Virgiliu Gheorghe despre expozitia HUMAN BODY, Muzeul Antipa: BATJOCORIRE A OMULUI CE ADUCE AMINTE DE EXPERIMENTELE CONCENTRATIONARE/ Comertul macabru cu cadavre ale PRIZONIERILOR CHINEZI EXECUTATI
Catalin Mares: “Trăim extensiile apoteotice ale demascării şi reeducării”
- Catalin Mares: Exponate şi specimene
„Căci comune sunt legile firii pentru toţi oamenii, de a ascunde în pămînt pe cel care a murit şi mormîntului a-l preda şi în sînurile maicii tuturor, ale pămîntului, a-l înveşmînta. Şi aceste legi nu le-a schimbat vreodată nici grecul, nici barbarul, nici scitul, nici vreunul mai sălbatic dintre aceia, şi astfel sunt sfinte şi de toţi respectate” Sfîntul Ioan Gură de Aur
S-au scris multe despre expoziţia „Human Body” de la Muzeul Antipa. Susţinătorii ei fervenţi afirmă că este un act ştiinţific, de cunoaştere, educativ şi totodată artistic. Mă rezum doar la această scurtă introducere, trecînd direct la cuprins.
Părerea mea e că singurul aspect ştiinţific (sau, mai degrabă tehnologic) al expoziţiei este dat de procedura plastinaţiei. În rest, a expune nişte cadavre în diverse poziţii, aşa cum am văzut în fotografiile din presă, este o profanare, o bătaie de joc. Este o diferenţă ca de la cer la pămînt între demersul ştiinţific, anatomic, medical şi un cadavru descărnat care joacă tenis. În sălile de disecţie de la medicină nu cred că cineva ia două cadavre şi le aşază în poziţii sexuale sau jucănd cărţi, pretinzînd că în acest fel ridică nivelul de cunoaştere pe noi culmi şi, totodată, realizează şi o operă de artă. Doar o minte bolnavă ar fi în stare de aşa ceva. La fel cum cei mai mulţi care vizitează expoziţia, din curiozitate şi “deschidere”, dau dovadă de o adaptare la tiparele bolnave ale mentalităţii luciferice contemporane: răsturnarea valorilor, demitizarea şi desacralizarea vieţii, redefinirea esteticului, desensibilizarea faţă de suferinţă şi moarte, percepţia exclusiv biologică a fiinţei umane etc. La care se adaugă şi fascinaţia morbidului, poate cea mai comună trăsătură a vizitatorilor, chiar dacă nu pe deplin conştientizată şi mai deloc recunoscută, dar speculată financiar din plin de păpuşarii necrofili, întreprinzătorii urmaşi ai lui Mengele care, pesemne, jubilează din infern.
Trăim extensiile apoteotice ale demascării şi reeducării sub toate aspectele lor, începute cîndva de ideologii şi aplicanţii terorismului (cultural) marxist, care acum îşi arată roadele prin omul nou pe care l-au făurit. De la comunişti încoace, demascarea, atît personală cît şi de ordin general, cu toate tentaculele ei, este cuvintul de ordine. Lumea nu mai trebuie să fie cea pe care o ştiam noi, în care am fost educaţi şi în care ne-am format cu naivitate infantilă, cea a misterului revelat de Dumnezeu, cu înţelepciune, treptat, pe măsura maturităţii noastre, ci una a dezvăluirilor abrupte, a demistificării scormonitoare. În cultura morţii cadavrele devin opere de artă. Frumosul este relativ, iar dacă e relativ poate fi pus la îndoială, îl putem dezbate pînă la desfiinţare. Suntem ceea ce suntem, biologie pură, produse fizico-chimice. Exponate şi specimene, după cum s-au exprimat organizatorii. Pînă şi iubirea ajunge să fie demitizată, descompusă în bucăţi, disecată, eviscerată, interpretată, redusă tot la fenomene perfect studiabile în laboratoarele ştiinţei. Ajungem să cautăm cu aviditate oroarea, ca un înlocuitor al sublimului. Ce dacă Dumnezeu ne-a creat cu o epidermă opacă, plăcută la atingere, spre a ne desfăta simţurile (şi) cu frumuseţea trupului uman? Mai departe preluăm „noi”, deştepţii lumii, să vă arătăm cum stau treburile. Nu ne mai mulţumim cu nuditatea, care a devenit un fapt banal, cotidian, acum dăm de-o parte si epiderma spre a ne arăta în adevărata lumină a goliciunii noastre biologice, din care a fost alungată orice urmă de spiritualitate, căci spiritul, nu-i aşa, e un concept abstract sau, în cel mai bun caz, o rezultantă a unor procese neuronale. Ce atîta poezie, flori şi parfumuri? Nu suntem decît miesme, bacterii de putrefacţie, umori, descompunere. Nu credeţi?! Veniţi să vedeţi expoziţia, acolo veţi avea revelaţia descătuşantă şi veţi experimenta pe viu metanoia adevărului. Mai ales copiii trebuie educaţi în amănunt, de la fibră la tendon, că lumea nu este decît un construct uman perfect dezasamblabil, acum, că Dumnezeu a murit. Ştiinţa este noul dumnezeu al omenirii. Sau banul. Sau amîndoi. A, mai e şi sexul. Şi iată că o punem de-o nouă “sfînta” treime în numele căreia ucidem şi expunem totul, chiar şi inocenţa copiilor care, nu-i aşa, sub 7 ani au acces liber la spectacolul ştiinţific al morţii.
- Epoch Times:
”Expoziţia The Human Body aminteşte de un demers ideologic pentru care omul nu are absolut nici o valoare, în care libertatea şi viaţa acestuia este tranşată discreţionar de conducători. Din expoziţie, ca şi din toată filmografia pornografică, nu rezultă că omul ar avea conştiinţă şi sentimente, valori precum dragostea şi puterea de a se jertfi”, susţine cunoscutul bioetician Virgiliu Gheorghe într-un interviu acordat Epoch Times.
Expoziţia de cadavre umane a stârnit ample controverse în mai multe ţări, organizatorii fiind acuzaţi de lipsă de etică. Motivul este că trupurile umane expuse şi conservate prin tehnica plastinaţiei ar fi aparţinut, unor prizonieri chinezi executaţi şi torturaţi. Cum vi se pare această idee de a prezenta în numele ştiinţei şi cunoaşterii medicale cadavre, pe care să le vadă şi copii la muzeul Antipa?
În mod cert, este una dintre cele mai grave atentate la demnitatea umană, aceasta la scara întregii istorii a umanităţii. Aşa-zisa expoziţie pune sub semnul întrebării întregul eşafodaj axiologic al societăţii moderne. Aceasta pentru că prin batjocorirea simbolică a omului, toate drepturile şi libertăţile acestuia sunt suspendate, sunt anulate. Expoziţia, ca demers ideologic ne aminteşte de marile sisteme concentraţionare ale secolului al XX-lea, de nazism şi comunism, ideologii pentru care omul nu are absolut nici o valoare, în care libertatea şi viaţa acestuia este tranşată discreţionar de conducători, exterminarea unor întregi popoare nefiind decât o problemă care nu reclamă altceva decât soluţii practice şi nicidecum acte de conştiinţă.
În textul reclamei expoziţiei se spune că evenimentul urmăreşte un caracter „educativ şi ştiinţific de a schimba modul în care vizitatorii percep corpul uman, oferind românilor, în premieră, o şansa unică de a-şi privi organismul prin ochii unui chirurg şi de a experimenta o incursiune vizuală în interiorul său”. Ca bioetician, ce valoare de cunoaştere credeţi că poate avea expunerea acestor corpuri şi ce probleme de bioetică ridică ea?
În primul rând, prezenţa acestor trupuri umane împăiate în muzeul Antipa pune semnul egalităţii între om şi animal. Pe urmă, tratamentul aplicat acestor oameni este mult mai degradant decât cel aplicat animalelor. Nu o să vedeţi animale împăiate în poziţii de împerechere sau cu burta tăiată în care se poate observa puiul. În mod evident expoziţia nu are un caracter ştiinţific, ci mai curând unul asemănător celui pornografic. Nu este apelată raţiunea, ci senzaţiile, sentimentele, sau mai precis se urmăreşte trezirea unui amestec de excitaţie şi groază. Iar prin aceasta, expoziţia se înrudeşte cu materialele pornografice şi cu filmele de horor. Putem chiar să vedem această expoziţie ca o consecinţă normală a campaniei de batjocorire simbolică a fiinţei umane care se desfăşoară prin acest tip de materiale. Din expoziţie, ca şi din toată filmografia pornografică, nu rezultă că omul ar avea conştiinţă şi sentimente, valori precum dragostea şi puterea de a se jertfi. Totul se rezumă la divertisment, de parcă acesta ar circumscrie definitoriu existenţa omului în lume.
Vă aşteptaţi ca intelectualii români să ia atitudine faţă de această problemă?
Din păcate, vocile oamenilor de carte şi de ştiinţă din România nu sunt prezente în cea mai mare parte a mass-media. Mai cu seamă în acest caz, în condiţiile în care acestea ar condamna senzaţionalul şi divertismentul pe care expoziţia le promovează în spiritul celei mai mari părţi a mesajului mediatic. O investigaţie culturală şi bioetică ar putea pune sub întrebare însuşi conţinutul acestor media. Aşa că este dificil pentru un intelectual să se facă auzit în societatea mediatică în care trăim, cu excepţia cazului în care este obedient curentului general în care acestea se înscriu.
Cum vi se pare răspunsul dat de directorul Muzeului Antipa scrisorii deschise a ProVita Media de protest la adresa expoziţiei?
Îmi amintesc de o discuţie purtată în urmă cu câţiva ani la una dintre închisorile din România în cadrul unui studiu de bioetică pe care îl realizam la acea vreme. Întrebând pe un proxenet despre atitudinea sa privind fetele pe care le exploata, acesta mi-a zis că e o meserie ca oricare alta şi nu vede de ce nu s-ar putea câştiga cinstit bani în acest mod. Ba chiar mi-a şi justificat binele pe care îl face cetăţenilor, mai ales tinerilor, prin faptul că aşa au şi ei posibilitatea de a cunoaşte mai bine femeia şi a se iniţia în practicile sexuale înainte de a fi în situaţia de a le practica şi în viaţa de familie.
În fine, în încheiere l-am întrebat doar atât: dar pe soţia sau pe fata dumneavoastră le-aţi trimite ca să practice meseria aceasta? Răspunsul a venit foarte ferm şi oarecum revoltat: Nu! De ce? – l-am întrebat, din nou. Pentru că pe ele le iubesc, a venit răspunsul.
În contextul acestui dialog, i-aş întreba şi eu pe directorul Muzeului Antipa sau pe Aurora Stănescu, şef al Departamentului Programe Educaţionale al Muzeului Antipa, dacă ar fi de acord ca trupurile soţiei sau ale soţului lor, ale copiilor sau ale părinţilor lor să fie plastinate şi expuse pentru binele ştiinţei mondiale în poziţii sexuale sau în alte posturi de divertisment. Dacă îşi manifestă în scris acordul, sinceritatea afirmaţiilor nu li se va putea pune la îndoială. Dar nici în cazul acesta nu cred că societatea ar putea avea dreptul să dea curs fantasmelor unuia sau altuia pentru că avem datoria să apărăm demnitatea omului, libertăţile şi drepturile sale pentru a nu ne întoarce la regimurile de exterminare a omului de către om, care au dominat dureros şi cumplit istoria secolului care abia s-a încheiat nu demult.
Aţi auzit probabil despre controversa din jurul expoziţiilor internaţionale care afişează corpuri umane plastinate – o controversă privind provenienţa cadavrelor. Ei bine, o sursă din interior a relatat pentru televiziunea New Tang Dynasty că Bo Xilai şi Gu Kailai au fost implicaţi în facilitarea vânzării de corpuri umane nerevendicate – oameni care nu şi-au dat consimţământul pentru asta.
Vorbim despre Bo Xilai, secretarul Partidului Comunist Chinez demis şi despre soţia acestuia, Gu Kailai, care a fost recent judecată pentru uciderea unui cetăţean britanic.
Deci ne-am propus să verificăm această informaţie. Vă vom spune ce ştim, ce este neconfirmat, dar este cel mai probabil adevărat, logic vorbind, şi ce încă mai necesită investigaţii suplimentare.
Tehnica de plastifiere a corpurilor umane a fost dezvoltată de medicul german Günther von Hagens. El a vizitat oraşul Dalian din provincia Liaoning din China în 1993, după contactarea lui Sui Hongjin (隋鸿锦), un profesor asistent la Universitatea de Medicină din Dalian. Cei doi s-au împrietenit. Şi în decembrie 1996, von Hagens a acceptat un post de profesor invitat la Universitatea de Medicină din Dalian.
Câţiva ani mai târziu, von Hagens a înfiinţat o companie de plastifiere numită Plastifierea Hagens Dalian şi l-a angajat pe Sui ca manager general. Există informaţii contradictorii privind momentul exact când von Hagens a fondat compania. Site-ul Body Worlds al lui von Hagens susţine că firma a fost înfiinţată în 2001, dar documentele de înregistrare ale companiei arată că guvernul oraşului Dalian a aprobat compania în august 1999, în timp ce Bo Xilai încă era primar al Dalian.
Conform unui raport postat pe Ştirile online ale Universităţii de Medicină din Dalian, din septembrie 1999, primarul din Dalian i-a acordat lui von Hagens titlul de “Cetăţean de Onoare al oraşului Dalian”. Probabil pentru că von Hagens a investit milioane de dolari acolo pentru a-şi deschide compania.
Aceasta înseamnă, de asemenea că Bo Xilai îl ştia pe von Hagens, şi, probabil, la un nivel prea personal. După ce Bo a fost numit primar în 1993, el a încercat din greu să atragă investiţii străine.
Von Hagens a avut succes. Fabrica sa de prelucrare a corpurilor din Dalian a devenit cea mai mare dintre toate pe care le deţine. Potrivit unui interviu din 2003, von Hagens a declarat pentru revista chineză de stat Oriental Outlook că fabrica sa din Dalian i-a adus până la 80% din profiturile sale în acel moment. Aceste profituri au venit din expunerea la nivel mondial a corpurilor plastifiate, numită Body Worlds.
Dar von Hagens a avut în cele din urmă dispute cu Sui Hongjin, directorul său general. New York Times a raportat că în timp ce lucra pentru von Hagens, Sui şi-a înfiinţat în secret propria fabrică de plastifiere, iar von Hagens l-a concediat după ce a aflat.
În iunie 2002, Sui şi-a înregistrat oficial fabrica de plastifiere – concurând direct cu von Hagens. El a numit-o Plastifierea Universităţii de Medicină din Dalian. Universitatea de Medicină din Dalian a deţinut iniţial 70% din companie, dar câţiva ani mai târziu universitatea s-a distanţat de aceasta şi şi-a vândut cota sa. În 2004 sau 2005, Sui şi-a deschis o companie şi în străinătate (în Insulele Virgine Britanice), ca proprietate privată, sub numele de Dalian Hoffen Bio Technique.
Deci acum existau companii concurente în Dalian dedicate prelucrării cadavrelor umane pentru plastifiere şi export. Compania lui von Hagens a folosit multe dintre cadavre pentru expoziţia sa Body Worlds. Iar Premier Exhibitions din Atlanta a plătit 25 de milioane de dolari pentru a cumpăra corpuri de la una sau ambele societăţi ale lui Sui Hongjin. Premier deţine acum galeria Bodies: The Exhibition la New York, printre alte locuri. Atât von Hagens, cât şi Sui au vândut exemplare şi pentru alte scopuri.
Deci de unde iau cadavrele? Şi unde se încadrează în peisaj Bo Xilai şi Gu Kailai?
Ei bine, von Hagens susţine că organismele din toate expoziţiile sale au fost donate voluntar. Iar multe dintre ele par a fi caucaziene şi nu chineze. În 2008, el a declarat pentru 20/20 de la ABC că a incinerat o parte dintre cadavrele primite din China odată ce a aflat că ele proveneau de la prizonieri executaţi. Dar totuşi când reporterul Oriental Outlook Yu Jintao i-a vizitat fabrica în 2003, ea şi-a exprimat suspiciunea când societatea nu a lăsat-o să fotografieze chipul niciunuia dintre cadavre.
Acum, sursa corpurilor oferite de Sui Hongjin este şi mai obscură. El a declarat pentru presa chineze în 2004 că toate organismele sale proveneau de la şcolile medicale şi că oamenii au murit din cauze naturale şi au fost abandonaţi sau nerevendicaţi. Asta deja înseamnă că nu a existat un consimţământ voluntar. Este neclar ce prevede legislaţia chineză despre donarea cadavrelor nerevendicate şcolilor medicale – dar în practică ele pot obţine de multe ori cadavre nerevendicate de la poliţia locală. Dar situaţia devine şi mai obscură…
Acelaşi segment 20/20 al ABC a intervievat în anul 2008 un tehnician pe nume Sun Deqiang, care a spus că este un colecţionar de corpuri. Sun a identificat poliţişti şi profesori medicali chinezi despre care a spus că au fost implicaţi într-o afacere cu cadavre pe piaţa neagră. Sun a afirmat că a livrat personal cadavre de la prizonieri executaţi către compania lui Sui Hongjin. Sun şi-a retras ulterior declaraţia, spunând că von Hagens i-a spus să mintă.
Credeţi că Sui Hongjin a oferit Premier Exhibitions corpurile unor prizonieri executaţi? Încă nu avem dovezile necesare.
Dar ştim că, din motive culturale, cetăţenii chinezi sunt extrem de reticenţi în a-şi dona corpul după moarte. De exemplu, în conformitate cu un articol din 2011 dinBeijingul de azi, un program-pilot de donare de organe din China a eşuat lamentabil, deoarece au existat doar 37 de donatori voluntari de organe… la nivel naţional. Asta înseamnă 37 de donatori voluntari în toată ţara. Chinezilor nu le place să-şi doneze organele.
Dar noi ştim că Sui a primit cumva organismele – prin departamentul de poliţie.
Controversa a fost suficient de mare pentru a determina Procurorul General din New York să solicite Premier Exhibitions să posteze această declaraţie la expoziţiile sale şi pe site-ul său:
“Biroul chinez de poliţie poate primi trupuri din închisorile chineze. Premier nu poate verifica în mod independent dacă resturile umane pe care le vizualizaţi nu sunt cele ale unor persoane ce au fost încarcerate în închisorile chineze”.
Şi cine controla penitenciarele, poliţia şi instanţele de judecată? În Dalian, a fost Bo Xilai.
Bo Xilai a fost primar al oraşului Dalian din 1993 până în 2001, şi apoi guvernator al provinciei Liaoning, unde se află Dalian, până în 2004. Ştim din campania lui Bo “Loviţi Negrul”, ce a avut loc câţiva ani mai târziu, că el era foarte priceput în manipularea poliţiei şi sistemului judiciar pentru a-şi atinge propriile obiective.
Este posibil ca Bo să fi utilizat sistemul judecătoresc şi departamentele de poliţie din Dalian pentru a oferi cadavre lui von Hagens şi/sau Sui?
Dacă este aşa, el ar fi putut profita de pe urma unei hotărâri din 1998 a Curţii Supreme a Poporului, care la articolul 348 prevede că: “După execuţie, Tribunalul Poporului responsabil trebuie să… anunţe familia condamnatului să ridice corpul într-o anumită perioadă de timp; iar în cazul celor care pot fi incineraţi, familia trebuie anunţată să ridice cenuşă”.
Potrivit fostului avocat chinez Peng Yongfeng, există o ambiguitate legislativă care facilitează întrebuinţarea greşită a organismelor şi ascunderea dovezilor. [Peng Yongfeng, avocat pentru drepturile omului]: “Practic acest lucru înseamnă că Tribunalul nu trebuie să anunţe familia şi pot incinera corpurile imediat. În realitate, acest lucru este convenabil pentru ceea ce au făcut până acum, şi anume să elimine organele din corpuri înainte de a fi incinerate.”
Credeţi că Bo Xilai a ştiut despre această lege? Soţia lui Gu Kailai cu siguranţă a ştiut. Ea a fost unul dintre cei mai mari avocaţi din China. Şi-a folosit ea cunoştinţele pentru a-şi ajuta soţul să trimită organismele prizonierilor către companii private? Nu e puţin probabil. Este posibil ca Gu să fi fost implicată în mod mai direct.
Când Bo Xilai era primar al oraşului Dalian, Gu avea propria firmă de avocatură numită Law Office of Horus L. Kai, precum şi o companie care oferea consultanţă întreprinderilor străine, numită Horas Consultancy & Investment. Conform unui articol din LA Times, un ziar din Hong Kong numit Frontline scria în 1999 că Gu Kailai s-a folosit de organizaţia non-profit pe care o conducea, numită China Culture Research Foundation, pentru a canaliza bani către ea şi Bo Xilai.
Jiang Weiping, un jurnalist care locuia în Dalian când Bo şi Gu se aflau acolo, a susţinut că Gu a abuzat de poziţia ei ca soţie a primarului pentru a reprezenta în instanţa companiile străine şi a profita de pe urma lor. Jiang a spus: “Orice proiecte vroiai să întreprinzi trebuiau mai întâi să treacă prin firma de consultanţă a lui Gu Kailai… Era o modalitate de a plăti tribut familiei Bo”.
Poate că Jiang ştia prea multe. În 2001, un tribunal din Dalian l-a condamnat la cinci ani de închisoare pentru aşa-zisă subversiune.
Dacă ceea ce Jiang a spus este adevărat, atunci atât Günther von Hagens cât şi Sui Hongjin au fost nevoiţi să coopereze cu Bo Xilai şi Gu Kailai pentru a-şi înfiinţa societăţile şi a obţine organismele – a le obţine în moduri care ar fi putut fi ilegale. Iar Gu Kailai a avut şi ea, probabil, de câştigat din afacerea asta.
Deci după toate aceste informaţii, iată un rezumat cu ceea ce ştim:
- Fostul angajat al lui von Hagens, Sun Deqiang, a oferit dovezi emisiunii 20/20 că Biroul chinez al Poliţie din Dalian a fost implicat în comerţul cu cadavre pe piaţa neagră.
- Von Hagens a recunoscut în cadrul emisiunii 20/20 că unele dintre organisme proveneau de la prizonierii executaţi; el a spus că a respins aceste organisme.
- Dar Sui Hongjin le-a acceptat şi a utilizat organismele oferite de Biroul chinez de Poliţie – pentru că acest lucru este recunoscut pe site-ul web al Bodies: The Exhibition.
- Bo Xilai a supravegheat poliţia din Dalian până în 2001.
- Toate proiectele majore din Dalian, cum ar fi fabricile de plastifiere, trebuiau aprobate de Bo Xilai în acea perioadă.
- Aceste proiecte majore ar fi trecut aproape sigur prin firma de consultanţă a lui Gu Kailai.
- Bo Xilai i-a dat lui von Hagens un premiu în septembrie 1999, la o lună după ce acesta şi-a înfiinţat compania în Dalian.
Acestea sunt dovezile pe care le avem şi sugerează cu tărie că Gu Kailai şi Bo Xilai au ştiut despre fabricile de plastifiere ale lui von Hagens şi ale lui Sui din Dalian.
În prezent nu deţinem documente pentru a dovedi implicarea directă a lui Gu Kailai şi Bo Xilai. Şi nu avem dovezi fizice că prizonierii executaţi sunt utilizaţi în cadrul expoziţiilor de corpuri plastifiate – nu avem decât mărturiile martorilor oculari şi lipsa unei alte surse probabile de cadavre.
Dar sursa noastră ne spune că Gu Kailai şi Bo Xilai au fost implicaţi în facilitarea vânzării acestor organisme şi, pe baza probelor pe care le avem, nu avem niciun motiv să ne îndoim de acest lucru în acest moment. Totul se bazează pe logică. Aceasta este o anchetă în curs de desfăşurare. Sperăm că ne veţi urmări în continuare pe măsură ce săpăm mai adânc.
Legaturi:
Sunt absolut de acord cu afirmatiile bioeticianului Virgiliu Gheorghe. As dori insa sa subliniez ca dezbaterea privitoare la originea cadavrelor expuse mi se pare contraproductiva. In opinia mea, nu atat provenienta conteaza, ci faptul ca s-a ajuns ca trupuri omenesti sa fie expuse in numele “stiintei” – cu toate ca pentru orice om care are PC, laptop sau acces la un computer acest argument este fals. Traim in epoca 3 si 4D, asa incat, cei care doresc sincer sa exploreze tainele corpului uman nu au nevoie de expozitii grotesti, in dispretul total al fiintei umane. Personal, consider ca pana si impaierea animalelor sau arborarea “trofeelor vanatoresti” este un act barbar. Cu atat mai mult este stupefianta curiozitatea dezumanizanta si morbida a vizitatorilor. Am vazut familii tinere cu copii sub varsta scolara grabindu-se sa intre pe portile muzeului pentru a se “delecta” cu aceste imagini care cultiva cu bunastiinta lipsa de respect, empatie, umanitate. Iar interventiile scrise ale aparatorilor zelosi (inconstienti, in opinia mea) ai acestei hidose expozitii ma fac sa imi pun mari semne de intrebare cu privire la viitorul unei omeniri educate in spiritul dezumanizarii. O societate care nu numai ca accepta, ci chiar imbratiseaza, cu o curiozitate avida de hidosenie, asemenea “expozitii” nu va mai avea, in curand, nici o tresarire in fata brutalitatii si josniciei de orice fel. Gandul acesta ma face sa ma cutremur. Dumnezeu sa ne aiba in paza!
Am scris şi eu o postare despre asta acum cîteva zile. Dacă o consideraţi utilă, o puteţi publica la comentarii sau unde doriţi, dacă e o aiureală, nu e nici o supărare. 🙂
http://catalinmblog.blogspot.ro/2013/04/exponate-si-specimene.html
Ma uitam intr-o zi la TV romana si aratau, iesind de la “expozitia groazei”, o mama cu un copilas de vreo 4-5 ani in brate si copilasul spunea ca i-a fost frica, iar mama foarte zambitoare avea numai cuvinte de apreciere…Doamne, cum sa-ti duci copilul de 4 anisori sa vada asa ceva ? Oare pana unde va merge spalarea creierelor…?
@vasi
Daca nu scriai tu despre asta as fi scris eu.
In primul rand trebuie aratat ca ideea in sine este de condamnat si nu subiectele in sine, fie ca e vorba despre oameni sau chiar animale cum bine ai subliniat.
Bine ca nu a existat tehnica asta in urma cu 50-60 de ani ca am fi avut trupurile sfintilor inchisorilor plastifiate la Antipa, Doamne sa nu fie asta niciodata!!!
Da fratilor intr-o astfel de lume traim de oameni dezumanizati care isi duc copiii sa vada astfel d lucruri si intr-un fel ma bucur ca ati scris aici si voi despre asta petru ca ma temmeam in sinea mea ca poate sunt cam “sensibiloasa”.
Chestiunea asta ar trebui sa ne trezeasca si sa devenim mai traitori intru Hristos, sa ne ostenim sa ne rugam fierbinte, sa plangem pentru pacatele noastre si ale intregii omeniri si sa marturisim curajos firescul, normalul, omenescul caci inainte de toate trebuie sa redevenim oameni si apoi crestini fii ai Tatalui Ceresc.
@Catalin M:
Multumim pentru semnalare, f bun textul, l-am updatat in cadrul postarii.
De fiecare data cand privesc cate o fotografie din sinistra expozitie, gandul ma duce la batjocura. Batjocura demonilor fata de cugetarea la moarte, la judecata, spre care ne indeamna Parintii ortodoxiei ca mijloc de dezlipire a sufletului omenesc de valorile materiale ale lumii acesteia. Moarte are insa aici un sens denaturat, o valoare inversata.
Este ceva grotesc si uraciune aceasta expozitie.La tehnooualogia care este acum este inutila, au pangarit trupurile acelor morti.Pedepsiti de doua ori, odata in inchisoare si a doua oara batjocoriti.
Cale deschisa necrofiliei si necrofililor, sub pretext stiintific, spre acceptare ca “varianta a normalului”. Politica pasilor mici. Au reusit LGBT. De ce nu si necrofilii? Se pare ca o iau inaintea pedofililor! Vor urma zoofilii s.a.m.d. Si din nou “oamenii de cultura”, open-mind, vor sari in apararea unor astfel de manifestari ale grotescului si patologicului si vor arunca cu invective in masa majoritara a celor cu adevarat normali, daca acestia vor indrazni sa se arate socati si sa ia atitudine!