TRAFICUL DE ORGANE: o realitate sinistra, ocultata de isteria diversionista a falselor rapiri de copii

13-07-2011 11 minute Sublinieri

Ancheta ipocrita si, probabil, interesata, a ziarului Adevarul

Testul “echipelor de salvare a organelor” din Manhattan

Recenta isterie a legendelor urbane, avand ca subiect asa-zisele rapiri de copii pentru traficul de organe, risca sa puna in umbra o problema de maxima gravitate si cat se poate de reala: traficul de organe umane. Saracia, disperarea unora de a trai si a altora de a face bani duc la acest comert sinistru.

In plus, in unele zone ale globului se testeaza sisteme sanitare care vor sa profite de pe urma fiecarui decedat, cum se intampla anul trecut in New York, unde ambulantele salvarii erau dublate de ambulantele prelevarii de organe. Astfel, daca se constata ca omul nu mai poate fi salvat, i se prelevau organele sanatoase…. ceea ce facea loc si  posibilitatii abuzurilor criminale. De aceea acordul prezumat este o miza atat de importanta pentru sustinatorii traficului de organe si de aceea este foarte importanta mentinerea, in legislatia romaneasca, a unui acord liber si/sau consimtit de familie (asa cum este acum) .

Repetam tocmai pentru a nu da loc interpretarilor: ideea unei ambulante speciale (si marcate ca atare) pentru organe a fost parte a unui program oficial, transparent din statul New York, Manhattan, program limitat la cinci luni. Nu se stie in ce stadiu se afla acest program in prezent, insa e clar ca ideea atrage pe unii decidenti. In orice caz, vedem mai limpede ca rolul hoaxurilor legate de ambulantele care rapesc copii este de a duce in derizoriu, in zona otevista a zvonurilor dezmintite apoi de oficiali, o problema care in sine ar trebui discutata foarte serios, in aspectele sale reale, atat din alte parti cat si de la noi.

Un alt caz teribil a fost mafia kosovara, intretinuta de SUA si NATO, care – caz dovedit si documentat – a facut comert cu organele prizonierilor sarbi si nu numai.

Pagina de internet 88DB.com Philippines e un portal online care permite furnizorilor de servicii şi consumatorilor să se găsească şi să interacţioneze. Naoval, un indonezian cu „grupa de sânge AB, care nu ia droguri şi nu bea”, vrea să-şi vândă un rinichi. Altcineva spune: „Sunt filipinez. Sunt gata să-mi vând un rinichi pentru soţia mea. Are cancer la sân şi nu‑mi permit medicamentele”. Apoi mai e şi Enrique, dispus „să doneze un rinichi la schimb”. Are 21 de ani şi e sănătos.

Alte oferte de acest tip se puteau găsi, în urmă cu doar câţiva ani, pe www.liver4you.org, care promitea rinichi la preţuri de 80.000-110.000 de dolari. În preţ erau incluse onorariile chirurgilor – cu licenţă în SUA, Marea Britanie sau Filipine. Toată această activitate din internet nu este decât vârful aisbergului într-o nouă şi expansivă economie a ţesuturilor umane. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că aproape 10% din transplanturile de organe la nivel global au loc
în urma unor tranzacţii pur comerciale.

Comerţul cu organe urmează un model geografic de distribuţie: oamenii din ţările bogate cumpără organele, iar cei din ţările sărace le vând. În cercetările mele legate de traficul de organe, am pătruns în unele dintre aceste pieţe gri, unde organele săracilor, victimelor de război şi prizonierilor devin o marfă, fiind cumpărate ori furate pentru a fi transplantate unor  beneficiari bolnavi şi bogaţi.

O femeie din Liban mi-a relatat că un om de afaceri din Spania a plătit o sumă enormă pentru rinichiul ei. În final însă, ea nu a văzut nici un ban. Astăzi viaţa ei s-a înrăutăţit: complicaţiile medicale survenite după operaţie i‑au afectat capacitatea de muncă. Poveşti similare mi-au fost spuse de vânzători de organe din fostele state sovietice, Orientul Mijlociu şi Asia.

Traficul de organe depinde de o serie de factori. Pe de-o parte, există oameni aflaţi la ananghie, care fie sunt defavorizaţi economic sau social, fie trăiesc în societăţi afectate de conflicte, cu o rată ridicată a criminalităţii şi o piaţă neagră dezvoltată. De partea cererii găsim oameni a căror viaţă e în pericol, în cazul în care nu beneficiză de un transplant de organe. În jurul lor gravitează intermediarii de organe, care aranjează tranzacţiile dintre vânzător şi cumpărător.

Evident că e nevoie şi de accesul la clinici bine echipate şi personal medical calificat. Asemenea clinici pot fi găsite în multe ţări, inclusiv în Iran, Pakistan, Ucraina,  Africa de Sud şi Filipine.

De fapt, Filipinele sunt cunoscute drept centru al comerţului ilegal cu organe şi „punct fierbinte” al turismului de transplant. Între anii 1990 şi 2008 (moment în care a fost adoptată o nouă politică), numărul de transplanturi de organe vândute de filipinezi unor beneficiari străini a crescut constant. În plus, mulţi vânzători de organe – de pildă din Israel – au fost aduşi împreună cu cumpărătorii la Manila, unde a avut loc operaţia de transplant.

Hector este unul dintre sutele de vânzători de organe, înregistraţi de asistenţii sociali în trei dintre oraşele pauperizate din provincia filipineză Quezon. Fratele lui a fost ţinut captiv de bande din Malaiezia, cărora le datora sume mari de bani.  Aşa că Hector şi-a vândut rinichiul pentru a-i cumpăra libertatea. Un alt vânzător, Michel, a devenit la rândul său intermediar; după ce şi-a vândut un rinichi pentru a plăti medicamentele tatălui său, chirurgul l-a obligat să-i mai aducă organe. Beneficiarii organelor provin în principal din Filipine, Israel, Japonia, Coreea de Sud şi Arabia Saudită.

Traficul cu fiinţe umane şi trupurile lor nu reprezintă un fenomen nou, dar afacerile de azi sunt unice în istorie, pentru că implică biomedicina avansată, precum şi idei şi valori care dau o altă calitate şi amploare traficului. Medicina occidentală porneşte de la concepţia că boala şi moartea sunt defecte care trebuie combătute. Tocmai în acest climat concepţional – al visului unui corp regene-rativ – se dezvoltă tehnologia transplantului şi creşte cererea pentru „piese biologice de schimb“.

Una dintre manifestările cele mai evidente ale tratării corpului uman ca pe o resursă ce poate fi exploatată este lista de aşteptare, folosită în spitalele multor ţări. O persoană cu care am discutat recent pentru un studiu privind suedezii aflaţi pe lista de aşteptare, dar care au decis să-şi cumpere un rinichi din străinătate, mi-a spus despre călătoria în Pakistan pentru transplant: „Nu sunt genul de om care să se folosească de alţii, dar a trebuit. Aveam de ales între a muri şi a‑mi recăpăta viaţa!”.

Într-o eră a transplanturilor la cerere, nu putem ocoli această dilemă. Imperativele biologice care guvernează sistemul de prioritate al listelor de aşteptare se transformă foarte uşor în valori economice. Ca de obicei, când cererea depăşeşte oferta, oamenii pot refuza să mai aştepte să le vină rândul – iar alte ţări şi alţi oameni le oferă alternativa pe care o caută.

Susanne Lundin predă etnologie la Universitatea Lund din Suedia.Copyright: Project Syndicate, 2011.
www.project-syndicate.org

Jurnaliştii „ADS“ Bucureşti au descoperit reţeaua vânzători de organe – cumpărători – cadre medicale. În spital se  învârtesc afaceri de zeci de mii de euro. Businessurile pornesc de la un anunţ pe internet sau de la traficanţi-intermediari, care-şi agaţă clienţii disperaţi să cumpere un rinichi sau o bucată de ficat chiar pe holurile spitalului.

„Doamna asistentă, sunt disperată, cum găsesc un donator? Aşa trebuie să vorbiţi cu asistentele de la Spitalul Fundeni. Nu trebuie să aşteptaţi pe listă. Vă fac asistentele intrarea pentru că ele mânuiesc listele de aşteptare pentru transplant”, spune Richard Chiriac (34 de ani), un bucureştean care anul trecut şi-a vândut pe 14.500 de euro rinichul drept. În spatele acestor cuvinte se ascunde, de fapt, reţeta exactă de vânzare de organe, care funcţionează în cel mai mare spital din ţară unde se fac transplanturi. Reporterii „ADS” au descoperit întreaga filieră chiar prin intermediul celor care şi-au vândut sau au cumpărat un rinichi, o bucată de ficat sau chiar un plămân.

Pasul 1: „doamna de la Hepatologie”

Richard Chiriac şi-a vândut anul trecut rinichiul drept   Foto: Marian Vilău

Richard ştie foarte bine mersul traficului după experienţa din 2010. Acum, când a învăţat cum să se descurce şi să pună mâna pe zeci de mii de euro, îşi scoate şi familia la vânzare. Îţi dă, la alegere, tot ce vrei din corpul soţiei şi al fratelui său.Soţia îşi face analizele ca să dea măcar jumătate din ficat. Am negociat cu familia unui bătrân de 60 de ani şi ne dă 13.000 de euro. Nevasta poate să dea şi un rinichi, iar frate-miu vă poate ajuta tot cu ficat”, a spus Richard, după ce jurnaliştii de la „ADS” s-au dat drept doritori să cumpere organe pentru o presupusă mătuşă bolnavă.

Ca să ne ajute pânâ la capăt pentru a bate palma pe ficatul soţiei, Richard Chiriac ne-a explicat tot lanţul afacerii, până la ieşirea pacientului din spital, cu un organ nou. „Prima dată trebuie să mergeţi la doamna Liana Gheorghe, şefa de la Hepatologie din Fundeni. Ea nu vă găseşte personal donatorul, dar se interesează şi vă anunţă”, începe Richard să enumere numele cadrelor medicale care au în vizor tranzacţiile cu organe. „La Fundeni e ca în piaţă la Obor. Trag ţiganii de tine, pe holuri, ca să-ţi vândă organe. Te întreabă cu cât ţi-ai găsit şi imediat vin cu un preţ mai mic. Cred că e o înţelegere între ţigani şi asistente, pentru că toată lumea vede, dar nimeni nu-i dă afară”, mai spune Richard.

Doctor: „Crezi că mănânc flori?”

Lista cu nume se întregeşte de la un bolnav-client, pe care l-am găsit pe holurile Spitalului Fundeni. Bărbatul şi-a cumpărat un rinichi, anul trecut, de la un ţigan şi vine periodic la medic pentru control. „Am dat 10.000 de euro ca să-mi salvez viaţa. Vă zic cum am procedat eu: am găsit ţiganul şi am mers cu el la doamna Constantinescu, de la laborator (conferenţiar doctor Ileana Constantinescu, şefa Centrului de Imunogenetică şi Virusologie din cadrul Institutului Fundeni – n.r.). Ea îţi ia numărul de telefon şi, când găseşte ceva, te sună şi te pune în legătură cu donatorul”, explică bărbatul. Toată înţelegerea nu este însă pe gratis. „Cu cât plusaţi mai mult la ea, cu atât vă rezolvă mai repede. Eu i-am dat un buchet de flori de un milion şi mi-a zis: «Tu ai impresia că mănânc flori». Te costă foarte mult atenţiile”, susţine pacientul.

Cum se bat medicii pe organe

O altă pacientă care a făcut transplant de rinichi la Fundeni, în 2010, ne-a continuat lista cu numele cadrelor medicale de la spital care „monitorizează” listele cu posibili donatori. „Depinde foarte mult la ce medic te înscrii pe listă. Cel mai bine este să vorbiţi cu doctor Tacu (Dorina Tacu, medic primar nefrolog la spitalul din Capitală). Ea se zbate cel mai mult să nu aşteptaţi pe listă la nesfârşit. Când apare un donator, toţi medicii nefrologi discută între ei şi stabilesc care ia organul. Ea se descurcă cel mai bine“, a mărturisit pacienta.

Fie că pacientul îşi găseşte singur donatorul, căruia îi dă şi bani pentru organe, fie că medicii intermediază afacerea, scenariile par să nu intereseze pe nimeni. „Deşi nu e normal, oamenii vin «perechi» la spital. Nu e treaba noastră pe cine găsiţi să dea un organ. Asta nu înseamnă acum că puteţi veni cu o sută de persoane pentru analizele de laborator”, ne sfătuieşte Stela Doca, asistentă la Secţia de Transplant Renal de la Fundeni.

Banii, la semnul brancardierului

După ce ţi-ai găsit „perechea”, ai împărţit „onorariile” şi ai trecut de lista de aşteptare, urmează tranzacţia cea mare: banii pentru transplant. „După ce intră în sala de operaţie donatorul şi primitorul, brancardierul iese în câteva minute. Înţelegerea este ca atunci ruda primitorului să dea plicul cu bani celeilalte familii. Ştiu din spital un caz în care nu s-au înţeles la bani şi ruda donatorului a intrat în sală şi a luat femeia de pe masă, chiar dacă era sub anestezie”, spune Richard.

„Pe lângă cei 10.000 de euro pe care i-am dat pe rinichi, m-a mai costat în spital încă vreo 4.000 de euro”, mărturiseşte un bărbat venit la analize, care şi-a făcut anul trecut transplant. „Strict pentru operaţie, la profesor am dat 500 de euro, la anestezist 200 de euro, iar la asistente 100 de euro”, completează o altă pacientă, aflată în aceeaşi situaţie.

„Nu contest acest lucru”

Scenariile afacerilor cu trafic de organe din spitale sunt negate vehement de oficialii spitalului. Chiar şi doctorii despre care pacienţii spun că îi ajută la urgentarea operaţiilor se feresc să vorbească despre acest fenoment. „Aţi făcut bine că aţi ajuns la mine. Nu toată lumea ajunge aici. Trebuie să veniţi cu bolnavul, să îi facem analizele şi să îl înscriem pe lista de aşteptare”, spune conferenţiar doctor Ileana Constantinescu, întrebată de jurnalişti despre procedura care trebuie urmată pentru un transplant.

Şefii Spitalului Fundeni neagă existenţa unor afaceri pe holurile instituţiei. „Dacă nu aveţi dovezi indubitabile, nu puteţi afirma asta. Nu contest că nu s-au întâmplat aceste lucruri, acorduri pe bani între donatori şi primitori. Dacă e aşa, vor răspunde în faţa legii”, a declarat profesor doctor Ioanel Sinescu, directorul Centrului de Transplant Renal Fundeni. După aproape două săptămâni de investigaţii, medicii Liana Gheorghe şi Dorina Tacu nu au putut fi contactate pentru a-şi spune opinia cu privire la declaraţiile pacienţilor.

4.000 de euro. Atâţia bani susţin pacienţii care şi-au făcut transplant la Fundeni că le-ar fi dat, la plic, cadrelor medicale.

„Donez contra-cost rinichi. Rog seriozitate!”

Denisa Baciu, Mirela Copariu

„Donez contra-cost rinichi. Sunt nefumător şi nici nu beau. Rog maximă seriozitate. Am grupa de sânge A2 pozitiv”. Acesta este mesajul postat pe site-ul de anunţuri gratuite www.mercador.ro de Lucian Mănăilă (39 de ani), din localitatea buzoiană Limpeziş. Reporterii „ADS” Buzău au mers pe firul afacerii şi au negociat traficul cu ajutorul camerei ascunse.

Lucian Mănăilă îşi negociază şi rinichiul, şi plamânul   Foto: Mirela COPARIU

Dă şi un plămân pe 40.000 de euro

Am patru copii, am o situaţie materială slăbuţă. Am o căsuţă cu două camere şi vreau să mai fac o cameră, că băieţii dorm la un loc cu fetele. Copiii mei ar trăi mai bine, iar pentru mine nu doresc să cheltui decât să-mi refac dantura, o am praf de la un accident”, explică bărbatul motivul pentru care şi-a scos organele la vânzare. S-a gândit şi la un preţ pentru rinichi, modic, după cum crede.

Aş fi vrut mai mult, dar mă gândesc că şi oamenii mai au probleme şi o să îl las la 15.000 de euro, plus condiţia să mi se plătească cheltuielile de spitalizare şi transport. Dacă vă convine, vorbiţi cu medicii, numai să nu ne prindă toamna. Să am timp să-mi construiesc camera, am nevoie să cumpăr lemne pentru iarnă şi să iau tot ce le trebuie copiilor la şcoală“, a spus bărbatul.

Ca să ne convingă că „marfa e bună”, Lucian Mănăilă adaugă: „Nu am nicio boală, se poate verifica, sunt şi donator la Centrul de Transfuzii. Aţi văzut că am pus pe internet şi un anunţ că îmi vând şi un plămân. Pe ăsta cer 40.000 de euro, operaţia este mai grea din câte am auzit, că m-am interesat şi eu înainte”.

Care sunt riscurile donatorilor

De partea cealaltă, medicii avertizează că astfel de pacienţi îşi pun singuri viaţa în pericol. „Se poate trăi fără un rinichi şi fără un plămân, dar respectivul pacient se expune la nişte riscuri. Dacă în viitor vor surveni anumite boli la organele care rămân, nu prea se mai poate face nimic pentru el”, ne-a declarat Marius Anastasiu, medic chirurg la Spitalul Judeţean Buzău.

„Din punct de vedere etic, acest lucru nu este încurajat, dar am auzit că se mai practică fără să se facă prea multă publicitate. Familiile pacienţilor sunt foarte disperate şi caută astfel de donatori, cărora le oferă o recompensă”, a adăugat chirurgul.

„Nimeni nu este tâmpit să-şi rişte libertatea!”

„Unul la un milion!“. Aceasta este probabilitatea pe care un pacient o are ca să-şi găsească un donator străin compatibil, aşa cum susţine Victor Zota, şeful Agenţiei de Transplant. Ancheta făcută de către reporterii „ADS” arată însă că procentul de pe hârtie nu se potriveşte cu cel din realitate. Numai în două săptămâni, jurnaliştii au descoperit trei cazuri de transplanturi făcute „la mica înţelegere”, unde pacienţii le-au dat bani donatorilor pentru a primi un organ. Zota susţine că acest tip de afacere este aproape imposibil să se petreacă sub ochii medicilor.

„Astfel de intervenţii sunt ilegale”

„E greu de crezut că se poate face treaba asta în care sunt implicaţi 40-50 de oameni, de la brancardieri la chirurgi. Astfel de intervenţii sunt ilegale. Anunţurile pe internet în care se specifică donarea contra cost a organelor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. Întrebaţi-i pe cei de la Crimă Organizată de ce nu-i închid”, ne-a declarat oficialul.

Victor Zota spune că este aproape imposibil ca un donator plătit, şi ales la întâmplare, să treacă peste toate cele 17 teste de compatibilitate făcute la sânge, care se fac în cadrul laboratorului de la Spitalul „Fundeni”. „Dacă se întâmplă ceva, începe de-aici, de la laborator, şi continuă la Comisia de Etică a spitalului, unde sunt verificaţi pacienţii şi donatorii. Nimeni nu e tâmpit să-şi rişte cariera şi libertatea”, consideră Zota.

Ancheta, la Crimă Organizată

Ancheta jurnalistică a ajuns şi pe masa ofiţerilor de la Crimă Organizată, pe care i-am sesizat referitor la anunţul de vânzare a organelor, postat pe internet de Richard Chiriac. „Nu se poate spune că nu se face trafic de organe. Prin lege însă, cel care publică un astfel de anunţ riscă închisoarea. Cât priveşte  comisia medicală din Spitalul Fundeni care dă undă verde donatorului nu are capacitate investigativă. Dar dacă se dovedeşte că toată echipa medicală a luat la cunoştinţă de faptul că donatorul a primit bani, atunci vor fi cercetaţi”, a declarat Cristian Duţă, şeful Serviciului de Combatere a Traficului de Persoane din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Cum funcţionează Comisia de avizare din cadrul spitalului

Cei trei medici care fac parte din Comisia de avizare a donării din cadrul Institutului Fundeni decid dacă un transplant cu organ de la donator viu se poate efectua. Ei sunt aleşi prin Ordin al Ministerului Sănătăţii. Din această comisie fac parte conferenţiar doctor Cristian Gheorghe, doctor Daniela Anghel, specialist neurologie, şi Rucsandra Manu, medic primar chirurgie urologică.

Ei sunt responsabili să verifice dacă, în cazul unui transplant cu organ de la donator viu, fapta a fost benevolă sau contra cost. „Comisia este absolut independentă. Nu se supune nimănui. Medicii din comisie trebuie să stabilească motivarea donării. Au dreptul să ceară orice, poze, acte, înscrisuri, declaraţii. Audiază prieteni, colegi de şcoală, şef de bloc. Dacă doi nu sunt de acord, nu se dă undă verde. Trebuie să fie unanimitate“, a explicat Victor Zota, şeful Agenţiei Naţionale de Transplant.

Nota noastra:

Dr. Sinescu este acelasi personaj (despre care se spunea si in presa ca este mason) care l-a operat “cu succes” pe Patriarhul Teoctist acum 4 ani…

Campania Adevarului este menita, se pare, nu combaterii traficului de organe ci mai degraba… legalizarii sale, pe aceeasi logica cu fenmenul prostitutiei sau al drogurilor “usoare”: le controlam, chipurile, prin legalizare, prin “scoaterea la lumina”.

Cum ar putea fi combătut traficul de organe?

 

Soluţia vine pe fondul analizei celor trei cauze care au generat situaţia actuală, prin urmare, pachetul de propuneri presupune:

reducerea sărăciei (prin relaxarea fiscală şi revigoarea mediului privat de afaceri care, în consecinţă, ar produce o creştere generală a avuţei în societate)

reformarea sistemului public de sănătate şi tranziţia spre un regim privat (eliminând astfel focarele de corupţie, dar în acelaşi timp generând un sistem competitiv şi profesionist prin care serviciile de sănătate oferă mecanisme de control al calităţi)

detensionarea legislativă (care ar muta afacerile ilicite cu organe din subteran pe piaţa legală, unde ar putea fi inspectate şi controlate, transformând deci traficul într-un schimb supervizat).

Unele telefoane la 911, in Manhatan, vor aduce doua ambulante, una grabindu-se la locul faptei, cealalta urmand-o, incet, in spate. Prima va incerca sa salveze viata pacientului. A doua va incerca sa salveze rinichii pacientului, in cazul in care prima ambulanta esueaza.

Dupa luni de zile de dificultati legate de implicatiile etice si legale, oficialii medicali ai New York-ului au inceput sa testeze un sistem care, spera ei, intr-o zi va duce la cresterea numarului de organe colectate pentru transplant. Timp de cinci luni (decembrie 2010 – mai 2011), orasul va desfasura o echipa special pregatitace va monitoriza apelurile la 911 pentru oameni ce se afla in pericol de a muri, cum ar fi cei care au infarcturi. Daca eforturile de resuscitare a pacientului esueaza, echipa va intra rapid in actiune si va incerca sa salveze rinichii; in mod normal, pacientii care mor in afara spitalelor nu pot fi donori pentru ca daca trece prea mult timp dupa infarct organele nu mai sunt utilizabile.

Oficialii orasului afirma ca proiectul va fi primul de acest gen in SUA, desi operatiuni similare au fost defasurate in Europa. Ei sustin ca au rezolvat implicatiile etice prin adoptarea unor standarde descrise drept conservatoare pentru alegerea celor care s-ar califica in postura de donori.

Pentru a inlatura fricile ca pacientii vor fi lasati sa moara de dragul organelor, oficialii au afirmat ca doctorilor si para-medicilor ce vor incerca sa resusciteze pacientul nu li se va spune daca unitatea de prezervare asteapta la colt pana cand supervizorul nu va da ordinul de a opri eforturile de salvare. Echipa de organe, ce va calatori intr-o ambulanta cu rosu si alb marcata cu sintagma “Unitatea de Prezervare a Organelor”, se presupune ca ramane in afara campului vizual (al primei echipe).

Persoana decedata va fi trebuit sa fie inregistrata ca donor printr-un card, prin carnetul de conducere sau intr-un registru online si, de asemenea, familia va trebui sa isi dea consimtamantul.

Testul, care este finantat cu 1,5 milioane dolari din garantii federale, este limitat: in cele mai multe zone din Manhattan, intre orele 4 dimineata si 12 noaptea, pentru adultii intre 18 si 60 ani, si pentru cei care mor din cauze cardiace acasa sau in alt loc. (…)

Legaturi:

– In alte tari (ex.: Anglia) se fac campanii puternice pentru introducerea consimtamantului prezumat.

– Nu exista nicio ratiune sa se abandoneze consimtamantul informat in favoarea celui prezumat.

– Introducerea acordului prezumat nu creste numarul de organe disponibil (concluzia unui raport din Anglia, facauta de o comisie formata din membri adepti chiar ai consimtamantului prezumat).

– Nu este S.F. ceea ce se spune despre abuzurile care pot sa apara! Trebuie sa existe un control etic. Exista un comert ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat ridica aceasta problema.

– Medicii sunt si ei oameni. Daca ne uitam la istoria sec. XX,  o sa vedem ca medicii erau cei care faceau experimente in lagarele de concentrare naziste, medicii erau cei care faceau abuzuri in psihiatria societica…

– Acolo unde exista posibilitate de abuz e bine sa ne retinem.


Categorii

Documentare/ Reportaje, Opinii, analize, Razboiul impotriva sanatatii, Sistemul romanesc de sanatate, TRANSPLANT DE ORGANE

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “TRAFICUL DE ORGANE: o realitate sinistra, ocultata de isteria diversionista a falselor rapiri de copii

  1. Doamne ajuta!

    Probabil zvonurile false de zilele trecute cu ambulante care fura copii, sunt facute asa …, gen “vine lupul..” (adica creaza panica, lumea afla ca nu e nimic si mai tarziu… Doamne fereste!)

  2. Pentru cei ce inteleg engleza, iata un link, un video cu un fragment dintr-un interviu cu prim-ministrul haitian, care vorbeste foarte clar despre traficul cu copii orfani, adoptii dubioase ca par legale, inclusiv pentru trafic de organe, dupa cutremurul din Haiti, :

    http://www.disclose.tv/action/viewvideo/38168/Haiti_Earthquake_Aftermath___Orphan__Organ_Traffic/

    In rezumat:
    Trafic de organe ale copiilor si adultilor are loc in urma cutremurului care a devastat regiuni din Haiti, a ucis mai mult de 150 000 de persoane si a lasat multi copii orfani, a spus miercuri prim-ministrul haitian Jean-Max Bellerive.

    “Se face trafic cu organe provenind atat de la copii cat si de la adulti deoarece au nevoie de toate tipurile de organe” a spus Bellerive intr-un interviu acordat exclusiv reporterei Christianne Amanpour de la CNN.

  3. Iata cum arata un formular, de la guvern, in care iti dai cosmimtamantul pentru ca sa devii donator de organe in caz de deces, in Ontario, Canada:

    http://www.forms.ssb.gov.on.ca/mbs/ssb/forms/ssbforms.nsf/AttachDocsPublish/014-3750-84~1/$File/3750-84E.pdf

    Culmea este ca nici macar nu trebuie sa fii adult! Dupa 16 ani e OK sa hotarasti singur, dupa parerea lor!

  4. SUA, 18 mai 2011: Copii americani rapiti si ucisi pentru organe.
    “Mafia evreiasca de trafic de organe are grija de sanatatea Israelului cu pretul sufletelor copiilor americani. Zeci de politicieni, oficialitati si rabini de frunte au fost arestati in New Nersey intr-o actiune a autoritatilor federale, care a relevat coruptie, spalare de bani si trafic de organe in New York, cu destinatia Israel [..] Investigatia a durat 10 ani [..]”.

    http://childhealth.hothealthguide.com/jewish-corruption-scandal-mafia-jews-killing-us´s-kids-to-send-their-organs-back-to-israel/

    http://www.youtube.com/watch?v=FG_bACkcDL8&feature=related

  5. Pingback: Trafic de organe in Africa (reportaj video CNN)
  6. Pingback: Inca o alarma falsa: COD ROSU SI VISCOL CA IN 1954! Intoxicarea iresponsabila a ministrului Igas si isteria proviziilor de la hipermarket… CARE E ADEVARUL? (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: Presiuni europene pentru relaxarea LEGII TRANSPLANTULUI? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: CAMPANIE AGRESIVA DE PROMOVARE A TRANSPLANTULUI DE ORGANE. Doctorul mason Irinel Popescu decorat de Patriarhul Daniel - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: MEXIC: carteluri de droguri implicate in RAPIRI DE MINORI pentru a-i GOLI DE ORGANE. Solutia OMS pentru TRAFICUL DE ORGANE: RETEA GLOBALA DE TRANSPLANTURI - Recomandari
  10. Pingback: SUA: campanie pentru intensificarea TRANSPLANTULUI DE ORGANE - Recomandari
  11. Pingback: Ce au spus parintii Paisie Aghioritul, Porfirie, Sofronie Saharov si Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre TRANSPLANTUL DE ORGANE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare