Regretatul Parinte Symeon de la Essex: NEW-AGE = MISCAREA LUI ANTIHRIST

6-11-2009 Sublinieri

“Poţi spune: „Eu sunt creştin” şi în ace­laşi timp să adopţi o mentalitate proprie New-Age-ului. Şi astfel devii exterior, formal creştin, dar prin felul nostru de a gândi, de a acţiona, poate chiar prin felul nostru de a ne ruga, aparţinem unui univers total di­ferit de universul creştin…”.

p. Symeon - coperta Celalalt Noica

– Spuneţi-ne cîteva cuvinte despre curentul New-Age, care, din nefericire, se face simţit şi în România.

– Nu trăiesc în Africa, dar cred că în Africa, atunci când vezi că un elefant vine spre tine, îl vezi bine şi aproape ştii ce trebuie să faci. Când vezi că un nor de lăcuste vine spre locurile tale, nu ştii câte sunt, dar ele pătrund peste tot. Spre deosebire de acestea însă, New-Age este o stare de spirit, care pătrunde peste tot, într-o manieră insesizabilă.

(…) Toate aceste mişcări interesate de spiritualităţile orientale, de magie, de toate aceste lucruri, amestecate cu o răceală a credinţei creştine sunt legate un pic de astrologie. Se crede că omenirea va intra în­tr-o nouă eră, în care elementele pozitive din toate re­ligiile lumii vor forma o nouă religie, în care capacită­ţile spirituale ale omului vor fi dezvoltate enorm. Difi­cultatea constă în faptul că există un mare amestec de elemente bune şi rele. De exemplu, printre elemente­le pozitive se numără şi acela de a recunoaşte că raţionalismul trebuie, depăşit, că trebuie să se redesco­pere sensul simbolic. Alte elemente care completează ceea ce am spus mai înainte sunt o redescoperire a sa­crului şi dorinţa de a duce o viaţă mai aproape de na­tură. Toate aceste elemente eu le numesc pozitive şi ele încurajează pe oamenii care intră în curentul New-Age. Din nefericire însă, intrând în acest curent, oame­nii devin sclavii multor spiritualităţi false. Şi aici Orto­doxia ar avea de jucat un mare rol, pentru că ea este mai bine plasată decât Catolicismul şi Protestantismul, pentru a face o deosebire a duhurilor.new_age

Am zis că aceşti oameni devin victimele New-Age-ului, dar adeseori ei nu sunt victime în totalitate. Căutările lor spirituale sunt adesea conduse de orgoliu. Şi aceasta este total diferită de calea creştină pe care mergem cu pocăinţă adevărată şi smerenie. Deci, în concluzie, mă tem că New-Age-ul este o mişcare a lui Antihrist.

– Ce ne mai puteţi spune despre Noua Eră?

– Este aproape imposibil de a defini Noua Eră. Este mai degrabă o stare de spirit, spre care converge practic duhul lui Antihrist. Este ideea că, de fapt, creştinismul ar fi depăşit şi că ar trebui un fel de sinteză a principalelor elemente din toate religiile lumii. În această perspectivă, creştinismul este una din religiile lumii. Deci, Noua Eră nu respinge direct pe Hristos, dar îl deformează complet.

Eu cred că la rădăcinile acestei mişcări, o mişcare cu frontiere insesizabile, se află ceea ce în Istoria Bi­sericii se numeşte gnosticism. Gnoza nu este un curent materialist, ci spiritualist. După perioada de decă­dere materialistă, omul se întoarce către spiritual, fără să-şi dea seama că există multe duhuri, care nu sunt Duhul Sfânt.

Preistoria acestei mişcări se leagă de căutarea în religiile orientale. Foarte mulţi creştini botezaţi astăzi, în Occident, au părăsit creştinismul şi au îmbrăţişat budismul sau diferite forme de yoga. Toate aceste manifestări nu sunt posibile decât acolo unde a slăbit trăirea creştină. Oamenii cred că pentru a-şi trăi ade­vărata viaţă, trebuie să caute soluţii în afara creştinis­mului. In ciuda industrializării excesive, a modernis­mului, oamenii caută o viaţă simplă, o hrană naturală, respectă natura. Toate acestea sunt adevărate.

– Ce implicaţii poate avea fenomenul New-Age asu­pra viitorului?

– Ca denominaţiune, New-Age este un fenomen re­lativ recent, dar el are rădăcini mai îndepărtate. El are legătură cu influenţele religiilor orientale, care sunt re­zultatul unei slăbiri a credinţei creştine. Acolo unde Biserica este vie, cred că New-Age nu va avea nici o influenţă.

