TEOLOGIA “LA MODUL CONCRET” in ASEZAMINTELE SOCIALE pentru COPII CU DIZABILITATI “SFANTA ANA” si “SFANTA MARIA” din Alba Iulia/ Scoala duhovniceasca a parintelui FLORIN BOTEZAN. “Să înțelegem ce vremuri trăim, dar să nu deznădăjduim”

3-05-2016 8 minute Sublinieri

alba2

Ziarul Lumina/ Dumitru Manolache:

Lecția despre cum se poate trăi zilnic o Înviere

Indiferenți, preaplini de noi înșine, mărșăluim apatici prin pustiul zilei, satisfăcuți, paradoxal, cu fărâmiturile vieții noastre golite de lumină. Am uitat de mult să mai trăim o Înviere sau să o oferim cuiva. Căci, secați de iubire, nu mai avem nimic de oferit. Și totuși, iubire există. Există jertfă și Înviere. Iar unii semeni o dăruiesc necondiționat. Din iubirea și jertfa lor, copii cu handicapuri severe trăiesc în fiecare zi o Înviere. I-am întâlnit recent la Casa de tip familial „Sfânta Maria” din Alba Iulia.

Abia cunoscându-i pe acești copii, în nerostirea, imobilitatea, durerea fizică sau neînțelesurile lor, abia atunci tu, om matur, cu toate cele ale vieții aparent rânduite, te descoperi golit, neîmplinit, străin și sterp, soldat dezertor de pe frontul vieții. Abia atunci atingi adâncul (atât de accesibil totuși!) al unor cuvinte rostite de părintele Constantin Galeriu: `Numai când iubirea fiecăruia (…) se revarsă într-un altul, se dezvăluie iubirea și viața în plenitudinea ei, neegoistă, reală lepădare și uitare de sine, pentru instituirea vieții celuilalt”. Și o lacrimă îți despică, vertical, măduva sufletului. Într-un asemenea moment, Învierea ta cotidiană îți bate la poarta inimii și-ți cere s-o repri­mești. Să o dăruiești și tu necon­diționat semenilor, ca să poți trăi, de aici înainte, în aducere aminte, în grijă, jertfă și lumină față de aproapele, așa cum trăiesc copiii aceștia și slujitorii Bisericii lui Hristos care împart cu ei, clipă de clipă, câte o Înviere.

Teologie trăită

Casa de tip familial „Sfânta Maria” face parte din Asociația „Filantropia Ortodoxă” – filiala Totoi, din Arhiepiscopia Alba Iuliei. Părintele Teofil Slevaș, preșe­dintele filialei, coordonatorul centrelor sociale „Sfânta Ana” și „Sfânta Maria”, împreună cu doamna preoteasă Aurelia Sle­vaș, asistent medical coordonator al celor două centre, și ceilalți 10 lucrători îngrijesc 30 de copii cu dizabilități multiple și severe – câte 15 în fiecare centru – cu vârste cuprinse între 1 și 20 de ani. Ei au fost aduși în grija Bisericii în 2012, din leagăne ale statului, nemaiputând fi dați în plasament. Aici li se asigură totul: hrană, îngrijire, școală, chinetoterapie, logopedie, psihiatrie, psihologie, psihoterapie etc.

„Aici, în această mare familie, încercăm integrarea acestor copii în societate, ocupându-ne de dezvoltarea comunicării, întreține­rea, recuperarea și școala lor. Noi le asigurăm supraveghere permanentă, din toate punctele de vedere. Asistența socială face parte din slujirea mea ca preot. Aici se trăiește teologia la modul concret. Așa simt eu slujirea mea. Toți care lucrăm cu ei le suntem părinți. De aceea ni se și adresează cu “mami” și “tati”. Fiecare copil din centrele noastre este un sfânt printre noi. Chiar și Preasfințitul Irineu, ierarhul nostru, a spus când ne-a vizitat că “aici pulsează sfințenia”. Și exact așa și este. Munca noastră poate fi cuprinsă în două cuvinte: dăruire și jertfelnicie. Fiecare copil ajuns la noi este un suflet salvat de la abandon, și chiar de la moarte. Cele mai mari satisfacții sunt acelea când vezi că ei se dezvoltă aproape ca și copiii normali. Zilele trecute, de pildă, au putut să-mi citească basme din cărțile de povești. A fost extraordinar!”, ne mărturisește părintele Teofil.

Zgomot, zarvă, jucării aruncate pe jos, ca în orice casă normală. Toate cele ale vieții într-o familie se regăsesc aici. În plus, un val de iubire pe care acești copii lipsiți de dragostea părintească ne-o dăruie nouă, celor ce am uitat cum se trăiește o înviere în fiecare zi. Ei, în neputințele lor, ne-o oferă necondiționat, căci sunt luminați și îndestulați de înviere, precum sfinții.

„Biserica are în însăși motivarea ei implicarea socială în viața cetății. De aceea, colaborarea cu autoritățile județene și locale este foarte importantă, pentru că există un interes comun. În eparhia noastră, aceasta se bazează pe încredere reciprocă, iar Înaltprea­sfințitul Părinte Irineu, arhiepiscopul nostru, sprijină și încurajează înființarea unor asemenea așezăminte sociale”, ne spune părintele Nicolae Ignat, consilier social, președin­tele Asociației „Filantropia Ortodoxă” Alba Iulia.

Jertfelnicie

Din discuția cu doamna preoteasă Aurelia Slevaș înțelegem că într-un astfel de act jertfelnic omul este cel mai important.

„Cei care lucrează cu asemenea cazuri trebuie să aibă un suflet mare și să fie miloși. Pentru că ei, copiii, te simt dacă nu ai inimă bună și te resping dacă nu-i iubești. În același timp, trebuie să fii foarte tare, pentru că toți au probleme alba1grave de sănătate. Avem copii de pildă pe care îi operăm aproape anual în diferite centre din țară. Nu este ușor să petreci o săptămână în mijlocul lor, departe de ai tăi. Ne dedicăm însă, în totalitate aproape, lor.

Eu stau zilnic, de dimineață până seara, cu ei. De aceea, poate, și satisfac­țiile mele sunt aparte. În clipa în care intri pe ușă dimineața și-i vezi alergând toți spre tine, strângându-te în brațe și spunându-ți “mami” sau “iubire”, este înălțător! Mai sunt și satis­facții care vin din starea lor de însănătoșire. Mai ales din partea celor care mai tot timpul sunt la pat. Nu toți se pot recupera însă. Avem și copii cu epilepsii, cu hidrocefalii și cu alte afecțiuni. Dar sunt alții pe care îi recuperăm. Mai ales pe cei din centrul acesta, pentru că la “Sfânta Ana” toți sunt cu grad foarte ridicat al afecțiunilor psihice. La școală avem 20 de copii. Orele însă se desfășoară în incinta caselor. Avem grădiniță, clasa 0, clasa a II-a, a VI-a și clasa a X-a.

Toți acești copii provin din medii defavorizate, din familii dezorganizate, cu care comunicăm, din nefericire, foarte puțin, pentru că nu-și asumă deloc situația. Doar cu două, trei familii din 30 avem contact. În decembrie anul trecut, un medic voluntar a plecat în America pentru operație cu unul din copiii de aici. Trebuia să meargă mama, dar ea nu și-a asumat această responsabilitate. Mă bucur că am putut noi să o facem. Acest copil este 90 la sută recuperat. Băiatul a ajuns peste Ocean în ultimul stadiu. Dacă mai rămânea o zi sau două în starea respectivă, deceda. Iar acum, deși nu a respirat niciodată normal, doarme ca un nou-născut!” Dacă ar fi să adun într-o frază ceea ce se petrece într-o asemenea casă, aș rezuma totul astfel: „Aici este Dumnezeu. Aici este “acasă” pentru mine, locul unde mă încarc pozitiv. În clipa în care nu pot să ajung câteva zile aici, pentru că sunt bolnavă de pildă, simt nevoia acută să vin. Eu simt că aici este Biserica vie a lui Dumnezeu!”, ne spune doamna preoteasă Aurelia Slevaș.

Doar „Hristos a înviat!” poți rosti după o asemenea experi­ență. Căci, după cuvântul părintelui nostru Isaac Sirul, „cel ce viețuiește în dragoste rodește viață din Dumnezeu și respiră în lumea aceasta aerul Învierii din cele de aici“. De aceea, cel ce va trăi zilnic o înviere, precum acești copii și slujitorii lor, va rosti în orice clipă cu credință: Hristos a înviat!

Istorie și educație în Parohia „Mihai Viteazul”

„Biserica ne dăruiește o educație duhovnicească, nestricăcioasă, pentru veșni­ca și fericita împreu­nă-îm­­­pă­­­­­ră­­țire ­a omului cu Dumnezeu și cu sfinții Săi din ceruri.” Aceste cuvinte scrise de părintele profesor Florin Botezan, parohul Bisericii memoriale „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, în cartea sfinției sale „Sfânta Liturghie – cateheză desăvârșită”, concentrează una dintre cele mai impo­rtan­te misiuni ale Bisericii: e­du­ca­rea credincioșilor pentru mântuire, prin anga­jarea omului în pocăință, spre înnoire continuă.

Într-o după-amiază de primăvară, luminată de verdele crud al pomilor, am fost oaspeții părintelui profesor Florin Botezan, parohul Bisericii memoriale „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, cu hramurile „Sfânta Treime” și „Sfântul Siluan Athonitul”. Am dorit să aflăm de la sfinția sa mai multe despre „veșnica și fericita împreu­nă-împărățire a omului cu Dumnezeu” aici, în parohia în care funcționează o adevărată școală de cateheză, acum, în aceste vremuri lovite de o puternică criză de ideal și de orientare spirituală, pe care societatea, secularizată și consumeristă, le trăiește din plin. Am venit în acest loc istoric, special, să percepem în termeni concreți lecția despre ideal și orientare, pe care prezentul are obligația să și-o însușească.

Duhovnicia locului

alba3

Parohia părintelui Florin Botezan numără vreo 90 de familii, cu aproximativ 160 de suflete, și a fost înființată în 1999. Până la această dată, sfântul locaș a funcționat ca biserică pentru tineri. Dar la slujbe vin credin­cioși din tot orașul, chiar și din împrejurimi, pentru că toți se regăsesc în duhul inconfundabil al locului.

Părintele profesor Florin Botezan a fost ucenic al părintelui Galeriu și, după o vreme de slujire în acest loc (pe care la 1597 Mihai Viteazul, voievodul Unirii, a ridicat Catedrala Mitropolitană a Ardealului), a descoperit, cu surprindere, că ziua de naștere a sfinției sale coincide cu ziua executării marelui domn. În 1988, pe locul unde s-a aflat vechea catedrală, dărâmată de regimul habsburgic în 1714, când cetatea Alba Iulia a fost reconstruită în con­fi­gurația actuală, pe bastionul cetății de pe latura de vest, s-a ridicat o biserică memorială din lemn. Cu o parte din materialele rezultate de la dărâmarea catedralei istorice, la vremea respectivă, s-a construit Biserica Maior II, de lângă gara orașului, unde a fost îngropat Episcopul Atanasie Anghel.

„Nu numai că este o ctitorie a lui Mihai Viteazul, sau pentru că trupul lui s-a aflat îngropat aici, cel puțin pentru o perioadă, dar poate și în prezent, ci și pentru că aici au slujit și sfinți, precum Mitropoliții Ilie Iorest, Simion Ștefan, Sava Brancovici, în secolul al XVII-lea, locul acesta se simte și duhovnicește. Iar ca simbol al unității neamului nostru, sigur, el este unul dintre cele mai importante. De aceea, a sluji în această parohie este o mare cinste. Dar și o responsabilitate pe măsură”, ne mărturisește părintele Botezan.

Asumarea credinței

Aici, pe zidurile cetății Alba ­Iulia, Biserica zidește zilnic, cărămidă cu cărămidă, marea lucrare a „împreună-împărățirii omului cu Dumnezeu și cu sfinții Săi din ceruri”. Iată de ce am dorit să aflăm care este lecția pe care slujirea părintelui Florin Botezan o predă „elevilor” săi.

„Nu facem nimic special. Încercăm doar să trăim cât mai deplin comorile pe care Ortodoxia ni le împărtășește. Vremurile pe care le trăim sunt grele, iar provocările la adresa credinței sunt foarte mari. Societatea noastră nu mai este una eminamente creștină, doritoare să se afirme pe sine în acest duh.

Valorile pe care le promovează statul nu se mai întemeiază pe cele creștine. Dar acest timp este unul în care este nevoie de mărturisire. De asumare a credinței. Așa cum ne încurajează Sfinții Părinți ai zilelor noastre, precum Sfântul Paisie Aghioritul, în aceste vremuri, mulți sfinți și-ar fi dorit să se nevoiască. Pentru că acum, prin mărturisirea credinței, noi putem să ajungem la înalte trăiri ale harului. Putem să ajungem la sfințenie, precum ei.

Există acea cunoscută convorbire pe care un ucenic o are cu un pustnic din trecut, din care aflăm că în vremurile din urmă, doar dacă vom ști să ne trăim, să ne mărturisim credința, ne vom putea ridica la măsura marilor nevoitori din primele secole. Și lucrul acesta este încurajator. Căci știm sigur că Dumnezeu nu ne lasă și că este alături de noi”, ne mai spune părintele.

Am dorit să mai aflăm de la sfinția sa ce ne lipsește nouă, trăitorilor acestui veac, și ce ne prisosește.

„Părinții contemporani spun că cea mai mare lipsă pentru omul prezentului este credința adevărată, din adâncul sufletului, deplină. Pentru că, și cei care spunem că suntem credincioși, de multe ori trăim foarte superficial în credință profundă în Dumnezeu. Ne prisosește în schimb lipsa de râvnă pentru mântuire. Lipsa de hotărâre pentru asumarea deplină a credinței, mai ales în asemenea vremuri provocatoare”, ne-a răspuns părintele.

„Sfânta Treime” este hramul pe care l-a purtat catedrala lui Mihai Viteazul. Cel de-al doilea hram, „Sfântul Siluan ­Athonitul~, vine de la `un sfânt prin care Dumnezeu vorbește lumii de astăzi. Acesta a primit un cuvânt de la Hristos, pe care ni-l transmite și nouă, cuvânt pe care l-am și scris pe icoana lui, care ne întâmpină la intrarea în biserică: «Ține mintea în iad și nu deznădăjdui». Cred că acesta ar trebui să fie gândul nostru permanent. Pentru că a ține mintea în iad înseamnă să fim realiști. Să înțelegem ce vremuri trăim, dar să nu deznădăjduim. Pentru că dragostea lui Dumnezeu poate să biruiască iadul”, a continuat părintele Botezan.

Așezând la baza pregătirii „elevilor” sfinției sale asemenea „cărămizi” de educație duhovnicească, nestricăcioasă, cunoașterea lui Hristos și împărtășirea cu El îi apropie pe aceștia, în mod concret, de „veșnica și fericita împreu­nă-împărățire a omului cu Dumnezeu”, de care vorbește în cartea sfinției sale părintele paroh. Așa că nu mai este de mirare că toate slujbele, activitățile cu copiii, cu tinerii și chiar cu adulții, care se desfășoară constant în cadrul Centrului cultural catehetic „Sfântul Ioan din Kronstadt” al parohiei, sunt tot atâtea prilejuri prin care ei se integrează într-o relație personală, directă, cu Hristos, care îl schimbă pe om, îl aduce în centrul misiunii Bisericii, îl pregătește pentru aceasta, îl formează spiritual și-l transformă în factor activ al vieții comunitare, cultivându-i dragostea pentru prietenie, respectul față de sine și față de aproapele. Astfel, omul zilelor noastre începe să descopere Biserica nu doar ca pe o simplă instituție, ci ca viață vie, adevărată, de care nu se mai poate dezlipi.

alba4

 


Categorii

Eroism, omenie, Pagini Ortodoxe, Preoti si duhovnici romani, Suferinta de langa noi

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “TEOLOGIA “LA MODUL CONCRET” in ASEZAMINTELE SOCIALE pentru COPII CU DIZABILITATI “SFANTA ANA” si “SFANTA MARIA” din Alba Iulia/ Scoala duhovniceasca a parintelui FLORIN BOTEZAN. “Să înțelegem ce vremuri trăim, dar să nu deznădăjduim”

  1. Pingback: PREOTI CARE SALVEAZA SI CRESC ZECI DE COPII. Parintele NEGREA din Podul Cosnei (VIDEO): “Daca pe preot nu-l doare de suferintele credinciosilor, nu este preot. Sa fii alaturi de cei necajiti!”/ CAMPANIA PARINTELUI TĂMAȘ din Covasna: “U
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare