Scrisori, miscari de tactica si incercari de intimidare din Fanar – raspunsurile ferme ale Pr. Zisis si ale Prof. Tselenghidis
Fanarul încearcă un contra-atac prin scrisori oficiale şi în privinţa unei eventuale dezbateri sinodale în Grecia referitoare la întrunirea în Cipru, luna aceasta, a Comisiei Mixte de Dialog Teologic cu romano-catolicii.
Mitropolitul Ioan Zizioulas de Pergam se adresează cu o scrisoare Înaltpreasfinţiţilor arhierei din Biserica Greciei, iar Patriarhul Ecumenic kir Bartolomeu trimite o scrisoare Preafericitului kir Ieronim în care prin ameninţări şi intimidări încearcă terorizarea tuturor acelora care se opun deschiderilor ecumeniste ale conducerii bisericeşti.
Pentru început vom publica unul din răspunsurile la Scrisoarea Patriarhului Bartolomeu, urmată de un răspuns la Scrisoarea Mitropolitului de Pergam. S-ar putea ca unii fraţi să se scandalizeze că nu publicăm mai întâi scrisorile înalţilor prelaţi. Acestora le vom răspundem că nu ne-am propus să slujim şi să promovăm rătăcirile şi aberaţiilor ecumeniste, ci doar să mărturisim credinţa noastră prin traducerea în româneşte a unor texte ale teologilor de bună-credinţă din Grecia. Totuşi, dacă în cele din urmă nu se va încumeta nimeni la traducerea scrisorilor cu pricina ne vom apuca noi, Domnul împreună cu noi lucrând.
Ierom. Fotie
PROTOPREZBITER TEODOROS ZISIS: FOTIE KONTOGLU RĂSPUNDE PATRIARHULUI BARTOLOMEU
„Discutăm cu ereticii de zeci de ani şi suntem reticenţi în a discuta cu fraţii noştri ortodocşi? Va fi un prilej bun, chiar şi într-un dialog public televizat sau în oricare alt spaţiu, să dialogheze şi ortodocşii cu ecumeniştii de pe picior de egalitate, cu acelaşi număr de vorbitori şi cu un auditoriu liber, să ni se dea acces liber la posturile de radio şi la canalele de televiziune ale Bisericii, din care a fost exclus cuvântul ortodox patristic cu intervenţii de sus. De ce se tem de adevăr?”
Sanctitatea Voastră, aici şi acum, dialog public… (Aveţi curajul?)
1. Patriarhul s-a contaminat din îmbrăţişarea Papei.
Toţi aceia care îl cinstesc şi îl apreciază pe Fotie Kontoglu ştiu că el nu a fost doar un excepţional iconograf, care a revigorat iconografia bizantină în faţa pericolului dispariţiei ei din cauza artei renascentiste apusene; nu a fost doar excepţionalul literat, recunoscut şi înainte de întoarcerea sa la linia ortodoxă patristică. Există şi o a treia latură care întregeşte icoana sa, o a treia dimensiune, pe care o prezintă foarte frumos fericitul întru adormire stareţ Teoklitos Dionosiatul, în cartea sa „Fotie Kontoglu în cea de-a treia lui dimensiune[1]”. Fotie Kontoglu, în afară de iconograf şi literat, este de asemenea şi un mărturisitor al Credinţei Ortodoxe, pe care a susţinut-o, a apărat-o cu o mulţime de articole, dar şi cu scrierea unei cărţi speciale: „Ce este Ortodoxia şi ce este papismul?”[2], atunci când papismul, la începutul anilor 1960, avându-i aliaţi pe filocatolicul patriarh Athenagora, mulţi profesori ai Facultăţilor de Teologie şi un număr mare de episcopi, a încercat să distrugă Ortodoxia, să reuşească ceea ce a urmărit de veacuri şi continuă să urmărească consecvent şi astăzi.
Fotie Kontoglu s-a grăbit să se alăture bătrânului Arhiepiscop al Atenei, Hrisostomos al II-lea Hatzistavros (1962-1967), care s-a opus puternic planurilor şi deschiderilor lui Athenagora. Prin articolele sale dorea să lumineze pleroma ortodoxă, pe care păstorii năimiţi încercau s-o predea lupului papismului. În afara cărţii lui pomenite mai sus, circulă şi cartea sa „Antipapika” („Împotriva papalităţii”), o colecţie de scrisori deschise şi de articole care au fost publicate în „Orthodoxos Typos” între anii 1963-1970 şi au fost publicate de către editurile omonime în 1993, sub îngrijirea unui alt mărturisitor al Ortodoxiei, profesorul bizantinolog Constantinos Cavarnos.
Fotie Kontoglu nu a întârziat cu un limbaj curajos şi tăios să-l mustre chiar pe patriarhul Athenagora însuşi şi pe mulţi arhierei ai Tronului Ecumenic, care, deşi cunoşteau bine ce fel de vipere se ascund în lojele întunecate ale Vaticanului şi câte nenorociri a suferit Ortodoxia noastră din partea severilor fraţi buni ai Romei[3], se grăbesc să supună Biserica Ortodoxă papei, divizând turma ortodoxă, care încearcă o repulsie doar la gândul că Patriarhul Ecumenic s-a îmbrăţişat cu papa şi s-a contaminat de această urâciune a ne-cinstirii[4].
2. Contaminarea ecumenistă a avansat
De la îmbrăţişarea contaminată a patriarhului Athenagora cu papa Paul al VI – lea, în ianuarie 1965 la Ierusalim, au trecut deja 44 de ani. Contaminarea a avansat acum mult mai mult. Schismatica şi eretica biserică a Romei este recunoscută acum ca biserică-soră cu taine valide şi har mântuitor; marile şi enorm de multele rătăciri eretice ale ei care au fost combătute de către marii Sfinţi Părinţi – Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu Evghenicul, Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Athanasios din Paros, Sfântul Nectarie al Pentapolei şi de mulţi alţii, acum sunt concepute ca diferenţe legale care nu au nevoie de corectare.
Sfintele Canoane care interzic rugăciunile în comun cu ereticii sunt distorsionate ermeneutic şi lipsite de legitimate fiind prezentate ca nevalabile pentru epoca actuală, iar papa, în loc să fie anatematizat conform cu Predania şi sfatul Sfântului Cosma Etolianul: „Pe papa să-l blestemaţi!”, este primit în Biserica Patriarhală a Sfântului Gheorghe, tămâiat şi binecuvântat cu tropare şi imne ca un sfânt, co-prezidează (şezând în tronul arhieresc – n.tr.) în Dumnezeiasca Liturghie Ortodoxă şi purtând omofor schimbă sărutul liturgic cu patriarhul şi rosteşte „Tatăl nostru”.
Sfânta Predanie canonică şi patristică a fost călcată în picioare şi nimicnicită, prin fapte şi acte, după ce mai înainte, într-un text patriarhal, Sfinţii Părinţi mărturisitori care au salvat Ortodoxia de papism au fost catalogaţi drept organe ale şarpelui începătorul răutăţii, adică ale diavolului, având nevoie de rugăciunile noastre şi de mila lui Dumnezeu[5].
3. În loc să-şi pună probleme s-au simţit ofensaţi şi ameninţă
Pentru această evoluţie, neliniştindu-se şi nevoindu-se, ca şi Fotie Kontoglu, care astăzi, dacă ar fi trăit, ar fi scris texte polemice de apărare a credinţei mult mai dure, noi, membrii unei sinaxe atipice de clerici şi monahi, am alcătuit un text teologic trezvitor şi serios – cunoscut de acum panortodox, şi anume „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, care a fost primită cu entuziasm de către pleroma ortodoxă din întreaga lume şi sperăm să rămână de acum înainte şi un text simbolic ecumenic (adică universal) al Bisericii Ortodoxe. Ne-am bucurat pentru că a avut o acceptare ecumenică (universală). Însă nu ne aşteptam să deranjeze atât de mult şi să mânie pe susţinătorii panereticului ecumenism. Ne aşteptam ca ei să-şi pună probleme, să considere cele scrise ca pe o expresie a neliniştii frăţeşti, să le reorienteze gândirea că se poate să avem dreptate noi care ne neliniştim şi că ei se află pe un drum greşit. Să încerce apoi printr-un cuvânt teologic la fel de trezvitor şi serios să demonteze tezele din Mărturisire şi să ne să dovedească greşelile. De altfel, diferenţa dintre un ortodox şi un eretic este următoarea: pe de o parte ortodoxul recunoaşte greşelile care i se dovedesc şi se aşează pe drumul cel bun, pe când ereticul în mod egoist crede că este infailibil, ca şi papa, şi continuă să meargă pe drumul cel rău în rătăcire. Siguranţa şi încredinţarea noastră asupra corectitudinii tezelor noastre se întemeiază pe faptul că nu inovăm, nu formulăm învăţături noi, sau dogme noi, nu adăugăm, nici nu scoatem, ci în mod neclintit urmăm toate câte ne-au fost predate de Sfinţii Părinţi.
Aşadar, în loc să-şi pună probleme şi să se reevalueze pe ei înşişi au început să se exprime jignitor la adresa alcătuitorilor şi semnatarilor „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului”, având în frunte pe Patriarhul Ecumenic Kir Bartolomeu, care în predica sa de duminică, 29 august, din Sfânta Biserică a Sfântului Ioan Înaintemergătorul din Constantinopol, s-a referit la „Mărturisirea de Credinţă”, al cărei înţeles l-a răstălmăcit şi l-a distorsionat. Printre toate câte a spus, a asigurat şi a anunţat următoarele:
„În curând vor primi răspunsul corespunzător din partea Patriarhiei Ecumenice, deoarece aceste lucruri sunt inadmisibile”.
4. Lucrurile inadmisibile sunt în tabăra ecumeniştilor
Cu neîmpuţinatul şi crescândul respect către demnitatea de Patriarh al Neamului, respect motivat de împrejurările istorice nefavorabile, din care cu siguranţă va ieşi, dar nu aliindu-se cu liderii lumii din acest veac şi vânzând definitiv moştenirea Ortodoxiei, ci prin mâna cea puternică a Celui Preaînalt, care înalţă fruntea creştinilor ortodocşi conform rugăciunii liturgice din rânduiala Utreniei, şi cu ajutorul cel din ceruri şi mijlocirea tuturor Sfinţilor Părinţi, cu precădere a Martirilor şi Mărturisitorilor Credinţei, semnalăm că lucrurile inadmisibile trebuie căutate în altă parte şi nu în „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului” care întru-totul este patristică şi ortodoxă. Am fi putut, inspirându-ne din istoria recentă a ecumenismului, să expunem un catalog fără număr de fapte şi cuvinte inadmisibile ale ecumeniştilor, pe care deja îl pregătesc membri ai Sinaxei Clericilor şi Monahilor. Subliniem în mod doveditor doar câteva, foarte puţine din ele:
Este un lucru inadmisibil acceptarea Romei eretice drept Biserică soră.
Este un lucru inadmisibil recunoaşterea botezului catolicilor.
Sunt inadmisibile hotărârile Comisiei Mixte de Dialog dintre ortodocşi şi romano-catolici de la Balamand, Liban 1993, care disculpă uniaţia şi transformă papismul în Biserică.
Sunt inadmisibile textele de la Porto Alegre, de la Elounta şi Ravenna.
Sunt inadmisibile rugăciunile cu ereticii.
Sunt inadmisibile căsătoriile mixte şi prezenţa naşilor eretici la Taina Botezului.
Este inadmisibilă toleranţa participării ereticilor până şi la Taina Dumnezeieştii Euharistii, fără ca cei ce o acordă să fie pedepsiţi, dar cei care se nevoiesc în mod ortodox sunt afurisiţi şi pedepsiţi.
Este un lucru inadmisibil dispreţuirea şi relativizarea Sfintelor Canoane, şi nu doar inadmisibil, ci şi blasfemiator a considera că Sfinţii Părinţi, care chipurile au provocat schisma, sunt victime ale şarpelui – începătorul răutăţii.
Este un lucru inadmisibil contrafacerea tradiţiei sinodale a Bisericii prin comisii presinodale şi preparatoare, care lucrează de zeci de ani în izolare şi în ascuns, şi prezentarea hotărârilor luate de mai înainte ca chipurile hotărâri panortodoxe.
Voi încheia însă aici, pentru că şirul lucrurilor inadmisibile ale ecumeniştilor este fără de sfârşit.
5. Răspunsul teologic este bine primit; netemători la ameninţări
În ceea ce priveşte anunţul patriarhal că în curând vom primi răspunsul corespunzător din partea Patriarhiei Ecumenice nu vrem să-l înţelegem ca pe o ameninţare din lipsa de măsuri disciplinare şi judecătoreşti, ci ca pe un răspuns cu teze şi argumente teologice, ca pe o deschidere a unui dialog teologic, pe care îl aşteptăm cu bucurie. Discutăm cu ereticii de zeci de ani şi suntem reticenţi în a discuta cu fraţii noştri ortodocşi? Va fi un prilej bun, chiar şi într-un dialog public televizat sau în oricare alt spaţiu, să dialogheze şi ortodocşii cu ecumeniştii de pe picior de egalitate, cu acelaşi număr de vorbitori şi cu un auditoriu liber, să ni se dea acces liber la posturile de radio şi la canalele de televiziune ale Bisericii, din care a fost exclus cuvântul ortodox patristic cu intervenţii de sus. De ce se tem de adevăr?
Dacă totuşi răspunsul patriarhului ecumenic presupune izgoniri şi ameninţări judecătoreşti, trebuie să se ştie că nu va putea să îngenuncheze gândirea luptătorilor convinşi, precum o dovedeşte pe larg Istoria Bisericească, cu excepţia poate a unor foarte puţini laşi şi oportunişti, care sunt purtaţi în dreapta şi în stânga ca nişte trestii clătinate de vânt, supunându-se la prima presiune şi ameninţare. Închipuiţi-vă ce s-ar fi întâmplat, dacă s-ar fi pronunţat asupra lor ameninţarea cu moartea, ca în cazul sfinţilor mucenici, sau cu chinurile, sau cu închisoarea, sau cu degradarea, cu calomnia, ca în cazul Sfinţilor Mărturisitori Maxim şi a ucenicilor săi, Martin, Episcopul Romei, Ioan Damaschin, Grigorie Palama, Marcu Evghenicul. Sperăm să nu existe alţii ca patriarhul Ioan Vekkos, care nu a putut înfrunta închisoarea, în care l-au aruncat latino-cugetătorii, şi din apărător al Ortodoxiei s-a transformat în prigonitor al ortodocşilor şi în special al monahilor din Sfântul Munte.
6. Ne-a întristat laşitatea mitropolitului de Gortina. L-au înlocuit alţii.
Ne-am întristat pentru el şi ne-am mâhnit pentru retragerea semnăturii mitropolitului de Gortina şi Megalopole, Kir Ieremia, imediat ce patriarhul Kir Bartolomeu a ajuns în Peloponez, invitat de mitropolitul Alexandru de Mantinia şi Kinuria. Ne-am întristat din două motive: întâi pentru că a dat cu piciorul la un bun prilej de a mărturisi adevărul ortodox şi a pierdut cununa mărturisirii, ca şi unul din cei patruzeci de Sfinţi Mucenici din lacul îngheţat din Sevastia. Dar şi aici imediat a venit înlocuirea sa de zeci de noi semnatari clerici şi monahi şi de mii de laici. Din partea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Andrei de Driinupoli şi Pogoniani, care formal nu a semnat „Mărturisirea de Credinţă”, însă realmente a semnat-o prin actul mărturisitor pe care l-a trimis către Arhiepiscopul Ieronim al Atenei cerându-i ca Ierarhia – în cadrul întrunirii ordinare din octombrie, să se ocupe în sfârşit serios cu tema primatului şi a infailibilităţii papei, temă care se va dezbate în plenul Comisiei Mixte de Dialog dintre ortodocşi şi catolici în Cipru. Mitropolitul de Driinupoli confirmă şi este de acord cu neliniştile pe care le exprimăm în „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”.
A doua pricină de întristare şi de mâhnire a noastră faţă de mitropolitul de Gortina Kir Ieremia constă în faptul că nu s-a mulţumit cu retragerea semnăturii sale fie din laşitate, fie din orice alt motiv. Acest lucru este arhi-cunoscut. În război nu aştepţi de la laşi să facă acte de vitejie, nici nu le ceri sfatul în probleme de război, după cum se spune în Vechiul Testament: „Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război… Despre nimic nu te sfătui cu aceştia”[6]. Din nefericire s-a dedat şi la formularea unor etichete jignitoare şi dure la adresa celor care au redactat Mărturisirea de Credinţă, numindu-i lucrători în ascuns (contrabandişti) ai neprihănitei credinţe şi înşelaţi!!! Ce să spunem? Îl iubim pe mitropolitul de Gortina şi nu ne dedăm aici la alte judecăţi. Nu credem cele rostite. Poate că cel care le-a publicat le-a redat greşit? Vom reveni.
7. Răspunsul lui Fotie Kontoglu din Biserica Triumfătoare
În final, pentru că în titlu am promis ca răspunsul către Patriarhul Bartolomeu să fie dat din Biserica Triumfătoare, reprezentându-i pe Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori ai Ortodoxiei, pururea pomenitul mărturisitor al Ortodoxiei, Fotie Kontoglu, vom expune una dintre scrisorile sale deschise pe care le-a trimis Patriarhului Athenagora, în care se arată cine sunt cei care fac lucruri inadmisibile şi cine de zeci de ani ameninţă şi timorează, din fericire cu foarte puţine victime, cu foarte puţini căzuţi, jertfitori, căditori (cei care au tămâiat) şi libellatici (lat. lapsi, sacrificati, purificathi, libellatici).
Textul fericitului Kontoglu are următorul conţinut[7]:
„Dorinţa Sanctităţii Voastre şi a celor dimpreună cu Dumneavoastră, ca Biserica Ortodoxă să se supună Papei şi studiul inexplicabil din partea Dumneavoastră, au umplut inima noastră de o negrăită întristare şi frământare. Urechile noastre încă ţiuie de acest groaznic glas.
Turma ortodoxă s-a împărţit. Pe de o parte, unii V-au urmat pe drumul cel alunecos, care duce la pierzare, iar pe de alta alţii au rămas tari şi neclintiţi în Credinţa Ortodoxă a părinţilor lor, scârbindu-se şi de gândul că Patriarhul ecumenic s-a îmbrăţişat cu Papa şi s-a întinat de această urâciune a neevlaviei.
Cei care v-au urmat au fost dinainte rânduiţi să vă urmeze, fiind iubitori de materie, slăvitori în deşert, necredincioşi, servili linguşitori şi măgulitori. Au alergat, deci, să se alinieze lumii, lumii păcătoase a comodităţii pământeşti, celei fără necazuri şi fără luptă în viaţă, în cetatea care rămâne aici, necăutând-o pe cea viitoare, ca şi cum ar fi inexistentă şi necredibilă pentru ei.
Alţii însă, credincioşii, au rămas neclintiţi în credinţa ortodoxă, în ţara sărăciei, a lipsurilor, a ispitelor, a prigoanelor, fiind siguri că în mijlocul lor este prezent Domnul, Care a spus că Biserica Sa va fi legată cu martiriul, dispreţul, sărăcia, batjocura, care vor fi răsplata mărturisirii lor statornice în această lume. În urechile lor răsună zi şi noapte mângâietoarele cuvinte ale lui Hristos. „Dacă pe Mine M-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni”. Prigoana, reaua pătimire şi moartea sunt moştenirea binecuvântată a adevăraţilor mucenici ai lui Hristos. Preasfânta Sa gură a spus şi aceasta: „Împărăţia cerurilor se sileşte şi silitorii o silesc pe ea”. Cum este cu putinţă să existe silitori în tabăra neluptătorilor, care s-au grăbit să cocheteze cu minciuna pentru a trăi în linişte şi în desfătarea bunătăţilor lumeşti?
Şi voi, păstorii poporului, ce fel de păstori sunteţi? Oile pe care vi le-a încredinţat Hristos le predaţi lupilor. Vă întreţineţi cu stăpânitorii acestei lumi, pentru că aţi râvnit slava lor şi nu slava lui Dumnezeu.
Aţi lepădat Credinţa oamenilor păcătoşi cu dorinţe lumeşti, care sunt călăuziţi de satana. V-aţi predat şi aţi predat oile „stăpânitorului acestei lumi”, lume care este stăpânită de materie, de aur, de descoperiri şi de maşini care uimesc mulţimile ca şi minunile lui Antihrist. V-aţi predat şi aţi predat oile cunoştinţei celei cu nume mincinos, înşelăciunii celei goale învăţate în ţările ateismului şi ale disperării, unde nu există nici măcar mirosul vieţii veşnice şi al adevăratei cunoştinţe, a cunoştinţei de Dumnezeu.
Şi asta, pentru că nu sunteţi păstorii cei buni, care-şi jertfesc viaţa pentru oi pentru a le duce la livezile cele bine mirositoare ale vieţii celei nemuritoare. Voi sunteţi păstori năimiţi şi după preasfânta gură a Domnului, păstorul năimit nu este păstor (Ioan 10:13). Sunteţi năimiţii stăpânitorilor acestei lumi, pentru slava şi bogăţia cărora lucraţi. Şi, odată ce sunteţi robii unor astfel de domni, sunteţi înarmaţi cu armele violenţei, cu care ameninţaţi oile credincioase ale lui Hristos pentru a le obliga să vă urmeze.
Dar aceste fericite oi aşteaptă mucenicia ca pe o izbăvire şi ca pe un semn nemincinos că vor lua cununa cea neveştejită de la Puitorul de nevoinţe, Domnul Iisus Hristos. Da! Suntem gata să mărturisim cu bucurie şi veselie pentru Credinţa Ortodoxă, pe care o ţinem ca pe o prea mare comoară. Ne fericim pe noi înşine, pentru că vom fi prigoniţi şi vom muri pentru credinţă şi pentru adevăr.
Aţi ascuţit sabia ruşinii. Aţi trimis organele de violenţă care vă înconjoară şi cu care este întotdeauna atotînarmată apostazia. Le-aţi trimis împotriva noastră. Deja în Sfântul Munte a apărut paloşul sângeros şi îngrozitor, pentru a semăna teroarea în sfintele inimi ale bătrânilor, ale asceţilor şi ale pustnicilor care au trăit în încercări, în lipsuri, în desăvârşită lepădare de trupul lor pentru a bineplăcea Domnului. Înfiorătoarea faţă a violenţei se prezintă ca cea a capului mitic al Medusei în grădina cea sfinţită a Maicii Domnului. Şi în spatele acestei urâciuni a violenţei vă aflaţi voi, păstorii năimiţi, cei de trei ori sclavi ai stăpânitorilor întunecatei lumi a banului, a ateismului, a degenerării şi a toată desfrânarea.
I-aţi sfâşiat pe cei nevinovaţi, pe sfinţii mărturisitori, pentru că aţi devenit lupi voi, păstorii înşişi. Aţi sfâşiat Ortodoxia în Colosseumul în care sunt de faţă cezarii ateismului actual făcător de rele. Este vremea însă, să lepădaţi blana de oaie de vreme ce aceasta nu mai înşeală pe nimeni. Ce aveţi de făcut, faceţi mai curând[8]!”
(traducere din greacă: ieromonahul Fotie; sursa: http://egolpio.wordpress.com/2009/10/03/fotis_kontoglou/)
[1] Monahul Teoclit Dionisiatul, „Fotis Kontoglu în cea de-a treia lui dimeniune”, Ed. Sfânta Chinovie a Cuviosului Nicodim, Gumenissa, 2003.
[2] Fotis Kontoglu, “Ce este Ortodoxia şi ce este papismul?”, Ed. Astir, A şi E. Papadimitriu, Atena, 1964.
[3] Fotis Kondoglu, Antipapika, Ed. Orthodoxos Typos, Atena 1993, p. 10-12.
[4] Idem, ibidem, p. 15.
[5] Vezi declaraţia patriarhală blasfemiatoare în periodicul Επίσκεψις, 30-11-1998.
[6] Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 37:11.
***
A DOUA SCRISOARE A PROFESORULUI TSELENGHIDIS CĂTRE SFÂNTUL SINOD
(UN RĂSPUNS INDIRECT LA SCRISOAREA MITROPOLITULUI DE PERGAM [1] )
Către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei
Ι. Γενναδίου 14
115 21 Αθήνα
Notificare: Către toţi ierarhii Bisericii Greciei
Preafericite Sfinte Preşedinte,
Înalt Preasfinţiţilor Arhierei,
Prin scrisoarea din 10.09.2009, m-am adresat Dumneavoastră, conform rânduielii canonice a Bisericii noastre, pentru a Vă expune ca ultim membru al ei punctul meu de vedere asupra Dialogului Teologic Bilateral în discuţie, ce va avea loc între ortodocşi şi romano-catolici în Cipru, în octombrie anul curent.
Cu uimire însă m-am încredinţat că anumite persoane ecleziastice, care nu aparţin Bisericii Greciei şi conduc Comisia Dialogului Teologic mai sus numit, s-au resimţit în mod deosebit şi una dintre ele a trecut în mod inutil la distorsionarea adevărului pe care l-am exprimat. Mai precis, cererea mea rezonabilă şi evidentă de a hotărî sinodal Biserica Greciei asupra temei care se va dezbate în Cipru, a fost prezentată distorsionat. S-a susţinut cum că eu – chipurile – „strig că Ortodoxia este în pericol, deoarece Întâistătătorii care o păstoresc nu împărtăşesc părerea mea”. Cu siguranţă cele pe care le-am susţinut atunci sunt expuse în scris înaintea Voastră, precum şi toate câte susţine reclamantul. Aş fi putut desigur să-mi expun opiniile în ziare, în periodice şi în mijloacele de comunicare în masă. Dar evident din motive ecleziologice am dorit să mă adresez Dumneavoastră, după cum prevede rânduiala ecleziastică.
Având desăvârşită încredere fiască în Duhul discernământului care vă însufleţeşte, las iubirii Voastre să distingeţi care este în ultimă instanţă adevărul. Însă pentru a evita unele posibile răstălmăciri, sunt dator pentru încă o dată să ofer smerit explicaţiile plauzibile de mai jos concentrându-mă pe esenţa temei:
1. Cauza trimiterii scrisorii mele din 10.09.2009.
În scrisoarea amintită mai sus explicam de ce v-am trimis-o. Adică: luând legătura cu unii arhierei pentru a afla „dacă Biserica Greciei a dezbătut sinodal şi a luat o poziţie vizavi de Dialogul Teologic Bilateral în discuţie referitor la primatul papal, mi-au răspuns că nu cunoşteau întreaga problematică. Astfel, am considerat util să vă scriu”, pe de-o parte, şi ei înşişi mi-au propus să mă adresez Dumneavoastră, dar şi eu personal am simţit-o ca pe o datorie ce-mi revine.
Este adevărat că mi-a provocat o profundă neplăcere acest fapt, că ierarhii noştri nu cunoşteau cele ce se întâmplă. Aşadar m-am întrebat de ce unii îi ţin pe arhierei în ignoranţă şi de ce nu revendică informarea sinodului şi hotărârea lui în teme atât de serioase ale Bisericii întregi.
2. Cererea mea.
După cum V-aţi încredinţat, cererea mea, care a fost depusă înaintea Dumneavoastră, era foarte precisă. Cu alte cuvinte, în legătură cu Comisia Mixtă Internaţională asupra Dialogului Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici în Cipru, în mod esenţial, am amintit că rânduiala canonică a Bisericii impune:
a) tema să fie adusă la cunoştinţă respectabililor noştri ierarhi.
b) tema să fie supusă dezbaterii Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, pentru a fi discutată; în baza planului (proiect) existent al Comisiei, Ierarhia să ia o poziţie şi să emită propunerea sa sinodală.
Şi, în final
c) reprezentantul Bisericii Greciei să ducă în Cipru poziţia ei sinodală, iar el însuşi să se mişte în cadrele hotărârilor acesteia.
Aceasta a fost unica mea cerere mai elaborată, conform cu ecleziologia şi rânduiala canonică a Bisericii noastre. M-am încredinţat însă cu uimire că „cercurile” cunoscute, care conduc Dialogul Teologic, dar nu aparţin Bisericii Greciei, în loc să se bucure şi să laude un simplu credincios care respectă rânduiala canonică a Bisericii şi cere ca aceasta să fie pusă în aplicare printr-o poziţie sinodală a Bisericii Greciei, s-au dedat la o luptă de descurajare a împlinirii acestei cereri. Au intervenit în treburile interne ale Bisericii Greciei folosind argumente mincinoase cu o dispoziţie calomniatoare la adresa mea, susţinând că – chipurile, sunt indiferent şi – în consecinţă – nu mă supun actelor sinodale (semnate) ale Întâistătătorilor Bisericilor, sau că – chipurile – strig că Ortodoxia este în pericol, deoarece Întâistătătorii ce o păstoresc nu împărtăşesc opinia mea. Din nefericire, toate acestea ei le spun în clipa în care eu cer ca ierarhii Bisericii noastre să hotărască în mod sinodal.
Aşadar, în mod rezonabil mă întreb referitor la poziţia lor: toţi aceia care mă judecă au limitat metodologia Dialogului Teologic doar la nivelul Întâistătătorilor? De aceea arată o astfel de reacţie doar la cererea unui simplu credincios, care cere ca Biserica să se exprime sinodal? Aceia care vorbesc despre ecleziologie şi pun ca temă a dialogului teologic ecleziologia, învinovăţesc credinciosul care acţionează ecleziologic şi care cere punerea în practică a acestei ecleziologii de către Biserica sa, deoarece doreşte ca arhiereii să fie informaţi şi să hotărască în consecinţă în mod sinodal? Cum se explică atâta frică pentru deplina punere în aplicare şi funcţionare a instituţiei sinodale a Bisericii? Doresc cumva în locul acestuia (a Sinodului) vreun oarecare „sistem al Întâistătătorilor”?
Până în prezent au avut loc zece întruniri ale Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialog Teologic (în Patmos-Rodos, în Monaho, în Hania, la Bari, la Noul Valaam, la Freissing, la Balamand, la Baltimore, la Belgrad şi la Ravenna). Când temele acestor întruniri ale Comisiei Mixte Internaţionale au fost puse în atenţia Corpului Ierarhiei Bisericii Greciei, pentru a lua o poziţie faţă de ele în mod sinodal? Când reprezentantul Bisericii Greciei a participat la întrunirile Comisiei Mixte Internaţionale având în minte şi în mâinile sale hotărârea sinodală a Bisericii sale, pe care a reprezentat-o şi a expus-o? Dar, dacă pentru vreuna din aceste întruniri nu a existat o hotărâre sinodală, care hotărâre a reprezentat-o şi a expus-o reprezentantul Bisericii Greciei? Dacă însă astfel stau lucrurile şi arhiereii noştri se află în necunoştinţă de toate câte s-au întâmplat, cum se mai susţine că dialogul se desfăşoară nu prin acţiunile anumitor persoane sau Biserici, ci prin hotărârile – fără excepţie – ale tuturor Bisericilor Autocefale şi Autonome?
Preafericite Sfinte Întâistătător al Bisericii noastre,
Înalt Preasfinţiţilor Arhierei,
Ca un smerit membru al Bisericii Greciei, nici nu învinovăţesc pe nimeni, nici mult mai mult nu vreau să-mi impun opinia mea personală. Singurul lucru, asupra căruia arăt interes, este hotărârea sinodală a Ierarhiei Bisericii noastre asupra întrunirii Comisiei Mixte Internaţionale în Cipru. Pentru mine aceasta este în mod esenţial ceea ce cer. Părerile persoanelor care conduc Dialogul, dar şi ale Întâistătătorilor Bisericilor, îmi sunt respectabile doar ca păreri personale şi nu ca păreri care sunt împărtăşite de întregul Bisericii. De aceea, voi şi aştepta smerit ca Biserica noastră să se exprime în Duhul Sfânt, sinodal şi liber, referitor la întrunirea din Cipru, şi nu sub stări de presiune pe care le creează anumiţi factori, care nu aparţin Bisericii noastre Locale. Aceşti factori, în timp ce pe de-o parte arată că sunt deranjaţi, când reclamăm luarea unei hotărâri sinodale, pe de altă parte, indirect, dar evident, ne dau impresia că vor să impună linia lor directoare.
Permiteţi-mi să închid scrisoarea mea cu adevărul ecleziologic subînţeles. Biserica Ortodoxă este aceea pe care o mărturisim în Simbolul Credinţei drept „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”. Biserica Greciei este autocefală şi va trebui în mod liber şi neinfluenţată să se exprime sinodal.
Cu profund respect,
sărut dreapta Dumneavoastră,
Dimitrios Tselenghidis,
Profesor al Facultăţii de Teologie
din cadrul Universităţii Aristotelice
P.S.: Sunt la dispoziţia respectabilei Ierarhii pentru orice explicaţie.
(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)
[1] Mitropolitul Ioan Zizioulas de Pergam nu aparţine Bisericii Greciei, ci Tronului Ecumenic de la Constantinopol, deci scrisoarea nu i se adresează. În ea însă profesorul de dogmatică face trimitere la distorsionarea adevărului şi calomniile sus-numitului mitropolit (n.tr.).
Cred ca D-nul Profesor TSELENGHIDIS are dreptate.
Nu este corect ca decizia dialogului sa tina doar de anumiti ierarhi, pentru ca ulterior sa se impuna rezultatele acestuia si celorlalti.
Sinodul trebuie sa se pronunte pe aceasta problema. Iar din punctul meu de vedere continuarea dialogului cu eterodocsi ar trebui votata in fiecare tara ortodoxa de sinodul ei national.
Nu ca mi-as pune mare speranta in marea majoritate a ierarhilor (prea multi au studiat si in facultati protestante sau catolice), dar ar fi o ocazie ca aceia dintre ierarhi care mai au coloana vertebrala ortodoxa sa se faca auziti.
Ceea ce pare caracteristic dialogului ecumenist este elitismul si secretomania pina la luarea deciziilor.
Nu prea seamana a democratie si a transparenta. Iar daca acestea nu sunt, unde mai este corectitudinea?
Biserica când este una.
Biserica când este una,
Ce soră’ar mai putea avea ?
-Ne întrebăm sincer stăpânii-
Când crezul ne-a’nvăţat aşa ?
Cine sunt cei care ne’nvaţă
-Şi ca stăpâni şi ca păstori-
Şcoliţi de sora ce nu-i soră
-Când unica, n-are surori- ??
În crez se spune clar că-i una.
Că-i unica în feciorie.
Cine-i această nouă soră
-bastard-,născută în curvie ?
Dintru unirea cu minciuna
Şi viclenia pe pământ,
Care înşeală şi se’nşeală
Lovind în însăşi Duhul Sfânt ?
Şi care nu-l are la cârmă
Şi cap pe Dumnezeu Hristos,
Ci pe un ins ,,infailibil’’
Deşi i-un om neputincios.
Cine impune-n chip politic,
Şi academic prin mândrie,
Prin compromis şi prin vânzare,
Astăzi, suprema erezie ?
Ne întrebăm , cum de tăcerea,
Şi compromisul ne-au adus,
Aşa păstori vânduţi de tineri,
Şi instruiţi de’acest apus.
Privaţi în comunism tiranic,
De mult preasfânta libertate,
Şi de stăpâni cu viaţă sfântă,
Ereticii ne-au dus departe.
Azi cine mai cutează-n ţară
Să spună public tuturor,
Doar Adevărul sfânt şi veşnic
Şi ca ,,stăpân ’’ şi ca păstor ?
Ce unitate sinodală,
Mai avem noi –spre veşnicie-
Când nici o voce nu acuză
Printre ,,stăpâni’’ că-i erezie ?
Nădăjduim că Adevărul
Şi mila Domnului Iisus,
Va despărţi aceste capre,
Ce mână turma spre apus,
De cei ce-n inimă şi-n suflet
Vor calea sfinţilor părinţi,
Nu slava şi dulceaţa lumii
Şi doctoratele din minţi.
Nădăjduim că Adevărul,
Le va aduce vrednicie,
Să’nfrunte fiarele cu cârjă
Ce târăsc turma’n erezie.
Religia noastra este religia religiilor, sau, prin revelatie, adevarata religie. Celelalte religii sunt omenesti, gaunoase. Ele nu cunosc maretia Dumnezeului Celui in Treime. Nu cunosc ca telul, chemarea noastra este sa devenim dumnezei dupa har, sa ne asemanam cu Dumnezeu cel in Treime, sa devenim una cu El si in mijlocul nostru. Aceste lucruri nu sunt cunoscute de celelalte religii. ( PARINTELE PORFIRIE)
Religia crestina il preschimba si il tamaduieste pe om. Intaia temelie pentru ca omul sa desluseasca si sa deosebeasca adevarul este smerenia. Egoismul intuneca mintea omului, il incurca il ducela inselare, la erezie. Este important ca omul sa cunoasca adevarul. (Pr. Porfirie)
Doamne ajuta!
Ortodocsi prigoniti şi ameninţati de ortodocsi. Catolicii cred că sunt mulţumiţi şi fericiţi… Ştiţi ca la ei ,,Scopul scuza mijloacele” reprezinta un mod de a fi… Vrajba, neunirea, dezbinarea dintre fratii ortodocsi este un motiv de bucurie in tabara lor… Deunazi mi s-a reprosat in mod indirect ca am o pozitie rigida in raport cu alte religii_si eu raspund ca nu am nimic cu ei atata timp cat nu vor sa mi se impuna mie ca ortodox, cat imi respecta optiunea_ ca doar tot este alegerea fiecaruia sa mearga pe ce drum vrea_ atata timp cat nu-si baga nasul in dogmele, traditia si Adevarul pe care il vor distorsionat. E usor si comod sa spui ca nu ai nimic cu nimeni si sa te culci pe-o ureche si e foarte greu sa mergi si sa te nevoiesti pe calea Adevarului ca doar e mica si ingusta. Calea spre desfrau e larga si pavata cu bune intentii. La protestanti poti sa mergi la intruniri, sa te simti bine… pentru ca totul este permis! Toleranta merge pana acolo incat perversiunile sunt OK. Nimeni nu te tine din scurt. Nu ai repere morale. Totul este ingaduit… Toata lumea este destinsa, zambitoare, nimeni nu are lacrimi de pocainta pe obraji; nu vezi indarjire impotriva pacatului. Vorbe…Vorbe frumoase si atat… Altarul a devenit pentru ei scena unde pana la dans tematic mai e doar un pas… Sfintii Parinti care s-au nevoit prin grote si crapaturi nu au avut nevoie de coruri si instrumente care sa le indulceasca auzul_lor le cantau cetele de ingeri… Si asa se simteau mai aproape de Dumnezeu… Nu vreau preoti care de Halloween se costumeaza in draci! Caci esti in inselare dragul meu tanar ce vietuiesti in biserica ortodoxa si nu iti sunt pe plac anumite reguli. Ca sa urci pe treptele virtutii trebuie sa te calesti in focul ispitelor! Toti ne luptam cu propriile ispite, indoieli, dar trebuie sa luptam si sa iesim din carapacea noastra cand e vorba de un atac la credinta pe care am primit-o de la Parintii nostri. Altfel refuzul la lupta_ linistea pe care o numesti smerenie_este o falsa smerenie. Nu te lasa amagit …si nu judeca… Stai in ascultarea duhovnicului si nu carti… Fii tu un exemplu pentru ceilalti! Citind aceste articole publicate aici de oameni de o inalta tinuta morala, care prin fiecare cuvant scris striga ,,Hristos si Adevar”, nu ne ramane decat sa luam aminte, sa ne mobilizam, sa stam in ascultare de duhovnicii nostri binecuvantati de Dumnezeu si sa ne aducem si noi umila noastra contributie la aceasta lupta impotriva ecumenismului, macar semnand ,,Marturisirea de Credinta”.
Doamne ajuta si ne miluieste, indreptandu-ne pe toti spre ADEVARUL TAU!
Datoria noastra de crestini binecredinciosi ortodocsi, este sa aparam cu pretul vietii noastre stricacioase,comoara daruita de Insusi Hristos prin apostoli,a
UNICEI BISERICI DIN LUME,CEA UNA SFANTA,UNIVERSALA SI APOSTOLICA BISERICA ORTODOXA.
In Sfantul Munte duhul pe care l-am invatat a fost cel Ortodox, adanc, sfant, tacut, fara dezbinari, fara certuri si judecati. Sa nu-i credem pe cei ce judeca cele sfinte. (parintele Porfirie). Duhul Ortodox se caracterizeaza dupa cum spune parintele Porfirie prin faptul ca nu exista dezbinari ,certuri, judecati, ofense, amenintari etc. Hristos doreste sa fim o turma si un pastor. Biserica noastra este iubire, este inflacarare, este dorinta arzatoare a celor dumnezeiesti, iar telul nostru este sa devenim dumnezei dupa har, sa ne asemanam cu Dumnezeu si sa devenim una cu El. Cand poate vreodata un catolic sa implineasca acest tel. Celelalte religii sunt omenesti, egoiste, care intuneca mintea omului si il duce la inselare. Nu se poate amestesteca minciuna cu adevarul. Ortodoxia nu mai are nevoie si de alte invataturi, ea este desavarsita. ,,Biserica ORTODOXA este raiul pamantesc.” Cel ce intra in Biserica Ortodoxa se mantuieste, devine vesnic .In BISERICA Ortodoxa se savarseste dumnezeiasca impreunare, devenim indumnezeiti. Cand suntem cu Hristos, suntem in lumina, iar cand traim in lumina nu exista intuneric. Ecumenismul incearca sa introduca intuneric in lumina.
Sa fim buni marturistori ai credintei noastre 0rto-doxe,nu numai in inimi si in Fata lui Dumnezeu,ci si in fata intunecatilor si inselatilor defaimatori ce ne ataca Biserica.”DIALOGUL” ce urmeaza a avea loc luna aceasta in Cipru,este una din metodele si dulcegariile viclene, ce dau rod acolo unde este slaba credinta si mult
interes material.Acolo este izbanda inselatorului diavol. Este nevoie de multa rugaciune sa aducem spre Sfintii nostri, MARILOR MARTURISTORI,STALPII 0RTODOXIEI,
SFANTUL FOTIE CEL MARE,Patriarhul Constantinopolului,SFANTUL MARCU EVGHENICUL,
Mitropolitul Efesului, GRIGORIE PALAMA, Arhiepiscopul Tesalonicului.Acestia mult s-au razboit cu puterile ereticilor,facandu-se PIATRA DE NECLINTIT spre impiedicarea trecerii si amestecului minciunii in locul Adevarului.Pt ca Adevarul Unul este.Cel Adevarat Cap al Bisericii, IISUS HRISTOS,slavit si inchinat in trei ipostasuri,
Tatal,Fiul si Sfantului Duh.
Oare sa desconsidere jertfa sfintilor marturisitori si apapratori ai Bisericii lui
Hristos,acest patriarh al Greciei-Mama Ortodoxiei?Sau poate a uitat?Sau poate vrea sa uite?…si obliga sa uitam toti de dreapta credinta,bine pastrata prin sacrificiile bunilor,strabunilor ortodocsi pana in zilele sfintiei sale!!!?
Hai,sa marturisim cu totii, sfanta noastra credinta,in fata tuturor acestora care
vor a ne dezbina si insela cu papismul lor.Sa nu tacem indiferenti prin aceste momente grele, sa obligam,prin semnarea noastra cu MARTURISIREA DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI,a nu amesteca Biserica lui Hristos cu ereziile catolicesti.
Daca nu ar fi scrise si facute cunoscute,prea realele hotarari ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu,as crede ca e o poveste inventata de cineva spre a-l defaima.
Insa avem dovada caderii lui in inselare (sau rea credinta?) prin dezicerile de la toate marturisirile din cuvantarile lui nu pana demult,din bun crestin ORTODOX,la simpatizant,mergand pana la alegerea de a ne amesteca Biserica cu legile facute de papa de la Roma,care pentru noi nu e un dumnezeu.
Astept ca toti binecredinciosii crestini care citesc aceste randuri,scrise de o umila pacatoasa ce sunt si nadajduiesc in Marea Mila a lui Dumnezeu sa ne exprimam in Duh Sfant, MARTURISIREA DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI,chiar de suntem in ultimul ceas,Domnul sa ne pasuiasca cu timp bun de indreptare,luminare si marturisirea Credintei Lui.Amin!
Catolicii si ecumenistii s-au dedat minciunii. Ecumenistii prin conduita lor panteista-deghizata in cea de bun pastor- s-au INSTRAINAT de UNA, SFANTA, SOBORNICEASCA SI APOSTOLEASCA BISERICA, facandu-se astfel “calauze oarbe orbilor”.
Consider ca ecumenistii sunt asemenea fariseilor si carturarilor din vechime pe care-i dojenea Domnul nostru Iisus Hristos zicandu-le: “Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un UCENIC, si daca l-ati facut, IL FACETI FIU AL GHEENEI SI INDOIT DECAT VOI.”, caci si acestia si-au facut ucenici si prieteni dintre inaintemergatorii lui atihrist.
Ecumenistii AU DEVENIT madulare bolnave ale BISERICII. “NEBUNI SI ORBI”, caci DOMNUL NOSTRU IISUS le-a trimis “prooroci si intelepti si carturari” pe slujitorii SFINTEI BISERICI INTEMEIATA PE PIATRA-HRISTOS, iar ei CU PIETRE UCID PE CEI TRIMISI si fac de ocara SFANTA BISERICA, ADUCANDU-I INVINUIRI FARA FUNDAMENT, dar pline de viclenie si de rautate provenite de la stapanului lor diavolul, caruia ii slujesc.
DOAMNE DUMNEZEUL NOSTRU INTARESTE SFANTA SI DREAPTA CREDINTA A DREPTCREDINCIOSILOR CRESTINI SI SFANTA BIERICA TA O PAZESTE IN VEACUL VEACULUI. AMIN!
Ma alatur din toata inima celor care au comentat mai sus si-au
exprimat , astfel , si gandul meu …as vrea sa mai adaug doar
cat de mult m-a impresionat inca un model de Marturisire a
Credintei Ortodoxe : fericitul Fotie Kontoglu…mi-a ramas imprimata pe suflet Scrisoarea sa , adresata chiar Patriarhului Athenagora , care s-a “intinat” , la Ierusalim , in 1965 : “I-ati sfasiat pe cei nevinovati, pe sfintii marturisitori, pentru ca ati devenit lupi ,
pastorii insisi. Ati sfasiat Ortodoxia in Colosseumul in care sunt de fata cezarii ateismului actual facator de rele. CE AVETI DE
FACUT , FACETI MAI CURAND”
O , Doamne …
Pentru curajul dumneavoastra , Admin , Dumnezeu sa va binecuvanteze si
sa va aiba in paza SA !!!
”Trebuie să anamatezăm opiniile eretice, contrare celor pe care noi le-am primit prin tradiţie şi să le respingem pe cele nelegiuite, însă faţă de oameni să arătăm toată înţelegerea şi să ne rugăm pentru mântuirea lor.”( Flori alese din învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur)
”Ortodoxia in smerenie se păstrează.”(Pr.Rafail Noica)
Admin.,Domnul şi Maica Domnului împreună cu toţi Sfinţii,să vă răsplătească şă să vă dea sănătate!
Protoprezbiterului Theodoros Zisis, Profesor universitar emerit, precum si domnului Dimitrios Tselenghidis, Profesor al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice, somitati recunoscute in lumea ortodoxa, le multumim ca s-au inscris deschis si cu atata curaj in aceasta lupta directa! Actele dumnealor de curaj, isi gasesc ecou in inimile noastre! Sunt un exemplu de urmat atat domniile lor, cat si ceilalti ierarhi, cler, ieromonahi care fac istorie in zilele acestea de mare tensiune! Poate si ierarhii nostri se vor trezi si vom spune toti intr-un glas ,,Vrednic este!”. Si da… ,,Marturisirea de Credinta impotriva Ecumenismului” chiar ne-a veselit! Simtim ca avem glas. Glasul dumneavoastra e si glasul nostru… Si daca acest glas ajunge si la patriarh…cu atat mai bine! Abia asa nu ne mai simtim neputinciosi! Nu in ultimul rand, vreau sa multumesc tuturor celor care se ostenesc cu taducerea in limba romana a articolelor ce ajung nu numai in fata noastra pentru citire, ci si la inimile noastre. Tot respectul si multumirea pentru duhovnicul meu care ne tine (pe mine si pe toti fii lui duhovnicesti) in trezvie (stare de limpezime a mintii, de vioiciune, de agerime; curătenie sufleteasca) si care ne-a renascut duhovniceste. Sper sa ne ridicam la masura ostenelilor lui. Sarut mana parinte si Doamne ajuta!
Citez”“1937, Paris
Manole despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a bar¬barilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi“.Nicolaie Steinhardt” Sa luam aminte!
@ Elena D.:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/29/parintele-nicolae-steinhardt-20-de-ani-de-la-plecarea-la-hristos-jurnalul-fericirii-in-actualitate/
@administrator: Da de aici am citat! Cartea Jurnalul Fericirii este cartea care mi-a orientat, ca sa zic asa “Calea,,!