spun încă o dată: noi, în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății, nu pledăm pentru carantină ca mijloc principal de control al acestui virus”, a declarat dr. Nabarro pentru The Spectator.

„Singurul moment când credem că un lockdown este justificat este atunci când trebuie să câștigăm timp pentru a ne reorganiza, să ne regrupăm, să reechilibrăm resursele, să protejăm lucrătorii din domeniul sănătății ce sunt epuizați, dar în general, preferăm să nu o facem.” Poziția doctorului Nabarro se aliniază cu Declarația de la Great Barrington, despre care și el a vorbit în termeni pozitivi, în care 30.000 de oameni de știință și experți în sănătate publică s-au alăturat pentru a pleda pentru o revenire imediată la viața normală a celor cu risc scăzut. Nabarro și mii de alți semnatari ai Declarației consideră că această abordare va reduce la minimum mortalitatea generală și va reduce povara disproporționată a carantinei asupra clasei muncitoare și a celor defavorizați.

A doua zi după ce Nabarro a făcut aceste remarci, directorul general al OMS, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, l-a contrazis categoric, declarând că ridicarea carantinei ar fi o rețetă sigură pentru „infecții, suferință și moarte inutile”.  Tedros susține că imunitatea de turmă poate fi obținută „în siguranță” numai prin vaccinare, o concluzie bazată pe presupunerea înspăimântătoare că dezvoltarea unui vaccin sigur și eficient este garantată și pe premisa dubioasă că infecțiile naturale pot fi ținute în frâu „cât e nevoie ”pentru a pregăti și distribui vaccinul. Cu toate acestea, potrivit lui Tedros, nu există altă cale: „a permite ca un virus periculos pe care nu-l înțelegem pe deplin să fie liber este pur și simplu lipsit de etică. Nu este o opțiune “.

Este dificil să conciliem această poziție cu datele puse la dispoziție de state și țări care nu s-au carantinat pentru COVID-19. De exemplu, mortalitatea suedeză pe 2020 pentru toate cauzele se încadrează în media generală – în mod incredibil, țara a avut o mortalitate pe cap de locuitor mai mare acum cinci ani, an în care nu a existat nici o pandemie. Acest fapt incontestabil și ușor de verificat este șocant în lumina decimării economiilor mondiale plecând de la premisa necesității „opririi” unui agent patogen „extrem de mortal”. Departe de „lipsa de etică”, a permite virusului „să umble liber” a produs un rezultat mult mai bun decât carantinele stricte precum cele impuse în Argentina și Peru – totuși, Tedros ignoră acest lucru. Întrebarea este: de ce?

Calea pavată de China către postul de director general al OMS

În 2017, Nabarro și Tedros au concurat pentru rolul de director general al OMS. Pentru prima dată, funcția a fost ocupată printr-un vot direct al statelor membre și nu al comitetului executiv al OMS. Candidatura lui Tedros a fost înconjurată de mai multe scandaluri. Etiopienii și cetățeni îngrijorați au pledat pentru ca țările care votează să-l respingă pe Tedros pentru că era un reprezentant al unui regim politic represiv care a contribuit la construirea și menținerea unui stat axat pe supraveghere, cu o lipsă totală de transparență guvernamentală. Criticii au subliniat că Tedros „acceptă secretomania statelor autocratice” – o caracteristică care ar putea face ravagii asupra lumii dacă ar prelua o poziție de putere în cadrul OMS.

Tedros a primit, de asemenea, critici pentru rolul său în acoperirea epidemiilor de holeră în timp ce a fost ministru al sănătății al Etiopiei din 2005 până în 2012. Tedros a respins succint și plângerea formulată de unul dintre consilierii lui Nabarro, asemănând-o cu redeschiderea de către James B. Comey a anchetei asupra lui Hillary Clinton privind serverul cu e-mail-ul privat cu doar câteva zile înainte de alegerile prezidențiale din 2016. De asemenea, el a atribuit motive rasiale și elitiste acuzatorului său, afirmând că „susținătorii dr.-lui Nabarro au o „mentalitate colonială tipică, ce țintește câștigul cu orice preț și discreditarea unui candidat dintr-o țară în curs de dezvoltare”.

Cu toate acestea, faptele de necontestat înfățișează un ministru al sănătății care fie neglijează grav testarea holerei, fie prioritizează intenționat economia națiunii sale în locul protejării oamenilor împotriva holerei. Tedros a susținut că focarele a ceea ce el a numit „diaree acută apoasă” în 2006, 2009 și 2011 nu au fost de holeră, deși nu a putut prezenta un test care să excludă agentul patogen mortal, iar Somalia și Kenya învecinate au descoperit holera ca fiind cauza propriilor focare simultane. Tedros a susținut că testarea în țara sa a fost „prea dificilă”, dar acest lucru a fost infirmat de faptul că experții externi au putut testa și găsi bacteriile de holeră în probele fecale. Testarea pentru holeră este simplă și durează mai puțin de două zile. Este greu de înțeles de ce experții externi și alte țări ar putea testa, în timp ce guvernul etiopian nu ar putea.

Holera poate ucide o persoană în doar cinci ore. Știrile despre focarele de holeră pot avea un impact rapid și devastator asupra economiei unei țări, astfel încât națiunile africane evită uneori să declare apariția holerei chiar și atunci când știu cu siguranță că există. În timpul epidemiei din 2006, de exemplu, Etiopia „nu a făcut publice rezultatele testelor de laborator de la începutul epidemiei”, deoarece aceasta „poate însemna pierderi economice grave, în special în ceea ce privește comerțul internațional și turismul”, a spus Kebba O. Jaiteh, emisar de urgență în Etiopia din partea OMS.

În timpul epidemiilor anterioare de holeră din Etiopia (sau „diaree acută apoasă”, în funcție de persoana pe care alegeți să o credeți), The Guardian și The Washington Post au investigat și au raportat că oficialii etiopieni „făceau presiuni pe lângă agențiile de ajutor pentru a evita utilizarea cuvântului „holeră ”și pentru a nu raporta numărul persoanelor afectate.” Cercetările efectuate de Human Rights Watch au constatat că guvernul etiopian „făcea presiuni asupra propriilor lucrătorilor din domeniul sănătății pentru a evita orice mențiune a holerei care ar putea afecta imaginea țării și ar putea descuraja turiștii”. În ciuda acestei acumulări de dovezi, Tedros și-a susținut în continuare versiunea nerealistă, împiedicând livrarea ajutorului internațional în Etiopia: ONU nu poate acționa fără permisiunea și declararea unei epidemii.

Vaccinurile sunt, de asemenea, indisponibile atunci când o țară nu declară o epidemie de holeră, așa că Tedros le-a refuzat compatrioților săi această opțiune chiar și atunci când vecinii lor din Somalia și din Kenya au beneficiat de ea. Acest lucru pare să fi scăpat atenției doctorului Seth Berkley, CEO al Gavi (alianța pentru vaccin), care a lăudat „angajamentul” lui Tedros în favoarea sănătății umane și a vaccinării: „Angajamentul lui Tedros față de imunizare este clar. (…) Munca sa alături de Gavi în calitate de ministru al sănătății în Etiopia a contribuit la creșterea proporției de copii la care au ajuns vaccinurile de la mai puțin de jumătate la mai mult de două treimi”. Printre alți apărători ai lui Tedros s-a numărat fostul director al CDC, Tom Frieden, care a fost numit de Barack Obama la conducerea Agenției pentru Registrul Substanțelor Toxice și al Bolilor. Frieden l-a lăudat pe Tedros ca fiind „o alegere excelentă pentru a conduce OMS”, iar astăzi îl aplaudă pe Tedros în privința carantinei, măștilor și distanțării sociale.

Cel mai puternic și mai important sprijin al lui Tedros pe parcursul acestor controverse nu a venit din partea unei persoane, ci a unui guvern: China. Așa cum a spus un editorialist din presa indiană, „China i-a făcut galerie lui Tedros”. Apatia americană în arena sănătății publice a permis Chinei să „colonizeze” sănătatea globală:

„Unul dintre motivele pentru care Tedros a scăpat nepenalizat de atâta corupție și nepotism este că America nu acordă prea multă atenție sănătății publice globale, ci doar o înteține cu bani ca un amant bătrân bogat. (…) China a pus la punct un sistem pentru colonizarea sănătății globale și a câștigat pentru că America nu credea că tema este suficient de importantă. Chinezii și-au valorificat investițiile în Africa pentru a forța Uniunea Africană să-l sprijine pe Tedros [și] a făcut, de asemenea, Pakistanul să-și retragă candidatul care i se opunea, potrivit surselor. (…) Eforturile diplomatice ale Indiei au ajutat la acoperirea trecutului întunecat al lui Tedros și faptul că principalul său sprijin a venit din partera unei dictaturi comuniste“.

sursă foto: https://www.cbc.ca/news/health/coronavirus-who-china-canada-pandemic-1.5549836

„O mână spală pe alta”: Tedros susține strategia chineză de „suprimare” a COVID-19

Dăm pe repede-înainte până la epidemia de COVID19. La începutul anului 2020, Tedros a felicitat pe larg China pentru răspunsul său la „noul coronavirus”. Pe 30 ianuarie, OMS a emis o declarație lăudând efuziv răspunsul Chinei, subliniind „angajamentul guvernului chinez față de transparență” și eforturile de „investigare” și „limitare” a epidemiei. Declarația prevede că noua strategie de „carantinare” folosită de China – în care dictatorul Xi Jinping sudează oamenii în apartamentele lor în numele „controlării bolii” – este „bună nu numai pentru țara respectivă, ci și pentru restul lumii”. Tedros a urmat această declarație cu un tweet: „China stabilește, de fapt, un nou standard pentru răspunsul la epidemie”. În această perioadă de timp, sute de mii de postări de pe rețelele de socializare, ulterior identificate ca provenind din China, au lăudat carantina și au criticat și ridiculizat liderii mondiali care nu i-au urmat exemplul.

Laudele răsunătoare ale OMS față de China au continuat în februarie 2020, când a convocat un „Forum global de cercetare și inovare” privind noul coronavirus pentru a studia „originea virusului, istoria naturală, transmiterea, diagnosticul, prevenirea și controlul infecțiilor”, printre altele. Pe 24 februarie, „Misiunea comună” a acestui grup a ținut o conferință de presă pentru a raporta concluziile sale, în cadrul căreia a declarat că „nu există nicio îndoială că abordarea îndrăzneață a Chinei cu privire la răspândirea rapidă a acestui nou agent patogen respirator a schimbat cursul a ceea ce a reprezentat anterior o epidemie cu escaladare rapidă și continuă să fie o epidemie mortală.” Baza declarată pentru această declarație fără echivoc cu privire la eficacitatea carantinei a fost următoarea:

„Și mai sunt alte câteva grafice (…) iată mai jos epidemia care a cuprins toată țara. Iată cum arăta focarul în afara Hubeiului. Iată zonele din Hubei din afara Wuhan. Și apoi ultima este Wuhan. Și puteți vedea că aceasta este o curbă mult mai plată decât celelalte. Și asta se întâmplă atunci când ai o acțiune agresivă care schimbă forma la care te-ai aștepta de la o epidemie de boală infecțioasă.

Acest lucru este foarte important pentru China, dar este extrem de important și pentru restul lumii, unde acest virus pe care l-ați văzut în ultimele zile profită pentru a exploda în anumite circumstanțe. Și nu a fost ușor, deoarece ceea ce nu am menționat în acest diapozitiv este că fiecare dintre aceste linii reflectă o hotărâre uriașă a factorilor de decizie politică și a politicienilor din această țară și a conducătorilor de a schimba forma ei prin măsuri ample, cum ar fi, știți, suspendarea călătoriei, recomandările de ședere la domiciliu și alte măsuri incredibil de dificile; să ia decizii, dar și să convingă populația să le urmeze. Și de aceea, din nou, rolul individului aici, în China, este atât de important.”

Concluzia „Misiunii comune” că acțiunile Chinei „au funcționat” este o descriere perfectă a erorii logice clasice post hoc, ergo propter hoc, adagiul latin ce spune „s-a întâmplat după, deci a fost cauzat de”. Deși este, într-adevăr, posibil ca o curbă „mai plană” în Wuhan să poată fi atribuită deciziilor guvernamentale, există posibilități egale sau mai mari ca: în primul rând, protocoalele de testare să fi fost diferite; în al doilea rând, China pur și simplu să fi asistat la cursul natural al acestui „nou” agent patogen. Această din urmă explicație este deosebit de probabilă, deoarece nu a existat o linie de bază cu care să se compare curbele epidemice prezentate.

Ar trebui să fie evident că simpla emitere de decizii guvernamentale nu înseamnă în mod automat că acestea au și fost eficiente – acest lucru este valabil mai ales aici, întrucât comunitatea științifică globală considerase și respinsese anterior carantinele la scară largă ca metodă de control al epidemiilor. Virușii respiratori nu s-au răspândit niciodată în mod uniform în țări, provincii sau state, așa că a fost total imprudent a concluziona că varianța observată în răspândire – care, din nou, nu ar putea fi altceva decât o eroare de înregistrare datorată aberațiilor de testare – se datorează oricărei alt cauze decât factorii naturali. A fost criminal a concluziona rapid doar pe baza acestei dovezi că acțiunile draconice ale guvernului chinez au condus la un „rezultat favorabil” și apoi a folosi acea concluzie vădit ilogică pentru a vinde carantina restului lumii. Dar asta a făcut OMS.

„China nu a abordat acest virus nou cu o strategie veche folosită pentru o boală sau alta. Și-a dezvoltat propria abordare a unei boli noi și, într-un mod extraordinar, s-a răsturnat evoluția acestei boli cu strategii despre care majoritatea lumii nu credea că ar funcționa. (…) Ceea ce a demonstrat China este că trebuie să facem același lucru. Dacă îl facem, putem„ salva vieți și preveni mii de cazuri de boală foarte dificilă.”

„Misiunea comună” a repetat această afirmație – „carantina funcționează, poate și chiar reușește să salveze vieți” – în diferite moduri de-a lungul întregii conferințe de presă, amintind de cuvintele unui faimos propagandist numit Joseph Goebbels: „repetați o minciună suficient de des și devine adevăr.” Cercetările arată că acest efect al iluziei de adevăr „funcționează la fel de puternic pentru elementele cunoscute ca și pentru cele necunoscute, sugerând că ceea ce reprezintă cunoștințe anterioare nu va împiedica repetarea minciunii să influențeze aprecierea din partea noastră a gradului de plauzibilitate”. Părinții noștri nu au auzit niciodată de carantină și au înțeles și acceptat că, din păcate, oamenii nu pot „opri” o boală infecțioasă extrem de contagioasă, cum ar fi gripa – chiar și cu un vaccin – și, totuși, brusc, cea mai mare parte a planetei se comportă de parcă aceasta nu ar fi doar o misiune rezonabilă, dar chiar ceva în slujba căreia era rațional și de dorit să sacrifici viața socială, relațiile, zâmbetele, afacerile și educația.

La vârful OMS, Tedros a jucat fără îndoială un rol cheie în crearea acestei percepții. Datorită numeroaselor experimente separate de carantinare la nivel mondial, știm acum că soluția a fost complet greșită: nu a fost nevoie niciodată de carantinare pentru a „aplatiza curba” – de fapt, carantinările au ascuțit curba. Curba epidemică a Suediei fără carantină a fost mult mai plată decât multe zone cu carantine stricte, inclusiv New York, Italia și Spania. Deși această evoluție poate fi explicată în mod adecvat de briciul lui Hanlon, este foarte interesant faptul că „Misiunea comună” a depus eforturi mari pentru a proteja interesele comerciale și de călătorie ale Chinei, în ciuda susținerii carantinării simultane pentru alte țări:

„Și aceasta ne aduce la ceea ce cred că este una dintre cele mai importante recomandări pe care le-am face cu privire la refacerea completă a Chinei după această criză. Lumea are nevoie de experiența și de produsele Chinei pentru a avea succes în lupta împotriva acestei boli coronavirus. China are cea mai mare experiență din lume în lupta cu această boală și este singura țară care a inversat evoluția unor focare grave pe scară largă. Dar dacă țările creează obstacole între ele și China în ceea ce privește călătoriile sau schimburile comerciale, acestea doar vor compromite capacitatea tuturor de a rezolva această problemă. Iar aceste tipuri de măsuri includ orice depășește ceea ce a fost recomandat de comitetul RSI (Regulamentul sanitar internațional), e nevoie de o reevaluare, deoarece riscul din partea Chinei scade și ceea ce China are de adăugat la răspunsul global crește rapid”.

Comunitatea de apărare a drepturilor omului nu a împărtășit acest entuziasm privind China, carantina sa draconică sau oferta sa de a „ajuta” alte națiuni să lupte cu virusul. Pe 2 februarie, The Guardian a publicat un articol de opinie al unui apărător al drepturilor omului, care subliniază încălcările grave ale drepturilor omului și consideră că OMS și-a încălcat propriul angajament față de „drepturile omului și sănătate” atunci când a lăudat China. Angajamentul OMS prevede:

„Drepturile omului sunt universale și inalienabile. Se aplică în mod egal, tuturor oamenilor, pretutindeni, fără distincție. Standardele Drepturilor Omului – la hrană, sănătate, educație, pentru a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante – sunt, de asemenea, corelate. Îmbunătățirea unui drept facilitează avansarea celorlalte. La fel, privarea de un drept are impact negativ asupra celorlalte”.

Pentru a proteja aceste drepturi ale omului „universale și inalienabile” în timpul unei urgențe de sănătate publică, dreptul internațional impune ca restricțiile privind drepturile omului să se bazeze pe legalitate, necesitate, proporționalitate și sq fie întemeiate pe dovezi. În mod similar, Principiile de la Siracuza – în care Organizația Națiunilor Unite prezintă un pact internațional general cu privire la drepturile civile și politice – afirmă că restricțiile privind drepturile și libertățile în numele sănătății publice trebuie să fie strict necesare și cele mai puțin intruzive disponibile pentru a-și atinge obiectivul:

„În exercitarea drepturilor și libertăților sale, oricine va fi supus doar acelor limitări stabilite de lege ce sunt numai în scopul asigurării recunoașterii și respectării drepturilor și libertăților celorlalți și al îndeplinirii justelor cerințe ale moralității, ordinii și bunăstării generale într-o societate democratică.”

„Carantina” depășește cu mult aceste limite elementare ale drepturilor omului. S-a dovedit de acum nu doar că dăunează grav societății, ci înrăutățește chiar și bilanțul COVID-19. Când The Economist a analizat toate epidemiile înregistrate începând cu 1960, a concluzionat că „democrațiile au rate de mortalitate mai mici pentru bolile epidemice decât omologii lor nedemocratici”. Această constatare este valabilă la toate nivelurile de venit.

Tedros s-a aliniat nu la democrații și la principiile lor fundamentale, ci la o dictatură autocratică, aceeași dictatură care l-a ajutat să preia puterea în cadrul OMS. Împreună, folosind erori logice și pseudo-știință, au trădat dreptul internațional care reglementează drepturile omului, propriile principii declarate ale OMS și au comis crime împotriva umanității la scară masivă. Ar trebui să continuăm să-l ascultăm pe Tedros sau să apelăm la Dr. Nabarro, un alt expert calificat care – la fel ca miile care au semnat Declarația de la Great Barrington – îndeamnă la o revenire la normele democratice ca cerință necesară pentru a micșora suferința umană?

„Carantinele au o consecință pe care nu trebuie să o micșorați vreodată, cu nici un preț, care este transformarea oamenilor săraci în oameni mult mai săraci. Uitați-vă la ce s-a întâmplat cu micii fermieri din întreaga lume. Uitați-vă ce se întâmplă cu nivelurile de sărăcie. Se pare că am putea dubla sărăcia mondială până anul viitor.” – Dr. David Nabarro

Nu mai este posibil să ignorăm lunga relație a lui Tedros Adhanom Ghebreyesus cu regimuri autocratice opresive, inclusiv China. Oricare ar fi motivația din spatele pledoariei sale pentru carantină continuă, datele îi anulează poziția fără niciun echivoc. Carantina nu salvează vieți – carantina ucide. Domnia tiraniei trebuie să se încheie, imediat și pentru totdeauna, cu o restabilire completă a drepturilor și privilegiilor fiecărui cetățean de a alege ce nivel de risc va accepta ca membru disciplinat care respectă legea într-o societate democratică funcțională.

Nu avem încă toate răspunsurile, dar știm că directorul general al OMS se află de partea greșită a dezbaterii privind carantinarea.

***

Anghel Buturugă:

Virusul modelului chinezesc

Daniel Gheorghe este unul din puținii politicieni care folosește sintagma „virusul chinezesc”. Preluată direct de la Trump & comp. Problema e că se oprește la jumătate din drum. Cealaltă jumătate, care e și mai importantă, o uită. Anume, că nu doar virusul chinezesc s-a răspândit, ci și modelul chinezesc de a-l combate. Model chinezesc care se bazează pe restricții hard ale drepturilor constituționale, pe reguli draconice, pe impunerea universală a unor (false) soluții cum ar fi masca peste tot (nu doar acolo unde este cazul) și pe găsirea de țapi ispășitori pentru previzibilul eșec: oamenii religioși, conservatorii, recalcitranții (vezi la comments un text interesat pe temă).

România rămâne în continuare la mâna politicilor și recomandărilor OMS, conduse de un agent al Chinei, dacă ar fi să ne luăm după conservatorii trumpiști. Și nu e nimeni care să conteste modelul falimentar, care amplifică problemele și suferințele, impus de comandanții intervenției.

Puțini știu că măștile sunt o reală afacere pentru China. 92% dintre măștile importate de UE sunt, ei bine, din China. Numai România a dat pe măști în șase luni 270 milioane de euro.Câți s-or fi dus la China, pe care altfel ne batem în piept că o scoatem din tot felul de afaceri interne? Și asta nu ar fi totul. Jurnalista BBC Deborah Cohen cita în iulie a.c. surse potrivit cărora decizia de a schimba recomandările OMS privind măștile a fost cauzată de „lobby politic”. Se pare că presiuni extra-sanitare au dus la răzgândirea OMS în privința eficienței măștilor și a recomandării folosirii lor universale (inclusiv obligatoriu), de vreme ce studii RCT (singurele valide științific) privind măștile și stoparea infectării cu SARS-CoV-2 nu existau (nu există nici acum), și de vreme ce OMS admitea în ghidurile sale din 2019 că nu există dovezi privind eficiența măștilor în stoparea transmiterii virusului gripal (obișnuit).

Oare ce interese or mai fi fost în acest „lobby politic” extra-sanitar? Un posibil răspuns poate fi găsit chiar în modul în care actualul șef al OMS a ajuns acolo. Tedros a fost puternic susținut de China în 2017, în defavoarea lui Nabarro. Cum care Nabarro? Cel care ieșea nu demult să critice soluția lockdown-urilor, contrazis prompt de fostul său contracandidat și actual șef al OMS, Tedros.

Cum vin de se leagă ele lucrurile, interesele… Așadar, Tedros susține anume acele politici sanitare care falimentează națiunile europene, occidentale, și de pe urma cărora profită, uneori direct, cum este cazul cu măștile, alteori indirect, China asta comunistă pe care altfel o bălăcărim din vorbe…