New-Age este un fel de căutare spirituală pentru cei care şi-au pierdut rădăcinile creştine în Biserică. Şi aici cred că trebuie să facem distincţie pentru că există elemente pozitive şi elemente negative, şi în acest, să zicem, vid spiritual în care trăim, există o căutare de a depăşi raţionalismul sau o formă de viaţă prea materialistă. De asemenea, există o redescoperi­re a sensului sacrului. Toate aceste elemente sunt po­zitive în ele însele. Dar când se îndreaptă spre aceste forme de New-Age, atunci ne îndepărtăm complet de Biserică.

Este o căutare spirituală, în care omul vrea să de­vină Dumnezeu prin el însuşi. Deci, în realitate, aceasta este o formă de gnosticism care poate merge până la a lua forme de păgânism, ca de exemplu cultul naturii, astrologia, magia şi toate formele de spiri­tualitate orientală şi credinţe, care sunt foarte îndepăr­tate de tradiţia spirituală a ţărilor ortodoxe.

4501.dCalea duhovnicească creştină pune în centrul ei persoana divino-umană a lui Hristos, fără nici un fel de relativism şi fără nici o asimilare a unor alţi maeştri ai umanităţii. In calitatea Sa de Dumnezeu făcut Om, Hristos este absolut unic, în timp ce mişcarea New-Age caută să creeze un fel de suprareligie, cu elemente împrumutate din diferite religii, într-un fel de sin­cretism complet. Şi aceasta, pentru noi, creştinii, este o provocare foarte periculoasă, întrucât New-Age este o stare de spirit care se infiltrează pretutindeni, fără să-ţi dai seama. Poţi spune: „Eu sunt creştin” şi în ace­laşi timp să adopţi o mentalitate proprie New-Age-ului. Şi astfel devii exterior, formal creştin, dar prin felul nostru de a gândi, de a acţiona, poate chiar prin felul nostru de a ne ruga, aparţinem unui univers total di­ferit de universul creştin.

Adesea, în Occident, trăim într-o stare de individu­alism extrem. Şi atunci trăim ca într-un fel de su­per-market şi fiecare îşi fabrică mica sa religie personală. Iei puţin de aici, puţin de dincolo şi îţi faci „salata ta orientală”. Aceasta corespunde unei menta­lităţi moderne care este, în esenţa ei, refuzul tradiţiei. Şi fiecare, refuzând orice regulă, orice tradiţie, se simte capabil — crede el — să se dirijeze pe sine.

In măsura în care creştinismul a slăbit destul de mult în societatea noastră modernă, vedem că locul său este progresiv ocupat de o multitudine de curente religioase care promit omului o dezvoltare spirituală fără precedent. Acest fapt a început prin prezenţa re­ligiilor orientale necreştine în Occident, observându-se o adevărată atracţie faţă de budism, zen, yoga şi alte forme şi tehnici spirituale de acest fel. Se dezvoltă, de asemenea, astrologia, o oarecare venerare a timpului, chiar magia, credinţa în reîncarnare şi multe alte credinţe de acest fel. age-of-aquariusToate acestea erau mai mult sau mai puţin prezente înainte. Nou este că, adunate la un loc, au în comun o atitudine globală ce semnifică, pe scurt, că omenirea a intrat într-o perioadă nouă, epoca Vărsătorului, care urmează celei a Peştelui. În această epocă, omul va cunoaşte o dezvoltare unică, originală. In fond aceasta este o formă a progresului modern, aplicată lumii spirituale. Se vorbea despre progres social, tehnic, intelectual, dar aici ai de a face cu un fel de mutaţie spirituală a omului. Şi astfel, învaţă aceştia, va lua naştere o nouă „religie” care va folosi cele mai bune elemente din toate religiile lumii. Şi această nouă „religie” va înlocui pe celelalte. Nu-L abandonăm pe Hristos, dar îl înţelegem într-o manie­ră cu totul diferită de cea pe care o prezintă Biserica.

…Mulţi oameni sunt atraşi de „mutaţia” omului către o spiritualitate la care se ajunge fără eforturi prea mari. Vă vorbeam mai înainte că am fost atras în Ortodoxie de ideea sfinţeniei. Dar, sfinţenia creştină trece prin pocăinţă şi cruce. Însă omul, astăzi, nu vrea nici să sufere, nici să se pocăiască. New-Age-ul vine şi spune: „Iată, vă veţi dezvolta spiritual fără a fi ne­voie să suferiţi sau să vă pocăiţi”. În puţine cuvinte, aceasta este ispita pe care a suferit-o Adam prin şarpe în rai. caderea in pacatAici avem de-a face cu problema fundamentu­lui naturii umane, fiindcă omul a fost creat de Dum­nezeu ca să devină asemenea Lui. Dar sunt două căi: aceea pe care Dumnezeu ne-a indicat-o şi arătat-o El însuşi făcându-Se om, El fiind Calea, Adevărul şi Viaţa. Dacă vrem să dobândim mântuirea şi să devenim asemenea Lui, trebuie să urmăm exemplul şi cuvântul lui Hristos. New-Age indică o altă cale: „Iată, veţi fi dumnezei fără să fie nevoie să treceţi prin cruce”.

Folosind un astfel de limbaj, aceştia găsesc în om un ecou favorabil pentru propovăduirea lor, pentru că, pe de o parte este adevărat că noi trebuie să de­venim asemenea lui Dumnezeu, dar omul decăzut în păcat nu mai are puterea şi nu mai simte nevoia să accepte suferinţa. În acest sens, cred, fiindcă mi-aţi cerut părerea despre New-Age, că acest fenomen reprezintă în epoca noastră cel mai mare pericol pentru viaţa noastră creştină.

(…)

În diferitele ramuri ale New-Age-ului, omul caută să-şi dezvolte capacităţile spirituale prin el însuşi.Teilhard de Chardin În sprijinul tuturor acestor idei există diferite teorii, spre exemplu cea a lui Teilhard de Chardin, care credea şi el în evoluţia rectilinie a umanităţii către o stare de dezvoltarbasic_graphice superioară, ceea ce numeşte el punctul omega.

New-Age îşi găseşte un punct de aplicare şi în mişcările ecologiste, dar şi aici ia o coloratură păgână, printr-un cult al naturii.

Trebuie să recunoaştem că Biserica creştină pretu­tindeni, dar mai ales în Occident, a neglijat rolul omu­lui ca preot al creaţiei. Deci, omul are de îndeplinit o datorie în numele naturii faţă de Dumnezeu. Fiind sacerdot universal al creaţiei, aceasta poate fi reunită cu Dumnezeu. În Liturghia ortodoxă acest lucru are loc prin jertfa pâinii şi a vinului, când preotul zice: „Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie-Ţi aducem de toate şi pentru toate”. Dumnezeu nu are nevoie să I se aducă jertfă, dar este necesar ca natura întreagă să fie reuni­tă în Dumnezeu şi oferită Lui. Numai în măsura în care creştinii vor conştientiza toate aceste dimensiuni, vor putea frâna această alunecare către un cult al naturii.

Pentru a conchide, trebuie să spunem că mişcarea New-Age este una din principalele provocări pentru creştinism, cu atât mai mult cu cât este greu de distins şi se infiltrează într-un fel de care nu ne putem da seama.

(…)

115366Se împlineşte anul acesta (1993 — n.ns.) un secol de când s-a ţinut la Chicago un congres mondial al re­ligiilor. Anumite opere ale religiilor orientale, cum ar fi Bhagavad-Gita, au influenţat gândirea noastră. Ideologia masoneriei poate că nu este străină de vizi­unea New-Age-ului, dar nu cred că se poate spune că ea se află la originea acestui fenomen multiform. Cum aceasta coincide cu o perioadă de mare apostazie faţă de creştinism, eu văd fenomenul în sine ca precedând mai degrabă venirea Antihristului, pregătind o peri­oadă de mari confuzii şi tulburări spirituale. Şi vedem aceasta în jurul nostru, acum din ce în ce mai mult. După părerea mea nu există decât un singur remediu, un singur antidot şi anume să ne legăm cu toată fiinţa noastră de persoana divino-umană a lui Iisus Hristos.

– Atunci cine se află totuşi în spatele New-Age-ului şi cine ajută desfăşurarea acestei mişcări ?

– New-Age-ul nu s-a născut din nimic. Cred că s-a născut din diferite căutări ale spiritualităţii orientale, însă, prin anumite elemente ale sale, îl are rudolf-steinerjungprezent şi pe psihologul Jung, pe Rudolf Steiner, cu antroposofia, teosofia… Toate aceste mişcări, un pic oculte, au pregătit terenul apariţiei New-Age-ului. Însă, după câte ştiu eu, nu cred să existe în spatele acestei noi „religii” o organizaţie, o putere internaţională care ar dirija-o. Însă cred că, aşa cum am mai spus, este Anti­hrist care îşi pregăteşte încetul cu încetul condiţiile ve­nirii sale pe pământ. Şi când Antihristul va veni, el îşi va fi pregătit deja condiţiile ca să fie acceptat de oameni.

Deci, pentru noi, creştinii, există în toate aceste curente o exigenţă a deosebirii duhurilor. Şi cred că la aceasta se referă şi una din cererile Rugăciunii dom­neşti „Tatăl nostru”: „Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău”.

(…)

– Aş vrea, dacă se poate, să ne spuneţi câteva cuvinte care să ne ajute să desluşim câte ceva din trăsăturile Occidentului, pentru că fiecare îl vede într-un anumit fel: unii îl văd ca o stare de bunăstare excepţională, alţii ca o civilizaţie care se situează cu câteva secole înaintea noastră, alţii îl văd însă într-o stare foarte de­cadentă. Cum îl vedeţi Dumneavoastră, de exemplu?

– A diagnostica Occidentul în câteva cuvinte este foarte dificil. Dar din cauza mediului tehnic în care trăim, eu cred că însăşi noţiunea de persoană, de fiin­ţă umană s-a devalorizat. Nu numai că nu mai credem în înviere şi în viaţa de veci, dar omul este văzut doar ca un simplu fenomen al naturii, deci ca o fiinţă supusă determinismului biologic, psihologic, ecologic etc. Deci, cred că Ortodoxia poartă această comoară a noţiunii de persoană. Folosind cuvântul persoană, mă tem să nu fie cumva înţeles de cineva în sensul utili­zat în psihologie, drept sau sociologie. In Ortodoxie se începe totdeauna cu Dumnezeu şi apoi se trece la om. Şi numai în Dumnezeu, în Dumnezeu-Treime pu­tem să descoperim acest principiu al persoanei, al ipostasului. Persoana este în acelaşi timp unică şi ega­lă cu totul. în Dumnezeu sunt trei Persoane, dar fie­care dintre Persoane nuTrapezaveche, Dum. 5.06.05 este o treime din Dumnezeu, ci Dumnezeu total.

Noi trăim actualmente experienţa aceasta a divi­zării, a separării, deci a individului, ultima consecinţă a atomizării fiinţei umane care este una. Or, Ortodo­xia are tocmai această concepţie despre om ca per­soană şi nu ca o parte a naturii. Eu cred că tocmai prin acest principiu al persoanei s-ar permite depăşirea antinomiei dintre unu şi multiplu şi prin aceasta Or­todoxia poate aduce ceva esenţial lumii atomizate în care trăim. Nu trebuie să fim hipnotizaţi de Occident.

Cuvântul Ortodoxiei trebuie să se adreseze lumii întregi. Mă gândesc la chinezi, indieni, la umanitate în întregimea ei. Şi trebuie să spunem că Hristos este Cel Care a revelat această noţiune de persoană, revelaţie care trebuie adusă umanităţii întregi.

Persoana este în comuniune cu Dumnezeu şi cu întreaga omenire. Această comuniune cu Dumnezeu şi cu omul este exprimată de Hristos în două porunci: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Când, cu ajutorul Duhului Sfânt, omul devine o persoană, el poartă în sine întreaga umanitate. Şi această poruncă de a iubi pe aproapele ca pe sine în­suşi, nu indică măsura pe care trebuie să o folosim în iubirea pentru aproapele, ci faptul că trebuie să-l iu­beşti ca pe viaţa ta proprie. Astfel, umanitatea este re­capitulată în sfânt (singura formă a persoanei adevăra­te) şi devine după chipul lui Dumnezeu-Treime: una în natură şi multiplă în persoană.

Această viziune despre om ca persoană este, cred eu, singura modalitate de a rezolva anumite proble­me, înţelegând aici şi pe cele politice. Căci suntem în­totdeauna între două extreme: sau subliniem comunul în detrimentul unicului, sau ne ocupăm de unic, de individ, neglijând comunul. Cu această antropologie creştină a persoanei putem însă uni unul şi multiplul, fără ca vreunul să fie suprimat în detrimentul celuilalt. Şi eu cred că aceasta este calea de a releva omului de astăzi cine este el cu adevărat, virtual. Suntem toţi per­soane în devenire, în germene. Şi este esenţial să ajun­gem la deplina realizare a acestei stări de persoană.

– Cum v-aţi convertit la Ortodoxie? Ce aţi simţit în acel moment?

Este o întreagă confesiune a vieţii mele. N-am ajuns direct la Ortodoxie. Am fost protestant, dar am fost şi un om al timpului meu. Datorp. Simeon - tanarez mult unui pro­fesor de istorie, pe care l-am avut când eram de 13-14 ani. în fond, datorită acestui om am descoperit alte forme de civilizaţie decât cea care mă înconjura atunci. Mă simţeam ca un prizonier al acestei lumi moderne, care înseamnă tocmai respingerea tradiţiei şi care are foarte mulţi idoli. Unul dintre aceşti idoli este ideea de progres (şi nu numai progres tehnic) cât şi aceea a unui progres cu „P” mare. De asemenea, ideea mo­dernă despre om ca individ liber şi numai terestru. Şi atunci mi-am spus că, pentru a asimila cu adevărat esenţa creştinismului, nu aş putea să o fac în cadrul Protestantismului.

În Protestantism îl descoperim pe Dumnezeu, dar care nu propovăduia, în final, decât o morală. Aceasta înseamnă un creştinism foarte diminuat. Atunci am plecat în căutarea unei eliberări de universul acesta care mă înconjura. Şi am urcat în timp.

Protestantismul este foarte legat de Mişcarea Re­naşterii şi de Umanism. Şi am înţeles că trebuie să merg mai departe, până în Evul Mediu. M-am interesat foarte mult de Evul Mediu occidental, dar am desco­perit că atunci viermele era deja în măr, că Evul Mediu purta deja în potentă Renaşterea şi tot ceea ce avea să urmeze. Schimbarea formelor de artă mi s-a părut foarte expresivă pentru a ilustra o ruptură în tradiţie, în special trecerea de la arta romană la arta gotică. Dar o transformare analogă se petrecea pretutindeni.id1124_pere_symeon_12

În momentul acela nu ştiam nimic despre Orto­doxie şi prima mea descoperire a Ortodoxiei a fost prin intermediul cărţii Mărturisirea unui pelerin rus. Aceasta m-a atras foarte mult şi apoi am descoperit progresiv lumea ortodoxă. Mai târziu mi-am dat seama că problema care separă Răsăritul de Apusul creştin este învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul, Filioque, cum se spune în Occi­dent. Aceasta a jucat un rol determinant pentru mine. Era vremea în care Vladimir Lossky a murit. În momentul în care a murit, s-a vorbit foarte mult despre contribuţia sa şi astfel, încetul cu încetul, am înţeles — cel puţin eu aşa le înţeleg — că această evoluţie istorică petrecută în Occident era legată tocmai de problema Filioque şi, cum încercam să mă eliberez de acest curent, care a ajuns în cele din urmă la modernism, era esenţial pentru mine să clarific această problemă. Şi atunci mi-am dat seama că eu însumi eram ortodox. Apoi pe măsură ce timpul trecea, m-am convins din ce în ce mai mult că punctul esenţial al diferenţei dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică era Filioque.

Au existat sinoade de unire la Lyon, în secolul al XIII-lea (1274 — n.ns.) şi apoi la Ferarra-Florenţa (1437-1439) şi punctul central al neînţelegerii a fost tocmai Filioque. Şi atunci am realizat pentru mine că trebuia să devin ortodox.

din grupÎn ce priveşte bucuriile pe care le-am avut, amin­tesc cuvintele unui teolog rus, Bulgakov, că Ortodo­xia nu convinge, ci seduce. Este foarte profund cuvântul acesta. El vrea să spună că Ortodoxia se adresează nu atât raţiunii, cât inimii omului, adică omului total şi trebuie să vă spun că am avut întotdeauna încredere totală în Biserica Ortodoxă. Cu toate acestea, nu sunt orb ca să nu văd anumite deformări, care sunt devieri de la tradiţia adevărată şi de aceea noi, ortodocşii, tre­buie să măturăm propria noastră casă. Dar cu dragoste”.

(extrase din raspunsurile date de parintele Symeon in mai multe conferinte sustinute in Romania in diverse locuri – ceea ce explica si repetitiile – in perioada mai-iunie 1993, impreuna cu parintele Rafail Noica, si cuprinse in volumul Celalalt Noica. Marturii ale monahului Rafail Noica insotite de cateva cuvinte de folos ale parintelui Symeon“, Editura Anastasia, 1994 si reeditata de Editura Partener in 2002)

p. Rafail si Symeon -1993

Legaturi:


Categorii

Ecumenism, Marturisirea Bisericii, NEW AGE, Parintele Simeon (Essex), Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

52 Commentarii la “Regretatul Parinte Symeon de la Essex: NEW-AGE = MISCAREA LUI ANTIHRIST

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. A spus Bulgakov “Ortodo­xia nu convinge ci seduce.” – foarte corect si atat de frumos spus!

    O data ce incepi sa faci cunostinta cu ea, te adancesti in ‘stiinta’ ei de viata-facatoare (viitoare) inzdravenindu-te si in cea d-aici – lumeasca, iti raspunde la toate intrebarile existentiale: de ce ai venit pe lume, cum trebuie sa traiesti aici, unde te duci dupa…, ce se intampla cu repausatii nostrii dragi (parinti, frati, rude, prieteni, cunostinte, amici), ce putem face si pentru ei si pentru noi, Tainele, cele 10 porunci, cele 9 porunci Bisericesti, scrierile Sf.Parinti, Evangheliile, Epistolele (Sf.Scriptura), Sf.Traditie, sinoadele ecumenice (cele 7) toate si tot insuflat de Darul Sf.Duh…este o sursa inepuizabila, mereu noua, mereu actuala, mereu hranitoare!

  2. Din pacate, ortodoxia noastra nu este cunoscuta de marea majoritate a ortodocsilor – in virtutea Botezului si-a mirungerii; cu tristete observ realitatea asta dureroasa in jurul meu: majoritatea stiu doar ‘Tatal nostru’, Crezul (f.putini), nu stiu cele 10 porunci, nu stiu rugaciunile incepatoare, Psalmul 50, nu cunosc/realizeaza cele 7 Taine, se invartoseaza la inima si urasc dogma, nu sunt de acord cu Sf.Spovedanie (‘cum sa ma duc sa-i spun toate cele?!) iar cand totusi o fac, sunt contrariati si revoltati ca sunt opriti de la Sf.Impartasanie un anumit nr.de ani, nu cred in Inviere si-n Viata de apoi, in Judecata finala, in aratarea Dumnezeului nostru la sfarsitul veacurilor pe norii cerului de la un capat la altul prin aratarea mai intai a semnului Sf.Cruci, nu cred in fecioria Maicii Domnului de dupa nastere…la multi auzi stereotipii de genu: “A venit cineva de dincolo sa spuna ca exista inviere si viata de apoi?”, “Aici e Iadul, aici e Raiul”, “unde se va duce toata lumea, acolo ma voi duce si eu”, “Eu cred in Dumnezeul meu, ma rog in legea mea, in sinea mea, ce nevoie am sa ma duc la Biserica?”…cred in ‘Evangheliile’ apocrife, spun ca preotii au scris de capul lor Evangheliile, ce cele valide sunt cele descoperite la Marea Moarta…

    Iar cel mai trist, din foamea lor fireasca de Dumnezeu, de descoperire a sensului vietii asteia aluneca usor si cred lesne in yoga, spiritism, superstitii, in reincarnare, in amestecatura asta new-agista (ca-ntr-o salata orientala – vorba Pr.Symeon); fata lumii arata cum arata fiindca crestinii s-au facut de tot rasul, ei insisi dand dovada ca nu le trebuie crestinism, ortodoxie ci, religia antihristului fiindca, in functie de aplecarile pacatoase, comoditate… prefera un ghiveci de ‘credinte’ din care se pot servi dupa bunul plac, in functie de starea psiho-somatica ori social-economica, la un moment dat!

    Le este de ajuns si-i multumeste pentru ca, ortodoxia inseamna taierea voii, umilinta la scaunul spovedaniei, parasirea placerilor lumesti chiar daca ‘toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos’ si incepe sa-i doara razboiul cu propriul trup, cu diavolul si cu lumea care se pun de-a curmezisul incercand sa doboare Crucea! A mai spus un Parinte ca, majoritatea vor doar pana la ‘Cina cea de Taina’, pe Golgota nu vor sa mearga!

    Si pentru ca diavolul e mester in minciuna, dezbinare, separare, insingurare…se foloseste de progresul tehnic aratandu-i omului ca nu mai are nevoie de Dumnezeu dar nici de ceilalti din moment ce el – omul – a reusit/reuseste prin inovatiile sale sa-si faca viata confortabila, cu multe inlesniri…te doare capul, ai luat hapul!, vrei sa nu ramai insarcinata, ai luat hapul si-ai lepadat copilul, vrei sa mananci, nu mai tragi la sapa, cumperi de la magazin, vrei sa ai lumea toata la tine acasa, deschizi televizorul, vrei sa te ‘indulcesti’ cu filme deocheate deschizi TV-ul la anumite ore, vrei sa scapi de larma si tovarasia copilului sa-ti faci treaba prin casa, il lasi fie in fata calculatorului fie a televizorului, te simti surmenat d.p.d.v. psihic te duci la psiholog/psihiatru, vrei relaxare, iti pui manele sa te-auda si vecinii, vrei sa arati ca esti stapan pe tine si nu-ti pasa de nimeni si nimic, iti faci numai propria voie: arunci pe jos, scuipi pe jos, vorbesti tare, iti impui pct.de vedere…si lista ar mai continua dar ma opresc!

  3. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Pr. Theodor Zisis: Este nevoie de priveghere, caci “se vor ridica barbati graind lucruri stricate”
  4. Desi de obicei sunt exagerat de optimista, de data aceasta, simt nevoia sa-mi exprim nemultumirea si ingrijorarea fata de acest sincretism religios deosebit de periculos pentru crestini. Chiar acum cateva zile, cineva a incercat foarte insistent sa ma convinga ca Domnul nostru Iisus Hristos nu este superior celorlalti intemeietori de religii si ca prin toate religiile(chiar si prin cele politeiste) se poate ajunge la “Divinitate”. Cred ca fenomenele descrise de catre Magda caracterizeaza lumea secularizata in care traim si, mai ales, in care avem datoria de a-L marturisi pe Unicul Dumnezeu adevarat, Care S-a facut Om “din iubire pentru oameni”(parintele patriarh Daniel). Totusi, in opinia mea, cel mai periculos fenomen, ce ia amploare astazi, este sincretismul religios. Astfel, potrivit promotorilor acestui curent de gandire(nu-i pot spune religie, caci nu este), Budha, Iisus, Moise, Muhammad si alti intemeietori de religii ar avea o importanta egala, ajutandu-ne pe noi, cei de astazi, sa ne perfectionam. Cred ca trebuie sa luptam(prin cuvant) din tot sufletul, cu toata ravna, impotriva acestor idei, caci toti intemeietorii de religii sunt oameni obisnuiti(poate cu o inteligenta deosebita), iar Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, unicul Mantuitor al omenirii. I-as intreba pe adversarii credintei noastre crestine: cine dintre filosofii, sau dintre intemeietorii marilor religii a enuntat porunca iubirii vrasmasilor? Cine dintre aceia s-a sacrificat pentru salvarea omenirii? Cine dintre intemeietorii de religii a inviat din morti, fiind vazut de catre atatia martori, care si-au dat viata pentru marturisirea a ceea ce au vazut? Ce mare ganditor a putut spune ca “Dumnezeu este iubire” si “Adevar”? Desigur, doar Iisus Hristos, pentru ca ceilalti, oricat de inteligenti au fost si oricat de mult au reflectat asupra sensului vietii umane, au fost oameni si au promovat idei omenesti, in timp ce Domnul Hristos este Dumnezeu-Omul si ideile Sale nu sunt omenesti, ci dumnezeiesti si desavarsite. Cred ca sincretismul caracteristic zilelor noastre este deosebit de periculos, deoarece nu-L neaga direct pe Hristos, ci treptat si intr-un mod dificil de observat pentru cineva neinitiat in cele duhovnicesti. De aceea, in opinia mea, unica solutie pentru a recastiga lumea pentru Hristos este marturisirea credintei, marturisirea cu tot curajul, mai ales pentru ca astazi nu mai suntem prigoniti pentru credinta noastra, beneficiem de libertate religioasa. Sa-L marturisim, asadar, pe Domnul, asa cum ne invata parintele Steinhardt, cu gura, cu fapta si cu intreaga noastra viata. Sa marturisim impreuna cu Dostoievski ca, daca cineva ne-ar demonstra cu argumente irezistibile ca Hristos nu este adevarul, noi am ramane cu Hristos, parasind asa-zisul adevar.
    As mai propune un subiect de discutie, care are legatura cu subiectul, pe care-l discutam si este actual. Propun sa discutam despre raportarea crestinului la stiinta. Cata incredere ar trebui sa avem in stiinta? In zilele noastre, cine afirma ca nu crede in Dumnezeu este lasat cu indiferenta in ratacirea lui, sub pretextul ca i se respecta libertatea religioasa, dar daca cineva ar indrazni sa conteste o teorie stiintifica, acela ar fi considerat labil psihic. Stiu, stiinta este studierea lumii create de Dumnezeu, iar “adevarata stiinta duce la credinta”. De aceea, multi dintre Sfintii Parinti(Sfantul Grigorie Teologul, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur etc.) au studiat stiintelor vremii lor. Totusi, consider ca majoritatea semenilor nostri se raporteaza la stiinta ca la ultima realitate, considerand-o, parca, un adevar revelat, iar dogmele Bisericii noastre(adevaratele adevaruri revelate) sunt considerate facultative. Desigur, dogmele sunt facultative, in sensul ca Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu vointa libera(liber arbitru), acordandu-i posibilitatea de a-L tagadui. Parintele Nicolae Steinhardt, pe care il consider un sfant al secolului trecut, considera ca faptul ca Dumnezeu ne-a dat libertatea de a-I tagadui existenta este o dovada a iubirii Sale jertfelnice, caci El nu ne-a impus sa-L acceptam prin miracole senzationale, ci ne-a lasat sa alegem intre bine si rau, intre credinta si necredinta. Totusi, dogmele nu constituie convingeri subiective ale unor persoane anacronice, ci sunt adevarate din punct de vedere obiectiv, caci Cel Care le-a revelat omenirii este Adevarul Insusi. De aceea, v-as intreba: cum sa ne raportam la stiinta si cum sa-i ajutam si pe ceilalti sa faca o ierarhie corecta a valorilor?
    P s. La multi ani tuturor celor, care poarta numele Sfantului Ierarh Nicolae, in special domnului Nicolae Mirean, care posteaza pe site-ul acesta poezii crestine deosebit de educative.

    “Credinta este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tacere. Ea exercita o presiune de o delicatete fara margini si niciodata irezistibila.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
    Doamne-ajuta!

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » “NOUA SPIRITUALITATE” SI “DUMNEZEUL” NEW-AGE
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » CRESTINII IN FATA “NOII ERE” (“NEW AGE”)
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Monahul Arsenie Vliangoftis: CATRE O RELIGIE UNIVERSALA?
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica Parintelui Aldea la Duminica dupa Botezul Domnului DESPRE LUMINA ADUSA DE HRISTOS FATA CU MINCIUNA SINCRETISMULUI, GLOBALIZARII SI RELATIVISMULUI RELIGIOS
  9. Pingback: Razboi întru Cuvânt » EXISTA EXTRATERESTRI? Raspuns pentru “bombele” psihologice ale NASA din partea Cuv. Serafim Rose si a invataturii ortodoxe. OCULTISMUL DIN SPATELE LITERATURII S.F., NATURA DEMONICA SI ANTIHRISTICA A EXPERIENTELOR
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Marturisirea hotarata, totala, dar si plina de discernamant a VLADICAI SERAFIM DE PIREU, sustinut de multi arhierei: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”, “MARELE ARHITECT AL MASONERIEI ESTE LUCIFER”
  11. Pingback: Razboi întru Cuvânt » REPORTAJ “ROMANIA, TE IUBESC” despre ratacirile preotului Cristian Pomohaci de la Mosuni. Si alte fenomene sectare de psihoza in masa si… marketing religios
  12. Pingback: Razboi întru Cuvânt » DE CE CAUTA OMUL SEMNE, MINUNI SI VINDECARI PARANORMALE?
  13. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Vindecari si vindecatori sau CUM DEOSEBIM SFINTENIA DE SARLATANIE?
  14. Pingback: Razboi întru Cuvânt » ZEITGEIST: de la un film diversionist “anti-sistem” si anticrestin la Miscarea globala de ”schimbare si constientizare sociala”, care se afirma si in Romania
  15. Pingback: Razboi întru Cuvânt » ADUSE CU POSTA ELECTRONICA: Un caz fericit de delimitare fata de ratacirile unei carti New Age: DR. IOSIF NICULESCU
  16. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Adevaratul MARE PERICOL si cursa in care cad inclusiv patriotii sinceri: “SA VINA UN GUVERN EUROPEAN SAU MONDIAL SA NE SCAPE DE BASESCU!…”
  17. Pingback: EXPERIMENTE SINCRETISTE ANTIHRISTICE: "case ale lui Dumnezeu" care inglobeaza crestini, musulmani si evrei
  18. Pingback: CONFERINTA INTER-RELIGIOASA (SINCRETISTA) LA SOFIA, ORGANIZATA DE UN MASON DECLARAT, DE GRAD 33(!), CU PARTICIPAREA IPS TEODOSIE/ Biserica Sarba il mai loveste o data cu calomnii pe Artemie/ Scade numarul de calugari din Muntele Athos?/ TINERII EUROPENI S
  19. Pingback: ANTIHRIST
  20. Pingback: ORESTE PROMOVAT FARA REST LA RADIO DOBROGEA
  21. Pingback: ADUSE CU POSTA ELECTRONICA: Un caz fericit de delimitare fata de ratacirile unei carti New Age: DR. IOSIF NICULESCU
  22. Pingback: CAZUL HUIDU, prilej nimerit de promovare intensa a ASTROLOGIEI in mass-media
  23. Pingback: ASSISI 2011 A INCEPUT: ZIUA INTAI a evenimentului ultra-sincretist (FOTO). Participa si patriarhul ecumenic Bartolomeu, IPS Iosif Pop si PS Siluan Span
  24. Pingback: ASSISI 2011, PE 27 OCTOMBRIE: detalii despre program si participanti. VA PARTICIPA PATRIARHUL DANIEL?
  25. Pingback: NOUA ORDINE RELIGIOASA A LUMII, PANRELIGIA (Ecumenismul inter-religios total) SI TACTICILE FOLOSITE
  26. Pingback: EXISTA REINCARNAREA? Parintele Serafim Rose infatiseaza invatatura ortodoxa si explica originile acestei mari inselari
  27. Pingback: Pericolul legaturii cu duhurile cazute sau: "Cu uimire si infricosare" despre "USURATATEA CU CARE 'CRESTINII' DE ASTAZI SE INCRED IN VEDENII SI ARATARI"
  28. Pingback: 11.11.2011: ZIUA IN CARE... SE VA ARATA UN VIZIONAR PE PAMANT - pretind astrologii TV (sarlatani sau rataciti)
  29. Pingback: MESIA IUDEILOR (ANTIHRIST), razboiul lui Gog si Magog ("Armaghedon") si Imparatia Universala a Israelului, dupa PROFETIILE RABINICE (IUDAICE)
  30. Pingback: APOCALIPSA MAYASA: pe 21.12.2012 AR VENI UN ZEU DIN CER, conform ultimelor "descoperiri" arheologice
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate