Patriarhia: rezultatul inscrierii la ora de religie are VALOARE DE REFERENDUM/ Biserica – intre AGENDA SECULARISTA si NEVOILE REALE ale scolii romanesti

11-03-2015 28 minute Sublinieri
sursa foto: basilica.ro

sursa foto: basilica.ro

După ce unii adversari ai orei de Religie au obţinut decizia nr. 669/12 noiembrie 2014 a Curţii Constituţionale a României care condiţionează participarea elevilor la ora de Religie de o cerere scrisă a părinţilor, tutorelui legal instituit sau a elevului major, sub pretextul exercitării (sau verificării?) libertăţii conştiinţei şi a credinţelor religioase (cf. Art. 29, al. 1 din Constituţia României), răspunsul pozitiv al majorităţii covârşitoare a părinţilor şi copiilor majori a fost masiv şi demn, exprimând importanţa Religiei în viaţa poporului român.

O majoritate de peste 90% a elevilor din şcolile publice de stat care au în oferta educaţională Religia a ales să se înscrie la această disciplină, în pofida perioadei foarte scurte de înscriere (aproape trei săptămâni) şi a multor eforturi pentru şcoli şi dificultăţi umilitoare pentru părinţi. Acest rezultat cu valoare de referendum cheamă Familia, Şcoala şi Biserica la dialog, coresponsabilitate şi cooperare pentru promovarea unei educaţii integrale care uneşte formarea spirituală cu informarea ştiinţifică a elevilor.

Rezultatele recente ale înscrierii la ora de Religie confirmă şi depăşesc cercetările sociologice anterioare ale Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei conform cărora peste 85% din părinţi, elevi şi profesori doresc studierea Religiei în şcoală, ca, de altfel, şi în imensa majoritate a ţărilor europene. Apreciem că Ministerul Educaţiei oferă posibilitatea continuării înscrierii la ora de Religie mai ales pentru că există mulţi părinţi la muncă în străinătate ai căror copii minori nu au un tutore legal instituit şi, în consecinţă, nu au reuşit să depună cereri pentru ora de Religie. Patriarhia Română mulţumeşte părinţilor, elevilor, celorlalte culte religioase, instituţiilor şi tuturor personalităţilor publice care susţin prezenţa orei de Religie în şcoală. Dezbaterile publice asupra orei de Religie din ultimele săptămâni au evidenţiat cele două repere fundamentale ale oricărui demers educaţional în şcoală, şi anume: persoana care transmite (profesorul) şi suportul scris al informaţiei transmise (manualele).

În acest sens, Biserica Ortodoxă Română va intensifica cooperarea cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, cu Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie” (APOR) şi cu toţi cei interesaţi în mod constant de creşterea calităţii educaţiei religioase prin îmbunătăţirea programelor analitice, a manualelor, materialelor auxiliare şi a nivelului profesional al profesorilor de Religie din punct de vedere didactic şi spiritual. În acest sens, Familia, Şcoala şi Biserica trebuie să conlucreze eficient la formarea spirituală şi intelectuală a tinerei generaţii, aceasta fiind cea mai mare şi valoroasă investiţie pe termen lung a poporului român.

În majoritatea judeţelor din ţară peste 90% din elevi vor merge în continuare la ora de religie, ca urmare a cererii făcute de părinţii lor. Cele mai multe solicitări în acest sens au fost făcute în judeţele Galaţi, Vaslui (96%) şi Arad (95%), la polul opus fiind Mureş (79,91%), Timiş (87%) şi Bucureşti (90%), potrivit unei centralizări făcute de Mediafax la nivelul a 18 judeţe.

ARAD

În Arad, peste 95 la sută din elevi au depus cereri pentru orele de religie, existând şi 2.377 de copii care au refuzat să participe la aceste cursuri. Aproximativ 75 la sută dintre elevi au ales religia ortodoxă, 17 la sută sunt la religia neoprotestantă (baptişti şi penticostali), iar opt la sută s-au înscris la religia catolică sau reformată.

“Nu s-au înregistrat clase sau şcoli unde un număr mare de copii nu vor face religie, în general fiind vorba de doi-trei copii pe clasă. Pentru aceştia, şcolile vor găsi alte activităţi, o posibilitate fiind aceea de a se aduna la bibliotecă”,explică inspectorul şcolar Mariana Tocaciu.

Conform acesteia, în judeţ se păstrează toate normele didactice care au existat şi până acum pentru orele de religie.

BACĂU

În Bacău, potrivit conducerii Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ), 75.550 de elevi, adică 93,86 la sută, vor participa în continuare la ora de religie. Majoritatea opţiunilor – 60.232 – sunt pentru religia ortodoxă, 13.943 fiind pentru cea romano-catolică şi sub o mie pentru restul cultelor.

Un număr de 5.000 de elevi nu au depus cereri, dar şeful ISJ Bacău, Theodora Şotcan, spune că nu crede că vor fi profesori de religie care să îşi piardă catedra, cei 5.000 de elevi fiind din întregul judeţ, unu-doi de la fiecare clasă. Elevii care nu au depus solicitări îşi vor petrece acea oră în biblioteca şcolii, sub supravegherea bibliotecarului.

BIHOR

În Bihor, peste 93 la sută din cei 73.715 de elevi eligibili vor fi înscrişi la orele de religie, majoritatea urmând să fie predate de profesori care aparţin confesiunii ortodoxe.

Potrivit şefului ISJ Bihor, Nicolae Avram, încă nu se cunoaşte situaţia defalcată pe confesiuni.
În Bihor sunt 222 de norme didactice pentru disciplina religie, din care la ortodocşi 161 de cadre, la romano-catolici 32, la greco-catolici 10, la reformaţi 44, iar la baptişti şi penticostali 25 de cadre.

În ceea ce îi priveşte pe elevii ai căror părinţi nu au dorit ca aceştia să facă ore de religie, conducerea ISJ Bihor nu cunoaşte, deocamdată, ce vor face copiii în timp ce colegii lor vor fi ocupaţi cu învăţarea religiei.

BRĂILA

În Brăila, 91,6 la sută dintre elevi s-au înscris la ora de religie, datele nefiind cele finale, astfel că procentul ar urma să crească.

Potrivit calculelor făcute de reprezentanţii ISJ Brăila, niciun profesor nu îşi va pierde catedra. În judeţ, există cadre didactice ori pastori care predau şi alte religii, precum cea romano-catolică sau adventistă, în judeţ existând totodată cereri din partea elevilor musulmani sau martori ai lui Iehova.

BUZĂU

În Buzău, 92 la sută din elevi au optat pentru a studia religia la şcoală, fiind înregistrate 49.390 de cereri. Dintre acestea, cele mai multe – 49.060 – au fost completate pentru confesiunea Biserica Ortodoxă Română. De asemenea, 172 de cereri sunt pentru Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România, alte cereri fiind din partea celor care aparţin de Biserica Creştină după Evanghelie Din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România – 64 de cereri, Uniunea Penticostală – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România – 49, Biserica Evanghelică Română – 15, Biserica Romano-Catolică – 12 cereri, Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România – 8, Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova – 5, Cultul musulman – 4 şi Biserica evanghelică C.A. din România – o cerere.

BUCUREŞTI

În Bucureşti, peste 90 la sută dintre elevi au fost înscrişi la ora de religie, respectiv 170.315 din cei 188.000 eligibili pentru studiul acestei discipline, a declarat pentru MEDIAFAX inspectorul general şcolar al Capitalei, Constantin Trăistaru.

CĂLĂRAŞI

În Călăraşi, peste 94 la sută dintre elevi au optat pentru ora de religie, cei mai mulţi dintre ei fiind creştin-ortodocşi. Potrivit datelor furnizate de profesorul Constantin Tudor de la ISJ Călăraşi, din totalul de 35.256 de elevi care au avut de optat, 33.270 de elevi (94,14 la sută) au ales să facă ora de religie. De asemenea, aproximativ 300 dintre elevii care au ales să studieze religie la şcoală în judeţul Călăraşi sunt penticostali.

CLUJ

În judeţul Cluj, 63.817 elevi (91,5 la sută) s-au înscris pentru a participa la orele de religie.
Purtătorul de cuvânt al ISJ Cluj, Andreea Coroian-Goldiş, a declarat corespondentului MEDIAFAX că primele date arată că niciun profesor care predă religia nu îşi va pierde postul, ea menţionând că se aşteaptă precizări de la Ministerul Educaţiei privind elevii care nu au optat pentru orele de religie.

La ISJ Cluj sunt 207 norme didactice de religie, inclusiv la disciplinele de specialitate din liceele vocaţionale cu profil teologic, fiind cadre didactice care predau câte o jumătate de normă la diferite şcoli, astfel că nu se cunoaşte numărul exact al profesorilor de religie.

DOLJ

În judeţul Dolj, aproape 95 la sută dintre elevi au cerut să studieze în continuare religia la şcoală.
Conform datelor transmise de Inspectoratul Şcolar Judeţean, dintr-un total de 70.250 de elevi, 66.557 şi-au exprimat în scris dorinţa de a studia ora de religie la şcoală. Dintre elevii care au ales studierea în continuare a acestei discipline, cei mai mulţi, 65.317, respectiv 98,14%, au optat pentru religia ortodoxă.

GALAŢI

În Galaţi, aproximativ 96 la sută dintre elevi s-au înscris la ora de religie, fiind procesate până în prezent 61.147 de cereri.
Astfel, pentru Biserica Ortodoxă au optat 60.117 elevi, iar aproximativ 1.000 pentru alte culte, precum Uniunea Penticostală, Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, Biserica Creştină Adventistă, Biserica Romano-Catolică, Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, Biserica Creştină după Evanghelie din România, Cultul Musulman, Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova şi altele, potrivit şefului ISJ Galaţi, Mioara Enache.

Potrivit sursei citate, după ce toate cererile de înscrieri la ora de religie vor fi procesate, se aşteaptă ca numărul elevilor care vor studia această disciplină să crească, dar cu toate acestea este posibil ca în unele şcoli să rămână profesori de religie fără ore.

Cât despre ce se va întâmpla cu elevii care nu vor să studieze religia, şeful ISJ Galaţi spune că, probabil, în unele şcoli va rămâne câte o oră liberă, dar se va modifica orarul – va fi ora la început de program sau la sfârşit de program. ”Probabil va trebui să asigurăm în şcoală alte activităţi pentru copii, numai că nu ştim cine va putea sta cu copiii respectivi ca să desfăşoare alte activităţi. Ar însemna să aducem alţi colegi din alte părţi, dar cum îi plătim?”, mai spune şeful ISJ, precizând că în unităţile de învăţământ din judeţul Galaţi sunt aproximativ 150 de profesori care predau religia.

IAŞI

Aproximativ 100.000 de elevi din judeţul Iaşi, adică 93,21 la sută din numărul total, s-au înscris la orele de religie, conform unei centralizări a Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ). Din totalul de cereri depuse, 94,23 la sută au fost de la elevi de confesiune ortodoxă, 3,23 la sută de la catolici şi 2,54 la sută de la alte culte.

Reprezentanţii ISJ Iaşi spun că nu se aşteaptă la probleme care să pună în pericol catedrele profesorilor titulari, însă trebuie găsite soluţii pentru elevii care nu fac orele de religie. “Trebuie să punem accent pe ideea de securitate sau implicare a lor în alte proiecte în şcoală, ca să existe ocupaţie în timpul orelor respective. Orarele nu pot fi modificate cu ora de religie doar la început şi la final, pentru că norma are 18 ore şi orarul presupune intrări la toate clasele”, a conchis inspectorul şcolar general Camelia Gavrilă.

MUREŞ

În judeţul Mureş, din cei 67.464 de copii care au în programă religia, 13.548 nu au depus cereri, astfel că nu vor mai participa la orele de religie. Astfel, procentul elevilor care au optat pentru religie este 79,91.

Şeful ISJ Mureş, Ştefan Someşan, a declarat corespondentului MEDIAFAX că majoritatea elevilor care au renunţat la religie sunt de la liceu, iar pentru aceşti copii ”şcolile vor găsi activităţi separate în timpul orelor de religie”.

Dintre cei care au optat pentru cursurile de religie, 33.688 sunt la confesiunea ortodoxă. Pentru Biserica Reformată au optat 13.092 elevi, pentru Biserica Romano-Catolică – 3.935, pentru Biserica Unitariană din Transilvania – 874, pentru cea Greco-Catolică – 643, iar pentru Biserica Penticostală – 641. Ceilalţi elevi au optat pentru alte religii, iar cei mai puţini – şapte – sunt la Biserica Luterană.

Referitor la numărul de posturi, Ştefan Someşan săune că 25 la sută dintre posturi sunt acoperite de profesori de religie, iar aceştia nu vor fi afectaţi, dar numărul preoţilor care predau se va reduce.
În acest moment, în judeţ, există 114,51 posturi de profesori de religie la secţia de predare în limba română, la secţia maghiară există 71,04 posturi, iar la germană, 2,5 posturi.

PRAHOVA

În judeţul Prahova, peste 94 la sută dintre părinţii elevilor au depus cereri pentru ca aceştia să participe la ora de religie. Astfel, din peste 86.000 de elevi care la începutul anului şcolar se declaraseră creştin-ortodocşi, aproximativ 81.000 de elevi vor participa în continuare la orele de religie, a declarat corespondentului MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Prahova, Aurel Graur.

Potrivit acestuia, aproximativ 5.600 de elevi nu au depus cereri pentru a participa la ora de religie.
În şcolile din Prahova vor funcţiona aproximativ 3.400 de clase unde se va studia religie şi niciunul dintre posturile profesorilor de religie nu va fi desfiinţat, a precizat reprezentantul ISJ.

SIBIU

În judeţul Sibiu, 93,29 la sută din elevi au făcut cerere pentru a participa la orele de religie, dar reprezentanţii ISJ nu pot preciza spre ce confesiuni s-au îndreptat aceşti copii.

Potrivit oficialilor ISJ Sibiu, datorită procentajului mare de copii care vor urma în continuare orele de religie, niciun dascăl titular care predă religie în judeţ nu are postul afectat. Conform statisticii ISJ, în judeţul Sibiu există 175 de profesori de religie, dintre care 91 sunt titulari.

În ceea ce îi priveşte pe copiii care nu s-au înscris la orele de religie, situaţia nu a fost clarificată. “În fiecare şcoală se vor centraliza datele, iar Consiliul de Administraţie va stabili un orar pentru aceşti copii. Cert este că dacă sunt copii de diferite confesiuni care merg la biserică sâmbăta sau duminica şi fac acolo activităţi religioase, pot primi o adeverinţă de acolo şi pot să nu mai participe la orele de religie. În acest caz, dacă orele sunt la începutul sau finalul programului, copiii fie vin mai târziu, fie pleacă mai devreme”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Livia Creţulescu, purtătorul de cuvânt al ISJ Sibiu.

SUCEAVA

Peste 87.000 de opţiuni pentru participarea la ora de religie s-au înregistrat în judeţul Suceava, reprezentând 92,14 la sută din totalul celor 93.989 de elevi.

Potrivit inspectorului şcolar pentru religie, preotul Gheorghe Hostiuc, procentul elevilor care au optat pentru ora de religie este unul foarte bun, iar în unităţile de învăţământ din judeţul Suceava sunt 307 profesori de religie, din care doi pentru confesiunea romano-catolică şi 17 pentru confesiunile penticostale şi baptiste, iar restul pentru creştin-ortodocşi.
În judeţ sunt şi cinci elevi musulmani, care nu participă la orele de religie.

TIMIŞ

În judeţul Timiş, peste 60.000 de elevi, adică 87 la sută din total, au ales să studieze în continuare religia în şcoală. În schimb, 9.106 elevi nu vor studia religia la şcoală. În şcolile din Timiş, religia este predată de 127 de profesori.
Întrebată ce se va întâmpla cu elevii care au optat să nu înveţe religia, Aura Danielescu, şeful ISJ Timiş, a spus că directorii unităţilor de învăţământ vor fi obligaţi să asigura supravegherea acestora.

“Nu ar fi un caz special. Se întâmplă şi acum ca, de exemplu, un profesor să lipsească într-o zi. În astfel de cazuri, directorii unităţilor de învăţământ sunt obligaţi să asigure supravegherea. La fel şi în cazul elevilor care nu vor învăţa religia, ei vor fi supravegheaţi. Şcoala se va adapta la situaţie”, a spus Aura Danielescu.

Dintre elevii care s-au înscris la orele de religie, cei mai mulţi vor studia religia ortodoxă: 51.703 elevi. Un număr de 2.347 vor studia religia catolică, iar 4.138 vor studia religia penticostală. În total, sunt nouă confesiuni religioase pentru care s-au depus cereri la şcoli.

VASLUI

În judeţul Vaslui, peste 96 la sută din cei 61.103 de elevi vor face în continuare ora de religie, arată situaţia centralizată de ISJ. Majoritatea au optat pentru religia ortodoxă, existând şi 525 de cereri pentru pastor catolic, 469 pentru cultul penticostal şi 1.252 pentru alte culte.

Chiar dacă 2.202 de elevi nu vor să mai participe la ora de religie, reprezentanţii ISJ Vaslui susţin că nu va fi afectat în niciun fel numărul de catedre existente, abia din toamnă urmând să fie cu trei catedre de religie mai puţin, dar în urma scăderii populaţiei şcolare, fără legătură cu opţiunile elevilor. În perioada următoare se va face o analiză la nivelul fiecărei unităţi şcolare pentru a se stabili ce anume vor face în acea oră de religie elevii care nu au depus cereri în acest sens.

VÂLCEA

În judeţul Vâlcea, aproximativ 94 la sută dintre elevi au optat pentru ora de religie, arată centralizarea parţială a datelor primite de la şcoli, au declarat reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Vâlcea.

  • Bloguri Adevarul/

Radu Preda: Religia în şcoală. O victorie fragilă

Numărul copleşitor de cereri pentru studierea religiei în şcoala publică este, într-adevăr, similar unui referendum. Rezultatul reprezintă însă finalul provizoriu al unei crize. Urmează alte provocări. De aceea, euforia nu are ce căuta aici.

Întâi de toate, pentru prima dată în postcomunism, fronturile ideologice au fost foarte clare, ascuţite. S-au lansat în discuţie figuri remarcabile şi s-au înghesuit tot felul de impostori intelectuali deopotrivă. S-au rostit/scris cuvinte despre credinţă şi Biserică (fiind avută în vedere cea ortodoxă, majoritară) pline de prejudecăţi şi pasiune. Nu puţini contestatari ai locului şi rolului orei de religie au produs proba inculturii, amestecând termenii şi criteriile. Unii chiar ar fi catalogat situaţia drept indiciu al troglodirii, atâta vreme cât mai există susţinători ai valorilor creştine.

Intoleranţa faţă de alte opinii, absolutizarea deciziei Curţii Constituţionale, lectura bazei legale mai mult în literă şi deloc în spirit, ignorarea activă a mecanismelor consultative şi, în ansamblu, agresivitatea care a marcat dezbaterea – toate acestea se constituie în dovezi ale degradării firavei noastre culturi a dialogului. A fost o luptă lipsită de onestitate, plasată sub presiunea de a lua o decizie în timp scurt, de a fi de acord sau împotrivă pe negândite. În plus, rareori o categorie profesională – aici: profesorii de religie – a fost expusă negativ atât de intens şi de crud.

Asaltul împotriva expresiilor publice ale religiei a scos la lumină însă cu totul altceva. În ultimii ani s-a accentuat anticlericalismul, un fenomen relativ de dată recentă, combustibil ideal al ateismului şi camuflaj perfect. Nu există cale mai facilă de a lovi în Biserică decât punerea în lumină a defectelor, reale sau nu, ale slujitorilor ei. Or, cum se ştie, nu există pădure fără uscături. Strategia devine şi mai lesne când Biserica însăşi, ca instituţie, nu ştie să comunice, când se apără cu argumente improprii sau când, la limită, face uz de atacul la persoană.

În fine, poate că am învăţat şi ceva bun din toate acestea. De pildă că nu toţi apologeţii creştini sunt credibili, mai ales atunci când nu nereuşesc să iasă din tiparele limbii de lemn. Sau că, pe termen lung, ierarhia bisericească trebuie să acorde mai multă încredere laicatului, să ţină cont de agenda acestuia şi să nu îl folosească doar la vreme de restrişte. Sau că, legat concret de ora de religie, existenţa acesteia în viitor depinde esenţial de calitatea dascălilor, dar şi de o colaborare mai strânsă între şcoală şi parohie, între pedagogie şi cateheză. Cine are urechi de auzit, să audă!

Pr. Marcel Radut Seliste: Ora de Religie – O victorie care trebuie să dea de gândit

În agora românească, pentru prima oară în istoria noastră post-decembristă, s-au confruntat direct şi incisiv forţele anti-clericale, seculariste şi forţele creştine, bisericeşti. Miza imediată a acestei confruntări a fost Ora de Religie, dar implicaţiile sunt cu mult mai mari şi cu efecte în timp încă dificil de estimat.

La finalul confruntării, victoria este a Bisericii. Conform Ministerului Educaţiei, până vineri, 6 martie, ora 18:00, la nivelul întregii ţări, au fost introduse 2.123.645 de cereri, reprezentând 89,75% din totalul celor 2.366.086 de elevi eligibili să formuleze cereri pentru a lua parte la ora de religie.” Altfel spus, tabăra anti-clericală şi secularistă înregistrează o înfrângere deplorabilă, căci părinţii şi elevii români, în marea lor majoritate, au decis că Ora de Religie este folositoare.

Care au fost motivele acestei înfrângeri fără replică a seculariştilor?

Înainte de toate, există un motiv moral. Seculariştii nu au acţionat din dorinţa de a oferi o alternativă morală la educaţia religioasă. Fantoşa cu ”Istoria Religiilor”, promovată ca aşa-zisă alternativă, exprimă fie o imaturitate conceptuală, fie rea-voinţă pentru că din ”Istoria Religiilor” nu poţi învăţa un sistem de norme morale, ci doar… o istorie despre religii. Propunerea ca “Educaţia civică” să fie variantă la Ora de Religie este identic de superficială, pentru că la ora de educaţie civică înveţi despre ce înseamnă a fi cetăţean, despre drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, nu despre sensul vieţii ori despre vreo morală superioară.

Orbiţi în dorinţa lor de a lovi cu orice preţ în Biserică, de a izgoni Biserica din spaţiul public şi mai ales, de a seculariza forţat şi la modul absolut şcoala românească, în detrimentul tradiţiei colaborării străvechi dintre şcoala românească şi Biserică – întreruptă doar de dictatura comunistă – activiştii secularişti şi anti-clericali au devenit antipatici pentru cei mai mulţi dintre români şi surprinzător, au reuşit “performanţa” să transforme Biserica într-o victimă a contextului. Spun surprinzător pentru că atmosfera în care a fost lansată campania împotriva Orei de Religie era extrem de toxică Bisericii lui Hristos, datorită feluritelor acuze aduse mai ales Bisericii Ortodoxe, despre colaborarea cu mediul politic, afacerile lumeşti etc.

Seculariştii trebuie să înveţe – dacă cumva viziunea lor despre om şi Univers le îngăduie – că un bine nu poate fi înlocuit decât de un bine superior. Ei au eşuat în a propune pentru copiii noştri ceva mai bun decât Ora de Religie, au înregistrat deci, un eşec moral.

Un alt motiv al înfrângerii seculariştilor este încercarea lor neinspirată de a amesteca în acelaşi malaxor realităţi diferite ale vieţii religioase. Faptul că unii clerici au colaborat cu mediul politic, mai mult pentru interese lumeşti decât pentru interesul Bisericii, faptul că unii clerici sunt corupţi, înfiorătoare grozăvii ale “negustoriei cu cele sfinte”, faptul că unele dintre proiectele bisericeşti par unora a fi inutile şi doar expresia unor orgolii personale, toate slăbiciunile din viaţa bisericească pe care le-au amintit, în această perioadă, seculariştii şi aliaţii lor au fost mai puţin importante pentru părinţi şi elevi decât înscrierea la Ora de Religie şi folosul duhovnicesc al acestei discipline.

Un al treilea motiv ar fi încrederea prea mare pe care au avut-o seculariştii în curentul anti-bisericesc, aşa cum acesta părea să fie definit de rezultatele unor sondaje de opinie. Ei au mizat pe scăderea încrederii în Biserică despre care vorbesc sondejele din ultimele luni şi au crezut că această deteriorare accelerată a imaginii Bisericii în societate ar exprima şi deteriorarea încrederii românilor în… Dumnezeu. Căci aici există o subtilitate a gândirii şi trăirii religioase româneşti pe care mult prea moderniştii şi avântaţii noştri secularişti nu au fost capabili să o perceapă şi chiar dacă măcar au intuit-o, nu au reuşit să o înţeleagă.

Ajungem astfel la al patrulea motiv al înfrângerii seculariştilor, acela că sunt străini de cunoaşterea şi înţelegerea mentalităţii noastre. Românul zice “să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa”! Altfel spus, în această înţeleaptă, deşi aparent glumeaţă, zicală se ascunde o parte din taina relaţiei românului cu Dumnezeu: românul ştie că preotul este om supus păcatului, slăbiciunilor omeneşti, că preotul este doar un intermediar către Dumnezeu, sfinţit de Biserică, dar nu implicit şi sfânt, un slujitor îngăduit de Dumnezeu – un martor, cum zicem la rugăciunea Spovedaniei – românul nu se încrede mai întâi în faptele preotului, deşi le laudă atunci când sunt creştineşti, fără a le urma întotdeauna prin propriile fapte şi le critică, le ironizează fără milă, atunci când sunt prea lumeşti, uitând de propriile păcate, românul deci se încrede, înainte de toate, în “ce zice popa”, adică în Învăţătura lui Hristos.

A fost o subtilitate greu de digerat pentru minţile înfierbântate ale seculariştilor noştri.

Motive –  a se citi greşeli – care au dus la înfrângerea seculariştilor sunt mai multe, însă eu mă opresc aici cu lista. Mai spun doar că mă amuză şi deopotrivă mă întristează schelălăiturile cu care seculariştii şi aliaţii lor, şocaţi de halul în care au fost învinşi, îşi plâng înfrângerea, lamentându-se că românii nu ştiu ce vor, că sistemul a manipulat, că nu suntem europeni, că bla, bla, bla… Un pic de demnitate în atfel de momente le-ar fi de mai folos decât un vacarm inutil şi degradant pentru ideile pe care le promovează – multe dintre ele, de altfel, folositoare societăţii româneşti. Probabil că după ce vor renunţa să se lamenteze, seculariştii vor deschide alte fronturi de atac împotriva Bisericii. Sunt liberi s-o facă, noi vom fi aici şi ne vom apăra credinţa.

Victoria exprimată prin înscrierea la Ora de Religie a majorităţii elevilor români trebuie să dea de gândit însă şi membrilor Bisericii lui Hristos, cu precădere celor din Biserica Ortodoxă Română, care a fost în linia întâi a acestei lupte.

Cutia Pandorei a fost deschisă, Ora de Religie se află de acum oficial pe “lista neagră” a celor care doresc ca Biserica să fie marginalizată, alungată din agora şi exilată în spaţiul vieţii private. Elevii ştiu de acum că au dreptul oficial să se înscrie, dar şi să se retragă de la Ora de Religie şi vor conştientiza tot mai bine acest drept, astfel că aşteptările lor de la Ora de Religie vor fi tot mai mari, pe măsură ce ajung în clasele de liceu. Este un lucru bun ca elevii să participe la Ora de Religie din dorinţa lor şi nu forţaţi de regulamentele şcolare, însă păstrarea acestei atitudini presupune eforturi permanente şi consistente din partea profesorilor de religie, clerului şi administraţiei bisericeşti. Dorinţa elevilor de a urma cursurile Orei de Religie trebuie de acum înainte gestionată cu mare atenţie şi delicateţe de către Biserică.

În tumultul luptei pentru Ora de Religie, s-a discutat aprins despre conţinutul manualelor de Religie, subiect care necesită o analiză urgentă şi foarte serioasă la nivelul înaltelor foruri bisericeşti. Sunt necesare schimbări majore de formă şi de conţinut. Înainte de toate, aceste manuale trebuie să promoveze colaborarea dintre cultele religioase, mai ales dintre Bisericile surori [despre termen vezi aici – nota C.Or] – Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică şi Biserica Greco-Catolică. Bisericile trebuie să lucreze împreună pentru a se apăra şi pentru a păstra vie credinţa în sufletele oamenilor. O împreună lucrare fără a se amesteca ceea ce nu poate fi amestecat, cum ar fi diferenţele dogmatice, dar al cărei scop final trebuie să fie mărturisirea credinţei.

Diferenţele dogmatice dintre Biserici pot fi lăsate în seama catehizării în parohie, iar abordarea acestui subiect trebuie mai ales echilibrată cu prezenţa cultelor religioase din România în diferite structuri de colaborare inter-religioase naţionale, europene şi internaţionale. Este nepermis ca la nivel oficial să promovăm colaborarea dintre cultele noastre în astfel de structuri, iar la Ora de Religie să ne ponegrim. Ce vor mai înţelege elevii? [total de acord cu nocivitatea ponegririi. Totusi, nu ar fi mai logic sa inca din scoala elevului sa i se explice diferenta? Tocmai pentru a o intelege si insusi intr-un mod… crestinesc? – nota C.Or]

Manualele de Religie trebuie să cuprindă, acolo unde vârsta elevului permite, o definire mai clară şi prietenoasă a relaţiei dintre Ştiinţă şi Credinţă. Ştiinţa este un instrument minunat de cunoaştere îngăduit omului de către Creator, ştiinţa poate ajuta mântuirii omului în măsura în care slujeşte omului, fără a-l transforma însă pe om într-un idol. În Era Internetului şi a zborului cosmic ar fi o gravă eroare de pedagogie să ignorăm marile progrese ale Ştiinţei moderne – cele folositoare fiinţei umane – şi mai ales, să le demonizăm.

Nu în ultimul rând, în manualele de Religie trebuie evitate orice fel de exagerări dogmatice, orice prelegeri care sunt peste vârsta sufletească a elevului, precum şi orice exemple care-L prezintă pe Dumnezeu mai mult ca un Dumnezeu al dreptăţii, decât ca un Dumnezeu al milei. Copiii noştri trebuie să înveţe să-L iubească pe Dumnezeu, nu să se teamă de El.

[din pacate, aceste trei puncte, respectiv raportul cu eterodoxia, dintre credinta si stiinta, precum si evitarea moralismului sau/si dogmatismului, sunt tot atatea reprosuri aduse de organizatiile seculariste sau de diverse personalitati cu acces la mass-media sau chiar din mass-media. Mai bine ar fi sa gandim pe cont propriu ora de religie, dandu-i un continut adecvat din toate punctele de vedere, dupa propriile evaluari, nu doar dupa “agenda publica”, lucru ce poate denota mai degraba o dorinta de a “da bine” pe planul PR decat de a imbunatati realmente calitatea orei de religie – nota C.Or]

Lupta pentru Ora de Religie se mută de acum în şcoală şi în parohie. Profesorul de Religie trebuie să înţeleagă un adevăr simplu: cariera lui este dependentă de nivelul de credinţă al elevilor şi părinţilor acestora. Dacă profesorul de Religie va insista, din lene, din rutină, din slăbiciune sufletească, să fie doar un pedagog laic, transformând Cuvântul lui Dumnezeu într-o biată grilă de notare, alungând iubirea de Dumnezeu şi de oameni din spaţiul Orei de Religie, atunci să fie conştient că probabilitatea ca elevii să renunţe la Ora de Religie va fi tot mai mare. Elevii vor avea probabil dreptul să renunţe oricând la Ora de Religie şi sunt convins că-şi vor exercita acest drept, dacă vor fi determinaţi să facă asta.

Profesorul de Religie nu-şi poate îngădui slăbiciuni omeneşti, ca alţi colegi din şcoală. Profesorul de Religie nu poate fi sever, răutăcios, superficial în ceea ce spune şi face. Ora de Religie trebuie să fie un spaţiu al dialogului, al comunicării sufleteşti, al descoperirii Iubirii de oameni şi de Dumnezeu, o oră de şcoală pe care elevii să o aştepte cu nerăbdare şi cu bucurie.

Preoţii din parohii trebuie să-şi asume dezvoltarea relaţiei cu profesorii de Religie din şcolile aflate în parohia lor. Lenea duhovnicească trebuie alungată şi preotul să înţeleagă un alt simplu adevăr: elevii sunt viitorii credincioşi maturi, ei vor forma parohia, fără ei, parohia dispare. Preotul şi profesorul de Religie slujesc împreună Biserica lui Hristos, deci trebuie să colaboreze.

Administraţia bisericească a dat dovadă, în aceste zile, de o mare capacitate de mobilizare, însă nu ştiu dacă un efort identic va putea fi susţinut la fiecare început de ciclu şcolar. Va fi nevoie, prin urmare, de dezvoltarea unor mecanisem reale şi permanente de promovare a Orei de Religie, precum şi de implementarea unor măsuri de disciplinare a inspectorilor de Religie, a profesorilor de Religie şi a preoţilor din parohii pentru creşterea calităţii şi eficienţei Orei de Religie. Adevăratul efort al administraţiei bisericeşti va fi acela de a renunţa la amorţeala birocratică, acceptând coborârea în universul real al elevului român, pentru a modela permanent Ora de Religie conform cu necesităţile sufleteşti ale acestuia.

Activităţile care poartă amprenta sistemului de învăţământ laic – cercuri pedagogice, simpozioane, conferinţe, mese rotunde, concursuri şcolare, olimpiade etc. – sunt necesare, dar nu suficiente şi prezintă pericolul golirii de mesaj duhovnicesc al disciplinei Religie. Administraţia bisericească poate şi trebuie să dezvolte catehizarea în parohie – şcoala de duminică – ca acivitate complementară Orei de Religie, să iniţieze acţiuni pentru tineri mult mai diverse, flexibile în forma de manifestare şi consistente ca mesaj duhovnicesc în colaborare cu organizaţiile de tineret creştine şi cu grupurile parohiale de tineri – acolo unde acestea există şi unde nu există, să fie înfiinţate – pentru susţinerea Orei de Religie şi totodată, pentru dezvoltarea educaţiei religioase a tinerilor.

În concluzie, victoria Orei de Religie trebuie să dea de gândit tuturor celor implicaţi şi mai ales, celor care acum sunt victorioşi, adică nouă, membrilor Bisericii lui Hristos. Altfel, această victorie se poate transforma pentru noi, creştinii, într-o înfrângere de coşmar.

A trecut încă un val. Ora de Religie a fost legitimată ca necesitate educațională de către peste 90% dintre părinți și elevi. Acestora li se cuvine un cuvânt de mulțumire și de apreciere pentru decizia înțeleaptă.

Toată disputa din ultimele săptămâni a avut aerul unei campanii electorale. Și, de fapt, chiar asta a fost. Pentru că lumea a avut de ales între a avea sau nu Religie în școli, oamenii s-au plasat de o parte sau de alta a disputei. Au fost atacuri și poziții de apărare în dezbateri publice, au fost termene limită de exprimare și afișare de rezultate, precum și comentarii post electorale, pro și contra rezultatului final. Slavă Bunului Dumnezeu, pentru noi finalul este unul fericit!

Se cuvine a ne bucura sau a fi încrâncenați? Aș spune că nici una, nici alta. E bine să avem o bucurie, însă nu una triumfalistă –  de genul „le-am arătat noi lor!” – așa cum nu e bine să fim încrâncenați, dar nici să devenim indiferenți, ci să rămânem într-o stare de trezvie, de veghe. Experiența arată că nu trece secundă în care să nu existe potrivnici.

Niciodată Biserica nu va putea mulțumi pe toată lumea. Nici dacă face ceva, nici dacă nu face altceva; oricum vor fi voci care o vor contesta. Cu sau fără argumente. Aș spune că mai degrabă fără argumente, pentru că prea vedem la tot pasul etichetări simpliste și gratuite puneri la zid.

Că lucrurile stau așa, nu înseamnă că este neapărat rău. Astea sunt regulile viețuirii pământești, iar scopul Bisericii nu este de a fi pe placul lumii: „Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său”- Ioan, capitolul 15, versetul 19. Rostul ei este de a arăta lumii Calea (Ioan, c. 14, v 6). Biserica trebuie doar SĂ FIE! A face rabat de la principii de dragul de a fi lăudat în existența trecătoare, de a fi pe plac într-un anume moment, este o gravă eroare. Cei ce au făcut în istorie un astfel de compromis suportă acum gravele consecințe, multe dintre ele, insurmontabile.

Poziția de coordonator al Departamentului Pro Vita în cadrul Centrului eparhial Iași mă obligă la exemplificări: astăzi este de bon ton să oferim educație sexuală copilașilor cu vârste extrem de fragede, să considerăm avortul ca un drept fundamental al femeii sau să cuprindem în conceptul sacru de Familie orice unire anapoda, indiferent de sex  sau număr de persoane. Toate acestea se întâmplă, deși învățătura Bisericii sancționează astfel de abordări.

Ce avem de făcut în astfel de situații: Ne facem că nu vedem? Ne adaptăm discursul prin compromisuri de conjunctură? Sau trecem în celalată tabără și crucificăm? Punem la zid pe cei ce nu sunt de acord cu noi?

Răspunsul îl găsim în imaginile oferite de Părinții Bisericii, atunci când aseamănă Biserica cu o Corabie care trece prin valurile existenței terestre sau cu un Drum, o Cale, care are ca destinație finală Poarta Raiului. Ce face corabia pe mare? Își ține direcția, oricât de liniștită sau potrivnică este marea. Valurile vin și pleacă, furtunile nu sunt rare, însă corabia este solidă și nu trebuie să se lase scufundată, chiar dacă este zdruncinată. Cum arată o cale? Orice drum este flancat de două șanțuri și are semne și reguli pe care trebuie să le respecți, dacă vrei să ajungi la destinație. Altfel, ajungi într-unul din acele șanțuri sau lipit de vreun copac. Cu alte cuvinte, trebuie să mărturisim Adevărul blând, dar ferm, să iubim pe cel ce greșește, dar să îndreptăm greșeala, să fim înțelegători cu cei ce pierd uneori direcția, dar să nu transformăm păcatul în virtute.

Să luăm un exemplu. Auzim tot mai des spunându-se: „pentru că sunt avorturi la tineri de 12-13 ani, haideți să introducem educația sexuală obligatorie în școli, pentru a-i învăța cum să se protejeze”. Logic, nu? A fi împotriva acestui discurs înseamnă a fi împotriva progresului, a „normalității”. Tot logic, nu? Din punct de vedere logic, este perfect. Însă, total neadevărat. Falsitatea raționamentului se vede în soluția propusă. Nu repari un rău cu un alt rău. Într-adevăr, este cumplit să vezi copii ucigându-și copiii. Dar, la fel de cumplită este soluția propusă, să-i înveți pe copii să accepte viața sexuală la vârste precoce, drept normalitate. Vârsta de 12 sau 13 ani este încă vârsta inocenței, iar noi știm că atunci când am pierdut inocența suntem deja morți.

Un alt exemplu. „Trebuie adoptată căsătoria între persoanele de același sex, pentru că toate democrațiile civilizate care ne inspiră pe noi au astfel de legi, iar neadoptarea acestora de către noi ne-ar ține la coada democrațiilor și societăților civiliate”. La fel de logic și la fel de neadevărat! În primul rând, spiritul autentic al Uniunii Europene nu este de a distruge valorile societăților care o compun, ci dimpotrivă, fiecare națiune trebuie să contribuie cu propriile valori la zestrea europeană. În al doilea rând, nu tot ce este reprezentativ pentru o națiune trebuie preluat de către o alta. Orice s-ar spune, nu cred că toate legile și curentele ideologice din alte societăți pot fi proprii nouă. La un moment dat, un bun prieten stabilit în Marea Birtanie mi-a explicat că Ortodoxia nu se pliază pe mentalitatea britanicului, că este o anomalie. De ce ar fi obligatoriu ca noi să ne asumăm valori care nu se pliază pe mentalitatea noastră?

Aș încheia cu o remarcă pe care o cred cu tot sufletul: nicio societate mai democrată și mai civilizată decât noi nu ne va admira și respecta mai mult dacă ne vom lepăda de propriul set de valori și, din dorința de a le fi pe plac, vom lua ce este reprezentativ pentru ei. Dimpotrivă…

Nota noastra:

Departe de a se potoli, contestarea puternica a orei de religie si a Bisericii continua. Cateva exemple aici, aici sau, mai indirect, aici. Unii s-au deversat cu o virulenta irationala – exemplul oferit de CTP, insa nu e singurul. Cine se asteapta sa se schimbe cu ceva cadrul “dezbaterii” publice via mass-media sau new media se inseala amarnic. 

In fata acestei situatii, cum ar trebui sa reactionam? 

Sa discutam, cum am aratat mai sus, strict pe temele stabilite de aceasta ofensiva continua, alimentata, deseori, doar de rea-credinta, iar pe continut marcata de numeroase manipulari?

Credem ca aceasta ar fi o greseala. Modul in care arata ora de religie trebuie sa ramana “prerogativa” Bisericii, in care familia e inclusa deja. Daca incepem sa ne corectam manualele dupa ce zic secularistii, asta ar insemna ca suntem in stare de asiguram continutul si curicula de invatamant. Ar fi ca si cum matematicienii s-ar consulta cu geografii pentru a-si imbunatati manualele.

Biserica trebuie sa arate, in schimb, ca e interesata de soarta scolii in intregul acesteia. Biserica trebuie sa vorbeasca despre saracia din lumea noastra, care afecteaza inclusiv scoala. Trebuie sa vorbeasca despre statutul precar, jalnic al profesorului. Si trebuie sa traga de maneca societatea romaneasca, pentru ca asistam la esecul profund al reformelor si noilor mentalitati (puternic ideologizate) ce se manifesta in scoala: elevii sunt tot mai analfabeti! 

Biserica nu trebuie sa faca greseala de a urma agenda mass-media reproducatoare a agendei seculariste, ci sa inaugureze propria sa “agenda”, propriile sale teme, bazate pe realitatile crunte din scoala romaneasca, pe nevoile reale ale societatii. 

Sărăcia este cea mai crudă formă de violenţă, spunea Ghandi. În ultimele săptămîni, s-a polemizat atît despre „ora de religie“ încît impresia generală e că aceasta e cea mai mare problemă a României. O mobilizare fără precedent: de la BOR, una din cele mai importante instituţii ale acestei ţări, pînă la jurnalişti de toate culorile şi intelectuali de toate orientările.

Oare asta să fie chiar cea mai mare problemă a ţării? De ce nu reuşim să ne mobilizăm la fel cînd e vorba de bătălii cu adevărat importante şi cruciale pentru copiii noştri? Cînd e vorba de sărăcie, de exemplu, mai toţi cei de mai sus dispar şi tac. Sărăcia, pentru elita noastră, este un rezultat natural al „lenei” şi altor vicii. Oare aşa să fie?

Recent, am citit ştirea: „Propunerea legislativă care prevede majorarea de la 42 la 200 de lei a alocaţiei pentru copiii cu vîrste cuprinse între 2 şi 18 ani a fost respinsă, miercuri, de Senat, după mai multe schimburi de replici între putere şi opoziţie, potrivit Mediafax“. Aţi auzit polemici? S-au revoltat BOR, intelectuali şi jurnalişti? Nu.

În orice cultură se ştie că cei care trebuie să fie cei mai protejaţi sînt copiii. Dacă avem o societate şi o economie incapabile să-şi protejeze copiii, atunci ele ar trebui schimbate radical.

8% dintre minorii din România trăiesc într-o sărăcie lucie.

Haideţi să citim nişte date.

  • Un copil român primeşte o alocaţie în valoare de aproximativ 7 euro, adică de 35 de ori mai mică decît alocaţia unui copil din statele UE, care beneficiază în medie de 210 euro.
  • Grădiniţa de stat pentru un copil de 3 ani în Bucureşti costă minim 300 lei. În mod normal, preţul se ridică la 400-500 lei. Doar grădiniţa de stat. Vorbesc din experienţă. La şcoală nu am ajuns.
  • Salariul de bază minim brut pe ţară este de 900 lei lunar.
  • Salariul mediu brut pe economie este de 2.298 de lei.
  • Dacă eşti şomer şi nu ai un act justificator că ai un venit stabil, nu poţi să-ţi dai copilul la grădiniţa de stat. Doar la privat, unde preţurile sînt de la 1.000 de lei în sus.
  • Gradul de sărăcie şi de excluziune socială din România a ajuns în 2012 la 42% din populaţie, în creştere faţă de anul precedent, cînd acest indicator se afla la 40,3%. Acest indicator plasează România pe primele locuri în Europa, ea fiind depăşită doar de Bulgaria, cu 49%, în timp ce media UE se situa în jurul a 25%.
  • De exemplu, în 2011, 4,74 milioane din totalul populaţiei româneşti se aflau în risc de sărăcie (cu un venit mai mic de 60% din venitul mediu disponibil), 6,28 milioane se confruntau cu lipsuri materiale severe iar 1,14 milioane locuiau în gospodării cu intensitate de lucru foarte scăzută.
  • Aproape 220.000 de români primesc venit minim garantat.
  • În Romania 52,2 % dintre copii prezentă risc de sărăcie sau excluziune socială.
  • Studiu alarmant UNICEF: 8% dintre minorii din România trăiesc într-o sărăcie lucie.
  • Astfel, 19% dintre adulţii români au un loc de muncă, dar care trăiesc la limita sărăciei, pe locul următor fiind Grecia, cu 15%, Italia şi Spania, cu cîte 12%, se arată în raportul citat de Mediafax.
  • Conform Institutului Naţional de Statistică (INS 2012), venitul mediu naţional (venitul mediu, nu salariul!) a fost de 884 de lei de persoană în ultimul trimestru. Iar 60% ar însemna 530 de lei (123 de euro). De unde rezultă că 8.500.000 de români trăiesc cu putin peste o sută de euro pe luna. (sursa)
  • Opt minori din o sută trăiesc în România la nivelul de „sărăcie severă“, cu mai puţin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF, care a mai identificat, ca probleme ale copiilor şi adolescenţilor, excluziunea socială şi cele din domeniul educaţiei, al sănătăţii şi al ocupării forţei de muncă.
  • Din totalul minorilor care dispun de mai puţin de 15 lei pe zi, 35% aparţin etniei rrome, au mai precizat reprezentanţii UNICEF. (sursa)
  • 2013 a fost primul an în care numărul de născuţi vii este mai mic de 180.000. După revoluţie s-a înregistrat un trend descrescător, au mai existat şi mici perioade de creştere, dar 2013 a marcat acest minim. Din seriile de date, este evident că am atins minimul din 1960, dar e aproape sigur că reprezintă minimul de după Al Doilea Război Mondial(sursa)

În mediul rural situaţia e catastrofală

  • Situaţia copiilor care locuiesc în satele româneşti continuă să fie alarmantă, iar decalajul faţă de cei din mediul urban rămîne constant, chiar se adînceşte, dacă avem în vedere indicatori socio-economici precum speranţa de viaţă, calitatea vieţii, rata de sărăcie. Asta, în condiţiile în care copiii din rural reprezintă, conform datelor Institutului Naţional de Statistică de la 1 ianuarie 2013, 49,77% din populaţia totală de copii a ţării, iar riscul de sărăcie în rural este de trei ori mai mare. (sursa).
  • Nu primesc hrană suficientă şi adecvată – 1 din 8 copii merge uneori sau întotdeauna la culcare flămînd, în creştere cu 2% faţă de 2012. Procentul celor care se duc întotdeauna la culcare flamanzi s-a dublat la 4% faţa de 2012;

8.500.000 de români trăiesc cu putin peste o sută de euro pe luna

nu au acces la servicii medicale decente – 1 din 5 copii între 0 şi 5 ani nu a fost la medic în ultimul an şi aproape jumătate dintre aceştia au avut boli respiratorii, aceste fiind principalele afecţiuni care cauzează moartea copiilor sub 5 ani;

abandonează şcoala din motive de sărăcie şi rezultate şcolare slabe – 2,3% dintre familii declară că în ultimul an, cel puţin un copil din gospodărie a abandonat şcoala;

sînt nevoiţi să muncească în gospodărie pentru a-şi ajuta părinţii – 1 din 5 copii munceşte înainte sau după şcoală şi 1 din 8 copii absentează de la şcoală pentru a munci în gospodărie;

au dificultăţi în a ajunge la şcoală sau grădiniţă – copiii din mediul rural petrec în medie 35 de minute în drumul spre şcoală, iar 1 din 5 copii merge pe jos mai mult de o oră pînă la şcoală.

afişaza comportamente de risc pentru sănătate: 1 din 13 copii cu vîrste cuprinse între 12 – 18 ani a fumat cel puţin o dată, iar 1 din 5 a consumat cel puţin o dată băuturi alcoolice, dintre care 19% au consumat alcool cel puţin o dată în ultima săptămînă;

nu-şi cunosc drepturile şi suferă diverse tipuri de abuzuri – 16% dintre părinţi apreciază că „uneori e nevoie să-ţi baţi copiii ca să-i poţi educa bine“, iar 22% dintre părinţi consideră comunitatea ca fiind nesigură pentru copii;

arareori participă la deciziile din comunitate – 89% dintre respondenţi spun că deciziile la nivelul comunităţii sînt luate de primar, singur sau împreună cu consilierii. (sursa)

Apropo despre această lege, propusă de PNL şi respinsă de PSD. Avem iarăşi un paradox local: un partid supranumit „de stînga“ respinge propunerea legislativă de stînga a unui partid de dreapta.

În loc de concluzii

Dacă urmăreşti mai atent nu declaraţiile şi show-urile mediatice, ci legile care se dau şi mai ales modul în care este distribuit bugetul, singura întrebare care mai are sens e următoarea: interesul cui îl reprezintă clasa politică românească? Dacă privim atent felul în care sînt alcătuite păturile sociale, nevoile stringente ale acestora şi ceea ce oferă clasa politică atît ca aparat legislativ, sistem de fiscalizare, şi mai ales ca mod de distribuire a bugetului, vedem că între interesele şi nevoile majorităţii populaţiei acestei ţări şi ceea ce oferă clasa politică este o prăpastie greu de trecut. 

Tot ceea ce face această clasă politică ne arată că ea este captivă şi serveşte doar interesele unor mici grupuri private naţionale şi transnaţionale, şi, fireşte, execută cerinţele Troicii, care face şi desface tot ce este în zonă, fără a negocia nimic. Cîteva exemple:

  • Astfel cum se poate explica faptul că atunci cînd e vorba de reducerea CAS, clasa politică e la unison, iar establismenul mediatic aplaudă. Păi în interesul cui se face?
  • Noul Cod al Muncii făcut în interesul multinaţionalelor şi al anumitor grupuri private, dar în detrimentul angajaţilor: flexibilitatea muncii, adică dreptul angajatorului de a-l transforma pe anjgajat într-un iobag. În folosul cui?
  • Să scazi accizele la carburant? În folosul cui?
  • Să scazi impozitele pe dividente? În folosul cui?
  • Să oferi în permanenţă reduceri fiscale şi privilegii cu nemiluita „investitorilor strategici“ – în folosul cui?
  • Cîţi bani scot marile corporaţii din România, bani nefiscalizaţi? Pe lîngă mulţimea de beneficii pe care li se oferă, pe lîngă „mîna de lucru ieftină”, ei reuşesc, prin diverse mecanisme, să scoată sume colosale din ţară fără ca acestea să fie impozitate. Cum oare fac acele profituri uriaşe aici?
  • Lucrătorii români primesc mult prea puţin din ceea ce produc. Comparaţia cu alte ţări din UE ne arată nişte concluzii interesante. Dacă ne uităm cum se distribuie creşterea economică, vedem că în Romania anului 2013, aproape o treime din PIB (33,1%) a mers la forţa de muncă (salarii, indemnizaţii şi contribuţii în seama angajatorului), peste jumătate reprezintă excedentul brut de exploatare (55,1%), beneficii ce au mers la patroni pentru a remunera capitalul, iar ceea ce rămîne, o pondere de 11,8%, a mers la stat (taxe pe producţie şi importuri, minus subvenţii). Media UE 28 este de 48% din PIB beneficii care merg către remunerarea lucrătorilor, 38,6% merge pentru beneficiul patronilor, iar 13,4% merge la stat ca beneficiu net. Deci, noi şi grecii primim doar o treime din ceea ce producem drept valoare adăugată, polonezii şi slovacii – 37%, iar ţările dezvoltate peste jumătate. (sursa)

Autor: Adelina Mihai

Exerciţiile de vocabular şi sintaxă sunt folosite pentru selecţia candidaţilor pentru posturi de vânzări sau în call center.

Exemplul din imagine, extras dintr-un test primit de can­didaţi la interviul de angajare, creează dificultăţi celor che­maţi la inter­viu, spun specialiştii în recrutare. Astfel de exerciţii de vocabular şi sintaxă, menite să vali­deze cu­noş­tinţele de limbă română ale celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, sunt în prezent folosite pentru selecţia candidaţilor pentru posturi de vânzări sau în call center, iar angajatorii spun că există tot mai mulţi tineri care „pică“ testul.

„Din păcate, există candidaţi care au probleme legate de modul în care scriu şi vorbesc în limba română, iar surprinzător este că aici vorbim de absolvenţi de studii superioare. Testele de limbă română se dau mai ales pentru posturile din call center sau din domeniul vânzărilor“, a spus Sorina Do­nisa, country manager al firmei de recru­tare şi închiriere de forţă de muncă temporară APT.

„Decât,“ „mai“, „care“ – cuvinte problematice în exprimarea orală

Folosirea greşită a adverbului „decât“ (în construcţii de tipul: „Vrea decât să aju­te“), a pronumelui relativ „care“ cu funcţia sintactică de complement direct fără prepo­ziţia „pe“ („Cartea care am citit-o nu e a mea“) sau a adverbului „mai“ în faţa pro­nu­melui personal şi a verbului şi nu între ele („Mai îmi dai o dată cartea?“) sunt doar câte­va dintre greşelile comune, întâlnite tot mai des în vorbire şi care au început să fie sancţionate de angajatori.

Tendinţa de a valida cunoştinţele de limbă maternă ale candidaţilor la angajare putea fi anticipată, având în vedere că, în ultimii patru ani, doar jumătate dintre absolvenţii de liceu din fiecare generaţie au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat.

Iar problemele de fond sunt şi la generaţiile mai tinere: în 2014, în luna iunie, mai mult de un sfert (27%) dintre copiii de 14 ani care au susţinut evaluarea naţională la clasa a VIII-a (adică peste 43.000 de copii) nu au reuşit să ia notă de trecere la acest examen pentru materia „Limba şi literatura română“.

„Pretendenţii la un post care susţin în CV că vorbesc fluent în trei limbi străine, dar care au greşeli impardonabile în limba română, să nu se mire dacă nu vor fi con­tac­taţi niciodată de un potenţial angajator. Nu este o idee rea ca pentru anumite funcţii să existe la angajare un test la limba română“, spune Andrei Goşu, director general al companiei de training şi consultanţă Ascendis.

Chiar dacă nu toţi angajatorii au „for­malizat“ testarea la limba română în rândul candidaţilor, o evaluare a cunoş­tinţelor de limbă română există.

„Noi verificăm indirect cunoaşterea limbii române prin analizarea, şi din acest punct de vedere, a lucrărilor din cadrul tes­tării scrise. Apoi, în cadrul interviului, ob­ser­văm dacă persoana respectivă ştie să se exprime corect în limba română“, a spus Mugur Tolici, directorul de resurse umane al Băncii Naţionale, instituţie cu peste 1.800 de salariaţi.

Scăderea calităţii pregătirii tinerilor poate fi pusă şi pe seama salariilor mici din învăţământ, care au atras în sistem profesori cu o pregătire mediocră sau chiar subme­diocră. Spre exemplu, la examenul de ocupare a unui post în învăţământul preuniversitar de anul acesta, aproape 55% dintre cei care îşi doreau să devină profesori au obţinut note sub 7, un scor scăzut, având în vedere că un loc de muncă pe perioadă nede­terminată se poate obţine în învăţă­mânt cu o notă de peste 7 la acest examen.

 „Până în 1989, cititul era o formă de distracţie. Acum e o corvoadă“

În opinia lui Andrei Goşu de la Ascen­dis, pe­ricolele pentru business, în funcţie de poziţia pe care o ocupă angajatul care foloseşte incorect limba română, pot fi uriaşe, pentru că degeaba se investesc „mi­lioane“ într-un brand dacă oamenii repre­zen­tativi ai com­paniei se exprimă într-o limbă română neîngrijită.

Iar dacă inad­ver­tenţele cauzate de neatenţie sau grabă sunt iertate mai uşor, greşelile care au la bază lacune grave de gramatică afectează pe termen lung şi imaginea individului sau a organizaţiei respective.

„Până în 1989, pentru tineri, cititul era o formă de distracţie. După 1989, a devenit o cor­voadă. Acesta este principalul motiv: ro­mânii citesc mult mai puţin!“, a mai spus Andrei Goşu. Pe de altă parte, multina­ţio­na­lele nu sunt nevoite să testeze cunoştin­ţele de limbă română ale can­didaţilor câtă vreme comunicarea în cadrul organizaţiei se face într-o limbă străină.

„Din fericire, la noi angajaţii au studii superioare şi vorbesc două limbi străine, iar cunoaşterea limbii române nu a re­prezentat o problemă până acum. Probabil că există pro­bleme la recrutare, ca urmare a influenţelor din media şi a modului în care noua generaţie comunică în social media. Intern, noi comunicăm în limba engleză, iar funcţia «autocorrect» probabil că rezolvă eventualele greşeli. Ce am remarcat însă, chiar şi în cazul meu, este că am ajuns să vorbim în aşa-numita limbă romgleză“, a spus Crina Ilie, manager de recrutare şi training pe Europa în cadrul furnizorului de servicii de externalizare Genpact.

Şi profesorii admit că există probleme în pregătirea tinerilor, având în vedere că o mare parte dintre aceştia îşi găsesc cât mai repede un loc de muncă şi nu mai acordă atât de multă atenţie educaţiei.

„Per ansamblu, trendul este negativ, nu numai la cunoaşterea limbii române, ci şi la prezenţa la examenele finale, tot mai mulţi tineri se duc să lucreze pentru că nu au bani. La Sociologie nu cunoştinţele de limbă română sunt marea problemă, ci faptul că e foarte greu să îi convingi pe studenţi să înveţe atât calitativ, cât şi cantitativ. Este vorba şi de o relaxare a grilelor la admitere, pentru că poţi să faci cursurile cât de bine, dacă nu ai oamenii potriviţi care să le înveţe, efortul este în van“, a spus profesorul Du­mitru Sandu de la Facultatea de Sociologie.

Ce soluţii au însă companiile pentru a corecta deficienţele de limbă română ale angajaţilor deja existenţi în companie?

„Sub nicio formă, decidenţii dintr-o companie nu trebuie să ignore deficienţele angajaţilor la limba română. Odată identi­ficată şi acceptată această problemă, soluţia nu poate fi decât întoarcerea la manualul de gramatică“, a mai spus Andrei Goşu.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.11.2014

*

*


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Opinii, analize, Preot Marcel Radut Seliste, Radu Preda, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “Patriarhia: rezultatul inscrierii la ora de religie are VALOARE DE REFERENDUM/ Biserica – intre AGENDA SECULARISTA si NEVOILE REALE ale scolii romanesti

  1. Se pare că în Buzău, județul filfizonului Moise, a fost cel mai mare procent de înscrieri pentru confesiunea ortodoxă. În județul „lui”…!?

  2. “Biserica trebuie sa arate, in schimb, ca e interesata de soarta scolii in intregul acesteia. Biserica trebuie sa vorbeasca despre saracia din lumea noastra, care afecteaza inclusiv scoala. Trebuie sa vorbeasca despre statutul precar, jalnic al profesorului. Si trebuie sa traga de maneca societatea romaneasca, pentru ca asistam la esecul profund al reformelor si noilor mentalitati (puternic ideologizate) ce se manifesta in scoala: elevii sunt tot mai analfabeti!”

    Asa este!

  3. >Departe de a se potoli, contestarea puternica a orei de religie si a Bisericii continua.

    O veste buna: Guvernul CONSIDERA PROBLEMA INCHISA, bazandu-se pe statistici.

    Reactia revistei 22 va da dreptate:

    Ministerul consideră, simplist, su­biec­tul închis, când dezbaterea nu ar tre­bui decât să înceapă. Pentru că, în acest stadiu, nu este decât un alt mod de afir­mare a unei probleme recurente a mo­der­nității românești: formele fără fond. Suntem, nu-i așa, un popor ex­trem de religios: o dovedesc bisericile construite, majoritatea covârșitoare a pă­rinților care-și doresc multă edu­ca­ție religioasă pentru copiii lor. Cine mai are răbdare și timp să zgârie acest strat superficial și înșelător al sta­tis­ti­ci­lor și să le pună față în față cu fe­no­mene teo­retic incompatibile cu atâta reli­gio­zi­tate exhibată public și la ore de vârf – corupția, minciuna, fal­si­ta­tea, in­to­le­ranța, ipocrizia, agresi­vi­ta­tea, vul­ga­r­i­tatea, dominante, până una-alta, în spa­țiul public românesc?

    http://www.revista22.ro/religia-in-scoli-statul-se-spala-pe-maini-cu-statistici-53975.html

  4. Adevarat articolul si statisticile.Sunt aproximativ 93 % romani ortodocsi.

  5. Pingback: ORA DE RELIGIE. Senatul a votat varianta modificata a Legii Educatiei privitor la INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: Patriarhul Daniel la inceputul anului scolar: TINERII SUNT DEBUSOLATI, FARA MOTIVATIE DE A INVATA, FARA IDEAL, AVAND DESEORI CA UNICA PREOCUPARE NAVIGAREA PE INTERNET, DEVENIND MANIPULABILI/ Impotriva propagandei seculariste: FINANTAREA PUBLICA A CULTELOR
  7. Pingback: REINCEPE RAZBOIUL IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE. Activistul anticrestin EMIL MOISE hartuieste prin DENUNTURI oficialii MINISTERULUI EDUCATIEI favorabili inscrierii la ora de religie pe intreaga perioada a scolarizarii | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: Pentru inceput bun in vremuri rele. Ganduri despre cele ce au fost si cele ce vor veni | Cuvântul Ortodox
  9. Facem cunoscut profesorilor de religie faptul ca a aparut un nou blog intitulat Didactica Ortodoxa http://didacticaortodoxa.blogspot.ro/ . Blogul vine in ajutorul profesorilor oferind materiale didactice utile la clasele 0-12. Deasemenea, se cauta profesori colaboratori care ar fi dornici sa imparta din experienta lor cu ceilalti. Cei interesati pot trimite un email la adresa profuconstantin@yahoo.com

  10. Pingback: CAMPANIE CU FAKE NEWS SI PROPAGANDA RECICLATA IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE. Antena 1 invoca o asa-zisa “DIRECTIVA” a Comisiei Europene care ar impune ISTORIA RELIGIILOR, Adevarul.ro ii citeaza ca “EXPERTI” in educatie pe activistii an
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare