“BEATIFICAREA” SINCRETISMULUI ANTIHRISTIC. Vaticanul a beatificat astazi pe papa Ioan Paul al II-lea, un “PAPA MONDIAL”, iubit de toti globalistii si de liderii U.E.

1-05-2011 6 minute Sublinieri

sursa

”Beatificarea” papei Ioan Paul al II-lea este un pas previzibil pe care Vaticanul il face din ratiuni de marketing religios. Este forma cea mai propice de exploatare a imaginii fostului papa pe dimensiunile sale ”charismatice”: deschiderea maxima fata de modernitate, fata de celelalte religii si populismul sau colocvial. Grabirea procesului de ”beatificare” se explica, de altfel, prin motivul de a specula la maxim efuziunile sentimentale fata de Ioan Paul al II-lea; o asteptare de cinci ani ar fi dezumflat mult din acest entuziasm si, ca orice vraja care nu are consistenta in sine, mirajul ”charismei” papei polonez s-ar fi risipit si el pana atunci.

Asadar, Vaticanul s-a grabit pentru a ”canoniza”, alaturi de un papa, si mesajul acestuia. Un mesaj care merge in doua directii: pe de o parte, ecumenism sincretist de cea mai inalta ”performanta”, ca la Assisi, pe de alta parte, pastrarea intacta a ereziilor principale catolice, in frunte cu infailibitatea si primatul papal.

Foarte sugestiva este expresia ”papa mondial”. Doar la un astfel de papa puteau veni, la ceremonia de ”beatificare”, șefimea Uniunii Europene si delegati ai Israelului. Doar un astfel de papa, care saruta Coranul, se imbraca in costume ritualice africane, aborigene si amerindiene ramanand, totodata, acelasi papa conducator unic al catolicismului, putea fi unul mondial. Dupa prototipul acelui lider mondial care va lua orice masca pentru a fi proclamat drept unicul. Intr-adevar, traim intr-o epoca a presedintilor planetari si a papilor mondiali. Semn ca ”vocatia” unui lider mondial, politic si religios, se imprima tot mai mult pe luciul apei acestei lumi.

Doar un astfel de lider religios poate sa inspire momente de delir colectiv si de entuziasm fata de (PSEUDO-)crestinism, fata de acea forma a “crestinismului” nu doar eretic, nu doar falsificat si “aggiornat”, ci si extrem de amagitor, precursor al celui antihristic. Asta intamplandu-se pana si unor sceptici, pozitivisti si nihilisti zbuciumati ca Cristian Tudor Popescu, care a scris un astfel de editorial inca din 1999, la vizita papei in Romania: Lumina Occidentului. Oamenii au devenit atat de refractari realismului duhovnicesc rasaritean, crestinismului autentic, smerit si nestiut de gloria mundi, incat nu mai pot recunoaste decat “crestinismul” de butaforie, de film, spectaculos, constituit din gesturi, dar nu din fapte, al unui personaj cu o ”charisma” de cinematograf cum a fost papa Ioan Paul. Este un simptom al plictisului si urâtului de sine, al nevoii de amagire cu o lumina care este, de fapt, cel mai primejdios intuneric.

Nimeni nu se entuziasmeaza, de exemplu, pentru descoperirea unui sfant ca Irodion de la Lainici, a carui canonizare (reala) are loc tot in aceste zile. E drept ca nici Patriarhia Romana nu are forta de PR a Vaticanului, si nici forta diplomatica (inca) a acestuia. Si e drept ca nici nu se pricepe sa faca vie oamenilor pilda de sfintenie a unui Cuvios ca Irodion. Sfintenie? Ce este sfintenia? Ar fi intrebarea pilatiana pe care orice om mai rasarit (i.e. – ce ar avea preocupari mai inalte de nivelul buricului) ar pune-o, privind cu nedumerire la o asemenea pilda de smerenie si de viata ascunsa si palida pentru ochii lumii pe care a trait-o Irodion. Si si-ar intoarce privirea, plictisit si agasat, catre spectacolul mai interesant al ”beatificarii” catolice. Pe noi ne intereseaza doar oamenii ”giganti”, titanici (a se vedea declaratiile Papei Benedict de mai jos).

Catolicismul a “evoluat” mult,  in spiritul vremurilor acestora, catre asemanarea cu “religia viitorului”, pe care si el o pregateste, ca un fel de “lider” al crestinatatii ce se vrea a fi, tocmai prin mentinerea acestei suprematii eretice a papei.  Marele Inchizitor a parasit morga aspra si dominatoare. S-a mascat sub aparentele ”kenozei”, ale smereniei, ale blandetii. Pe dinauntru este acelasi papa infailibil, stapan absolut, primul si unicul. Dar la suprafata este gata sa se declare si ultimul dintre toti, tocmai pentru a fi mai usor recunoscut drept ”papa mondial”. Asa cum va face si Antihristul… Cum sa priceapa aceasta cei care se intreaba nedumeriti ce este adevarul si ce este sfintenia?

  • Gandul:

BEATIFICAREA PAPEI Ioan Paul al II-lea. Peste un milion de persoane au participat la ceremonia de la Roma

Lumina Occidentului (CTP)

BEATUS JOHANNES PAULUS SECUNDUS (Lelia Munteanu)

  • Hotnews:

FOTOGALERIE Papa Ioan Paul al II-lea, beatificat la Roma: “O forta de gigant”

VIDEO UPDATE Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat de succesorul sau, Benedict al XVI-lea, in prezenta a peste un milion de crestini din intreaga lume

(…) UPDATE Ora 13,50 Papa Benedict al XVI-lea a deschis duminica procesiunea in fata sicriului lui Ioan Paul al II-lea, in interiorul catedralei San Pietro.
UPDATE Ora 12,45 Papa Benedict al XVI-lea a salutat duminica “forta de gigant” a lui Ioan Paul al II-lea, pentru capacitatea sa de a “inversa o tendinta carea parea ireversibila” impotriva crestinismului.
“A deschis spre Hristos societatea, cultura, sistemele politice si economice, inversand cu o forta de gigant – forta care ii venea de la Dumnezeu – o tendinta care parea ireversibila”, a spus Benedict al XVI-lea, in timpul slujbei de beatificare.
“Acest fiu exemplar al natiunii poloneze a ajutat crestinii din toata lumea sa nu le fie teama sa spuna ca sunt crestini, ca apartin Bisericii, sa vorbeasca despre Evanghelie. Intr-un cuvant: ne-a ajutat sa nu ne fie frica de adevar”, a spus el. (…)

  • Realitatea.net:

Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat

Roma se pregăteşte să-l beatifice pe primul “papă mondial” din istorie

Mai multe sute de mii de credincioşi catolici se pregătesc să sosească la Roma pentru a asista, duminică, la beatificarea lui Ioan Paul al II-lea, primul “papă mondial” din istorie, la şase ani de la decesul acestuia. Pe măsură ce se apropie ziua beatificării, la Roma, autobuzele, străzile, faţadele clădirilor, inclusiv ale celor oficiale, sunt decorate cu fotografii ale lui Karol Wojtyla, care a condus Biserica catolică peste un sfert de secol şi i-a oferit acestei instituţii o vizibilitate pe care aceasta nu a mai cunoscut-o.

În urmă cu şase ani, mulţimea adunată la basilica San Pietro din Roma striga “santo subito” (“Sfânt, imediat!“). Era vorba de onorarea unui papă care, de-a lungul a 104 călătorii oficiale în străinătate, a contribuit la modernizarea imaginii Bisericii catolice. Această fervoare şi solicitările din toată lumea l-au convins pe succesorul său, Benedict al XVI-lea, să iniţieze procedurile de beatificare în iunie 2005. În ianuarie 2011, procedurile au fost încheiate, într-un timp record.

Criticile privind rigiditatea doctrinală a papei şi lipsa de atenţie pentru problemele interne ale Bisericii catolice – corupţia şi pedofilia, mai ales – nu au avut atât de mare importanţă în faţa puterii mesajelor primului “papă mondial”, potrivit unui cardinal. Graţie unei derogări papale de la norma în vigoare, ce impune un termen de aşteptare de cinci ani după deces, procedura a fost iniţiată la doar două luni de la moartea papei Ioan Paul al II-lea. Pe 19 decembrie 2009, papa Benedict al XVI-lea a semnat un decret prin care predecesorul său a fost declarat “venerabil”.

Comisia cardinalilor şi episcopilor membri în Congregaţia pentru cauzele sfinţilor a considerat ca fiind miraculoasă vindecarea de maladia Parkinson a călugăriţei franceze Marie Simon-Pierre, o boală de care a suferit şi Ioan Paul al II-lea, decedat pe 2 aprilie 2005, la vârsta de 84 de ani. Călugăriţa va participa la beatificarea lui Ioan Paul al II-lea. Pentru canonizare – recunoaşterea statutului de sfânt – este nevoie ca un al doilea miracol să fie recunoscut, iar acest lucru ar putea fi făcut curând. Mii de mărturii au fost trimise deja la Vatican de credincioşii care spun că au fost ajutaţi de fostul papă, după moartea acestuia. 270 de mărturii despre miracole au fost selecţionate pentru analizare.

Sâmbătă, în timpul unui eveniment organizat la Circus Maximus, personalităţi care l-au cunoscut pe Ioan Paul al II-lea, precum secretarul său particular Stanislaw Dziwisz, îşi vor prezenta mărturiile. Bisericile din Roma vor rămâne deschise toată noaptea. Duminică dimineaţă, papa Benedict al XVI-lea va prezida ceremonia de beatificare, ce va avea loc la bazilica Sfântul Petru din Roma. Pe faţada bazilicii va fi arborată o bucată mare de pânză cu chipul lui Karol Wojtyla.

Un relicvar conţinând o fiolă cu sângele fostului suveran pontif, prelevat în ultimele zile de viaţă, va putea fi venerat de credincioşi. Aproximativ 80.000 de credincioşi se vor aduna la basilica Sfântul Petru, dintre care 40.000 vor sta aşezaţi. Peste 100.000 de persoane vor putea sta pe Via della Conciliazione, iar altele vor urmări ceremonia pe ecranele uriaşe instalate în tot oraşul.

Prefectul Romei, Giuseppe Pecoraro, a vorbit despre un milion de vizitatori, pentru că odată cu beatificarea are loc un tradiţional concert de 1 Mai. Însă cifrele avansate de agenţiile de voiaj şi organizaţiile de pelerini sunt de 300.000 – 500.000 pentru beatificare, mulţi din Polonia şi Spania. 87 de delegaţii străine, din care vor face parte circa 16 de şefi de state şi de guverne, sunt aşteptate la eveniment, printre personalităţi numărându-se preşedinţii polonez Bronislaw Komorowski, mexican Felipe Calderon şi italian Giorgio Napolitano, dar şi premierul francez François Fillon.

Vaticanul sfidează UE la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea

Vaticanul a confirmat că preşedintele Zimbabwe, Robert Mugabe, va participa la ceremonie, deşi este vizat de o interdicţie de călătorie în UE. Din partea României, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, va participa duminică la ceremonia de beatificare a papei Ioan Paul al II-lea, la basilica San Pietro de la Roma. Aglomeraţie de oficiali europeni la ceremonia de beatificare a Papei Ioan paul al II-lea. 87 de delegaţii internaţionale au anunţat că vor participa la ceremonia de duminică de beatificare a fostului papă Ioan Paul al II-lea.

Vaticanul a confirmat că preşedintele Zimbabwe, Robert Mugabe, va participa la ceremonie, deşi este vizat de o interdicţie de călătorie în UE. Mugabe, un romano-catolic care a participat şi la înmormântarea lui Ioan Paul al II-lea, în 2005, este vizat de interdicţia de călătorie pentru că este acuzat de încălcarea drepturilor omului.
Vaticanul este un stat suveran ce nu face parte din UE, deşi emite monedă euro cu efigia papei. Cu toate acestea, liderul din Zimbabwe, în vârstă de 87 de ani, va trebui să tranziteze Roma, capitala Italiei.

În total, 22 de şefi de stat din lume vor veni la Roma pentru a sărbători beatificarea papei polonez.Un purtător de cuvânt al Vaticanului a declarat că, până în prezent, 87 de delegaţii internaţionale au anunţat că vor participa la ceremonia solemnă organizată duminică în piaţa San Pietro. Membri ai cinci familii regale europene , inclusiv ai cele britanice, vor fi prezenţi. Înalţi oficiali europeni, în frunte cu preşedintele UE, Herman van Rompuy, preşedintele CE, Jose Manuel Barroso şi preşedintele PE Jerzy Buzek, se vor afla la Roma pentru a marca beatificarea.

Sute de mii de pelerini – dintre care 250.000 de polonezi – urmează să vină în piaţă. Printre participanţi se numără şi evrei, inclusiv un ministru de cabinet israelian, în semn de apreciere pentru eforturile fostului lider religios de a atenua tensiunile interconfesionale. “Avem un respect mare, unic, pentru Ioan Paul”, a declarat Yossi Peled, ministru fără portofoliu. “El nu este pur şi simplu un alt papă pentru noi”, a adăugat el. Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, va participa duminică la ceremonia de beatificare a papei Ioan Paul al II-lea, la basilica San Pietro de la Roma.

Cu această ocazie, ministrul Teodor Baconschi va avea sâmbătă o întâlnire cu episcopi ai Bisericilor Ortodoxă, Catolică şi Greco-Catolică.

De asemenea, ministrul de externe va vizita expoziţia de fotografie şi filatelie “Papa Ioan Paul al II-lea şi România”, organizată de Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun în spaţiile Academiei României din Roma. Şeful diplomaţiei române l-a cunoscut personal pe fostul suveran pontif, în anii când a condus ambasada României de la Vatican, având o contribuţie importantă la realizarea vizitei istorice în ţara noastră a papei Ioan Paul al II-lea (mai 1999).

Beatificarea pontifului polonez se va petrece după numai 6 ani şi o lună de la decesul acestuia, survenit în 2 aprilie 2005. Papa Benedict al XVI-lea a făcut o excepţie de la normele canonice specifice Bisericii Catolice, care prevăd că procesul de beatificare nu poate fi deschis decât după cinci ani de la decesul celui vizat. În acelaşi timp, procedurile canonice au fost respectate cu stricteţe. De mai bine de un mileniu, un suveran pontif nu şi-a mai ridicat predecesorul imediat la cinstea altarului.


Categorii

Ecumenism, Opinii, analize

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

90 Commentarii la ““BEATIFICAREA” SINCRETISMULUI ANTIHRISTIC. Vaticanul a beatificat astazi pe papa Ioan Paul al II-lea, un “PAPA MONDIAL”, iubit de toti globalistii si de liderii U.E.

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. @un catolic
    oare nu-ti da de gandit ca o minune care se intampla in fiecare an la Ierusalim, cum este venirea luminii sfinte, nu se intampla la ruga nici unui preot catolic?
    oare de ce nu se strica aghiasma ortodoxa si cea catolica se strica? sunt intrebari care mie mi-au dat de gandit si apoi am trecut la citit metri cubi de carti despre ortodoxie si catolicism pentru ca in final sa imbratisez credinta cea adevarata.
    am facut o vizita in Sfantul munte Athos, unde am avut parte de minuni, am vazut cu ochii mei sfintenia, am simtit-o si pot spune ca nu am vazut-o si nu am simtit-o la papa

  2. @un catolic:

    Chiar nu avem timp sa polemizam abstract pe teme dogmatice care sunt binestiute pentru oricine care nu se multumeste sa preia opiniile ecumeniste mainstream. Problema acordurilor de comitet si de imagine dintre patriarhul ecumenic si papa si diferentele dogmatice intre ortodoxie si catolicism sunt teme asupra carora se poate informa oricine, cu minim de efort inteletual. Doar din lene sau din vointa de a refuza realitatea poate cineva sa mai creada in propaganda ridicarii anatemelor si a diferentelor minore intre ortodoxie si catolicism. Primatul si infailibitatea papala si filioque, pentru a numi doar doua diferente, sunt modificari dogmatice de importanta decisiva care despart catolicii de Biserica. In ceea ce priveste ridicarea anatemelor, ea nu are nicio valoare deoarece a fost un act la care s-a angajat un patriarh, nicidecum Sinodul Bisericii Ortodoxe Universale. Altfel, fratele Miron nu a facut altceva decat sa isi permita sa preia un adevar: pentru Biserica, invatatura catolica e erezie, lucru stabilit prin Sinoade – inclusiv unul la care a participat un papa – in care a fost anatemizat filioque, intarit de enciclica patriarhilor din sec. XIX, de nenumarate alte sinoade locale si de nenumarati sfinti si parinti. Diferentele dogmatice au fost aratate si de parintele Dumitru Staniloae, de parintele Rafail Noica dar chiar si de… cotidianul patriarhal Lumina. Sa mai spunem, in acest context, ca nu sunt diferente notabile, e deja penibil.

    Parintele Nicolae Steinhardt a fost el mai entuziast fata de celelalte confesiuni si avea obiceiul sa gaseasca margaritare si in gunoaie, insa cert este ca s-a convertit, de la iudaism, la ortodoxie. Nu la catolicism, nici la protestantism, ci la ortodoxie, pe care a iubit-o, a marturisit-o si in care a adormit. Acest lucru e mai graitor decat orice altceva.

    Cat priveste fundamentalismul, nu putem decat sa repetam ce a zis Inaltul Bartolomeu:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/28/adevarul-lui-hristos-se-numeste-ortodoxia/

    Cat priveste ecumenismul, ramane de neuitat pastorala aceluiasi ierarh:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/18/ips-bartolomeu-89-de-ani-un-cuvant-mai-actual-ca-oricand-iuda-de-azi-e-un-ecumenist-convins-si-un-excelent-teolog-e-un-maestru-al-crimei-perfecte/

    Ai vorbit despre diabolos si separare, insa nu se poate face unitate in minciuna, acea unitate fiind una demonica. Daca nu se pleaca de la adevarul ca Vaticanul s-a desprins de Biserica si s-a separat, si ca daca se vrea unitate, atunci trebuie sa se revina la adevar, la credinta apostolica, atunci nu se va ajunge decat in catastrofa, mai ales daca se forteaza o unitate institutionala.

    In ceea ce priveste atitudinea fata de problemele etice, fata de avort, de pilda, materialele de pe siteul nostru arata cu prisosinta faptul ca este una din preocuparile noastre si una din problemele pe care ni se le asumam. Nu acelasi lucru se poate spune despre problemele grave de pedofilie din catolicism, unde se merge pe ideea musamalizarii.

    Consideram ca nu are sens acest ”dialog”, pentru ca ignori cu superbie tot ceea ce contravine viziunilor tale preluate de la canalele oficiale catolice si ecumeniste. Cat priveste gruparile respective catolice, te-ai debarasat prea usor de ele. Nu toate sunt rupte de Vatican, ba chiar foarte putine. Si chiar daca ar fi, ideea e ca aveti grupari care contesta directia actuala a Vaticanului facand trimitere tocmai la fundamentele invataturii catolice. Adica, noile viziuni ce emana de la Vatican nici macar nu mai sunt asa de catolice in integralitatea lor. Sunt un fel de struto-camila in care se pastreaza rigiditatea conducerii unice papale si principalele erezii dogmatice paralel cu un tot felul de aggiornari si reforme de adaptare a papismului la spiritul vremurilor, adica la duhul lumii. Cu o astfel de identitate incerta, nici catolic, nici umanist, ci putin din amandoua, nici macar nu poti sa ai un dialog temeinic, caci nu are consistenta.

  3. @un catolic

    Citindu-va tirada lunga si patetica eram cat pe ce sa cad in capcana si sa cred in existenta bisericilor surori , a adevarului comun marturisit de toti crestinii, indiferent de apartenenta la o biserica, dar la un moment dat s-a nascut intrebarea: Cine este Adevarul pentru dvs? Este Iisus Hristos ca si Persoana a Sfintei Treimi?
    Daca este Persoana , cum o puteti imparti atat de nonsalant intre biserici “surori” care marturisesc diferit. Poate fi Adevarul duplicitar?
    Chiar astept un raspuns.
    Sa stiti ca se poate sa iubesti pe cineva si fara sa incerci sa-i intri in suflet cu forta!

  4. Hristos a inviat!
    Acum inteleg de ce iubesc mai-marii nostrii ecumenismul.
    Poti ajunge in calendar sub pretextul ca ai pus umarul la caderea comunismului.Sau cum s-ar spune in popor, ne-au scapat de dracul si am dat de tac-su.

  5. @Cristi_g:

    Adevarat a inviat!

    Acum inteleg de ce iubesc mai-marii nostrii ecumenismul.
    Poti ajunge in calendar sub pretextul ca ai pus umarul la caderea comunismului.

    Nu prea are sens… cu papa Ioan Paul altele au fost ratiunile invocarii anticomunismului sau, nu legatura cu ecumenismul. Doar stim bine ca ecumenismul s-a simtit foarte prieten cu lagarul socialist.

  6. @ Cristi G:

    Nu de asta il iubesc, ci fiindca acesta este “trendul” lumii, impus cu putere din cercuri inalte, cand cu biciul, cand cu zaharelul, adica si prin presiuni si intimidari, si prin gratificatii si beneficii.

  7. @un catolic In primul rand biserica catolica nu este sora cu cea Ortodoxa, conform multiplelor anateme reciproce instituite si conform deciziei capilor bisericii catolice de a mentine credinte eretice.
    In al doilea rand nu e vorba de diferente de ritual, ci de mult mai mult.E vorba de diferente de dogma. In primul rand este filioque in care cred catolicii. Apoi esteeliminarea din sfintele slujbe a multor elemente esentiale.

  8. @un catolic

    <>

    Nu le dau ei voie asa… ca li-s dragi ortodocsii.
    Ci pentru ca treaba asta e aducatoare de profit, se face contra cost, catolicii iau plata pentru asta de la ortodocsi.
    Pe catolici nu-i prea mai intereseaza biserica in Occident si gandesc ca macar bani sa scoata de pe urma zidirilor lor…nefolositoare lor insisi.

    Dar asta e un alt aspect al problemei….

  9. Ioan Paul al II-lea,ca nu-i nicidecum papa al apusenilor e hristos mincinos…vai lui,vai celor pe care i-a pacalit,vai celor care i-au urmat si-i urmeaza in inselarea papistasa,daca nu se intorc la Biserica,ca nici botezati nu sunt,vai noua daca-i primim ca frati in inimile noastre…ii plangem si-i deplangem,Doamne lumineaza-i!Doamne iarta-ne si apara-ne de aceasta ispita procatolica,ca nu stiu ce va fi cu noi,cand vad parinti si frati incuviintandu-i,asa-mi spune gandul…

  10. @ un catolic //
    Frateee….esti un caz greu. 🙂 Dar milostenia sufleteasca nu este usor de facut.
    Asa ca o sa o luam metodic:
    1. Recunoasterea ca surori a facut-o conducerea administrativa, nu sinodul Bisericii (adica Sinodul Ortodoxiei, pentru ca ”Extra Ecclesiam (Ortodoxiam) nulla salus”). La fel ca toti ereticii confuzi ”adevarurile” ereziei tale cu Adevarul. Nu poate exista fratietate intre Sfinta Traditie si ereziile catolice, adica: infailibilitatea papala (cea mai grava), primatul papal, Filioque, purgatoriul, slujirea cu azime, doctrina imaculatei conceptii, lipsa Epiclezei, celibatul preotilor (o prostie aducatoare de mari ispite – preotul nu e obligatoriu sa fie monah), indulgentele papale, nemirungerea copiilor la nastere. Deci fratele meu, diferentele sunt dogmatice, nu doar de ritual.
    2. Matale faci confuzie cine i-a martirizat pe romanii din Ardeal. A existat negresit si componenta nationala, dar… si iarasi dar, atit fratii preotestanti, cit si catolicii nu au pregetat sa incerce pe toate caile convetirea ortodocsilor. Putina lectura din Iorga si Lupas o sa te ajute cu siguranta, iar daca vrei argumentatie probatorie indubitabila, atunci citeste Pr. Staniloaie. Daca ar fi sa fiu procurorul catolicilor pentru Ardeal, argumentatia probata a acestuia din urma m-ar face sa cistig procesul fara greutate.
    Dar sa presupunem ca maghiarii cei rai (am destule exemple de maghiari care au ajutat Ortodoxia sau pe ortodocsi incit nu-mi permit sa fiu extremist) au facut si au dres etnic, iar nu religios, bineinteles ”Edictul de la Turda din 1568” fiind doar o gluma savuroasa la adresa noastra, de care si acum ridem de ne prapadim cind discutam despre asta. Dar cum se face ca dupa uniatie, romani de ai nostri, dar spalati grav pe creier de scolile iezuite urmate pe aici si pe la Roma, au prigonit grav pe romanii care nu trecusera la catolicism? Cum se face ca pe teritoriul tarii noastre Inchizitia a existat doar la Blaj? Cum se face ca dupa Lovilutie (chestia aia din 1989 la care ne-am bucurat fara sa stim de ce), “fratii” catolici au atacat crunt BOR-ul, cu mincinuni inlaturate in dese cazuri chiar de greco-catolici care au fost inchisi de puterea atee cu ortodocsii.
    3. Si, pentru ca tot veni vorba, la miile de catolici inchisi de comunistii atei corespund pentru aceiasi perioada sutele de mii de ortodocsi inchisi de aceiasi putere atee. Cit o sa mai continuati sa insultati pe ortodocsi cu minciuna martirizarii voastre de catre noi? Esti cam neobrazat frate! Nu ortodocsii v-au bagat in inchisoare, ci ateii.
    Dar catolicii sute de ani au prigonit real si grav pe ortodocsii ardeleni. Voi ne-ati prigonit, noi nu.
    Ortodoxia a fost si ea prigonita de acei atei. Unii ierarhi au fost lichidati pentru ca erau incomozi. Un fost detinut politic, pe baza de consultare de arhive, a stabilit ca proportia catolicilor fata de ortodocsi a fost de 1 catolic la fiecare 8 ortodocsi.
    Asa ca gata cu minciuna. Daca aveti martiri, acestia vi i-au facut ateii, aceiasi atei care au facut mult mai multi martiri ortodocsi.
    Te sfidez sa prezinti probe frate, ca de afirmatii fara argumente ca la pocaiti ne-am cam saturat. Iar la probe, sa nu uiti de binefacerile catolicismului in perioada Inchizitiei si de catolicizarea prin genocid a Americii Latine.
    4. Ca bine ai zis-o cu Judecata. Numai ca morala nu te mintuie fara Dreapta Slavire a lui Dumnezeu. La cite erezii aveti voi catolicii (vezi mai sus daca ai uitat), greu cu Judecata. 🙂 Oare, daca tie ti s-ar spune pe alt nume decit cel dat de parintii tai, ti-ar place? Asa si cu Dumnezeu. El este ceea ce este, nu ceea ce catolicii stabilesc prin “infailibilul” papa. Cit despre neoerezia “iubirismului” ai pe acest site materiale pentru doctorat…frate. Iubirea fara Adevar este EREZIE!
    5. Fundamentalismul echilibrului a fost dintodeauna calea sfintilor. Nici Dragoste fara Adevar, nici Adevar fara Dragoste. Pe voi va incadrez la ambele…ca sa nu gresesc. Sunteti inceputul ereziei din Biserica (1054), asa ca meritati premiul de incepatura tuturor ereziilor actuale.
    6. Problema anatemelor este simpla. Orice ar fi facut administratia fara Marele Sinod, este zero. Ati renuntat voi la ereziile voastre? Ba! Atunci sunteti sub antema sfintilor. Punct! Tot ce spune ierarhia noastra ecumenista este zero. Nu ei fac dogma, ci Dumnezeu.
    7. Stiam de slujirea in bisericile catolice. Chiar eu am prieteni preoti care se afla in aceasta situatie. Dar, ca sa recunoastem, nu meritati aceasta onoare. 🙂 Fiindca va acceptam asa cum sunteti, si fiindca necesitatea de a duce cuvint ortodox catre romanii de acolo este mare, mai facem si compromisuri. Nu v-am suportat in Ardeal atita, pai acum trebuie si voi sa va achitati chiria. 🙂 Totusi, ar trebui sa platiti lucrarea de sfintire pe care o fac acesti preoti acolo. Noi va facem un serviciu, nu invers. :)))
    8. Despre ecumenia “ierarhilor”… se vede. Dar despre popor, mai vedem noi. Faptul ca marile canale mass media sunt in miinile ecumenistilor nu inseamna ca aveti dreptate. In inselare omul spune multe, dar cind i se spune adevarul, lasa calea rea si vine unde trebuie. Normal, nu vorbeam de tine prietene. Si mai lasati voi sofismul multimii. Nu conteaza citi sustin o erezie, tot erezie ramine.
    9. Giveciul ecumenist este giveci. Nu poti amesteca uleiul cu apa si Adevarul bimilenar al Ortodoxiei au ereziile catolice.
    Hai ca incepi sa-mi placi.
    Iertati fratilor pentru duhul usor bascalios la adresa ereticului, dar am simtit acut nevoia. Nu am mai scos demult sabia din teaca. 🙂

  11. @un catolic

    Vedeti domnule, l-ati atacat pe degeaba pe Miron Stelian Daniel intrebandu-l cum isi permite sa-i faca pe catolici eretici. Nu doar el “isi permite” ci noi toti ne permitem, ca membri ai Bisericii Ortodoxe, adica dreptmaritoare, si o si facem. Biserica Ortodoxa, ai carei adevarati reprezentanti, in toate veacurile si peste veacuri, sunt Sfintii Parinti – pastratorii tuturor adevarurilor de credinta pe care le-au marturisit pana la mucenicie!- isi permite! Ea, Biserica, atentioneaza asa cum si trebuie, dealtfel, pe oricine pentru abaterile dogmatice care-l indeparteaza de la dreapta credinta si il despart de Dumnezeu. Este o datorie sfanta dar si un semn al dragostei crestinesti adevarate, care nu poate rabda cu indiferenta caderea fratelui de la invatatura cea mantuitoare si despartirea lui de Dumnezeu. Cu totii ne-am dori pacea si dragostea, dar nu oricum. Cu Adevarul nu ne jucam! Exista o Pace care vine de la Hristos dar exista si una falsa care vine de la diavol. El ti-o promite, dar cu pretul sufletului. Apoi, “tu vei vedea”…
    Dupa tonul cu care incercati sa puneti pe toata lumea la punct, se intelege ca sunteti adanc patruns de duhul superbiei, acelasi mi se pare cu cel care a generat schisma si care a dominat toate discutiile dintre ortodocsi si catolici in toate incercarile din istorie de a reface unitatea. Intr-adevar, un catolic, in acest sens.
    Apoi, in alta ordine de idei, nu este cazul sa ne invatati, mai ales pe ardeleni, nici cine le-a facut romanilor din Ardeal nedreptati si nici ce inseamna dragostea, noi care am trait toate dramele impilarilor dar si durerea tuturor tradarilor si invrajbirilor posibile, avand, uneori, familii “mixte” d.p.d.v. etnic sau, din pacate, chiar duhovnicesc. Prigoniti, unii, in propriile familii, iar altii asistand cu durere si neputinta la ratacirea de la credinta a unor rude apropiate si ruperea unor persoane dragi, de Biserica lui Hristos dreptmaritoare. Nu cred ca cineva ne poate acuza ca nu am dorit pacea, sau ca n-am avut dragoste, dar daca nu intelegem ca nu putem abdica de la Adevarul Hristos, nu-L putem trada pentru nici o “pace” lumeasca, sub pretextul unei iubiri, care oricat de nobila ar parea, fara Hristos ramane doar lumeasca, atunci ne vom pierde sufletele si rezultatul va fi ca vom merge cu totii, tinandu-ne frateste de mana, cu “pace”, in iad.
    Cu tot respectul, n-ar strica, daca sunteti un adevarat cautator al adevarului si un iubitor de neam, sa studiati putina istorie a neamului si a crestinismului, sa aprofundati credinta, pentru a intelege mai bine cum stau lucrurile si pentru a nu ramane la suprafata lor. Dar cu adevarata deschidere si mai putina partizana infierbantare. Caci asa cum se poate vedea din istoria Transilvaniei, de cele mai multe ori tradarea credintei, adica tradarea lui Hristos a insemnat si tradarea neamului si invers. de fapt este tradarea propriei noastre fiinte. Deci primejdia e mare!
    Pe de alta parte, politica expansionista si de dominatie a Bisericii Catolice este veche, nu de ieri de azi, si bine cunoscuta si nu a ocolit nici tara noastra. Iar dorinta de putere, asa cum stim, e fara scrupule. Dar si duhul lui Iuda a bantuit istoria si nici in neamul nostru Hristos nu a fost scutit de tradari si vanzari. Nu intamplator, primii tradatori de credinta, neam si limba au fost nobilii, pentru a nu-si pierde pozitia sociala si averile. Primul rege al Ungariei a fost nobilul Voicu/Vajk – român din Panonia/Ungaria care a renuntat la religia ortodoxa si s-a botezat catolic in anul 955, din ratiuni politico-financiare. A fost uns rege sub numele de Stefan I. Devenit “ungur” in urma tradarii credintei si limbii stramosesti, regele Stefan I nu ezita sa-l atace si sa-l ia ostatic pe propriul unchi (sau bunic, dupa alte surse) sau Iuliu/Gyula, voievodul Transilvaniei, pe motiv ca acesta “nu inceta sa-i atace pe unguri”. Acesta era ortodox, botezat la Bizant si opunea rezistenta catolicismului, nepermitand propagarea acestuia peste Tisa (granita de la acea vreme). In plus, Iuliu oferea protectie celor persecutati politic sau religios in Ungaria. Practica maghiarizarii numelor se vede inca din acea vreme, Voievodul Transilvaniei fiind numit in cronicile vremii Gyula, desi era roman.
    N-are rost sa mai vorbim acum in amanunt si despre gheara catolicismului in Transilvania – Uniatia – care a aparut printr-o alta tradare a credintei de catre o parte a clerului ortodox din Transilvania, tot pentru avantaje sociale, pe care, nici nu le-au mai primit.
    Discutiile sunt lungi si nu e locul aici.
    Cautati ADEVARUL si el va va face liber!

  12. @Miron Stelian Daniel
    Multumesc frumos,mi-a mers la suflet!

  13. @admin
    Am fost confuz in idei…
    1.Fostului papa i se atribuie caderea comunismului ca virtute pentru o eventuala canonizare,trecandu-se cu vederea ca “sanctitatea sa” a fost mai mult politician decat…
    2.Sunt persoane viclene,dar sunt si personaje care cred sincer in ecumenism,aflandu-se in ispita,caci il socotesc pe Dumnezeu numai multmilostiv si mai putin drept-judecator.

  14. @Miron Stelian Daniel:
    felicitari pentru argumentatie! 🙂

    @admin:
    cu ecumenismul m-am lamurit pe deplin multumesc frumos ca si tuturor celor care au binevoit sa explice pe ici, pe colo. Insa Filioque chiar nu inteleg la ce se refera. Iertare pentru ignoranta, mai am dintisori de lapte intr-ale dreptei socotinte!

  15. Multumesc pentru materiale.
    Intr-adevar, mare si miraculoasa putere trebuie sa aiba cuvantul articulat, din moment ce are valente atat de ziditoare sau, din contra, distructive – cu doua-trei cuvinte, ceea ce am inteles eu din ceea ce mi-ati oferit spre studiu, catolicismul desfiinteaza, neaga insasi esenta vie a Sfintei Treimi si trage in prapastie atatea suflete inocente. Sa ma corectati va rog, daca am priceput gresit!

    Un sfarsit de saptamana luminos si frumos tuturor! 🙂

  16. Daca vom continua sa gandim despre catolicism, ortodoxism etc. in termeni de erezii, si nu in termeni de confesiuni religioase, daca nu vom intelege ca este vorba despre aceeasi religie, cu variatiile specifice, si nu vom putea vedea padurea din cauza copacilor, nu ne vom putea bucura de un Blaise Pascal sau un Sfantul Augustin sau de scrieirile Papei, indiferent cine e acesta, daca nu suntem catolici, nu ne vom putea bucura de un Sfantul Grigore de Nyssa sau de un patriarh, daca nu suntem ortodocsi. Daca nu putem sa aratam toleranta fata de apartenentii la aceeasi religie cu noi, ce sa le facem celor de alta religie? Trebuie sa ne purtam crestineste cu toti semenii nostri…

  17. @Florii:

    A fi crestin inseamna a avea bunavointa fata de toti, dragoste fata de toti, inclusiv fata de vrajmasi. Aceasta deschidere, largire a inimii care merge dincolo de limitele unei simple moralitati a cuviintei (rara si ea astazi), intotdeauna a izvorat insa din Adevar. Dragostea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar, zice Apostolul Pavel tocmai in imnul dragostei, cum este numit fragmentul respectiv din Corinteni. Iar Apostolul Ioan, cel care spunea atat de des ca Dumnezeu este dragoste, este si cel care a avertizat, alaturi de toti ceilalti apostoli, asupra necesitatii deosebirii duhurilor si a pazirii de invatatorii mincinosi. Asadar, inca de la inceputurile crestinismului, a existat necesitatea pazirii de erezii, care inseamna invataturi gresite. Doar modernitatea, cu conceptul ei fariseic si mincinos de toleranta, a reusit sa induca ideea stranie pentru o lume normala, ca nu poate exista invatatura gresita si ca adevarul e peste tot (deci, nicaieri, prin urmare nu mai avem adevar). Asadar, cei care se tem de ideea de erezie se tem pentru ca sunt influentati de o mentalitate indreptata chiar impotriva crestinismului. Crestinismul, daca este, este doar in masura in care e Adevarat. Singur, asa cum a spus insusi Hristos: Eu sunt Adevarul, Calea si Viata. Si este evident ca acest Adevar nu poate fi multiplu nici prin raportare la Hristos, asa cum au aratat Apostolii care s-au delimitat neincetat de primele erezii ale crestinismului, apoi Sfintii parinti, care au continuat aceasta slujire de pazire a Adevarului de la primele Sinoade pana in veacurile mai apropiate de noi.
    Daca vrem cu adevarat sa fim crestini, atunci, asadar, pazim si adevarul si dragostea…
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/27/nu-poate-sa-fie-adevar-fara-dragoste-si-nu-poate-sa-fie-dragoste-fara-adevar-poate-sa-nu-te-copleseasca-dragostea-lui-hristos-cuvant-al-pr-mihai-aldea/

    In ceea ce priveste problema catolicismului, invataturile sale novatoare sunt gresite, ceea ce duce la o deformare a raportului dintre om si Dumnezeu. Materiale pe aceasta tema gasiti, printre altele, la aceste trimiteri:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/19/duminica-biruintei-sfantului-grigorie-palama-un-extras-dintr-o-carte-recenta-despre-energiile-divine-necreate-si-prapastia-dintre-ortodoxie-si-crestinismul-apusean/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/20/sfantul-maxim-marturisitorul-si-raportarea-la-tezele-catolicismului-revelatiile-unei-carti-ale-teologului-francez-jean-claude-larchet/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/01/20/ips-ierotheos-vlachos-aristocratul-marcu-evghenicul-fata-cu-erezia-filioque/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/23/parintele-rafail-noica-filioque-este-culmea-ratacirilor-intr-un-singur-cuvant/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/10/06/parintele-sofronie-de-la-essex-in-catolicism-principiul-impersonal-striveste-persoana/

    Aici se gaseste si un site dedicat diferentelor intre ortodoxie si catolicism:
    http://www.ortodoxie-catolicism.ro/

  18. @admin Sunt de acord, Mantuitorul este Adevarul. Importanta este intalnirea cu El, trairea comuniunii, aceasta este religia vie, iar a practica `imitatio christi` este calea, asta inseamna a fi un bun crestin. Orice om care ne ofera sansa prin cuvintele sau gesturile sale de a ne apropria de Fiul lui Dumnezeu cel viu, printr-o dragoste de divinitate autentica, merita pretuire. In scrierile sfintilor, si in orice fel de scriere, judecam cartea dupa experienta pe care ne-o provoaca. De aceea, cred ca este important sa citim ce a scris Papa Ioan Paul, de exemplu, chiar daca nu suntem catolici, sau sa citim ce a scris Patriarhul Teoctist, declarat si el sfant.

    Desigur ca fiecare confesiune religioasa si orice religie isi va apara credinta, important este si sa foloseasca mijloace adecvate si sa dea dovada mereu de respect fata de interlocutorii sai, caci altfel nu aveam de-a face cu dialog, iar, unde e conversatie fara dialog, nu avem crestini care sa converseze.

    In legatura cu imposibilitatea existentei unui adevar multiplu, Paul Ricoeur spune ca nu avem dreptul de a transforma cerinta de unitate a adevraului, care e una a mintii noastre, intr-un totalitarism de orice origine -o filosofie, doctrina politica, religie etc.- caci asta inseamna a transforma adevarul in minciuna. Pentru crestinism, adevarul este eschatologic, va veni odata cu Mantuitorul, dar nu ne numim crestini daca acceptam orice forma de totalitarism pana atunci.

  19. @Florii:

    In legatura cu imposibilitatea existentei unui adevar multiplu, Paul Ricoeur spune ca nu avem dreptul de a transforma cerinta de unitate a adevraului, care e una a mintii noastre, intr-un totalitarism de orice origine -o filosofie, doctrina politica, religie etc.- caci asta inseamna a transforma adevarul in minciuna. Pentru crestinism, adevarul este eschatologic, va veni odata cu Mantuitorul, dar nu ne numim crestini daca acceptam orice forma de totalitarism pana atunci.

    Paul Ricoeur e un bun hermeneut. In lipsa adevarului, cu A mare, hermeneutica devine insa o aflare in treaba, o perpetua si intoarsa catre sine subiectivitate, fara sir, fara centralitate, fara semnificatie, afara de cele conjuncturale. Prin urmare, daca il aduceti drept argument, insasi pozitia sa filosofica il anuleaza, pentru ca intr-o ordine a gandirii fundamentata pe premisele de la care pleaca postmodernii – inclusiv Ricoeur – niciun argument nu are precedenta fata de celalalt, iar invocarea autorilor – si a argumentului autoritatii – devine caduca. Nula de drept si de fapt.

    De altfel, potsmodernii nu sunt cu nimic originali fata de Nietzche, cel care a afirmat ca nu exista adevar in sine, nu exista lucru in sine, nu exista bine in sine etc. Ci doar diferite perspective sau, cum spunea el, “perspectiva e totul”. Acest gen de a privi lucrurile este nihlism si flagelul nihilismului este ceea ce explica, de fapt, existenta totalitarismelor de orice fel. Curios lucru! Oare cele mai tragice experiente ale modernitatii, razboaie mondiale, lagare, ucideri in masa, ingrozitoare torturi, au venit vreuna din ele, macar de departe, din afirmarea adevarului de credinta ortodox? Nicidecum, ci din pretentia omului de a isi croi o lume dupa chipul si asemanarea sa, dupa “adevarul” sau.

    O astfel de experienta totalitara a facut si catolicismul, prin Inchizitie. Inchizitia nu e fenomen intamplator, el decurge tocmai din modul in care Papii si urmatorii sai au schimbat invataturile de credinta, aducandu-le semnificatii care au putut intemeia asa ceva. De altfel, devierea autoritarista a Papei si transformarea Adevarului Intrupat intr-un“adevar” juridic si impus cu forta a dus tocmai la contra-reactia protestanta si, apoi, iluminista. Nihilismul se afla in prelungirea necesara a acestui sir de devieri de la un Adevar care, Unic fiind si Dragoste fiind, cheama la El, si nu aduna cu arcanul si cu sabia. Acest Adevar, credinta apostolica, s-a pastrat intacta in rasarit, in ortodoxie. Culmea este ca, dupa ce s-a rupt de adevarul ortodoxiei, care niciodata nu a generat fenomene totalitare, pentru nici nu are cum, fiind Adevarul Insusi, acelasi Adevar Evanghelic si Apostolic, Apusul reproseaza tot crestinismului, dupa ce l-a tradat, toate relele.

    Adevarul este deja relevat intreg, si Il avem in Euharistie, “Unul Sfant, Unul Domn, Iisus Hristos”. “Iata, imparatia Mea inlauntru vostru este”. In ortodoxie, eshatologia inseamna si implinirea desavarsita a unui Adevar care acum, intreg fiind, este trait insa “ascuns in Hristos”. Eshatonul este veacul nesfarsit cand Hristos va fi totul in toate. Asadar, sa nu confundam: avem deja TOTUL, in ceea ce Il priveste pe Hristos, in ceea ce priveste Adevarul. Avem Biserica, ce este Trupul tainic al lui Hristos (si Acesta nu poate avea decat un singur trup) si care reprezinta Imparatia Lui. Eshatonul inseamna ca aceasta Imparatie, launtrica si existenta doar in Biserica in acest veac trecator, va fi atunci singura imparatie.

  20. @admin Nu l-am folosit pe Paul Ricoeur ca un argument al autoritatii in comentariul precedent, nu am comis un sofism, ci pur si simplu am precizat sursele pe care le-am citat, i-am precizat numele autorului a carui idee am adus-o ca argument.Paul Ricoeur nu este postmodern, nu are nimic in comun cu atitudinea deconstructivista. De asemenea, Hans Georg Gadamer reabiliteaza autoritatea si traditia, lupta impotriva prejudecatii contra autoritatii, atunci cand afirma frumusetea dialogului.

    Exista un pericol al totalitarsmului care paste biserica in continuare, in ciuda istoriei zbuciumate, pe care ati semnalat-o mai sus, deoarece sunt in continuare crestini printre noi care nu se comporta crestineste, chiar daca aparent cunosc toate dogmele, deoarece sunt incapabili a a trai acea iubire fata de aproapele care implica toleranta si respect fata de modul sau de gandire si fata de liberul sau arbitru.

    O forma de intoleranta este si cea de a te inchide in fata dialogului. De exemplu, nu cred ca putem respinge toti autorii care nu sunt ortodocsi, de exemplu care sunt posmoderni, trebuie sa-i dam cezarului ce-i al cezarului. Daca exista ceva bun intr-un catolic, un ortodox, un filosof, un poet, un musulman, trebuie sa respectam asta, asta nu inseamna ca ne diminuam propria credinta, sau ca gasim vreo lipsa credintei noastre, ci ca ne respectam pe noi, suntem sinceri cu noi insine.

  21. @Florii:

    Pai nu l-am respins pe Paul Ricoeur pentru ca nu era ortodox, ci pentru insusi argumentul citat de la el, dupa cum se putea vedea lesne. Postmodernismul nu inseamna doar deconstructivism, ci o mentalitate ulterioara celei specifice sec. XIX, caracterizata de pozitivism, iluminism in varianta sa “hard”, darwinism, evolutionism. Aceste “mari povesti” au fost contestate tocmai pentru ca purtau in ele germenii unor tendinte totalitare, de religie laica. Asadar, intr-un fel, chiar e de inteles contra-reactia fata de iluminismul progresist a postmodernilor. Ei sunt buni la folosit ciocanul, ca sa ne amintim de alta expresie a lui Nietzche, insa omul nu poate trai doar din negare, din daramat. Chiar daca nu s-a ajuns mereu la varianta extrema a deconstructivismului, postmoderniul s-a impotmolit ori intr-un liberalism (adica iluminism) moderat, ori intr-un scepticism generalizat, relativism agnostic, apatic si deprimat.

    Viata noastra este calauzita de semnificatii – ca tot vorbiram de postmoderni. Cand aceste semnificatii decurg din Logos, din Cuvantul Intrupat, atunci nu exista primejdia totalitarismului, nici a inselarii, caci ne situam intr-o randuiala dumnezeaiasca si vedem lumea asa cum o vede Dumnezeu. Cand insa stricam aceste intelesuri sau semnificatii si fabricam altele dupa mintea noastra, intr-adevar suntem o primejdie pentru noi insine si pentru aproapele nostru. “Solutia” iluminista a fost de a nega Cuvantul si de a pune in locul sau ratiunea omeneasca. “Solutia” postmoderna a fost de a nega Ratiunea Umana cu r mare si de a o inlocui cu o ratiune mai slaba sau chiar cu nimic. Niciun crestin nu poate adera la vreuna din aceste “solutii” daca crede in Hristos si in ce a spus El: ca este Calea, Adevarul si Viata. Cale de mijloc nu exista in ceea ce priveste Adevarul. Nu Il putem ciunti pe Hristos si nu putem spune ca lumea poate subzista si poate fi inteleasa intru adevar si dupa intelesuri/semnificatii straine de Logos.

    Totalitarismul nu e un pericol pentru Biserica (ortodoxa), ci doar pentru devierile de la linia ei. De vreme ce Biserica e Trupul lui Hristos, comunitatea Sfintilor, si de vreme ce ea e calauzita de Duhul Sfant, ea e negreselnica. In schimb, de indata ce o schimbam cu invataturi omenesti, o punem sub calauzirea unui loctiitor al lui Dumnezeu care devine seful ei suprem (papa), inlocuind Duhul Sfant, atunci nu mai avem de-a face cu Biserica, ci cu o institutie omeneasca. De re-vazut dialogul din Marele Inchizitor din Dostoiveski.

    De altfel, ar ajuta sa cercetati si linkurile respective, tocmai ca sa dam dovada ca apreciem un dialog onest si nu suntem indiferenti la “norul de marturii” care ne arata unde e Biserica.

    PS: Si acesta ar ajuta

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/11/02/martirul-mircea-vulcanescu-despre-criza-bisericii-imparatia-lui-dumnezeu-si-imparatia-acestui-veac/

  22. Orice totalitarism are pretentia de a se crede deasupra orandurilor obisnuite, singura cale buna, de fapt Calea de deasupra tuturor cailor.

    Orice religie crede ca este asa o cale, iar eu nu argumentez nici ca biserica ortodoxa e Calea, nici ca nu e, ci doar ca si aceasta este pusa in pericol in cazul in care ar fi declarata de exemplu singura religie de stat, in care celelalte `erezii`, cum le-ar numi ar fi declarate ilegale si membrii sai persectuati, caci atunci nu s-ar deosebi cu nimic de Inchizitie. Gestul papei de a saruta Coranul ar trebui vazut ca un semn de respect fata de semenii din alta religie, nicidecum ca o imbratisare a acelei religii. E un semn ca in biserica catolica Inchizitia nu se mai vrea, aceasta poate fi o forma acceptata doar de extremisti intoleranti, nu de adevaratii crestini. Cred ca a fi crestin inseamna a-L imita pe Mantuitorul care predica liber, care nu a constrans pe nimeni, care a dat dovata de iubire neconditionata. A fi crestin inseamna a oferi un exemplu tuturor prin conduita noastra, nu credeti asta?

    Cu alte cuvinte, nu se poate face binele cu forta.

    In ceea ce priveste beatificarea papei, nu este necesar ca biserica ortodoxa sa il introduca pe papa in calendarul sau de sfinit, nici nu i se cere acest lucru, ci doar respectul pe care il pretind fata de sfintii declarati nerecunscuti de exemplu in catolicism. Cu atat mai mult este usor de respectat cu cat este totusi vorba de credinte mai apropiate, desi acest respect este bine de acordat tuturor celor care il merita, indiferent de religie.

    Pentru catolici prin papa ne vorbeste Dumnezeu, dupa cum nici ortodocsii nu cred ca preotul ortodox slujeste ca simplu om. Desigur ca ortodocsii nu ar putea recunoste infaibilitatea papei, nici nu li se cere acest lucru, dar toata lumea ar putea recunoaste meritele sale ca slujitor al lui Dumnezeu.

  23. @Florii:

    Daca Biserica Ortodoxa s-ar transforma in ceva care se manifesta totalitar, atunci sa fie clar – nu ar mai fi Biserica Ortodoxa pentru ca asa ceva pur si simplu nu poate izvori din ea. Acest lucru nu este posibil, pentru ca scrie in Evanghelie ca Biserica se va izbi pana si de portile iadului dar nu va fi biruita. Noi schimbam, in acest dialog, multe argumente si fiecare argument poate respinge un altul, insa argumentele sunt mute in fata realitatii. Iar realitatea – inclusiv istorica – ne arata ca totalitarismul si orice forma de persecutie a altora, fie ei si eretici invederati, sunt forme straine de duhul si canoanele Bisericii. Fermitatea, marturisirea de credinta transanta facuta deseori cu pretul vietii de atatia sfinti este insotita, mereu, si de o dragoste ce imbratiseaza toate. Inclusiv anatemizarea este atat o dovada de fermitate si de necesitate a pastrarii unui adevar de credinta castigat pentru noi cu ”pret de sange” (Ep. Sf. A. Petru) cat si o dovada de dragoste: atat fata de cel anatemizat, ca ultim mijloc de incercare de a i-l constientiza asupra caii gresite pe care merge, cat si a celorlalte madulare ale Bisericii, pentru a nu cadea in aceeasi greseala.

    Sarutarea Coranului este doar un gest de imagine. Respectul fata de ceilalti care au alta credinta se poate manifesta fara astfel de gesturi care, in plus, smintesc proprii credinciosi (a se vedea reactiile catolicilor conservatori). Iata ce limpede spune parintele Dionisie de la Colciu:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/05/23/parintele-dionisie-ne-avertizeaza-asupra-vremurilor-noastre-si-asupra-pericolelor-ecumenismului/

    Să avem dragoste de aproapele, să nu avem dragoste vicleană, adică să facem alegere că acela e viclean, că celălalt este aşa… Eu trebuie să îi iubesc pe toţi ca pe mine însumi, că aşa îmi porunceşte Biserica. Aceasta este Adevărul şi Ortodoxia. Adică să îi iubim pe toţi – şi pe turc, şi pe arab, şi cei de alte neamuri sau religii. Dar Dumnezeu nu porunceşte să-mi schimb şi credinţa după a lor, sau după obiceiurile şi patimile lor.

    A saruta Coranul inseamna a transmite altora ca e bine cum cred ei, ca e adevarata credinta lor. Acest lucru nu e al dragostei crestinesti, daca avem ca dreptar Noul Testament. Sa ne aducem aminte de ce spune Sf. Ap. Pavel: dragostea nu se bucura de nedreptate, se bucura de adevar. E o nedreptate sa intaresti oamenii in credintele lor gresite. Asta nu inseamna sa ii porcaiesti sau sa ii tratezi cu dispret, evident, cred ca citatul de mai sus e mai mult decat elocvent in acest sens.
    Si aici, iata spus acelasi lucru cu si mai multa claritate:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/09/24/sfantul-siluan-si-marturisirea-intru-iubire-a-credintei-in-fata-eterodocsilor/

    Acum, revenind la Coran – spuneam ca gestul de a il saruta e simpla imagine. In plus, e perfect contradictoriu, daca ne aducem ca Papa Benedict a citat in extenso din parerea unui imparat bizantin care arata ca islamul genereaza violenta. Si stim ca, precum spui, pentru voi, catolicii, ”prin papa vorbeste Dumnezeu”. Deja vezi bine ca va aflati in plina contradictie, caci la Dumnezeu nu poate fi aceasta contradictie: a saruta Coranul si a-l considera un rau pentru omenire pentru ca genereaza violenta. Asta e specific catolicilor, tocmai pentru ca au pus pe seama unui om, fie el si papa, infailibilitatea pe care o poate avea numai si numai Biserica in intregul ei.

    Biserica, in schimb, niciodata nu va avea astfel de contradictii, pentru ca ea intotdeauna se ghideaza dupa Duhul Sfant, dupa cum se poate vedea din ce am citat din Sf. Siluan si Parintele Dionisie. Mai precizez, in treacat, ca amandoi (P. Dionisie si Sf. Siluan) au fost fara scoli inalte (cateva clase, cam cum erau pescarii ”recrutati” de Domnul) si ca nu a fost niciunul dintre ei nimic mai mult decat calugari simpli, daramite stareti sau episcopi. In fine, respect fata de credinta altora au dat din plin dovada romanii, care au trait mereu cu eterodocsii in mijlocul lor si nu au dat vreodata dovada de agresivitate fata de ei, fie ei musulmani sau catolici. Sau husiti pe care Sf. Stefan cel Mare i-a gazduit in Moldova atunci cand contra-reforma catolica ii urmarea pentru a ii casapi. Cu tot respectul fata de catolici si fata de Ioan Paul al II-lea, respect cuvenit oricarei fapturi umane, gestul de a saruta Coranul, in comparatie cu tot ce am descris mai mult (fapte de omenie ale unor crestini care niciodata nu au primit laude pentru purtarea lor si le-ar fi considerat, oricum, deplasate, caci se purtau asa dintr-un firesc al credintei lor, nu din motive de imagine), aduce aminte mai degraba de cei carora le placea sa isi spuna rugaciunile in vazul lumii ca sa fie laudati.

    In ceea ce priveste ”meritele” oamenilor, noi ortodocsii avem si aici o invatatura diferita. 🙂 Nu meritele il fac pe om mare in fata lui Dumnezeu, ci smerenia lui Hristos. A zis cerut vreodata Hristos sa ii fie recunoscute meritele? Sau a zis ”Invatati-va de la Mine ca sunt smerit si bland cu inima”. Iar Mucenicul Valeriu Gafencu spunea ”mare cu adevarat este cel care se vede pe sine mic in fata lui Dumnezeu”.

  24. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Greu pentru Alba: P.S. Irineu Bistriteanul, ales arhiepiscop/ Papa Benedict il invita pe Patriarhul Daniel la evenimentul mega-ecumenist de la Assisi din 27 octombrie 2011
  25. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Concluzia summit-ului religios mondial de la Bruxelles: AVEM NEVOIE DE O CONDUCERE MONDIALA MAI PUTERNICA
  26. Pingback: Mitropolitul Serafim de Pireu: ADEVARATII SFINTI NU RASTIGNESC, CI SUNT RASTIGNITI, NU URASC, NU PRIVESC CU SUSPICIUNE, CI SE ROAGA PENTRU PRIGONITORII LOR/ Mitropolitul Ilarion: Noi, in rasarit, nu avem nimic asemanator cu papismul/ Conflict intre Irland
  27. Pingback: CONFERINTA INTER-RELIGIOASA (SINCRETISTA) LA SOFIA, ORGANIZATA DE UN MASON DECLARAT, DE GRAD 33(!), CU PARTICIPAREA IPS TEODOSIE/ Biserica Sarba il mai loveste o data cu calomnii pe Artemie/ Scade numarul de calugari din Muntele Athos?/ TINERII EUROPENI S
  28. Pingback: Angela Merkel asteapta vizita Papei in Germania, DOAR PENTRU A PROMOVA SI MAI VARTOS... ECUMENISMUL
  29. Pingback: IPS Serafim de Pireu: CUVANT MUSTRATOR CATRE PARTICIPANTII ORTODOCSI (printre care si Patriarhul Daniel) de la intrunirea "PENTRU PACE" SANT EGIDIO (Munchen, 11-13 septembrie 2011)
  30. Pingback: SFANTA CHINOTITA A SFANTULUI MUNTE ATHOS IMPOTRIVA ACORDULUI DE LA BALAMAND SI A EREZIEI "BISERICILOR SURORI"
  31. Pingback: ACORDUL DE LA BALAMAND (1993): o critica a pr. Ioannis S. Romanidis
  32. Pingback: "FENOMENUL MEDJUGORJE" promovat la emisiunea In premiera de la Antena 3! (VIDEO)
  33. Pingback: 2012: DECLARAT ANUL CREDINTEI LA CATOLICI. Ce "praznuieste" PAPA, ce a insemnat CONCILIUL II VATICAN?
  34. Pingback: "Relicve" ale Papei Ioan Paul al II-lea, "FERICITUL" SINCRETISMULUI ANTIHRISTIC, plimbate prin Bucuresti
  35. Pingback: ASSISI 2011, PE 27 OCTOMBRIE: detalii despre program si participanti. VA PARTICIPA PATRIARHUL DANIEL?
  36. Pingback: ASSISI 2011 A INCEPUT: ZIUA INTAI a evenimentului ultra-sincretist (FOTO). Participa si patriarhul ecumenic Bartolomeu, IPS Iosif Pop si PS Siluan Span
  37. Pingback: ASSISI 2011: rugaciuni comune, "reflectii" gaunoase si imbratisari cu toti paganii si ereticii (FOTO SI VIDEO)
  38. Pingback: NOUA ORDINE RELIGIOASA A LUMII, PANRELIGIA (Ecumenismul inter-religios total) SI TACTICILE FOLOSITE
  39. Pingback: CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (II) “Eu sunt impotriva Europei! Ma rog din tot sufletul sa nu intrati niciodata in UE!” (VIDEO) -

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare