“Și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând…”/ PROCESIUNEA DE FLORII (video, foto) – MĂRTURIA DE LUMINĂ LINĂ A SMERENIEI DUMNEZEIEȘTI/ Demontarea unor SUPERSTIȚII ȘI OBICEIURI “BĂBEȘTI” asociate cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
***
Pr. Cristian Onea (Biserica Ceauș Radu, 2016) – predica la Duminica Floriilor:
Ramurile verzi – semnele biruintei asupra patimilor si poftelor
***
Basilica: Ce (nu) trebuie să faci de Florii – ne răspunde pr. Răzvan Ionescu
În perioada premergătoare marilor sărbători apar în presă numeroase articole care prezintă diferite tradiţii şi superstiţii neconforme cu Ortodoxia. Intitulate de regulă „Ce nu trebuie să faci de …”, acest tip de articole evidenţiază anumite practici care nu au nicio legătură cu spiritualitatea şi principiile credinţei ortodoxe. De asemenea, accentul cade mai mult înspre latura negativă şi nu se are în vedere care este atitudinea corectă a creştinului cu prilejul acestor mari sărbători.
În acest sens, am selectat câteva superstiţii legate de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim şi l-am rugat pe părintele Răzvan Ionescu, un binecunoscut
vlogger[preot] ortodox din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, să ne vorbească despre aceste practici.Se spune că persoanele care îşi uită morţii în ziua de Florii, adică nu le îngrijesc mormintele şi nu aprind o lumânare lângă o ramură de salcie, nu vor avea parte de sprijin la bătrâneţe.
Pr. Răzvan Ionescu: Sărbătoarea Floriilor este cea a Intrării Domnului în Ierusalim, împlinind profeţia venirii în lume a Celui așteptat ca chip/icoană a(l) blândeţii părintești dumnezeiești. Intră călare nu precum un biruitor omenesc, pe cal de luptă, impunător prin forță, ci ca om smerit venind în mijlocul celor prea iubiţi ai lui, pe mânzul asinei. Nu vor striga pietrele, ci vocile bucuroase ale copiilor, întâmpinându-L cu ramuri pe drumul ce avea să Îl poarte spre Pătimire. De aici și noi, generaţie după generaţie, întâmpinăm liturgic pe Domnul cu ramuri, actualizând primirea ce I s-a făcut odată. Îl primim cât putem fi noi de copii, în această duminică și în toată viața noastră.
Personal nu Îl pot percepe pe Domnul așteptând la cotitura destinului nostru ca să ne sancţioneze că nu am făcut cutare gest mecanic de slujire. Nu e în Duhul Lui. Nu avem deci obligativităţi fără de care ne paște destinul rău. Domnul e bun. E minunat să aprindem o lumânare pentru cel adormit, dar nu din frică de pedeapsă în duminica de Florii, ci oricând putem. Pentru că singurul dar primit e cel cu bunăvoire.
Oamenii zgârciţi, care nu dau de pomană celor necăjiţi, se vor umple de bube şi pistrui.
R.I.: E nostim să faci din Domnul un Pedepsitor distribuitor de pistrui și bube. Nu e Domnul Hristos Acesta, ci rodul fanteziei neteologice a unora sau altora.
Chiar daca este post, în Duminca Floriilor este dezlegare la peste. Carnea de pește mâncată în aceasta zi sfântă are atributul de a vindeca şi alina bolile trupeşti, se crede…. În plus, se spune că cei care mănâncă peşte în ziua de Florii au şanse mari de lecuire. În schimb, cei care nu cinstesc cum se cuvine aceasta sărbătoare se umplu de pistrui.
R.I. Unii spun că dezlegăm la pește pentru că Hristos Însuși a mâncat pește în această zi. Nu știm ce a mâncat. Dar dezlegarea obișnuită a Bisericii e peștele, în tot cursul anului. Și nu poate fi peștele acesta vindecător, ci Însuși Domnul e Sursa Vieții și a sănătății. La El Singur să cerem sănătate, nu la o mâncare anume, fie ea și în zi de sărbătoare.
Un alt obicei este ca la miezul nopții să se fiarbă busuioc în apă și cu această fiertură să te speli pe cap, pentru a avea un păr sănătos și frumos. Altfel, însă, în Muntenia se credea că cei care se spală pe cap în ziua de Florii vor albi, devenind asemeni copacilor care înfloresc în aceasta duminică.
R.I.: Oare la ce folosește o asemenea credință? Nu deturnează ea mai curând atenţia de la adevărata înţelegere a sărbătorii? Albirea părului e semnul cuvioșiei doar dublată de prezența discernământului duhovnicesc, pe care desigur nu o spălare cu apă, și nici măcar o cântărire pur omenească a lucrurilor nu îl oferă, ci curăţia inimii și darul de Sus. Un om îmbătrânește și albește frumos când primește iluminarea dumnezeiască în inima sa.
Părintele Răzvan Andrei Ionescu este paroh al parohiei ortodoxe române „Sfintele Parascheva şi Genoveva” (biserica Saint Sulpice), Paris. Are funcţia de consilier permanent în Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi Meridională (Departament „teologie şi ştiință”). Este membru în comisia teologică a Adunării Episcoilor Ortodocşi din Franţa.
Coordonează direcţia „Teologie ortodoxă şi ştiință” din cadrul Centrului Ortodox de Studii şi Cercetare Dumitru Stăniloae (teologie, spiritualitate, cultură) COERDS din Paris. Este coordonator al grupului de inițiativă privind relația între teologie şi ştiință, în cadrul AOSR (Academia Oamenilor de Ştiință din România).
Este licențiat şi are un master în domeniul teologiei ortodoxe (Bucureşti, Paris).
Doctorand în teologie ortodoxă, cu o teză privind relația între teologia ortodoxă şi ştiințe (Institutul de teologie ortodoxă „Saint Serge”, Paris).
Este inginer în electronică industrială (Bucureşti) şi deţine un master în inginerie medicală (Bucureşti). Este doctor în inginerie biomedicală (teză în cotutelă între Université de Technologie de Compiègne, Franţa şi Universitatea „Politehnica” Bucureşti – 2002).
***
Doxologia: Procesiunea de Florii în Iași – „Act de credință, act de mărturisire, act de nădejde”
Tradiționalul pelerinaj în ajunul Floriilor a fost condus de către Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care a oficiat anterior slujba Vecerniei la Biserica Bărboi. Pelerinii ieșeni au parcurs traseul evenimentului începând cu biserica din Târgu Cucu – Biserica „Sfântul Sava cel Sfințit” – Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” – Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, procesiunea îndreptându-se spre Catedrala Mitropolitană.
La fiecare oprire, clericii au înălțat ectenii și rugăciuni, iar la finalul pelerinajului, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, i-a întâmpinat pe credincioșii ieșeni la catedrală, rostind rugăciunea de binecuvântare pentru pelerini, după care a urmat un scurt cuvânt din partea Înaltpreasfinției Sale: „Procesiunea în sine este un act de credință, un act de mărturisire, un act de nădejde. Pelerinajul este un act de credință în iubirea lui Dumnezeu Tatăl, revărsată peste lume de la creație până la sfârșitul veacurilor. Procesiunea este act de credință în harul Domnului nostru Iisus Hristos oferit lumii prin coborârea Sa pe pământ, viețuirea Sa printre oameni, prin luarea păcatelor și suferințelor noastre asupra Lui. Procesiunea este act de credință în împărtășirea Duhului Sfânt. Știm bine că țelul viețurii creștine este dobândirea Duhului Sfânt încă din această lume. Pelerinajul este și act de mărturisire, de mărturisire a smereniei lui Hristos arătată prin intrarea în Ierusalim șezând pe mânzul asinei.”
Mâine, 1 aprilie, de sărbătoarea Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan va săvârși Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană.
Pentru a vedea mai multe fotografii accesați Galeria FOTO
***
Ziarul Lumina:
Pelerinajul de Florii, o mărturisire a Învierii Domnului
Numeroși credincioși din orașe și localități din întreaga țară au participat sâmbătă, 31 martie, în ajunul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, la pelerinajul de Florii, pentru a mărturisi iubirea lui Dumnezeu și credința în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În Capitală, la tradiționalul pelerinaj de Florii au participat aproape 1.000 de clerici îmbrăcați în veșminte luminoase și alte câteva mii de credincioși. Pelerinajul de Florii, a reliefat Patriarhul României în cuvântul de binecuvântare, este prilej de întărire a comuniunii frățești și duhovnicești dintre parohiile și mănăstirile unui oraș, iar pelerinii, care poartă în inimile lor credința și iubirea lui Lazăr, sunt prietenii Domnului Iisus.
Ca în fiecare an, credincioși bucureșteni au participat la Vecernia praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, săvârșită în biserica Mănăstirii Radu Vodă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de numeros sobor de preoți și diaconi. La finalul slujbei, în pridvorul locașului de cult, ierarhul a sfințit ramurile de finic, care apoi au fost împărțite clericilor și credincioșilor prezenți. De la această biserică a început în Capitală tradiționalul pelerinaj de Florii, în sunetele de toacă, clopote și cântări duhovnicești, vestind în cetatea Bucureștilor credința în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, prevestită de învierea lui Lazăr, precum se arată în troparul praznicului. Alaiul procesiunii a fost deschis de toacă, urmată de Sfânta Cruce, ripidele și steagurile bisericești, soborul diaconilor ce tămâiau cu cădelnițe, de aproape 950 de clerici din cele 6 protopopiate ale Capitalei, din protopopiatele Ilfov Sud și Nord, precum și de preoții de caritate din spitalele și centrele sociale, cimitirele, unitățile militare și penitenciarele din Capitală și Ilfov. De asemenea, în alaiul procesiunii au fost preoți consilieri eparhiali și patriarhali, icoana praznicului Intrării Domnului în Ierusalim a fost purtată de preoți și însoțită de maici de la Mănăstirea Pasărea, care aveau cățui în mâini, urmate de Preasfințitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul, corul Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” din Capitală și mulțimea pelerinilor. Cu toții au ținut în mâini ramuri de salcie sau de finic, precum și flori, ca simboluri ale biruinței Învierii Mântuitorului Iisus Hristos asupra morții.
Procesiunea s-a îndreptat spre Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, paraclis patriarhal, pe următorul traseu: bd. Mărășești – bd. Dimitrie Cantemir – str. Bibescu Vodă – str. Șerban Vodă. În fața Catedralei Mitropolitane, procesiunea a fost întâmpinată de părinții slujitori, în frunte cu arhim. Veniamin Goreanu, eclesiarhul locașului de cult. Alaiul a continuat pe str. Principatele Unite – str. Ienăchiță Văcărescu – str. Sfânta Ecaterina până la Biserica „Sfânta Ecaterina”, paraclis universitar, unde a fost întâmpinată de studenți teologi și cadre didactice clerici și mireni ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, având în frunte pe pr. prof. univ. dr. Ștefan Buchiu, decanul instituției teologice de învățământ.
Pe Colina Bucuriei
Pelerinajul a continuat pe str. Bibescu Vodă – Colina Bucuriei – Catedrala Patriarhală, unde alaiul procesiunii a fost întâmpinat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, dimpreună cu Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei), Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, cărora s-a adăugat PS Părinte Episcop Timotei Prahoveanul. La Catedrala Patriarhală, precum și la cele două locașuri de cult amintite, au fost rostite ectenii și rugăciuni, iar apoi, la finalul pelerinajului, în pridvorul Reședinței Patriarhale, Părintele Patriarh Daniel a rostit rugăciunea de sfințire a icoanei praznicului Intrării Domnului în Ierusalim și rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor.
Învierea, un dar pentru întreaga umanitate
Pelerinajul de Florii este o rememorare a Intrării Domnului în Ierusalim, dar și o mărturisire a credinței și a iubirii noastre în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Care a înviat din morți pe Lazăr, prietenul Său din Betania, a spus Patriarhul României în cuvântul de învățătură. Totodată, pelerinajul de Florii reprezintă nu numai credința în adevărul Învierii Sale, ci și semnul nădejdii în învierea de obște, prevestită de învierea lui Lazăr, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. „Învierea oamenilor din morți nu este un fenomen natural, precum natura reînvie primăvara; nu este un ciclu natural al revenirii la această viață pământească, ci este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. Este un dar, nu un drept; un dar pe care Dumnezeu îl oferă tuturor oamenilor la sfârșitul istoriei. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că «precum toți mor în Adam, așa și în Hristos toți vor învia» (1 Corinteni 15, 22). Când Domnul Hristos a spus surorilor lui Lazăr din Betania, Marta și Maria, «Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi» (Ioan 11, 25) a arătat că Izvorul învierii și al vieții celei fără de moarte este Persoana Sa, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, Care din iubire pentru oameni și pentru mântuirea noastră S-a făcut Om, adică tocmai ceea ce iubea, și a luat parte la condiția umană, marcată de suferință și moarte, ca să biruiască moartea din interiorul ei, precum vom cânta în noaptea Sfintelor Paști: «Cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le»”, a spus Părintele Patriarh Daniel.
Învierea cea de obște este diferită de învierea lui Lazăr, pentru că acest prieten al Mântuitorului din Betania, mort de 4 zile, a fost readus de Domnul Hristos la viața biologică. Învierea lui Hristos arată creștinilor că iubirea față de Dumnezeu și față de semeni este mai tare decât moartea, întrucât Învierea lui Hristos înseamnă, nu revenirea la viața pământească, cea amestecată cu suferință și cu stricăciune, ci trecerea sau paștele spre viața cea fără de moarte. De aceea, a mai spus Preafericirea Sa, învierea de obște înseamnă eliberarea de procesul compunerii și descompunerii; eliberarea de pământul acesta vechi și intrarea într-un pământ nou și cer nou; ieșirea din Ierusalimul pământesc, unde Domnul Hristos este umilit, răstignit, și intrarea în Ierusalimul Ceresc, unde intră Mântuitorul prin Învierea Sa.
„Fiecare biserică de la care noi plecăm în pelerinaj este în lumea acesta o icoană a Ierusalimului Ceresc. De aceea, când se sfințește o biserică ortodoxă, mai ales atunci, toți sfinții sunt prezenți în picturi, se cântă «Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a strălucit»”. Aceeași cântare, puțin modificată, o cântăm în noaptea de Paști, adăugând: «…iar tu, Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al tău». Astfel, o biserică ortodoxă este o icoană a Ierusalimului Ceresc. Plecăm de la o biserică și ajungem la o altă biserică, trecând prin cetate. De aceea, încă din primele veacuri, la Ierusalim se organiza în amintirea Intrării Domnului pelerinajul de Florii, iar de la Ierusalim s-a extins pelerinajul, adică experiența aceasta duhovnicească a intrării Domnului Hristos și a învierii lui Lazăr, prietenul Său, în toate orașele din imperiul creștin. Această redescoperire a pelerinajului de Florii din Antichitatea creștină s-a făcut și la noi în perioada interbelică. Însă, a fost în mod brutal întrerupt în timpul perioadei comuniste. După anul 1990, a fost reluat la Iași, după aceea, din anul 2008, și la București a reînviat practica pelerinajului de Florii, pentru ca apoi să se răspândească în mai multe orașe ale țării”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Minunile săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos, precum învierea lui Lazăr, pentru a cărui trecere în moarte Mântuitorul a plâns, sunt trecute prin simțirea Sa omenească și de aceea toate minunile Sale sunt pătimite, a subliniat Patriarhul României, citându-l pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. De aceea, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Domnul Hristos plânge la moartea fiecăruia dintre noi, cei care devenim prieteni ai Lui prin credința în El, prin ascultarea și împlinirea cuvintelor Sale în fapte. „Toți cei care sunt în pelerinaj și poartă în inimile lor credința și iubirea lui Lazăr sunt prietenii lui Iisus. Toți pelerinii au astăzi calitatea de prieteni ai lui Iisus Hristos, Cel Care a lăcrimat și a plâns ca om, dar a strigat ca Dumnezeu: «Lazăre, vino afară!» (Ioan 11, 43), iar mortul înfășurat în giulgiu a ieșit. […] Această minune a creat un val de credință puternică, de aceea mulțimile L-au primit, strigând: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!» (Ioan 12, 13), pentru că au simțit puterea iubirii Sale dumnezeiești”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Întărire a comuniunii frățești și duhovnicești
Pelerinajul de Florii este și un prilej de întărire a comuniunii frățești și duhovnicești dintre parohiile și mănăstirile unui oraș și împrejurimi. „Fiecare parohie are comunitatea ei, dar această sărbătoare a pelerinajului de Florii este o comuniune în procesiune, nu este comuniune în jurul unei biserici doar, ci o comuniune în procesiune prin cetate, prin oraș. Ea ne aduce aminte de Intrarea Domnului în Ierusalim, dar și de faptul că suntem trecători. În peste 360 de ani, pe colina aceasta au urcat o mulțime de oameni care au trecut prin viață, prin acest oraș, iar mulți dintre ei, venind la biserică, au simțit arvuna bucuriei din Ierusalimul Ceresc. Toți oamenii sunt trecători, pentru că nu au cetate stătătoare aici, ci sunt îndreptați spre Împărăția cerurilor. Aceasta înseamnă pelerinul, un călător trecător prin lumea aceasta, dar foarte important este ce rămâne prin trecerea vieții. Câtă lumină am răspândit? Câte flori ale credinței am cultivat? Câte flori ale faptelor milosteniei am oferit duhovnicește? De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că florile acestei sărbători sau florile din pelerinajul de Florii sunt buchetul virtuților adunate prin multe slujbe, multe metanii, multă pocăință, deasa spovedanie, deasa împărtășire și prin multe fapte de milostenie”, a evidențiat Patriarhul României.
Totodată, pelerinajul de Florii este și o binecuvântare pentru pelerini și oraș, mai ales prin rostirea rugăciunilor de binecuvântare a stâlpărilor, a icoanei de pelerinaj, a iconițelor pentru pelerini și a credincioșilor prezenți. Prin rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor se spune: „…și, precum acele popoare și copiii Ți-au cântat «Osana!», învrednicește-ne să Te slăvim în psalmi și în cântări duhovnicești, cu suflete curate și neîntinate, în aceste zile ale Sfintelor Tale Pătimiri. Dă-ne să ne împărtășim fără de osândă și de bucuria Sfintelor Paști…”
La finalul cuvântului de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit lui Dumnezeu pentru că a binecuvântat vreme frumoasă și călduroasă în ziua pelerinajului. Totodată, a mulțumit organizatorilor și susținătorilor acestui pelerinaj de Florii și a îndemnat credincioșii ca să se învrednicească de a însoți duhovnicește pe Mântuitorul Hristos în Sfintele Sale Pătimiri, pentru a fi părtași împreună cu El la bucuria Învierii Sale.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
2 Commentarii la ““Și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând…”/ PROCESIUNEA DE FLORII (video, foto) – MĂRTURIA DE LUMINĂ LINĂ A SMERENIEI DUMNEZEIEȘTI/ Demontarea unor SUPERSTIȚII ȘI OBICEIURI “BĂBEȘTI” asociate cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim”