SFANTUL EFREM CEL NOU – grabnicul ajutator si marele facator de minuni
Multi dintre noi ne clatinam in credinta sau, mai adesea, in nadejde de-a lungul vietii, trecand prin grele ispite si incercari. Pe acest drum greu al crucii de fiecare zi, se intampla sa avem si noi nevoie, asemenea “Geamanului” nostru, Apostolul Toma, de noi incredintari si de noi marturii vii ca Dumnezeu este viu si lucrator, marturii care sa ne irige sufletul uscat si tulburat, care sa ne improspateze cu un suflu nou credinta slabita. Bucuria intalnirii – fie si mijlocita de o carte sau de un text – cu un sfant prin care Dumnezeu a lucrat imbelsugat facerile sale de bine este una ce nu se confunda, pentru omul cu adevarat credincios, cu nevoia primitiva de magic, de senzational, de “semne si minuni”, ci este o cale a inimii insetate de a-L avea o data in plus mai aproape pe Hristos cel iubit, de a pune degetul pe urmele ranilor Sale si de a-I simti prezenta, spre innoirea si schimbarea vietii.
Un astfel de prilej ne este oferit si astazi de praznicul unui Sfant grec care a devenit mai cunoscut (si la noi) abia in ultimii ani, cu toate ca a trait acum aproape sase veacuri: Sfantul Mucenic Efrem cel Nou. Acum doi ani, Editurile Sophia si Cartea Ortodoxa traduceau din limba franceza si tipareau un volum cu totul deosebit, bogat ilustrat, care avea sa se epuizeze destul de repede, cu titlul: “Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, grabnicul ajutator si marele facator de minuni“. In asteptarea si in speranta unei re-editari si pentru cuvenita pomenire a Sfantului, a carui zi de sarbatorire este 5 mai, am selectat doar cateva pagini din cartea amintita, cuprinzand rezumatul vietii Sfantului, minunea descoperirii moastelor sale intregi si alte cateva dintre minunile sale, relatate de catre maica Macaria Desipri – cea care a avut marea binecuvantare de a-l afla si a-l si vedea pe Sfant (la 3 ianuarie 1950) si care a scris apoi prima carte despre el, in 1981 – si de catre alti martori si “beneficiari” ai minunilor sale. Sfintele moaste ale Sfantului Mucenic Efrem se gasesc la manastirea Buneivestiri din Néa-Makri (Attica, Grecia) si sunt izvoratoare de buna mireasma si de multe tamaduiri.
“Pe unii i-a vindecat de boli incurabile, altora le-a intarit credinta zabavnica, pe altii i-a izbavit din primejdii ori din foc si pe multi deznadajduiti i-a mangaiat, aratandu-le ce chinuri a rabdat el insusi pentru dragostea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos“:
Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre!
Viata Sfantului Efrem cel Nou
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care era pe atunci infloritoare – de pe Colina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor, facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe.
Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de Dumnezeu si cu mare strapungere de inima.
La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingrozitoare – caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn inrosit –, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu – Prieten al oamenilor – sa dezvaluie prin multime de aratari si alte intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi.
Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator.
Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug, minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup.
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste, si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie.
Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem! Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).
Colina Neprihanitilor
Nu este o intamplare faptul ca Domnul Dumnezeu a calauzit pasii Sfantului Efrem spre Colina Neprihanitilor. Din veacul al X-lea pana in al XI-lea, dupa traditie, Colina a cunoscut o perioada infloritoare, cu un mare numar de sihastrii risipite prin padurile de pin, de maslini, de roscovi si de alti pomi care acopereau intregul munte. Privelistea si frumusetea dealului il faceau pe calator sa se intristeze la gandul ca trebuie sa paraseasca un loc atat de minunat, unde tasnesc asemenea ape limpezi. Foarte numeroase erau persoanele evlavioase, chiar si imparati, care cu dor ravneau viata ingereasca a Sfintilor Monahi si lepadau zadarnicia placerilor trecatoare ale acestei lumi. Aprins de o dumnezeiasca dorire si miscat de pilda acestor Sfinti Nevoitori, Sfantul Efrem a ales sa duca o viata de asceza la manastirea stavropighiala a Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Acest lacas, altadata stralucitor, era centrul calugaresc al calugarilor si nevoitorilor. Acolo, Sfantul si-a trait viata ascetica asemenea unui inger si, pentru acest lucru, Domnul i-a daruit harul si taria de a marturisi in valtoarea chinurilor sale inspaimantatoare, care au durat de la 14 septembrie pana in 5 mai 1426, ziua infricosatorului sau sfarsit ca Mucenic al lui Hristos. Prin mucenicia sa plina de suferinta, Sfantul Efrem a straluminat inca o data si a umplut de slava Colina Neprihanitilor. Acolo s-au implinit cuvintele psalmistului: “Cine se va sui in muntele Domnului si cine va sta in locul cel sfant al Lui? Cel nevinovat cu mainile si curat cu inima” (Psalm 23, 3-4).
Intre ruinele vechii manastiri
Asezata intre ruinele vechii manastiri, unde sfanta Pronie imi calauzise pasii, mi-am intors gandurile catre anii care s-au scurs, catre vremurile de demult, cand peste tot erau risipite osemintele sfintilor care au inrosit si au hranit cu sangele lor arborele Ortodoxiei.
Curatind aceste ruine, ma gandeam ca ma aflu intr-un loc sfant si ma rugam asa: “Doamne, Dumnezeul meu, invredniceste-ma pe mine, smerita roaba a Ta, sa vad pe unul din parintii care au trait aici”. Dupa un timp oarecare, in care eu m-am rugat fara incetare, am auzit inlauntrul meu un glas zicandu-mi: “Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti” si mi s-a aratat minunat, in chip tainic, un coltisor de pamant in pridvorul manastirii. Timpul trecea, iar glasul, si mai puternic si mai inflacarat, imi porunci: “Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti“.
Atunci i-am aratat acel loc muncitorului pe care il chemasem in acele zile pentru o mica reparatie. Doar ca el nu a vrut sa sape in locul pe care glasul launtric mi-l insemnase. El voia sa sape undeva mai departe. In fata incapatanarii lui, l-am lasat sa sape unde voia, dar am ramas acolo, rugandu-ma sa nu poata plini lucrul, sa dea de piatra si sa fie silit sa vina la locul aratat de tainicul glas. Si, in sfarsit, in vreme ce el incerca in trei sau patru locuri, dadu de fiecare data de pietre si, pana la urma, se intoarse la locul pe care i-l aratasem la inceput. Acolo – vatra, trei nise, peretele pe jumatate prabusit – totul arata ca in acel loc fusese candva chilia unui monah si ca din ea ramasesera doar ruinele, pentru a ne vorbi de drama care s-a savarsit in acel loc. Am curatat locul de pietrele care il acoperisera si lucratorul a inceput sa sape. Era destul de agitat, putin manios si ma temeam sa nu faca vreo stricaciune.
I-am zis:
– Nu te grabi, nu te obosi, lucreaza usurel.
Si, ca si cand nu m-ar fi auzit, a continuat sa sape in acelasi fel.
I-am spus:
– Poate ca cineva este ingropat aici si s-ar putea sa strici ceva. Te rog, fii cu luare – aminte!
Atunci a inteles si mi-a zis:
-Tu chiar crezi ca este adevarat ceea ce-ti trece prin cap?
Si, intr-adevar, eram atat de sigura, ca si cum as fi vazut. Sapand tot mai mult si ajungand la o adancime de putin peste 1,7 metri, harletul aduse mai intai la lumina craniul omului lui Dumnezeu. Si, in aceeasi clipa, o mireasma de nespus se raspandi de jur imprejurul nostru. Muncitorul pali pe data, limba ii amuti si i se taie rasuflarea.
– Lasa-ma singura, te rog, i-am zis, si el se indeparta.
Am ingenuncheat cu evlavie si am imbratisat ramasitele Sfantului, presimtindu-i adanc maretia martiriului. Sufletul meu s-a umplut de bucurie. Aflasem o mare comoara. Apoi, inlaturand cu grija pamantul, am descoperit sfintele sale moaste intregi, care, in ciuda sederii lor de multe veacuri in pamant, nu putrezisera.
Am inteles ca era vorba de un cleric, caci, dand la o parte pamantul din dreptul sfintelor sale maini, am zarit marginile manecii unei rase. Haina nu avea pe ea nici cea mai mica urma de praf, era foarte curata, cusuta mai grosolan, cu o lucratura precum cele din vremurile de demult, iar grosimea firului era mai mare de un milimetru. Dezvelind locul unde se aflau picioarele, iata din nou tivitura rasei curate, ca si cea a manecilor, in vreme ce urma picioarelor Sfantului se imprimase pe sol.
N-am stiut ce sa fac mai intai – sa ma bucur, ori sa plang -, intrebandu-ma cum ajunsese omul lui Dumnezeu ca sa fie ingropat acolo. Ce se intamplase? Ce vazusera ochii lui? Ma gandeam ca trebuie sa se fi intamplat o drama cutremuratoare. Am incercat sa-i curat moastele de noroi, dar oasele mainii se faramitau; ploaia patrundea in mormant. De aceea, am asezat osemintele, asa cum erau, intr-o nisa deasupra mormantului. Dar ce sa va spun despre ploaia care incepu sa cada? S-ar fi zis ca cerul arunca frunzulite argintate cu care il stropea pe Sfant si mormantul lui. Era seara, asa ca am citit vecernia; eram inca singura in acel loc sfant in care ma calauzise Dumnezeu.
Deodata, am auzit pasi care pornisera dinspre mormant si inaintau spre curte: au ajuns pana la usa bisericii. Erau pasi puternici si hotarati si am simtit ca erau ai unui barbat viguros. A fost singurul moment cand mi-a fost teama. Am simtit cum tot sangele imi ingheata si, paralizata de spaima, nici nu m-am putut intoarce inapoi.
Atunci i-am auzit glasul, zicandu-mi:
– Pana cand ma vei lasa acolo? Si el, care mi-a pus capul asa…!
M-am intors si l-am vazut: era inalt de statura, cu ochi mici, rotunzi si cu usoare riduri pe la colturi. Barba ii acoperea gatul si de aici se despartea intr-o parte si in alta si in fata, era putin buclata si de culoare neagra. Purta imbracaminte calugareasca, in mana stanga tinea o faclie foarte stralucitoare, iar cu mana sa dreapta binecuvanta. Sufletul meu se umplu de fericire si de o bucurie de nespus. Am dobandit din nou curaj si putere. Frica disparu, l-am simtit aproape de mine si i-am spus:
– Iarta-ma, maine, de indata ce Dumnezeu va face sa rasara zorii zilei, ma voi ingriji de tine.
Intr-o clipa s-a facut nevazut, iar eu am incheiat in tihna vecernia. A doua zi, dupa slujba utreniei, am luat sfintele moaste, le-am curatat, le-am spalat si le-am pus intr-o firida, in Sfantul Altar, aprinzand o candela alaturi. In seara aceleeasi zile, l-am vazut in somn pe Sfantul barbat al lui Dumnezeu stand in picioare in biserica, in partea dreapta, si tinand alaturat o icoana stralucitoare, avand pe ea chipul lui. Icoana era in marime naturala, imbracata in argint vechi si lucrata de mana. Langa el se afla un mare policandru sub care am aprins o lumanare de ceara curata.
L-am auzit zicandu-mi:
– Iti multumesc mult. Ma numesc Efrem.
Cu cat timpul trecea, aveam in mine o nesiguranta cu privire la cele intamplate. Intr-o zi, dupa vecernie, cand am intins mana sa inchid usa bisericii, am auzit trei batai, ca si cum cineva ar fi lovit cu un sirag de matanii de chihlimbar in usa. Am inteles ca era Sfantul. Am intrat in Altar, unde ii asezasem sfintele moaste si, dupa ce am aprins o lumanare, m-am inchinat. Dar ce sa va spun? Cum as putea cuprinde in cuvinte simtamantul pe care l-am avut inaintea miresmei ceresti care se raspandea din sfintele moaste? Un adevarat noian mi-a invaluit intreaga fiinta, am simtit in mine insami Raiul, dar, in acelasi timp, si micimea mea in fata acestei maretii.
Numele manastirii noastre
In seara zilei de 24 martie 1965, savarseam priveghere de toata noaptea in cinstea sarbatorii Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu si sarbatoream si izbavirea noastra de sub jugul turcesc. Noaptea inainta, linistita si tihnita. Slujba isi urma cursul, se cantasera frumoasele tropare ale Buneivestiri. Era o atmosfera de mare reculegere. Ajunsesem la momentul infricosator al Prefacerii Sfintelor Daruri. Ma aflam in proscomidiar si urmaream sfintele rugaciuni pline de umilinta pe care parintele Nicolae le citea in fata Mesei Sfantului Altar cu mare evlavie. Si, deodata, Altarul se umplu de lumina si stralucire, ca si cum ar fi fost din aer curat. In locul unde o veche fresca infatisa Bunavestire, raze subtiri coborau din cer, sclipind intr-un chip cu totul deosebit si raspandind lumina pana la pamant. S-a auzit un glas zicand:
– Iata! Astazi se cuvine sa praznuim. Astazi, ca in vremurile de demult, manastirea praznuieste cea mai mare sarbatoare a ei.
De indata am vrut sa aflu daca Sfantul nostru traia la acea data si am intrebat:
– Sfantul Efrem traia in vremea cand manastirea praznuia aceasta sarbatoare?
Iar glasul imi raspunse:
– Sfantul Efrem lua parte la acest praznic cu multa bucurie, dar acum, la ce bun? La ce bun? La ce bun?
Nu vedeam pe nimeni, dar auzeam acest glas si priveam aceasta splendoare, pe care limbii mele de tarana ii este cu neputinta sa o infatiseze in cuvinte. Glasul acela spunea fiecare cuvant cu putere, pe un ton diferit de cel de dinainte. Cele trei intrebari “La ce bun?” au fost rostite cu mahnire si cu o durere nespusa. Asa s-a incheiat aceasta priveghere, care m-a miscat adanc. Dorinta mea este de a implini, inainte de a pleca din aceasta lume, ascultarea pe care am primit-o. Iar numele de netagaduit al manastirii noastre este cu adevarat cel al Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, orisice ar fi scris privitor la aceasta mai multi clerici ori laici.
Cele doua vedenii
Manastirea noastra are un orfelinat. Intr-o seara, una din fetitele ingrijite aici l-a vazut pe Sfant apropiindu-se de ea, pe cand era asezata in pat, dar inca treaza. I-a fost frica. Dar Sfantul i-a spus:
– Nu te teme, copila mea, sunt Sfantul Efrem, si a mangaiat-o pe cap.
Intr-o alta seara, bunica acestei fetite a venit sa ma vada dupa miezul noptii. Era foarte speriata si mi-a povestit urmatorul fapt:
– Maica, tocmai l-am vazut pe Sfantul Efrem, stand afara, aproape de fereastra dormitorului. Crezand ca sunteti dumneavoastra, v-am strigat, dar deodata am vazut o lumina care a luminat manastirea de jur imprejur. In aceasta lumina l-am vazut pe Sfant. Tinea in mana o biserica bizantina cu patru cupole mici si una mai mare in mijloc si, de asemenea, si o cruce luminoasa. Mi-a zis cuvintele acestea: “Mare Mucenic Efrem”. De indata am ingenuncheat inaintea lui si el a continuat: “M-am nascut pe 14 septembrie, de ziua Sfintei Cruci si am dat marturie prin moarte muceniceasca la 42 de ani. Spune-i maicii Macaria sa-mi construiasca un paraclis la cotitura drumului. Acolo voi sta si ma voi odihni“.
Ce a binevoit sa spuna Sfantul prin aceste cuvinte? Vorbea despre odihna trupului sau cea a sufletului? Oamenii lui Dumnezeu nu au nevoie de odihna trupului, iar sufletul lor inseteaza dupa Cer; iar Cerul coboara inlauntrul lor, daruindu-le bucuria nestricacioasa care preface pamantul in Rai si spinii durerii in trandafiri revarsand bucuria. Sfantul Efrem a mai spus: “Scorbura copacului mi-a fost mormant si necredinciosii m-au chinuit chiar si mort”.
Auzind dorinta Sfantului, am cugetat si l-am rugat sa ne spuna locul precis in care ar fi vrut sa-i fie ridicat paraclisul. Cateva zile mai tarziu, o doamna a venit si mi-a spus:
– L-am vazut pe Sfantul Efrem, sedea intr-un loc ceva mai departe de aici si mi-a zis: “Sofia, spune-i maicii Macaria ca vreau ca paraclisul meu sa fie in acest loc, aici obisnuiam sa sed sa ma odihnesc”.
Ne-am dus atunci sa vedem locul aratat de Sfant si acolo, cu ajutorul Sfantului, am ridicat paraclisul care exista acum. Este un locas mic, dar placut, un fel de capela. Catava vreme mai tarziu, un anume Barba Gheorghios a venit la manastire pentru Sfanta Liturghie si ne-a povestit faptele care urmeaza:
– Acum 35 de ani lucram la Marathon si, intr-o zi, trecand pe acest drum, ca de obicei, m-am oprit in locul in care se afla acum paraclisul. Acolo am vazut un calugar stand in picioare, care privea spre manastire. Era trist si m-am intrebat: “Ce face calugarul in acest loc?” Dar acum, ca vad aceasta sfanta icoana, inteleg ca acel calugar era un Sfant.
I-am mai vedea si azi pe sfintii lui Dumnezeu, daca am avea inima curata.
Vestirea muceniciei sale (29 aprilie 1966)
Pe tot parcursul acelei nopti am fost prada unei grozave nelinisti si nu am putut sta intinsa. La orele 3 dimineata, pe cand stateam culcata pe patul meu, am vazut in fata mea si putin mai la stanga un calugar cu un chip marcat de viata dusa intru nevointa. Parul sau neingrijit ii cadea pe umeri. Era usor adus de spate. Rasa ii era uzata, de culoare neagra spre verde, chipul ii era palid si ascetic si era murdar. De indata ce l-am vazut, nelinistea a disparut: o mare pace si o bucurie de nespus m-au invaluit. Si, dupa ce l-am vazut in fata mea, intr-o clipa a fost langa mine, fara sa fi facut vreun pas. S-a aplecat foarte aproape de urechea mea si mi-a zis cu o evlavie adanca:
– Sfantul Efrem si-a savarsit viata ucis de turci, la 5 mai 1426, la 9 dimineata.
Cum voiam sa scriu aceste cuvinte pentru ca sa nu le uit, calugarul mi le repeta de sapte-opt ori si fiecare cuvant a fost repetat pe un ton aparte. Dimineata le-am povestit surorilor lucrul uimitor care mi se intamplase. In noaptea urmatoare, una din surori se vazu in vis intr-o incapere plina de ofrande si vru sa ia doua pentru Sfantul Efrem. In acel moment, vazu pe o masa o placuta de marimea unei icoane, care il reprezenta pe Sfant cu capul in jos. Ii infipsesera in buric o bucata de lemn aprins si maruntaiele sale ardeau, in vreme ce trupul ii era strapuns cu multe cuie, din acelea cu care fusese rastignit Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce. Si in timp ce Sfantul se ruga, flacarile si fumul il inconjurau, dar flacara iubirii lui Hristos biruia numeroasele chinuri si grozavele dureri din acele clipe. Tesatura cu care ii legasera mijlocul era si ea inrosita din pricina numeroaselor chinuri la care il supusesera acesti lupi sangerosi, care stateau putin mai departe si priveau.
Din ziua in care am aflat, prin aceasta vedenie, cand si cum fusese mucenicit Sfantul, i-am luat sfintele moaste si le-am asezat in fata icoanei sale. Atunci, fratilor, s-a intamplat ceva nemapomenit, iarasi in timpul unei slujbe: icoana Sfantului a inceput sa trosneasca atat de tare, ca si cum s-ar fi spart mai multe geamuri deodata. In acelasi timp, trosneau si sfintele sale oseminte, mai intai cele mari, mai apoi cele mici si la sfarsit toate deodata. In acelasi timp, noi l-am vazut pe Sfant trecand prin mijlocul nostru, incaltat cu papuceii sai si imbracat cu vesmantul sau de preot. Sfanta mireasma pe care o raspandea ne-a invaluit si ne-a inaltat sufletele.
Intr-o alta zi pe la amiaza, fiind obosita, m-am intins pe pat pentru a ma odihni. Fiind pe jumatate adormita, am auzit apropiindu-se mai multe voci care psalmodiau cu dulceata. Ascultandu-le, am inceput si eu sa psalmodiez, caci stiam troparele pe care acele glasuri le cantau. Aveam impresia ca era vorba de o procesiune sfanta care se apropia din ce in ce mai tare de chilia mea. Parea sa vina dinspre staretie, din cealalta parte a peretelui chiliei mele, si se deplasa spre interiorul constructiilor. Am vazut atunci cum se deschide peretele chiliei, ca si o perdea pe care o tragi la o parte, si procesiunea ajunse in chilia mea. Trupul Sfantului Efrem era purtat pe umerii tuturor celor care fusesera vindecati de el si pe ai celor carora le facuse bine in felurite chipuri. Ei cantau imnuri si psalmodiau, multumindu-i Sfantului pentru toate binefacerile sale. Ii asezara trupul sfant in bratele mele si, in vreme ce il tineam astfel, i-am vazut, prin rasa in care era imbracat, trupul aproape scheletic. Il tineam astfel, asteptand ca preotii sa-i savarseasca slujba ingroparii. Apoi m-am aflat intr-o foarte frumoasa biserica bizantina inchinata Sfantului. Acolo se incheie visul.
Mult mai tarziu, o sora din manastire vazu intr-o vedenie cum fusese ingropat Sfantul in acel loc. Ea vazu cum un caine din manastirea din acele vremuri, alb cu pete negre, care traise in vremea Sfantului, se tinea pe aproape de copacul scorburos. Era foarte nefericit si lacrimile ii curgeau din ochi. Atunci, trei tarani intrara in manastire: pe data cainele incepu un du-te-vino intre tarani si copacul cel scorburos, latrand. Unul din barbat a inteles ca se intampla ceva. Se apropiara si vazura trupul insangerat si ciopartit al Sfantului. Au sapat o groapa si au asezat trupul in ea. Dupa ce ei au luat trupul Sfantului, cainele alerga la scorbura si lua o bucata din trup, cazuta in urma numeroaselor chinuri la care fusese supus si, tinand-o cu delicatete intre dinti, o puse in mormant laolalta cu trupul Sfantului. Apoi oamenii acoperira mormantul si plecara.
Marturia unui paralitic
Intr-un an, un bolnav paralizat ceru sa participle la privegherea pentru praznicul Sfantului. Cu cateva ore inainte de inceperea slujbei, ai sai l-au dus la manastire. Bolnavul plangea in biserica de ti se rupea inima si isi marturisea cu sinceritate pacatele.
– Iarta-ma, Sfantul meu Efrem, e vina mea. Sufar pentru pacatele mele. Ai mila de mine si reda-mi sanatatea. Scena era atat de emotionanta, incat noi plangeam cu totii impreuna cu el. I s-a spus sa taca, dar el striga si mai tare.
– Sfinte al lui Dumnezeu, fie-ti mila de mine si de copiii mei! Sosi si momentul sa mergem la mormant pentru a canta slujba litiei. In vreme ce purtam sfintele moaste si alaiul iesea din biserica in directia mormantului Sfantului, bolnavul striga inca si mai tare. Si deodata l-am vazut cu totii ridicandu-se brusc, fara ajutor, facandu-si semnul Sfintei Cruci si insotind procesiunea pana la mormant, porni la drum singur. Ce mare minune! Mergea singur! Casa in care locuia acest om era situata pe o culme inalta, iar el cobora de atunci adesea pana la cafenele si bodega, devenind un marturisitor al minunilor lui Dumnezeu. El zicea:
– Priviti-ma, voi, care ma stiati paralizat! Acum ma vedeti stand pe picioarele mele. Aveti credinta si dati slava lui Dumnezeu. Intr-o duminica, in vreme ce acest barbat vindecat se afla la manastire, au adus un copil paralizat. Vazandu-l, barbatul incepu sa planga si il ruga pe Sfantul Efrem, zicandu-i:
– Sfinte al lui Dumnezeu, vindeca-l pe copil, asa cum m-ai vindecat si pe mine. Nu departe de manastirea noastra, locuia un paralitic tintuit la pat. Ai sai veneau adesea in genunchi si il rugau staruitor pe Sfant, plangand, sa-i ajute. Rugaciunea lor nu a intarziat sa fie implinita. Paraliticul dobandi vindecare. Acum el lucreaza pentru familia lui si impreuna dau slava lui Dumnezeu si Sfantului Efrem pentru marea minune care li s-a intamplat.
(…)
Sfantul este intru totul viu
Nenumarate sunt semnele prezentei adeverite a Sfantului. Iata ce ne-a spus un pelerin evlavios:
– Nu mi-am crezut ochilor cand, in timpul procesiunii cu sfintele moaste, l-am vazut pe Sfantul insusi, intru totul viu, plimbandu-se printre noi, in ziua praznicului sau. Si o alta persoana, adanc impresionata, povesteste:
– Cum as putea uita acele cantari ceresti care veneau din partea din spate a bisericii?
In acea seara, am auzit, venind dinspre paraclis si dinspre mormantul sau, dulcea si emotionanta psalmodie a Sfantului nostru. Foarte adesea oamenii ne povestesc ca l-au vazut pe Sfant fiind cu noi la rugaciune sau ocrotindu-ne manastirea; si de multe ori ne-a vestit ca s-a stins candela de la icoana sa si ca trebuie sa o aprindem din nou. In timpul Postului Mare, o sora l-a vazut pe Sfant de mai multe ori la rand in timpul slujbei. Parea foarte trist, se insemna cu semnul Sfintei Cruci, ingenunchea, ridica mainile in semn de rugaciune staruitoare si se ruga Parintelui Ceresc pentru lumea intreaga. Sora s-a intrebat daca nu era vorba de inselare, intr-atat de real il vedea. Il vedea gol, acoperit de rani, chinuit, mort fara de ingropare. Sfantul a inceput sa se tanguiasca foarte tare si cand si-a facut semnul Sfintei Cruci, sora l-a auzit spunandu-i:
– Tot ce vezi nu e altceva decat realitatea. Iata de ce trebuie sa-mi tii aprinsa candela. O, preasfantul meu Efrem, atlet al lui Hristos si Mare Mucenic, te rog si noi toti, nevrednicii robii tai, ne rugam tie, acopera-ne cu sfanta si puternica ta ocrotire, pana cand vei infatisa sufletele noastre mantuite inaintea Mantuitorului si Dumnezeului nostru.
Sfantul izgoneste demonii
Ma aflam intr-o incapere foarte luminoasa, unde maica Macaria picta icoana Sfantului Efrem. Deodata, o femeie bolnava intra in incapere, spunand ca avea nevoie de rugaciunea noastra. Pe data, am inceput sa ne rugam si sa facem metanii inaintea icoanei neterminate a Sfantului Efrem. Ne-am oprit o clipa si m-am dus langa femeia bolnava, care era cazuta la pamant si parea pe jumatate moarta. I-am spus:
– Eu stiu ce boala ai tu. Ai un diavol in tine. Pe data femeia deschise ochii si, cu o privire salbatica, a spus aceste cuvinte:
– De unde stii ca ma aflu in ea?
Mi s-a facut foarte frica si voiam sa ma intorc spre Sfant, dar nu am mai avut vreme. O fiinta cu infatisare ingrozitoare se afla deja in fata mea si imi zise:
– Nu ati facut sa ies decat eu prin rugaciunile voastre, dar nu sunt singur, se afla o intreaga legiune in ea.
Atunci ne-am intors privirea spre icoana care era in lucru si icoana Sfantului prinse viata si, printr-un semn, dansul ne porunci sa continuam rugaciunea. Este adevarat, ce dar ceresc si ce arma poate fi mai de temut impotriva diavolilor decat rugaciunea?! Daca am simti adanc in sufletul nostru puterea rugaciunii, am afla vindecare suferintelor noastre, mangaiere in deznadejde, putere statornica in orice slabiciune si izbanda in toate greutatile vietii noastre. De aceea, il rugam pe Sfant sa ne daruiasca si noua harul rugaciunii catre Domnul nostru, catre Preasfanta Sa Maica si catre toti Sfintii.
Odata, in timpul somnului, ma aflam in biserica si l-am vazut pe Sfant imbracat cu bogate vesminte preotesti. Slujea si inainta in fata Usilor Imparatesti, tinand in maini Sfantul Potir si zicand:
– Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati! Imi porunci sa ma apropii pentru a ma impartasi. Atunci am baut de trei ori din Sfantul Potir, pe care il tinea cu mare evlavie in sfintele sale maini. Sfanta Impartasanie a fost atat de dulce, inacat i-am simtit gustul timp de mai multe zile.
(…)
Vindecarea Georgiei Zambetaki
Aveam dureri groaznice in regiunea inimii si la cap din pricina unei paralizii a nervilor cordului. Nu ma puteam tine pe picioare. Se implinisera patru ani de cand eram tintuita la pat, zacand intr-o mare deznadejde, in vreme ce durerile cresteau pe zi ce trece. Intr-o zi, un suflet binevoitor mi-a adus cartea despre Sfantul Efrem Tamaduitorul. Am citit-o din scoarta in scoarta si nu mica mi-a fost admiratia fata de minunile lui atat de multe. De asemenea, L-am rugat pe Domnul Hristos sa mi-l trimita si mie pe Sfant. Ce sa va spun? Ma rugam inca, pe cand l-am vazut langa mine si i-am auzit glasul bland:
– Ce ai, copila mea?
I-am raspuns:
– Inima si capul! Nu mai pot de durere, ajuta-ma, Sfinte al meu!
Si Sfantul incepu sa-mi desfaca articulatiile una cate una, incat, nemaiputand de durere, am strigat:
– Ajunge, o, Sfinte al meu!
Si Sfantul mi-a raspuns:
– Copila mea, lasa-ma sa te vindec.
Atunci el mi-a pus la loc toate articulatiile si si-a rezemat capul de pieptul meu. Dar, va pot spune, fratii mei iubiti, ca i-am simtit rasuflarea calda pana in cele mai de taina adancuri ale inimii mele. Mai apoi mi-a luat capul intre maini, l-a apasat cu putere spre dreapta si spre stanga, in sus, apoi in jos, pana ce m-am simtit cu totul vindecata. Si Sfantul, pe care il vedeam mereu langa mine, mi-a spus:
– Copila mea, rosteste-mi numele, ma numesc Efrem!
Iar eu am zis:
– Sfantul meu Efrem!
Dar din pricina bolii, nu puteam rosti clar cuvintele, asa ca Sfantul mi-a spus:
– Spune-l mai tare, copila mea!
Si am zis a doua oara:
– Sfantul meu Efrem!
Mi-a poruncit din nou:
– Mai tare!
Adunandu-mi toate puterile, am strigat:
– Sfantul meu Efrem! atat de tare, incat copilul meu s-a trezit din somn si m-a intrebat ce am patit.
Din acel moment am fost complet vindecata. M-am ridicat, am aprins candela si am stat asa, bucuroasa, pana dimineata, rugandu-ma si multumindu-I lui Dumnezeu si Sfantului Efrem care ma tamaduise. Spre dimineata am adormit si m-am vazut in vis in biserica unde se afla mormantul Sfantului. Brusc, am auzit un glas aspru zicandu-mi:
– N-o sa i te inchini, caci esti o pacatoasa!
Atunci i-am raspuns:
– Tocmai pentru ca sunt o pacatoasa, voi merge sa ma inchin lui!
Am vazut cum, grabnic, doua maini mari luau scara care ducea la mormant si am zis:
– Voi merge sa ma inchin, chiar daca ar trebui sa mor!
Si, dintr-un salt, m-am aflat aproape de mormantul Sfantului. Picioarele mi se inmuiasera din pricina miresmei mirului. Cand am iesit din mormant, m-am trezit intr-o curte, intr-un coltisor al Raiului. Acolo am vazut o femeie purtand doliu, care tinea in maini un disc cu Ingeri de jur imprejur, si am intrebat:
– Cine este aceasta femeie in negru?
Mi s-a raspuns:
– Este mama Sfantului Efrem, vaduva cu sapte copii. Dar ce sa va spun mai mult, fratilor! Cand am putut sa merg pentru prima oara sa ma inchin Sfantului Efrem, biserica si mormantul Sfantului nostru erau exact ca si cele din visul meu! Sub insuflare dumnezeiasca, aceasta femeie a alcatuit un imn, spre a-i multumi Sfantului Efrem:
Am vazut un barbat mare
si masliniu la infatisare
apropiindu-se de urechea mea
si graindu-mi cu blandete:
<<Ce ai, copila mea?>>
<<Iata locul unde ma doare>>, am zis
si mi-am plecat capul.
Mana sa blanda
mi-a adus harul dumnezeiesc.
Sfantul mi-a spus raspicat:
<<Ma numesc Efrem, copila mea,
vino la manastirea mea,
inchina-te la racla mea.
Acolo imi vei vedea mormantul,
imi vei vedea candela.
Aprinde-o,
fa-mi aceasta bucurie”.
Acesta este locul
in care am gasit izbavirea,
eu, nefericita.
Am aflat un Parinte,
un Tamaduitor,
eu, care greu patimeam.
O, Sfantul meu Efrem,
iti multumesc,
slavesc numele tau,
izbaveste lumea de rele patimiri,
ocroteste-i pe copiii tai”.
(din: “Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, grabnicul ajutator si marele facator de minuni“, editurile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2006, pp.13-43)
PS: Astazi este praznuita si Sfanta Mare Mucenita Irina, prilej de a ne indrepta gandul nostru catre toate surorile noastre, mari si mici, care-i poarta numele. La multi ani si duhul pacii, al curatiei si al curajului marturisitor sa va insoteasca, dimpreuna cu binecuvantarea si ocrotirea Sfintei Irina! Va invitam sa intrati pe linkul de mai sus pentru Viata si Acatistul Sfintei Mucenite Irina.
Categorii
1. Slider, Minuni si convertiri, Sfantul Efrem cel Nou, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostriEtichete (taguri)
Articolul urmator/anterior
Comentarii
153 Commentarii la “SFANTUL EFREM CEL NOU – grabnicul ajutator si marele facator de minuni”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 5 / 6 >> VEZI COMENTARII MAI NOI
Comentariile sunt inchise.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Va multumesc toturor celor ce ati postat si ati impartasit minunile minunatului nostrum Sfint Efrem Cel Nou! Slava Domnului pentru sfintii sai ce ne apropie de El si ne intareste credinta.
Sunt o mama si sotie ,aflata in al saselea deceniu de viata,prin voia lui Dumnezeu si a grijii si rugaciunilor Maicii Domnului si Sfintilor lui,care nu pregeta niciodata sa ne asculte rugaciunile si sa le implineasca,atunci cand este timpul lor si timpul nostru,insa intotdeauna numai spre folosul nostru.Destul de tarziu am inteles cu adevarat rolul credintei ,al rugaciunii facute din inima si al ajutorului pe care ,daca-l cerem cu speranta si cu credinta,il obtinem,chiar daca viata noastra si faptele noastre,nu ne indreptatesc sa-l primim.
Nu ma descurc grozav cu tehnica actuala,am incercat sa scriu acest mesaj de multumire ieri,de ziua sfantului Efrem cel Nou,dar nu am reusit sa-l trimit,asa ca am revenit azi,si sper sa am mai mult noroc.
Nu am talent la povestit,insa doresc sa sustin si eu indemnul tuturor celor care au cerut prin rugaciune,in situatii mai mult sau mai putin disperate,ajutorul Maicii Domnului, al tuturor Sfintilor ,atat de placuti Tatalui Ceresc si care au avut bucuria implinirii acestora.
Ajutorul meu a venit poate nu intotdeauna,asa cum mi-am dorit sau cum l-am cerut,insa sunt convinsa ca a fost doar spre binele meu si al celor pentru care care m-am rugat,pentru ca Dumnezeu nu este niciodata in intarziere,el
stie cand si cum sa raspunda la cererile noastre,si daca nu se implinesc inseamna ca tot spre binele nostru este!
Pe Sfantul Efrem cel Nou l-am cunoscut la inceputul acestui an,si rugaciunea mea pentru ca fiul meu cel mare ,care nu-si gasea un loc de munca de un an de zile.Am citit acatistul Sfantului Efrem cel Nou timp de 40 zile,si cand l-am terminat si fiul meu si-a gasit loc de munca,asa cum si-a dorit ,s-a schimbat mult,deoarece cazuse in depresie,iar acum este increzator si plin de speranta pentru viitor.Tot Sfantului ,ma voi ruga si pentru ca fiul meu,care nu este credincios ,sa-si schimbe atitudinea si sa i se descopere si lui puterea si frumusetea credintei adevarate,a rugaciunii,a iubirii si a ajutorului pe care ni-l ofera Dumnezeu prin Fiul sau Domnul Iisus Hristos,a Maicii Domnului si a Sfintilor sai.
Multumesc Sfinte Efrem !Cu rugaciunele mele,si cu voia Tatalui voi ajunge sa ma inchin si sa-ti sarut moastele sfinte in biserica manastirii tale de la Nea Makri!Doamne ajuta!
Doamne ajuta!
Aseara, cand m-am rugat pentru mama mea sa se faca bine, am promis ca voi publica marturia mea despre ajutorul Sfantuli Efrem cel Nou! Mama a avut ieri temperatura foarte mare-39,3-si, avand si o varsta inaintata si alte afectiuni,am fost foarte ingrijorata pentru starea ei; am facut acatistul sfantului si alte rugaciuni si, la nici o ora, temperatura i-a scazut la 38,5, iar azi a avut temperatura normala; chiar daca mai are probl. de respiratie si mai tuseste, eu cred in ajutorul lui Dumnezeu, care asculta rugaciunile Maicii Domnului si ale sfintilor, pentru noi, pacatosii! Ajuta-ma sfinte sa duc la indeplinire toata promisiunea facuta fata de tine si iarta-ma daca am intarziat!
Multumesc Maicii Domnului, sfantului Efrem cel NOu, Sfantului Nectarie si tuturor sfintilor, pentru ajutorul dat!
” 16. Bucurati-va pururea.
17. Rugati-va neincetat.
18. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.” (EPISTOLA INTAIA CATRE TESALONICIENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL)
Pe data de 5 mai multumeam Sfantului EFREM CEL NOU fiindca sotul si-a gasit de munca,astazi sunt bucuroasa si multumesc iarasi SFANTULUI EFREM CEL NOU caci am primit raspuns,iconita si putin mir de la Manastirea SFANTULUI EFREM din Grecia.Multumesc lui DUMNEZEU,MAICII DOMNULUI,SFANTULUI EFREM CEL NOU si tuturor SFINTILOR pentru ajutor si ma rog ca sa scap si eu de toate bolile mele.Doamne ajuta!
Acum o saptamina , pe 5 mai printr-un mesaj de facebook am aflat despre Sfintul Efrem .Mi-a patruns in inima si m-a impresionat pina la lacrimii viata si mucenicia Lui. Am cautat pe internet Acatistul Sfintului dar vroiam mai mult , vroiam sa cunosc mai mult . Si Sfintul m-a ajutat , am primit un telefon de la doamna preoteasa de la biserica noastra sa imi spuna ca a gasit o carte la noi la biserica .Avind in vedere ca suntem departe de tara , mi s-a parut un semn de la Sfint .Pe 6 mai deja aveam in casa Sfintul Acatist si inca nu pot sa cred cum m-a ajutat Sfintul pe mine pacatoasa .
I-am incredintat copii mei , L-am rugat sa ii ocrotesca si sa aiba grija de ei si azi noapte cel mic a facut o criza de tuse , ca de astm.Inainte sa ma duc la urgenta ,m-am rugat la Sfint sa imi ajute copilul si raspunsul a fost rapid , baietelul nu a mai tusit si a dormit pina dimineata. Multumesc Sfinte ca te-ai indurat de mine pacatoasa !!
Si eu va multumesc pentru toate aceste postari, tuturor. Sunt minunate! Atatea vieti, atatea povesti, atata sens… Si atata grija si iubire a Domnului pentru fiecare din noi, copiii Lui!
Doamne ajuta! Inca o data marturisesc ajutorul Maicii Domnului si al sfintilor, dat noua, pacatosilor!
Azi ploua foarte tare, batea si vantul si m-am rugat sfantului Efrem cel Nou sa se mai reduca din intensitate pentru a putea ajunge acasa; aveam de mers pe jos aprox. 20 de min. Dupa cateva minute, ploaia s-a mai domolit, la fel si vantul, si, chiar daca m-am udat putin, am ajuns bine acasa. Multumesc sfantului pentru ajutor; de multe ori am fost ajutata cu incetarea diverselor dureri sau in diferite probleme zilnice, prin rezolvarea imediata. Multumesc Maicii Domnului,sf. Efrem cel Nou, sf. Nectarie si tuturor sfintilor!
Doamne ajuta, tuturor!
Doamne ajuta, tuturor!
II multumesc din nou sfantului Efrem cel Nou, care ne ocroteste pe noi toti! Azi voiam sa merg la biserica impreuna cu mama mea, dar pe drum la mica distanta de casa mi/am dat seama ca m-am imbracat destul de subtire si voiam sa ma intorc sa imi iau o haina; intre timp, mama imi spune ca se simte foarte rau, ca nu poate respira bine; fac o paranteza pt a scrie ca mama are probleme de respiratie de mult timp, dar nu intotdeauna; ne gandeam sa ne intoarcem pt ca aveam cam 25-30 de minute de mers pe jos, avand in vedere ca mama merge mai incet. Am decis sa continuam sa mergem incet, iar eu in prima faza nu am putut sa ma rog pentru rezolvarea acestei situatii, parca ma blocasem, apoi am reusit sa ma gandesc la Dumnezeu si l-am rugat sa ne ajute; m-am rugat si la Sf. Efrem cel NoU, dar foarte slab, abia am gandit o rugaciune scurta. Ajutorul a venit imediat, la cateva minute, pt ca un vecin ne-a luat cu masina si ne/a dus chiar in fata bisericii! NU ne-a venit sa credem cat de repede ne-a ajutat Domnul Dumnezeu; mai mult, mama a putut ramane la slujba, pana la final! Ma consider nevrednica de acest ajutor, eu, pacatoasa, dar ii multumesc Domnului Dumnezeu, Maicii Domnului, sf. Efrem cel Nou, sf. Nectarie si tuturor sfintilor!
Sunt Elena, din Braila, am 26 de ani si iata cum am ajuns sa marturisesc minunile Sf. Efrem cel Nou:
Sfantul acesta mi s-a parut de la bun inceput ALTFEL, dupa imbracamintea preoteasca, dupa expresia sobra a fetei, iar detaliul ce m-a captivat a fost flacaruia acea tinuta in mana stanga. Citisem de el ca este “super-grabnic ajutator ” si m-am gandit ca poate m-ar ajuta si pe mine. Inca nu ajunsesem la ananghie, ca sa zic asa, prin urmare am tinut ideea de a ma ruga la sfant undeva, rezervata.
Anul acesta de izvorul tamaduirii, am avut ocazia sa sa sarut o particica din moastele sf efrem, alaturi de alte 30 si ceva de particele sfinte dintr-o racla micuta. Mi-am zis ca nu intamplator se afla si Sf Efrem cel Nou acolo. Asadar m-am rugat cu drag sa primesc ajutor la examenul de titularizare 2014. Mi-am mai amintit de Sfant recent, cand eram in sesiunea de examene a niv II de psihopedagogie. Aveam de schitat proiete complexe (programme formare, proiecte finantare cu fonduri nerambursabile, proiect de cercetare, optionale) si dat fiind dificultatea acestora, am stat langa laptop mereu cu iconita sfantului (care am gasit-o neasteptat la Biserica mea de suflet, Sf Arhangheli,) si cu carticica editata la SOFIA. Am reusit sa le fac, am luat 10 la toate, insa unul era era foarte greu de abordat, cel la cercetare (imi alesesem tema pe abandonul scolar)…am suferit o cadere nervoasa insa cu sfaturile duhovnicului, cu ajutorul Maicii Domnului si al Sf. Efrem, mi-am luat ciornele dupa mine, am stat in biserica, m-am rugat la sfant, si in jumatate de ora proiectul era finalizat! Atunci am vazut cum sfantul lucreaza!
Si am zis, „hai sa mai apelez, dar ce as putea sa ii mai cer?” ceea ce urmeaza, suna pueril, insa m-am rugat de o pereche de incaltari comode, simple, si rezistente, si bineinteles cat se poate de ieftine(aici am probleme mari, deoarece cautam de luni de zile ceva bun si nimic nu rezista, eu mergand foarte mult pe jos, ca sa economisec banutii)! Fara sa-mi dau seama, cand am trecut pe langa un magazin, automat am facut stanga, catre intrarea lui, ezitand inainte sa intru acolo. Si iata-le gasite..la doar 1-2 zile de cand m-am rugat. Mare bucurie! Vazand ca sfantul Efrem cel Nou e bun si foarte promt am zis sa ma rog lui si Maicii Domnului de o fusta de blugi pana la genunchi. Aceasta era intr-o joi, iar duminica, cand ma intorceam cu o colega de la examen, aceasta s-a oprit sa-si cumpere haine, iar in acelasi magazin era si o fusta asa. Am probat-o de curiozitate sa vad macar daca imi sta bine, o intreb pe colega, iar ea imi zice sa o opresc ca o achita ea! Va dati seama?! Acum eram convinsa ca Sfantul Efrem m-a „aciuat” si pe mine pe langa fii lui. Si mergand cu iconita si acatistul la examene, le-am trecut cu 5 note de zice si una de de 8.
A venit vremea sa ma inscriu la titularizare..mi-am depus dosarul in ultima zi, fara aviz medical de la medicina muncii, eu avand unul de la medicul de familie care nu era insa valabil. Ajunsa la prima ora acolo, o dna mi-a recomandat sa nu aduc avizul la validare ci sa ma reped la primul cabinet cu medicina muncii gasit si sa vin cu el rapid. Un baiat care se inscria si el spusese ca la o clinica anume se elibereaza in aceasi zi dar dupa amiza. Eu una deja intrasem in panica, unde gasesc cabinetul..daca nu e deschis, daca nu am timp suficient…si iata ca m-am rugat la sf. Efrem si la Maica Domnului , am mers la clinica respectiva, care mi-a eliberat pe loc avizul si in jumatate de ora eram inapoi la centrul de inscriere.
Saptamana trecuta am aflat ca am fost repartizata pentru inspectia speciala la clasa. Aveam la 6 C, o clasa foarte buna de la o scoala pretentioasa. Mi-a fost frica, deoarece eu am ales cariera aceasta profesorala la indemnul duhovnicului, care a insistat ca eu sa devin profesoara, eu avand o facultate de romana-franceza terminata acum 3 ani. Munceam in domeniul curieratului, si anul trecut mi-am dat demisia sa im termin modulul pedagogic si sa ma pun la zi cu gramatica, care nu am mai avut tangente cu ea din clasa a 8-a. Si iata-ma ajunsa iar panicata, deoarece credeam ca imi va pica lectie de gramatica. In ziua de inaltare, dupa slujba, trebuie sa merg la scoala respectiva sa iau la cunostina ce lectie trebuie sa sustin si cand. Plecand grabita de acasa, nu mi-am mai luat acatistul si iconita sfantului cu mine si imi parea rau. Dar iata, ca dupa ce am plecat de la biserica, am trecut pe la sora mea care are serviciul foarte aproape si care imi daduse cativa bani de buzunar. Eu eram grabita sa ajung la scoala, ma reped la un maxi taxi insa acela..se retragea (la ora 14 a zilei!), cand vad ca ma striga doamna de la pangar sa vin sa o ajut putin. Ma intorc inapoi la biserica si vad o carticica cu sfantul Efrem, editata de fundatia Nektarios si o cumpar cu banii de la sora mea. Imi parea bine ca totusi s-a aranjat in asa fel sa mearga si sfantul cu mine. Ajunsa la scoala, ma intalnesc direct cu profesoara, care imi spune ca nu am la a 6-a C ci la a 5-a A! Ce bine! A 5-a, unde e cel mai simplu si frumos..Doamna era foarta draguta, imi da foaia sa o semneze, vad in dreptul cum scria „COMPLEMETUL-CONSOLIDARE” si raman un pic dezamagita, ca eram pe gramatica, insa ea, smerindu-se pe langa mine ma intreaba: – vrei lectie pe gramatica sau literatura? Eu raman uimita si zic pe literatura.- Ce anume vrei? Basmul, snoava? Vaai..eram in culmea bucuriei..zic ca vreau snoava (basmul fiind mai dificil) si iata cum scrie in dreptul meu SNOAVA! Va spun sincer, ca de cand am pornit pe drumul acesta mi-am dorit cat mai simplu si la literatura..si uite cum Dumnezeu a dat!
Ieri, sfantul a mai facut o minune cu mine: duminica mi-a aparut un chist bartholin si dupa slujba de la Biserica o femeie mi-a daruit o iconita mica cu sfantul. Am zis eu ca asta e semn..m-am rugat sa-mi treaca, insa chistul crestea din ce in ce mai mare si era foarte dureros. M-am speriat foarte tare. Imi era ca o sa ajung pe la doctori, pentru incizii, operatii, antibiotice..bani cheltuiti pe care nu ii am oricum..o prietena mi-a zis ca acesta va fistula daca pun frunze de patlagina si mi-a zis sa citesc carticica de la fundatia Nektarios integral (2 paraclise, 2 acatiste, si rugaciunile). Aseara ma rugam la sfantul si imi trece prin cap ca eu am zis ca voi marturisi minunile lui, dar uitasem si am zis ca daca ma ajuta sa trec si de asta, voi scrie despre tot ajutorul primit. Simteam chistul acela cum se marea tot mai mult si am adormit cu speranta ca sfantul nu ma va acoli. Si iata ca in dimineata aceasta sparsese si durerea disparuse aproape complet!
Acum ma bazez pe Maica Domnului si pe Sf Efrem cel Nou sa ma ajute la inspectia speciala de la clasa si la examenul acela atroce de la titularizare! Va tin la curent! DOAMNE AJUTA-NE! SF. EFREM CEL NOU AJUTA-NE!
3 iun. 2014
Vreau sa multumesc si eu Sf Efrem cel Nou pentru ajutorul grabnic pe care l-am primit imediat ce am aflat despre viata si minunile lui. Mai intai vreau sa marturisesc ca de fiecare data cand mergeam cu copilul la impartasit refuza sa ia Sangele Domnului, cand eram in fata preotului ma rugam in gand Sfantului sa il ajute pe copilasul meu sa primeasca Sfanta Impartasanie imediat o primea. De atunci si pana in ziua de astazi nu a mai refuzat si stiu asta ca doar cu ajutorul Sfantului Efrem. Apoi am mai avut niste probleme de sanatate si doctorii ma trimiteau de la unul la altul si nu stiau ce sa imi zica , iar mie imi era frica sa nu am ceva probleme grave si datorita rugaciunilor Sfantului Efrem si a altor sfinti dragi mie( Sf Nectarie, Sf Ioan Rusul, Sf Spiridon Si al Sf Nicolae) carora m-am rugat Dumnezeu mi-a ajutat si analizele mi-au iesit bune si ecografia. De asemenea tot cu ajutorul Sf Efrem si a celorlati sfinti am reusit sa gasesc un act, care am crezut ca l-am pierdut intr-un loc aglomerat de unde nu era nici o sansa sa il mai gasesc. Le multumesc sfintilor si Sf Efrem cel Nou pt tot ajutorul pe care l-am primit si il primesc zilnic.
Nu vreau sa par insensibila, dar a cere de la Sfinti lucruri pe care ti le poti procura singura mi se pare frivolitate (fuste de blugi, pantofi, sa nu mai bata vantul etc.). Haideti sa ne rugam atunci ca Becali la Athos sa cistigam si la meciuri. Putina decenta, oameni buni! Si iertare daca supar pe cineva.
Buna ziua ma numesc Cristina si as dori un pic de mir de la icoana Sf Efrem deoarece sunt bolnava ,eu am 36 de ani si am facut un accident vascular atunci cand am nascut gemenii si vreau sa ma vindec si cred ca cu ajutorul sfantului Efrem ma pot vindeca ca sa imi pot creste copii care au nevoie de o mama.Cine poate sa imi trimita un pic de mir sa ma contacteze pe adresa de e-mail luciancristinalisa@yahoo.com . Va multumesc
Revin cu cazul meu, povestit anterior, pe 3 iun. 2014 si va aduc date cu privire la desfasurare inspectiei de la titularizare, a carei nota va constitui 25% din cea finala. Pentru o astfel de activitate trebuie sa construiesti un proiect de lectie foarte bun si foarte detaliat, lucru pe care eu nu stiam sa-l fac, deoarece la mine nu depasea maxin 5-6 pag. cand alcatuiam unul si inca cu mare stradanie. Profesoara mea mea care mi-a coordonat practica pedagogica, o doamna extraordinara, din Biserica, gasita prin ajutorul parintelui duhovnic, a fost si de data aceasta mai mult decat draguta si m-a ajutat cu sfaturi, cu materiale si chiar cu bani ca sa duc la bun sfarsit ce anume imi propusesem sa fac (metoda cubului, in care elevii sunt grupati si rezolva diverse fise – logistica si recuzita fiind aici destul de pretentioasa), ba chiar mi-a sugerat si permis sa testez la clasa dansei lectia respectiva, fapt ce mi-a permis sa o ajustez aproape de perfectiune. Cu ajutorul altei dre profesoare de la Biserica am reusit sa imi dau seama ce inseamna proiecte de lectie amplu si iata-l in final, l-am realizat de 23(!) de pagini desi limita ar fi de 14-16 pag la ce am intalnit eu pana acum.
Cand a fost ziua cea mare, mi-am pregatit materialele direct la Sf Biserica, iar de acolo am plecat la scoala, impreuna cu iconita si carticica Sf Efrem cel Nou. Doamnele mele metodiste de la inspectorat erau foarte exigente din cate am inteles, si invatate chiar cu mici atentii, pe care eu nu mi le permiteam sa le ofer, insa cu cateva ore de inspectie ma suna dna prof coordonator, spunandu-mi sa trec pe la dansa acasa ca mi-a pregatit niste atentii (seturi de cercei, margele, creme, sprayuri) pentru dansele, desi eu ma aratasem vehement impotriva la astfel de practici, insa am acceptat, deoarece dansa nu vroia sa riste nimic..ajunsa la scoala Dumnezeu a facut ca sa intru mai devreme la clasa cu vreo 40 de minute, deoarece elevii de la a 5-a aveau informatica, dar se nimerise sa stea in clasa, deoarece profesorul nu venise in ziua respectiva si am avut ocazia sa iau contact cu ei, sa aranjam mobilierul pentru alcatuirea grupelor, sa ne familiarizam. Desi la inceput s-au aratat destul de refractari, au cedat incetul cu incetul. Cand s-a sunat..minune…am simtit cu ma golesc de orice emotie, le-am intampinat pe dnele metodiste, iar ora s-a desfasurat foarte natural si placut, de parca as fi facut asa ceva de o viata intreaga, iar la final, dansele au fost din cale afara de impresionate, au spus sa nu au gasit puncte slabe, ca am har si ca doresc sa auda mai departe de mine, nevenindu-le sa creada ca sunt un biet debutant. Nota a fost 10!
Dupa aceasta bucurie, planificasem cele 5 saptamani pana la examen sa profit de ele si sa invat pe cat pot de mult..insa am avut multe ispite si tulburari si prin urmare, intentiile mele s-au cam naruit..insa cu ajutorul Sfantului Efrem , al Maicii Domnului si al parintelui duhovnic am reusit sa fac sinteze la manuale (clasele 5-8) si sa invat din 2 carti de didactica. Invatatul meu nu prea a fost cine stie ce…in medie vreo 4 ore pe zi, deoarece eu nu am „rezistenta” la astfel de activitati, straine in 26 de ani de viata.. insa citeam zilnic paraclisul sfantului si cel al Maicii Domnului.
Intre timp, motanelul meu, care umbla pe afara si se bate cu altii, venise cu fata infectata de la o zgarietura, facand un chist care il deformase complet…zile intregi a stat asa, iar eu nu avem bani sa il duc la veterinar sa-i faca o incizie, insa mi-a dat prin cap intr-o seara, fiind foarte obosita sa il rog pe sfant sa-l faca bine, sa-i sparga buba pana a 2-a zi, la fel ca-n cazul meu relatat interior, iar eu voi citi carticica editata de Nektarios integral, insa abia a 2-a zi, deoarece picam de somn..Dimineata la 5 cand ma trezesc, pisicul intra pe gem cu chistul spart si fata plina de sange..Sf Efrem s-a milostivit de el, fiindca tare mai suferea saracul animalut..iar acum era vesel si eu l-am sters si curatat cu inima plina de bucurie ca sfantul a fost prompt, ca de obicei. Peste 2 zile, motanul vine cu labuta din fata perforata..il muscase un caine care ii poarta sambetele in asa fel incat i se umflase tot bratul de nu mai putea sa calce cu el..iar necaz, iar il rog pe sfant sa intervina, cu promisiunea ca a 2-a zi ma voi tine de cuvant si iar voi citi integral carticica, si iata ca dimineata urmatoare, pisica avea labuta desumflata si putea sa mearga cu ea. Unde mai pun ca si mama mea, care avea un traumatism la umar, in urma unui accident de masina de acum 5 ani, care ii afecta destul de mult activitatea s-a rugat intr-o seara la Sf. Efrem iar a 2-a zi s-a trezit cu flexibilitatea umarului redata.
Revenind la examenul scris care se apropia, eu ma tot rugam acum Sfantului Efrem sa-mi pice clasa a 8-a Literatura, deoarece stiu si eu o singura poezie pe de rost, aceasta fiind Emotie de toamna de Nichita Stanescu, si ar fi fost minunat sa o abordez. Ei ce credeti..exact asta mi-a picat! De asemenea am picat si pe restul subiectelor, eu cand citeam avand o oarecare „aderenta” la respectivele.. A aranjat Dumnezeu cum nu se putea mai bine, insa eu, fire aiurita de fel, nu mi-am dozat bine timpul si nici nu m-am mai uitat de 2 ori pe subiecte iar ce am scris pe ciorna nici nu am apucat sa transcriu tot..mai ales la partea cu evaluarea care continea un punctaj de 30 de pct…nu mai zic ca de atata euforie ca am picat pe subiect, am dat si nume proprii in lucrare (nu unul, ci trei!..), desi am fost avertizati de n ori ca asa ceva va duce la anularea automata a lucrarii…Eu abia seara cand am ajuns acasa am constientizat ce s-a petrecut. . Simteam ca pica cerul pe mine..ce dezamagire, cata prostie..am sacrificat un an de zile, un loc de munca, banii si nervii parintilor, m-am imprumutat 1500 lei chiar… ca sa o dau acum in bara?!?…Nu ar fi permis bunul Dumnezeu asa ceva!!.. si am inceput sa ma intaresc si sa ma rog la Maica Domnului si sa citesc zilnic carticica Sf. Efrem. Pana vineri, cand se anuntau notele am avut stari oscilatorii, dar in nici un caz de deznadejde cumplita. Am surprins o data la rugaciune, cum fata sfantului din iconita de pe coperta a zambit bland si plin de incredere. Ah, asta a fost un semn, care s-a mai aratat de vreo 2 ori! Am zis ca nu se poate asa.. in viata vor fi necazuri peste necazuri, iar daca eu voi reactiona mereu deznadajduind, la ce bun? La ce folos toate semnele si minunile de pana acum, daca mereu si mereu le voi tagadui prin deznadejde? Si am ales sa cred ca va fi bine.
Vinerea urmatoare, eram la Sf Liturghie si ma luptam cu starea mea frica sa o inving..m-am bucurat ca macar sunt la Biserica, cand deoadata vad cum fata Maicii Domnului de la catapeteasma imi zambea! Am capatat o nadejde nespusa iar la sfarsitul slujbei, ma suna o colega, o dna preoteasa (!), sa-mi zica ca s-au afisat notele! Am rugat-o sa acceseze site-ul si pentru mine si ea mi-a comunicat ca am luat 7,5 in scris, iar cu 10 de la inspectie rezulta 8.125 ca nota finala! Nu-mi venea sa cred ca lucrarea mea (care a trecut prin 3 corectori) a scapat de anulare, si ca am luat si o nota destul de buna!! Sfantul Efrem a aratat ca imi poarta de grija, insusi duhovnicul meu intarind, ca daca scap eu de boacana asta, o sa fie numai din ajutorul parintelui Efrem! Iar acum, astept pentru maine sa sa primesc si eu un post de suplinitor, deoarece anul acesta nici nu au fost posturi titularizabile pe Limba si Literatura Romana. Sfantul va trebui sa mai savarseasca insa o minune, deoarece sunt doar 3 posturi disponibile, iar eu abia a 12-a in ordinea ierarhica. Dumnezeu si Maica Domnului si Parintele Efrem ma vor ajuta pana la capat si am nadejde case va gasi un locusor si pentru mine! Multumesc Sf .Efrem! Sa ai grija de mine pana la capat! Slava tie Doamne pentru toate!!
3 aug. 2014
@Elena
După cum au scris şi adminii la începutul articolului de faţă, nu e corect să ne conducă setea după minuni şi senzaţional. Ori nu ştiţi că este greşit să luăm aminte la “minunile” care se petrec cu noi la tot pasul, ori ignoraţi un lucru atât de important. Hrănirea senzaţiilor şi magicului în inimă nu poate duce decât la amăgire, la păgubirea sufletului. E nevoie de multă frică şi cutremur ca să luăm aminte la detaliile care contează, să nu strecurăm ţânţarul şi să înghiţim cămila, să nu împlinim tot felul de fleacuri superstiţioase şi să trecem cu vederea dreptatea şi credinţa. Bucuria adevărată constă în a sărşi dreptatea, în a fi plăcuţi lui Dumnezeu până la capăt, nu în a primi tot felul de semne, de multe ori imaginate de noi. Altfel spus, ţelul nostru este de a acorda noi atenţie lui Hristos şi Sfinţilor Săi prin împlinirea poruncilor, nu altfel, iar nu de a ne acorda ei atenţie.
Desigur că Dumnezeu poartă de grijă tuturor în toate amănuntele, dar asta ţine de intimitatea fiecăruia, nu de publicitate. Mai mult, nici măcar noi nu trebuie să contabilizăm toate, adică să uite stânga ce face dreapta. Era bine să fiţi atentă de la început la atenţionarea de la comentariul 134. Dacă aveţi încredere în pronia de sus, înţelegeţi că ar trebui să vă revizuiţi atitudinea şi să nu stăruiţi în ea sau în alte superstiţii.
http://articolulmeu.wordpress.com/
despre cum am intalnit un Sfant viu
Posted by cristiandica pe august 12, 2014
nu e literatura. cineva drag, parte din mine, implinea o varsta. m-am gandit ca la aniversare sa-i ofer ceva…iesit din comun, adica de tinut minte si reamintit cat ii veacu
Despre cum am intalnit un Sfant viu – (partea a doua)
Posted by cristiandica pe august 12, 2014
Nu, n-a fost o figura de stil sintagma folosita in materialul precedent, in care am spus, cu referire la Sfantul Efrem cel Nou, ca “il cunosteam, desi nu-l stiam”
minunea făcută de sfânt cu fetița mea de 2 anI s a întâmplat chiar zilele acestea..de o săptămână starea ei era foarte proasta, după câteva zile de apatie, nervozitate nejustificata și lipsa poftei de mancare au început febra și vărsăturile. .cu o seara înainte de febra fusesem la Gradina Icoanei unde este papucul sfantului și ea cu gura ei îl rugase:sfinte Efrem; ajuta-mă!..iar într unul din episoadele febrile, stand în pat, se uita pe balcon și zice:hai pe balcon,la părintele. .stupefiata, fata care stătea cu ea o întreabă, unde Ioana e părintele, la care ea
repeta:acolo pe balcon, nu îl vezi..??.ne-am încredințat ca intr-adevăr fusese părintele, atunci când am primit rezultatele analizelor..infecție cu Rotavirus, un virus foarte periculos la copiii mici…caracterizat, fără excepție, prin scaune apoase, vărsături și febra…Ea însă nu avea diaree.doctorat ne a spus ca o sa facă în mod sigur zilele următoare,pentu ca Rotaviru sul înseamnă DIAREE SEVERA ..Așteptând diareea, mă rugam sfântului sa nu sufere copilul toate cele descrise de doctori…și Sfântul a ascultat o pe Ioana și pe mine.nu am pătimit cele pe care doctorii ni le dădeau ca sigure în infecția cu Rotavirus.mulțumim sfântului Efrem, sf Luca al Crimei, sfântului Stelian, Maicii Domnului și tuturor sfinților care ne ajuta..
Sfântul Efrem cel Nou ne-a schimbat viața, de când l-am descoperit întâmplător, căutând cu deznădejde leacuri împotriva depresiei…. El a făcut posibilă vindecarea soției de această boală, de care nu scăpase nici cu tratament psihiatric, iar minunile sale de care am aflat din cărțile apărute, acatistele și paraclisul său pe care le-am citit cu speranță, ne-au readus bucuria, liniștea sufletească, răbdarea, înțelegerea, armonia în familie, credința în Dumnezeu! Ne-a ajutat, în mod cu totul miraculos, să îi oferim unei persoane dragi din familie, imobilizată la pat, cea mai bună îngrijire, luându-ne de pe umeri o povară grea pentru noi. Rugăciunile noastre necontenite la Sfânt au primit răspuns chiar de ziua aflării sfintelor sale Moaște, 3 ianuarie, când am primit, în mod cu totul neașteptat, mai multe cadouri aduse de la mănăstirea sa. Ne-am rugat Sfântului să ne ajute să ajungem în pelerinaj la mănăstirea sa din Nea Makri – Atena, și această dorință fierbinte a devenit realitate. Închinarea la Sfintele Sale Moaște ne-a făcut, pe toți din familie, să îl iubim și să îl îndrăgim foarte mult. A devenit ocrotitorul familiei și al casei noastre! Îți mulțumim, Sfinte Efrem! Te rugăm să ne ajuți și să ne ocrotești tot restul vieții noastre!
Pe mine m-a ajutat foarte mult, Rugati-va cu sufletul Sfantului si va va ajuta mai mult decat puteti crede.
Suntem un grup care plecam – ca in fiecare an de altfel – in circuit/pelerinaj in Grecia, intre 4 – 12 nov. 2015 , cu prilejul praznicului Sf. Nectarie, dar nu numai (pt. ca ajungem si la Sf. Efrem cel Nou, Sf.Spiridon, Sf. Ioan Rusu, Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sf. Grigore Palama, Sf. Vasile cel Nou, Sf. Anisia, Sf. Paraskevi, Sf. Efrem Sirul si Sf. Irina, M-rea Paleokastrita, M-rea Braul Maicii Domnului, Acropole, Meteora si multe altele, care nu incap intr-un simplu anunt). Mai avem 5 locuri, 299 euro/pers. Sunt asigurate: transportul cu autocarul, cazarea, micul- dejun, calatoriile intre insule cu ferry- boat- ul. Daca este cineva interesat, pentru mai multe detalii traseu si obiective turistice, istorice si religioase, contactati pe d-na Cristina: 0722722845.
Gasesc salutara marturia d-voastra despre sf.Efrem cel Nou pe acest site .Mai mult ,ma regasesc aici deoarece sf.Efrem a inervenit in multe situatii si incercari din viata mea.Cele mai substantiale ar fi la examene, la admiterea la doctorat, in situatii de criza finamciara care pe toate le-am considerat de nedepasit .De multe ori sf.Efrem a intervenit si in situatii zise minore de zi cu zi , imediat ce termin-am de citit Paraclisul sau Acatistul.Am promis de multe ori Sf.Efrem ca voi da marturie.Situl mi sa parut foarte util pentru a dovedi ca : “Minunat este Dumnezeu Intr-u sfintii Sai “.Amin !
Hristos a Înviat!
Numele meu este Claudiu și vă scriu aceste rânduri pentru a relata intervenția SFÂNTULUI EFREM CEL NOU în viața mea.
Acum vreo 3 ani l-am descoperit și eu pe Marele Mucenic. Am mai citit despre el, dar nu i-am dat mare importanta (mă rugam mai mult Sfântului Ioan Rusu). Am trecut prin multe împrejurări până am ajuns să-i citesc Paraclisul și Acatistul. Găsisem un paraclis LUNG și m-am hotărât să rog un părinte să mi-l citească (cu tot cu ectenii și pomenire). Printre cei trecuți în pomelnic era bunica mea (se ocupa cu ghicitoria și nici măcar nu era ortodoxă), era tatăl meu cu care pierdusem legătura de vreo câțiva ani (suferea de peste 50 de ani de alcoolism)și, bine-nțeles, eu, care deși aveam vreo 25 de ani, nu-mi găsisem un loc de muncă.
M-am rugat Sfântului Efrem să-mi găsesc un loc de muncă, să-i aducă la Ortodoxie pe ai mei (inclusiv pe bunica mea care era și foarte bolnavă și înaintată în vârstă), să-l facă pe tata să nu mai bea și să pot relua legătura cu el și alte câteva lucruri pentru fiecare persoană trecută în pomelnic.
Buuun! Părintele mi-a făcut Slujba și totul a intrat pe făgașul normal, sau, cel puțin, așa credeam eu. A trecut aproape un an pentru a vedea roadele acelei rugăciuni.
Bunica mea nu dădea niciun semn de îndreptare, de tata nu știam nimic, eu tot fără loc de muncă. Între timp, bunica mea a paralizat la pat. Am internat-o de vreo două ori. În fine, așa cum procedezi în astfel de cazuri. Mă trăznește ideea de a redeschide subiectul venirii ei la Ortodoxie (nu prea agreea această idee, ca să nu spun mai mult). Deși era paralizată și cu multe răni și suferințe, de parcă toate bolile își dădură întâlnire în organismul ei, ea era pe deplin conștientă. După o conversație de vreo câteva zile, nu știu prin ce minune, se hotărăște să accepte venirea la Ortodoxie. Am vorbit cu mama să chem un preot ortodox să-i facă Mirungerea și s-o împărtășească. Zis și făcut. După ce o schimb de vreo două ori, intră părintele, îi face Slujba de venire la Ortodoxie, o împărtășește, mai stăm un pic de vorbă, după care pleacă. Eu merg să văd ce mai face bunica mea, după care, din lipsă de ocupație, intru pe internet. Printre paginile vizitate erau și câteva ortodoxe. Ce m-a făcut pe mine să intru pe acele site-uri a fost ceva legat de Sărbătoarea SFÂNTULUI ȘI MARELUI MUCENIC EFREM CEL NOU. D e fapt, lucrul care m-a frapat era că în ACEA ZI – 5 MAI 2012, bunica mea a primit Ortodoxia, ia o săptămână mai târziu a plecat să se întâlnească față-n față cu Marele Mucenic. Numele ei este IOANA.
După vreo 3 săptămâni primesc un telefon. Când am răspuns – ERA TATA – PERFECT TREAZ. L-am întrebat ce mai face, iar el, printre altele, mi-a spus că de aproape un an nu a mai pus alcool în gură (precizez că Paraclisul a fost slujit la începutul toamnei în anul precedent, iar acum eram la începutul verii). Până-n ziua de azi, tata n-a mai pus alcool în gură.
După înca vreo lună și jumătate – două mi-am găsit și eu un loc de muncă, unde lucrez și în ziua de azi.
Deși sunt dator vândut Acestui Mare Mucenic, El tot continuă să mă vegheze. De câte ori citeam Acatistul lui, îmi reunea familia (chiar și telefonic).
Spre rușinea și nerecunoștința mea, nu am postat aceste minuni ale PĂRINTELUI EFREM, dar El a ales să-mi mai facă un cadou. Mi-am dorit foarte mult să ajung în Grecia la Moaștele lui, dar n-am avut posibilitatea, așa că s-a hotărât să vină el la mine.
În localitatea mea s-a pus piatra de temelie la o nouă biserică, ale cărei hramuri sunt SFÂNTUL EFREM CEL NOU, NAȘTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL ȘI CUVIOASA PARASCHEVA, ocazie cu care au fost aduse Moaște de-ale Sfântului Efrem.
Fie ca Învierea lui Hristos, pentru rugăciunile Maicii Domnului,ale Sfântului Efrem cel Nou, ale tuturor sfinților și ale tuturor Puterilor cerești, să vă lumineze sufletele și să vă bucure inima.
Imi poate trimite cineva mir de la Sf.Efrem cel nou…sunt in Spania si ma dor tare mainile …am dureri insuportabile….va rog daca puteti…platesc eu transport…Multumesc!
DOAMNE AJUTA! Adresa de email petrobubu2004@yahoo.com
Hristos a Inviat!
Cred ca nu intamplator am ajuns si eu aici si am citit marturiile tuturor. Vreau si eu sa multumesc Sf. Efrem cel Nou, care alaturi de Maica Domnului, Sf. Nectarie si alti sfinti, m-a ajutat si ma ajuta si pe mine. Nu mai tin minte cand am auzit prima oara de sfant dar imi aduc aminte ca acum 2 ani am cumparat 2 iconite mici la Bis. Mavrogheni, in Bucuresti. Si am primit ulei sfintit de la sfant printr-o doamna de la biserica (locuiesc peste hotare). Parca tot dumneaei mi-a povestit cum a ajutat-o sfantul si atunci am cautat si eu pe internet si am citit ce am gasit. Am fost impresionata ca este grabnic ajutator! Apoi am descoperit ca are moaste la Man. Radu Voda din Bucuresti, alaturi de Sf. Nectarie, alt sfant iubit si mare ajutator. De cate ori ajung in tara, cu ajutorul Domnului, “trec” si pe la sfinti. Mare bucurie, sa ma pot inchina acolo si multumi, macar asa din varful buzelor, ca de altfel de multumire nu cred ca m-am invrednicit, sa iau lumanari de ceara curata pt. biserica noastra si carti sau altele duhovnicesti de la pangar, sa beau apa de la fantana din curtea manastirii. Mai de curand am cumparat, tot in tara, o carte despre minunile sfantului si cu acatistul si paraclisul sfantului in ele si am citit-o dintr-o suflare. Pe Internet am gasit si Rugaciuni mai scurte catre sfant, de grabnic ajutor, pentru bolnavi, de multumire. S-a intamplat ca un coleg al sotului meu, pe care il intalnisem si eu odata intamplator, sa se imbolnaveasca – de la sot am auzit, simptomele Hodgins plus o tumoare pe creier, intre cele 2 emisfere. Un om cam la 50 de ani, cu un copil de 10 ani. M-am gandit, cum sa creasca un copil de 10 ani fara tata? Asa ca m-am pus la rugaciune, cand colegii, cu sotul, i-au trimis o scrisoare de incurajare ( cum se face aici pe un card, unde scri 3 cuvinte), l-am rugat pe sot sa ia si din partea mea o vedere, unde ii scrisesem de ajutorul dat de Sf. Nectarie si Efrem cel Nou si alti sf. Doctori fara arginti si am lipit si niste iconite mici, listate pe computer. Afland data si ora operatiei, am citit acatistul si paraclisul Sf. Efrem cel Nou pt. bolnav. Dumnezeu a facut ca sa aflu, prin sot, ca dupa operatie (i se spusese ca sansele de a nu-si reveni, a nu putea vorbi si misca erau f. mari) ca se simtea f. bine si putea vorbi si si misca din cate am inteles. M-am bucurat si am multumit sfantului Efrem cel Nou si celorlalti care l-au ajutat.
In Saptamana Mare m-a sunat pe mobil un prieten din copilarie al tatei (peste 80 de ani). Si dlui locuieste peste hotare de multi ani dar cand ajung in zona ii vizitam (are o familie f. unita si calda) si a pastrat legatura si cu tatal meu. Mi-a zis scurt ca a sunat sa ne ureze Sarbatori fericite!, ca dsul e la spital “are ceva la stomac” si urmeaza sa fie operat si ca voia sa vorbeasca cu tatal meu si cu mine (eu sunt un fel de “secretara” a familiei dar o fac cu drag). Imediat m-am gandit la Sf. Efrem cel Nou. Am sarit din pat, eram inca in pat, am luat cartea cu acatistul si l-am citit pt. prietenul tatei, rugandu-l pe sfant de ajutor. La sfarsit am facut o cruce cu cartea si icoana sfantului peste patul meu (mi-am imaginat ca ar fi patul bolnavului si ca as face o cruce cu icoana sfantului peste patul de suferinta al acestuia). Mai tarziu am vorbit cu tatal meu, pe care nu-l prinsese la telefon si care a aflat deci de la mine de situatie si s-a intristat. Tata si-a propus sa-l treaca la rugaciunea de seara, iar eu mi-am propus sa ma rog sfantului in fiece zi pana vom avea vesti stabile despre acest prieten de familie. Ne spusese “ca ne auzim dupa Paste”. Intre timp am auzit de la tata ca, dupa o operatie grea de 6 ore, a iesit din operatie f. bine de s-au mirat toti doctorii (cele 2 fete si 2 gineri si parca si una din nepoate sunt si ei doctori) si am dat Slava lui Dumnezeu si am multumit sfantului!
Cred ca e f. bine pt. mine ca sfantul nu-mi da prilejul de a ma mari cu “ce am facut eu” dar ma bucur de ajutorul primit de acesti bolnavi, plus tatal unei mamici a unui coleg de- baietelului meu (tatal avusese un atac cerebral, dsa nu e credincioasa dar mi-a dat voie sa ma rog eu pt. tatal dei; am facut-o si iar sfantul, Sfintii l-au ajutat, si-a revenit dintr-o paralizie pe 1/2 din corp, vorbeste si umbla, iara Slava Domnului!). Ma rog si pt. alti bolnavi sfantului si sfintilor, ca sa-i ajute. Tare ma intristez cand aud de -atatea boli si suparari, ajutorul sta langa noi si noi nu-l cerem. Multumesc Sf. Efrem cel Nou si tuturor celor care ne ajuta si noi nu stim! Slava Domnului!
Dumnezeu, Maica Sa, Sf. Efrem cel Nou, Sf. Nectarie si toti Sfintii sa ne stea alaturi si sa ne ajute sa gasim Calea, Adevarul si Viata!
Cu bucurie intru Hristos, Georgiana