Articole cu eticheta (tag): PS Macarie

Ei tânjesc după mama și surioara lor cea mare și au o voință fermă de a reveni acasă. Întristător este faptul că cei doi frați suferă, acum, și de pe urma deciziei autorităților de a-i ține în centre de plasament și în școli diferite, separându-i, astfel. În plus, Johan-Mihail nu se simte bine la școala în care a fost repartizat, fiind intimidat de etichetarea sa drept „copil de orfelinat” de către ceilalți colegi. Nu văd nici un motiv pentru care acești copii să rămână departe de mama și sora lor și separați între ei.

Trebuie să ne arătăm solidaritatea și să transmitem încredere și sprijin doamnei Camelia Smicală și copilașilor ei și să ne conjugăm toate forțele: autorități, Biserică, societate civilă și presă pentru a ajuta această mamă îndurerată și pe copilașii ei care suferă atât de mult și sunt atât de traumatizați. De aceea, cunoscând îndeaproape cazurile familiilor Nan și Bodnariu din Norvegia, care s-au reîntregit, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin solidaritatea oamenilor și prin rugăciunile pe care le-am înălțat neîncetat pentru aceștia, trag nădejdea că și familia Smicală se va reîntregi.

Cei doi copii sunt cetățeni români. Președintele României are datoria constituțională, nu numai morală, de a apăra viața, libertatea și exercitarea drepturilor fundamentale ale oricărui cetățean roman, indiferent de vârstă sau de locul unde se află el la un moment dat sau altul.

EpiscopiaScandinaviei: Părintele Episcop Macarie Drăgoi a înălțat Sfânta Cruce la Capul Nordului, Norvegia, punctul cel mai nordic al Europei PS Macarie: „Europa stă sau cade în măsura în care atârnă de Crucea lui Iisus” Părintele Macarie Drăgoi, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române …

Apreciez România pentru că își conservă valorile tradiționale, cred că e ceva foarte important pentru națiune. Asigurați-vă că familia rămâne intactă, că se construiesc familii aici. Familia tradițională este foarte importantă și cred că o țară puternică e o țară care are o familie puternică. O țară care nu are familii puternice nu este o țară puternică. Aceasta i-am transmis și premierului dvs.

În convorbirea telefonică purtată cu Johan-Mihail și Maria-Alexandra, ierarhul român a transmis binecuvântări și a încurajat copiii, făgăduindu-le că va continua demersurile pentru a-i putea vizita. Copiii, la rândul lor, au transmis că le este dor de mama lor și de „acasă”.

Ierarhul român a încurajat-o pe femeia îndurerată, rugându-se pentru izbăvirea din necazuri a familiei sale și pentru copiii săi, Johan-Mihai și Maria-Alexandra. Părintele Episcop Macarie a îndemnat-o pe mamă să își pună nădejdea în Hristos și în Maica Domnului, aducând aminte de cazuri similare care, în cele din urmă, au avut un deznodământ pozitiv. De asemenea, ierarhul a apreciat că recentele manifestații de solidarizare cu Camelia-Mihaela Smicală nu vor rămâne fără ecou.

Sunt atâtea suflete care suferă sau trec prin necazuri. Dar, ce este mai greu de îndurat chiar decât suferința, necazul sau boala este singurătatea, sentimentul de a fi abandonat. Iar cuvântul oarecum resemnat al slăbănogului, ”Doamne, nu am om”, este ca o mustrare și, totodată, ca o chemare la slujire și la dragoste pentru noi. Căci dacă se află printre noi un ”slăbănog”, adică un om în suferință, fie fizică sau materială, fie duhovnicească, și el trăiește, în plus, și acest sentiment al părăsirii, dacă el poate spune lui Dumnezeu ”Doamne, nu am om”, înseamnă, atunci, că noi am eșuat în datoria noastră de a fi oameni.

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi, la locul atentatului din Stockholm: „Trăim vremuri tulburătoare. Este o mare durere și un mare semnal de alarmă că românii se află în mod repetat printre victimele atacurilor”

Un camion a intrat într-un magazin de la parterul unui mall, pe o stradă comercială din Stockholm. Cel puţin trei persoane au murit şi 8 persoane au fost rănite, conform primului bilanţ oficial, presa suedeză de la faţa locului indicând că 5 persoane au decedat. Premierul Suediei a declarat că „Suedia a fost atacată” şi că este vorba de un atac terorist.

Suport pentru Dr. Camelia Smicala: S-a incheiat procesul Cameliei Smicala. Judecătorul a interzis inregistrarea ședinței. Procurorul a susținut in continuare că cei care au luat copiii in condițiile cunoscute, au fost agresați de Camelia Smicala și că aceștia au suferit …

                Basilica: Ediția a șaptea a Marșului pentru viață în Capitală (VIDEO) Aproximativ opt mii de persoane au participat astăzi la Marșul pentru viață organizat în București, informează Alexandra Nadane, preşedintele Asociaţiei Studenți pentru …

Schimbarea trebuie să vină din interior, nu prin constrângere. Oricât de benefice sunt de multe ori interdicțiile, dacă nu sunt susținute din interior, vor fi doborâte de primele tentații ale lumii. Așadar, deprinderile trebuie înțelese în sensul cel mai profund, analizate și hotărâte. Dacă vor renunța la ele, lucru recomandabil de altminteri, se va întâmpla pentru că ei au înțeles aceasta și și-au asumat pe deplin acest lucru. Problema deprinderilor nu ține numai de tineri, pentru că în Biserică sunt mulți oameni maturi care ar trebui să se analizeze profund, pentru a vedea dacă Ortodoxia i-a atins în adâncimile sufletului, sau au rămas doar creștinii formelor fără fond.

Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.

Dăm slavă lui Dumnezeu că cele mai grave acuzații aduse părinților români au fost respinse de instanța norvegiană. Astfel, tribunalul din Tromsø a respins drept neîntemeiate acuzele aduse de către poliția norvegiană lui Dumitru și Mihaelei Nan de abuz și violențe administrate copiilor. De asemenea, este important de precizat că Protecția Copilului (Barnevernet) a decis să închidă cazul și să renunțe la urmărirea familiei Nan.

Parcă suntem mai dezbinați ca niciodată, mai apăsați de griji și de năpaste ca niciodată și mai dezorientați ca niciodată. Suntem îndemnați să ne desconsiderăm înaintașii și să ne depreciem valorile esențiale, cele care ne dau identitatea, care ne dau sensul și rostul de a alcătui o națiune. Dacă vrem să ne apărăm familia, suntem arătați cu degetul și considerați „proști” sau „fundamentaliști”. Dacă ne apărăm Biserica, suntem acuzați că am fi „retrograzi” și că am vrea să tragem țara în Evul Mediu. Observăm, cu mare mâhnire, cum ne pătrunde și ne stăpânește, sistematic, o ură de sine și de tot ce e al nostru.

Cu smerenie, tristețe dar și speranță, plec genunchiul, neîncetat la rugăciune, pentru această chinuită familie de români. Același lucru vă îndemn să faceți și voi, frați creștini, pentru ca bunul Dumnezeu să se îndure și să ridice, așa cum știe El, grelele încercări ale familiei Nan.

„Sunt situații aparent fără de ieșire din viețile noastre, în care ni se pare că obstacolele sunt de nedepășit și în care primim de la Mântuitorul Hristos ajutor nespus, așa cum a primit tânărul Nestor, întru binecuvântarea și rugăciunea smerită a Sfântului Dimitire, pentru a-l înfrunta și învinge pe Lie-vandalul. Precum odinioară pe Nestor, Sfântul Dimitrie ne conduce la Hristos, ajutându-ne să învingem tot ceea ce uneori ni se pare de neînvins”.

„Maricică, să te ferească Dumnezeu de dușmani și pe Maica Domnului să n-o lași, măcar de-acum înainte, că ai de tras, Maricică. Când ești liberă, lasă toate și citește acatistul. Dacă n-ai timp să-l termini, că ai servici, pune semn și-l scoți în capăt mai târziu. Ai să ai o bucurie…! Îmi spune șoptit: eu citesc cinci-șase-șapte. Citesc multe și nu văd bine, dar așa mă nevoiesc, cad de somn jos și iarăși o iau de la capăt, ca să le meargă bine la maici, la prășit, să nu se sfădească, să fie fără zavistie, fără răutate. Și când mergi pe drum, ori ești acasă, așa să zici: Maica Domnului, ajută-mă! Cine o strigat-o pe Maica Domnului, i-o fost bine!”. „Am plâns, Maricică, că omul nu te știe și oamenii nu te înțeleg. Dar să știi că Maica Domnului știe pe omul care face rugăciunea. Să cauți Acatistul Maicii Domnului, că Ea este foarte milostivă. Ea și pe omul care a greșit l-o scos. Și noi, cam așa suntem toți, ca niște tâlhari”.

Este o imagine emoționantă această inversare de roluri: dacă în cele mai multe icoane pe care le vedem este reprezentată Maica Domnului cu dumnezeiescul Prunc în brațe, iată că azi avem în fața ochilor icoana Fiului ținând în brațe pe Maica Sa. Cea care L-a purtat în pântece, apoi în brațe, cea care L-a îngrijit în copilărie și I-a fost alături în toată activitatea Sa de propovăduire și vindecare este, la rândul ei, ținută acum în brațe de Hristos.

De aici, din această icoană, înțelegem și noi creștinii că trebuie să-L primim pe Hristos în sufletul și în viața noastră precum o maică primește și crește pe pruncul său. Dacă ne vom îngriji ca Hristos să rămână întru noi de-a lungul vieții noastre, atunci și El, când ni se va despărți sufletul de trup, ne va primi întru ale Sale, deschizându-și brațele într-o părintească îmbrățișare precum și noi am deschis brațele pentru a-L purta pe pământ.

Numai cu ajutorul lui Dumnezeu poți să ajungi la răspunsuri. Este important să-ți cunoști limitele, să știi cât poți, și mai ales când nu mai poți, crede cu tărie Paul Gherasim. „Ca să ajungi să-ți dai seama cu adevărat unde te afli în experiența ta trebuie să cauți să înveți toată viața. Viața este un studiu permanent, dar studiul acesta îl faci prin darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Împlinirea acelui dar cere o experiență de o viață. Acest lucru se întâmplă ca să-ți dai seama că atunci când înaintezi spre bine se cere să ai cunoștință de neajunsurile tale. Adică, să-ți dai seama că nu poți mai mult și să spui: «Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»”, mărturisește maestrul Gherasim. Oamenii, în trecut, când aveau toți câte ceva de făcut din ceea ce au învățat și moștenit de la înaintași, aveau un dar. „Unii aveau darul de a fi dascăli, alții tâmplari, pietrari. Toți își foloseau darurile prin meșteșuguri. Oamenii erau lăsați să slujească unii altora și adesea dintre acei oameni au fost unii care au reușit mai mult. Lumina pe care o descoperim în natură își are izvorul în lumina neapropiată. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina logosului”, spune pictorul.

Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, documentul final suferă, încă, în opinia mea, de ambiguități și exprimări neclare teologic și ecleziologic, în pofida amendamentelor delegației românești. Acest lucru a fost exprimat public de mitropoliți care au participat la lucrările Sinodului din Creta, cum ar fi, de pildă, IPS Hierotheos Vlachos, din delegația Bisericii Greciei, sau IPS Neofit de Morfou din delegația Bisericii Ciprului, dar și de către alți ierarhi participanți.

O atenție specială a fost acordată, în cadrul acestor întâlniri, îngrijorărilor familiilor de români. Care este educația potrivită pentru copii, cum să fie protejați aceștia de feluritele ispite ale unei lumi dezorientate și hedoniste, cum să viețuiască după voia lui Hristos tinerii și tinerele, cum să trăiască familiile după principii sănătoase, atât suflești, cât și trupești, cum să fie întreținut focul credinței în mijlocul unei societăți secularizate, au fost câteva dintre subiectele conversațiilor întreținute de ierarh și de oaspeți cu cei întâlniți în Norvegia.

Acest act de normalitate ne încurajează și nădăjduim că precedentul va influența și rezolvarea altor cazuri. Ne gândim aici în primul rând la familia Nan și la alte familii din Norvegia care au nevoie în continuare de rugăciunile și solidaritatea noastră pentru ca în cele din urmă să-și regăsească, alături de copiii lor, bucuria și împlinirea firească în căldura căminului familial.

În perioada 20-22 mai 2016 a avut loc la Mănăstirea Ortodoxă Română „Sfinții Macarie Romanul și Ioan Iacob de la Neamț” și la Parohia românească „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” din Ikast-Herning, Danemarca, întrunirea anuală a tinerilor ortodocși din Europa de Nord. La această întâlnire de suflet, organizată cu sprijinul și cu participarea Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord, au fost prezenți numeroși tineri din țările scandinave, regăsindu-se în sfat și rugăciune pentru câteva zile, tineri frământați de aceleași încercări și ispite, în căutarea sinelui și a lui Dumnezeu.

Pornind de la această mărturie pe care cei ce au auzit glasul păstorilor au dat-o, înțelegem și modul în care Dumnezeu ne cheamă să fim părtași lucrării Lui, să fim mâna Sa în creație până la sfârșitul veacurilor și, înviind lăuntric, trezindu-ne din neputințele grijilor de zi cu zi, să fim și pentru alții sprijin spre împlinirea celor rânduite din veac de Dumnezeu.

Să nu uităm că lumea are nevoie să se împărtășească de Învierea lui Hristos prin deșteptarea noastră. Să nu uităm că suntem aluatul care dospește frământătura lumii și destinul lumii depinde și de mărturia noastră. Să ne unim cu lumina Învierii și noi înșine să devenim fii și fiice ai luminii pentru ca lucrarea lui Hristos să se împlinească și prin noi. Mărturisind prin faptele noastre că Hristos a Înviat, nădăjduim că măcar unii dintre cei pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale se vor deschide spre primirea adevăratei Lumini.

Episcopia Scandinavia: Parintele Episcop Macarie Dragoi al Europei de Nord împreună cu familiile greu încercate din Norvegia, într-un reportaj cu Alex. Dima Știrile Protv

Legea protecției copilului se va înăspri, deci… Ba, mai mult, se lucrează deja la planuri de muncă detaliate privind o protecție mai eficientă a copiilor. Începând cu noul an se va introduce obligatoriu, în toate planurile pedagogice de muncă un nou domeniu prioritar: “Se meg og vær der for meg!” (Uită-te la mine si fii acolo pentru mine!) tocmai pentru ca protecția copiilor să fie mai eficientă si să se raporteze cât mai multe cazuri către Barnevern.

A fost o călătorie lungă, am avut și multe dificultăți, precum și multe întrebări însă în final am găsit o comunitate în care ne simțim cu adevărat acceptați, având șansa să întâlnim și alți creștini, care au devenit ortodocși imediat după naștere. Faptul că am fost bine primiți în comunitatea aceasta este minunat. Nu este întotdeauna ușor să găsești o asemenea comunitate, așa că sunt foarte fericit pentru acest lucru și, de asemenea, sunt fericit să găsesc în final o Biserică ce va rămâne neschimbată și atunci când copilul meu va ajunge la maturitate.

Fiecare dintre noi, din poziția și slujirea la care suntem chemați: Stat, Biserică, familie, prieteni, cetățeni responsabili, avem obligația morală să susținem valorile familiale tradiționale și să găsim soluții pentru ca acestea să fie cultivate în interesul copiilor, respectând și aspectele culturale și spirituale la care părinții aderă. Avem obligația morală să veghem pentru ca nu cumva tăvălugul abordărilor strict instituționale să reducă relațiile din societate la proceduri administrative și date statistice.

Familiei Bodnariu i se alătură în aceeași încercare familia Nan, credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române. Este foarte greu de înțeles cum separarea forțată de părinți ar putea fi considerată drept măsură luată în interesul copiilor. Părintele Episcop Macarie, fiind alături de familiile care trec prin momente de mare încercare, face apel la toți cei care au competențe în rezolvarea acestor cazuri, să găsească soluțiile legale și umane pentru ca familiile să-și poată asuma rolul firesc de creștere și educare echilibrată a copiilor.

„Iată, iubiţii mei, port pe piept icoana Maicii Domnului Alăptătoarea. Plângeţi pentru această mamă care a plecat năprasnic dintre noi și mai ales plângeţi pentru acest copil orfan care, fiindu-i foame, încălzit la pieptul bunicii sale și al tuturor mamelor care-l mângâie acum, caută un piept pentru a fi alăptat – era un copil sugar, așa cum sunt toţi copiii mici, neînţărcaţi – însă pe acest copil, de azi înainte, îl va hrăni Maica Domnului, care ne hrănește pe toţi cei care îi cerem ajutorul în nevoi. L-a alăptat și pe Hrănitorul făpturii, ne alăptează pe fiecare în parte și mai ales pe cei care sunt fără de mamă și fără de ajutor. Deoarece Maica Domnului preferă să stea mai degrabă între cei neajutorați, decât între Puterile Cerești. Maica Domnului este hrănitoarea tuturor. Precum L-a hrănit odinioară pe Iisus Hristos Emanuel, Cel întrupat de dragul nostru și spre folosul nostru, ne hrănește, împreună cu El, și pe noi cei care, prin harul înfierii, am devenit fraţii lui Iisus și copiii Maicii Domnului”.

Nu ne-am eliberat de patimi si, in ciuda marturisirii adevarului de credinta, acesta nu are intotdeauna corespondenta in viata noastra de zi cu zi. Si un om cuprins de patimi, mai ales cele legate de orgolii, de ambitii, de constiinta superioritatii proprii si dorinta de a domina inlatura valul de bucurie care ar trebui sa ne defineasca mai ales in zilele Sfintelor Pasti

Doxologia: IPS Teofan, la hramul „Taborului românesc”: „Trebuie să dăm minţii noastre cât mai mult Ceahlău şi cât mai multă Liturghie” (GALERIE FOTO) Cea mai înaltă aşezare monahală din ţară, Mănăstirea cu hramurile „Schimbarea la Faţă“ şi „Sfântul Voievod Ştefan …