Search Results for “Romania, avort”

Dacă unii nădăjduiesc că aliații noștri, constant preocupați de apărarea, exportarea și securizarea democrației, strâmbă din nas în fața unui produs politic ce sintetizează armonios corupția, securistica și impulsurile militărești (să nu zicem dictatoriale), le reamintesc că aceștia au realizat de multă vreme că atunci când ai de-a face cu țări din lumea a III-a, subdezvoltate, ești nevoit uneori (a se citi: e mai eficient uneori) să lucrezi cu cadre militare (fie ele făcute la umbra tunurilor financiare) pentru a menține un climat oportun investițiilor și pentru a evita eventualele derapaje autonomiste sau vreo criză de autocefalită, mai ales când faci eforturi serioase să amplifici un conflict din zonă.

Mama celor opt copii a murit subit şi fără prea multe explicaţii din partea medicilor de la Spitalul Judeţean din Târgu Jiu. Sarcina a decurs fără probleme şi, nici după ce a fost internată în spital pentru a naşte, medicii nu au sesizat familia în legătura cu apariţia vreunei afecţiuni. Mai mult decât atât, Traian Popescu a fost anunţat de moartea soţiei sale abia după trei zile de la decesul ei.

De fapt, miza cererii demisiei nu vizează eventualul statut de „conflict de interese” al respectivului consilier din Ministerul Educaţiei Naţionale. Principala organizație care cere demisia este APADOR-CH, care susține că apără drepturile omului. Dacă apără drepturile omului, această organizaţie ar trebui să fie prima care ştie că nu poate fi pedepsită o persoană care nu a fost judecată. Miza reală a acestei cereri este cu totul alta, şi anume intimidarea oricărei persoane cu funcţie publică ce ar mai putea îndrăzni de acum încolo să promoveze educația pentru familie.

“Sunt crestinii persecutati?” este un documentar BBC realizat de Nicky Campbell in 2010. Pornind de la mai multe cazuri concrete si de la o problema de ordin general a societatii britanice, documentarul exploreaza modul in care multiculturalismul si legile anti-discriminare produc efecte negative, printre care chiar disparitia tolerantei autentice. Iar toleranta a disparut fata un anume grup religios: crestinii.

Traian Băsescu a fost exponentul perfect al valorilor și practicilor securității comuniste. Diversiunea, șantajul și atacul disproporționat, la intimidare, i-au marcat ca un fier roșu cariera politică de rachetă, cu mai multe trepte, trimisă la atac. În ultima sa fază, după ce a fost solid instalat pe orbita supremă, cea de președinte al României, a început să facă arheologie și robotică instituțională; să scoată la suprafață relicve de pe vremea lui Pleșiță și Iulian Vlad, ce se retrăseseră în clandestinitate, să le restaureze, să le programeze (cu propriile defecte, algoritmii de mare succes represiv moșteniți de la fosta securitate ceaușistă) și să le pună la lucru. Astfel a reușit, în final, să-și prezinte unei Europe buimace și unei Americi fascinate de jurasic, capodopera – kitsch, intitulată „justiție independentă”; un monstru bicefal, SRI + DNA, mare devorator, la grămadă, de vinovați și nevinovați arătați de indexul revanșard al tătucului.

Într‑o vreme în care manualele și mass-media ucid eroii naționali în favoarea unor “eroi” mondeni, într‑o vreme în care oamenii nu mai au dispoziție spre cele cu anevoie, când tinerii ucenicesc la cele ale încrederii în sine, când smerenia – cel mai binecuvântat rod al Duhului Sfânt – este expusă ca fiind complex de inferioritate, când ni se pare că România nu mai este o țară frumoasă, când credem că poporul român a ajuns la coada clasamentului european, când ni se pare că țara noastră nu-și mai poate hrăni pruncii, că nu-și mai poate ocroti bătrânii, să nu uităm că în calendarul Bisericii noastre nu există vreo lună în care să nu fie pomenit cel puţin un sfânt român, iar rugăciunile lor se revarsă ca o ploaie de har peste toți românii, de pretutindeni.

Nu eşti de fapt decât un sclav, o sculă, o unealtă a societăţii de consum care-ţi porunceşte să-i livrezi numai clienţi cu dare de mână, cheltuitori, avizi, lacomi, insaţiabili. Iar dacă nu poţi, e mai bine să te auto-sterilizezi. Sterilizarea nu se mai practică – precum în trecutul de tristă amintire – prin verdicte judecătoreşti prin care oamenii cu diferite dizabilităţi sunt condamnaţi la a nu se reproduce; astăzi este voluntară, benevolă. Eugenia a atins un grad de perfecţionare imposibil de prevăzut în vremea naziştilor de pildă: omul se sterilizează de unul singur din momentul în care trebuie să recunoască – în faţa societăţii de consum neiertătoare – că este atins de cea mai gravă dizabilitate: aceea de a nu avea suficienţi bani pentru a aduce pe lume un consumator puternic, un client sănătos, un mâncău şi un cheltuitor desăvârşit. În istoria sterilizării, nu a mai existat cred vreo metodă mai eficientă de sterilizare decât sterilizarea psihologică din vremurile noastre.

“Pentru cei tineri, mesajul ar fi să nu părăsească țara. Ideea asta vine de la părintele Iustin Pârvu, nu este doar a mea. E clar că omul are anumite nevoi materiale, dar nu trebuie să prețuiască banul, aspectul material mai mult decât sufletul lui. În mare parte, cei care merg în străinătate vor da de o luptă uriașă menită să-i despartă de rădăcina lor, de a fi români. Vor fi îndemnați să se integreze în alte sisteme, să se lepede uneori chiar și de credința lor și sunt cazuri concrete în această privință! Deci, mesajul pentru cei tineri ar fi să prețuiască munca și serviciul, dar nu cu prețul credinței sau al familiei și al copiilor, care vor suporta repercusiunile” (Diac. Prof. Dr. Stefan Mindea)

În acest context Asociația ACCEPT începe derularea în mai multe școli din Muntenia a proiectului „E timpul pentru combaterea discriminării lgbt în liceele din România!” finanțat prin fondurile SEE. În acest proiect 540 de elevi de liceu vor fi supuși unui curs de formare legat de problematica homosexualității (acești copii vor deveni apoi, conform proiectului, activiști în timpul Lunii Istoriei LGBT din februarie 2016) iar 54 de profesori vor fi instruiți în folosirea unui „curriculum anti-discriminare”, program de pregătire a personalului din învățământ în vederea combaterii homofobiei. Scopul declarat al acestui proiect este ca Asociația ACCEPT să argumenteze în fața instituțiilor ce reglementează educația în România necesitatea implementării la nivel național a unei programe educaționale care să instruiască elevii în ceea ce privește homosexualitatea și identitatea de gen.

Cât de mult îl fereşti pe copil de nebunia lumii acesteia? Tu îi cumperi televizor, dar tu nu-i controlezi emisiunile, tu îi cumperi calculator, dar tot tu i-l schimbi, că nu mai este mulţumit de el, tu îi dai acces la internet, dar nu-i controlezi accesul la internet. Deci îţi stă în mână, ţie ca părinte, să faci ce trebuie pentru copilul tău. Dacă-l iubeşti. Dacă nu-l iubeşti, îl laşi liber (greșit). Şi atunci el face ce vrea, pe o parte, şi ce poate, pe de altă parte, cât poate el să înţeleagă.

Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.

„Pornografia trece la nivelul următor. Vă veți pune ochelarii 3D și femeia sau bărbatul din film vă vor aborda direct. Și, în unele cazuri, va fi interactiv – ai putea spune „Scoate-ți hainele!”. Ideea producătorului de filme de sex virtual 3D este de a face să pară totul mai real, la fel ca în jocurile video. Curând, ei vor fi în măsură să pună fața privitorului pe personajul principal. Deci, veți fi bărbatul cu care femeia din film vrea să aibă relații sexuale.”

Aceste obiective rezoneaza cu raportul despre Romania emis in 28 noiembrie 2014 de Comitetul ONU pentru drepturi economice, sociale si culturale, care recomanda Guvernului roman sa introduca educatia sexuala obligatorie in scoli, sa faciliteze accesul adolescentelor la avorturi si sa reduca numarul de medici care refuza sa execute avorturi.

Partidul Dreptate și Justiție are o agendă conservatoare, care susține intervenția statului în economie și este parțial eurosceptic. Partidul Dreptate și Justiție este apropiat de linia Bisericii Catolice în ceea ce privește homosexualitatea și avortul.

Din procentul tinerilor gay agresați, foarte puțini sunt cei care au raportat abuzurile la poliție și chiar și mai puțini au fost tratați ok de către autorități. În incercarea de a remedia situația Asociația ACCEPT a lansat proiectul „E timpul pentru combaterea discriminării LGBT în liceele din România!” prin care va forma 54 de cadre didactice care vor testa acest curriculum anti-discriminare și care vor familiariza 540 de elevi de liceu cu problematica LGBT.

E incredibil pentru că acum câteva luni, doar, Universitatea Bucureşti refuza să pună la dispoziţie un spaţiu – deci nu să onoreze, pentru lansarea cărţii “Faţa nevăzută a homosexualităţii”. Mai mult, s-a dezis de eveniment, deşi era vorba despre o carte cu studii ştiinţifice, nu de “opinii” formulate de unul sau altul. Atunci, în acel caz, “activitatea ştiinţifică” şi “dezbaterea liberă şi responsabilă a ideilor în mediul academic” n-a mai fost valabilă. Câţi îşi mai amintesc cum standul de carte organizaţiei “Studenţi pentru viaţă” a fost cenzurat, tot de Universitatea Bucureşti, la presiunile lobby-ului pro-avort? Atunci cum de n-au mai funcţionat principiile “dezbaterii libere” şi neafilierea Universităţii la părerile exprimate în acele cărţi?

Mai multe organizaţii care apără interesele copiilor cu dizabilităţi se arată „stupefiate” că Universitatea Bucureşti acordă titlul de Doctor Honoris Causa profesorului Peter Singer, apologet al infanticidului copiilor cu handicap. Acestea au trimis pe adresa Universităţii Bucureşti o scrisoare de protest în care arată pericolul pentru societate al legitimării ideilor ale lui Peter Singer.

Tinerii scandează „Trăiască, trăiască, Ardealul, Moldova și Țara Românească!”, „Limba română-unica stăpână!”, „Chișinău și București-două inimi românești!”. În pofida încercării autorităților de a împiedica desfășurarea Marșulului organizat de Plaftorma Unionistă Acțiunea 2012 cu genericul „Aducem Dreptatea prin Unire”, în Piația Marii Adunări Naționale s-au adunat mulți oameni.

În ultimii zece ani, Europa de Vest a trecut la redefinirea căsătoriei, dar Europa de Est a reiterat constituționalitatea căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie. În consecință, continentul european a devenit tot mai divizat. Până în prezent, unsprezece țări europene au redefinit juridic căsătoria, iar în lunile următoare, Curtea Supremă a Statelor Unite va decide cu privire la constituționalitatea legilor statale care definesc căsătoria. Această decizie judecătorească va avea un impact considerabil.

Trei luni de zile i-a trebuit statului să facă lumină în acest caz şi să priceapă că fetiţele exageraseră şi că locul lor este în familie, nu aiurea. Cum au scos fetiţele din gheara statului, soţii Seymour au şi “zburat” în Australia jurând să nu mai pună în viaţa lor piciorul în Marea Britanie, ţară din care ambii sunt originari, dar unde au trăit coşmarul separării de propriii copii în condiţii rămase încă învăluite în ceaţă.

Analizând demersurile Comisiei Comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului de Revizuire a Constituţiei, episcopii catolici au semnat o scrisoare comună adresată Parlamentului României prin care au reafirmat cererea de modificare şi reformulare a articolului 48, alin. 1, cu precizarea clară că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

La rândul său, expertul în Educaţie Tincuţa Apăteanu a explicat că ruşinea de a vorbi despre lucrurile acestea vine din mentalităţi învechite, retrograde, care încă persistă în România.„Am observat că în special organizaţiile religioase se opun educaţiei pentru sănătate în pofida oricăror evidenţe şi cercetări. Cel puţin în ceea ce priveşte educaţia sexuală, studiile* arată că adolescenţii, cu cât sunt mai bine informaţi în legătură cu subiectele legate de sexualitate si consecinţele actelor sexuale neprotejate, cu atât îşi încep viaţa intimă mai târziu.”

Nu e nici o îndoială că lumea se va confrunta cu o pandemie în timpul vieții noastre, ceva cel puțin la fel de rău ca izbucnirea gripei din 1918, care a ucis undeva între 20 și 40 de milioane de oameni într-un singur an. (Pentru comparație, HIV / SIDA a ucis aproximativ 40 de milioane de oameni în ultimii 35 de ani.) Noi împărțim deja bolile noastre la nivel global. Iar sistemul Wattendorf ar extinde, de asemenea, apărarea noastră la scară globală. Am putea avea utilaje celulare comune pentru întreaga umanitate.

Isterizarea opiniei publice doar pe tema obsesiv vanturata a vaccinarilor fortate este o greseala sau o manipulare, in orice caz o utopie. Protejarea sanatatii nu poate veni doar prin vaccinuri, cu atat mai mult cand ai conditii tot mai degradate de viata, un sistem de sanatate public tot mai praf si lipsit de medici, o alimentatie tot mai precara. Sanatatea este o problema ce trebuie pusa intr-un anume context, in cadrul tuturor factorilor de risc, a cauzelor ce duc sau favorizeaza ratele mari de mortalitate infantila si nu numai.

Până acum, Comisia pentru Muncă şi Protecţie Socială a Camerei şi care l-a avizat pozitiv. De acest aspect s-au prevalat cei care au anunţat că „România este la un pas de adoptarea parteneriatului civil”. Ceea ce au omis jurnaliştii este faptul că, marţi, proiectul a primit aviz negativ din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Cu majoritate de voturi.

„Unii dintre ei au refuzat să convertească, nedorind să afle cum este renunțe la Dumnezeu. Unii au refuzat să învețe cum să-i omoare pe alții. Nu a mai existat nicio șansă pentru ei. Au fost condamnați cu toții la moarte. Cei uciși erau îngropați într-o groapă comună, nici aceia suficient de adâncă, astfel încât în aer plutea mereu un miros greu de cadavre intrate în putrefacție. Era mirosul morții…”

Victimele acestora sunt oameni ca batrana florareasa din Washington pe care oficialii statului vor sa o lase in faliment, brutarul din Colorado caruia i s-a ordonat sa urmeze un “training de sensibilizare” (o versiune mai soft a ceea ce pateau disidentii in azilurile psihiatrice sovietice), co-fondatorul Mozilla care a fost concediat pentru ca a finantat miscari pro-familie, precum si proprietarul de pizzerie din Indiana care a trebuit sa-si inchida, temporar, afacerea, in fata asalturilor salbatice si a amenintarilor primite online din partea suporterilor cauzei gay.

La mănăstirea Bănceni, miracolele se ţin lanţ. Unele, se spune, înfăptuie de o icoană făcătoare de minuni. Cele mai multe, însă, de un preot cum nu mai este altul. Menirea lui este să reînvine oameni pierduţi, atinşi de suferinţă, orfani, bolnavi incurabil. Îi reuşeşte pentru că îi înţelege, dar şi pentru că are har. Calea aceasta, spune el, i-a fost arătată de Dumnezeu de când era copil.

În acest an, Marşul pentru viaţă a coincis cu Ziua Internaţională a Copilului cu Sindrom Down, tema aleasă fiind „Fiecare viaţă este un dar“. În Iaşi, traseul marşului a fost următorul: Piaţa Unirii – Colegiul Naţional – Bulevardul Independenţei – Strada I. C. Brătianu – Teatrul Naţional – Bulevardul Ştefan cel Mare, cu oprire în faţa Catedralei Mitropolitane. La eveniment au fost prezente 2.000 de persoane de diferite vârste, susţinători ai valorilor tradiţionale şi ai programelor şi iniţiativelor dedicate protejării copiilor şi familiei.

În toate aceste sisteme doritoare de un nou om, automat s-a declanșat un zid despărțitor între cei capabili de înnoire și paria. Este suficient să ne amintim de ideologia nazistă a rasei pure, din care să se dezvolte omul nou – fenomen ce a lăsat în urmă milioane de victime din rasele… impure. Peste toate s-a așezat praful istoriei. Legile moderne au interzis folosirea sintagmei „omul nou” și parcă lumea a uitat. Dar, nu de tot. Subtil și aproape insesizabil, un vânt călduț ce bate dinspre occident își dorește, de la zi la zi, un om nou. Mai precis, o familie nouă, eliberată de „cătușele tradiționalului și ale religiei”.

Privind ca părinte, părerea mea este că situația a scăpat de sub control în regatul britanic: copiilor le sunt prezentate încă din ciclul primar materiale sexuale explicite, părinții sunt intimidați și excluși de la decizia privind această oră iar semnalele primite de către părinți din partea copiilor indică traume și modificări de comportament. Deși educația sexuală a fost introdusă de creatorii de programe sociale pentru a stopa procentul de sarcini la adolescentele din Anglia, cel mai mare din Europa în 2010, Anglia ocupă în continuare locul fruntaș, înregistrându-se o creștere a numărului de sarcini și avorturi.

Mai rau este ca, deja dintr-un prost obicei, oficialii cedeaza imediat la presiunea exercitata de activistii ateisti alaturi de mass-media. Cu un exces de zel nelalocul sau, un secretar de stat se declara, practic, de acord cu propaganda ASUR, iar local se organizeaza expeditii ale inspectorilor si se vorbeste despre posibile sanctiuni. Desi e vorba despre o scoala privata cu referinte foarte bune.

In 2006, Gabbana declarase pentru Daily Mail: “ma opun ideii conform careia un copil ar putea fi crescut de doi parinti gay”. Astfel de afirmatii nu au afectat, inca, afacerea Dolce&Gabbana, dar, pe masura ce drepturile gay castiga teren, va fi tot mai putin loc pentru libera exprimare a celor care li se opun – chiar daca acestia ar fi ei insisi homosexuali.

Biserica trebuie sa arate, in schimb, ca e interesata de soarta scolii in intregul acesteia. Biserica trebuie sa vorbeasca despre saracia din lumea noastra, care afecteaza inclusiv scoala. Trebuie sa vorbeasca despre statutul precar, jalnic al profesorului. Si trebuie sa traga de maneca societatea romaneasca, pentru ca asistam la esecul profund al reformelor si noilor mentalitati (puternic ideologizate) ce se manifesta in scoala: elevii sunt tot mai analfabeti!

Cred că e vorba de ego-centrism. Poate şi egoism, în ultimă instanţă. Adică, fiecare îşi spune: mă gândesc la mine, să îmi fie mie bine. Să judecăm puţin ce înseamnă de fapt declinul familiei: rata căsătoriilor scade, vârsta la care cuplurile aleg să aibă copii creşte, scade natalitatea în general, creşte rata divorţurilor şi a despărţirilor la cei care trăiesc în concubinaj, creşte numărul de familii monoparentale… Dacă ne gândim puţin la toate aceste fapte, în spatele majorităţii deciziilor individuale care au dus şi duc la ele stă acest ego-centrism.