SFANTUL EFTIMIE CEL MARE si pilda actuala a vietii sale

20-01-2012 Sublinieri

Mândria Bisericii – monahismul. Exemplul Cuviosului Eftimie cel Mare

de Dragoş Dâscă

Poate că nici un alt cuvânt despre monahism nu este atât de tainic şi plin de noime duhovniceşti precum este cel al Sfântului Isaac Sirul: vieţuirea călugărească este mândria Bisericii („Cuvinte despre nevoinţă”, X). Şi iată, se poate îndoi cineva de acest lucru când nu trebuie decât să privească la chipul vieţuirii sfinţilor pe care îi prăznuim în aceste zile de ianuarie: Sfântul Antonie (17), Sfinţii monahi-episcopi Atanasie şi Chiril (18), Sfântul Macarie Egipteanul (19), Sfântul Eftimie (20) şi Sfântul Maxim Mărturisitorul (21)? Toţi aceşti stâlpi ai Ortodoxiei au fost monahi; dar să nu trecem cu vederea faptul că au plecat din mijlocul unora ca noi, oameni de lume cuprinşi de griji şi amestecaţi în tumultul veacului. Mândria Bisericii sunt creştinii care Îl urmează pe Hristos în lepădarea de sine până la jertfă, iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, iar monahii sunt cei care le împlinesc pe acestea într-un mod desăvârşit.

Să ne oprim asupra sfântului prăznuit astăzi de Biserica lui Hristos, Sfântul Eftimie cel Mare, şi să vedem chipul în care vieţuirea sa adevereşte cuvântul Avvei Isaac Sirul. Cel ce-şi acordă un răgaz de la zăduful zilei şi citeşte Viaţa Cuviosului Eftimie va remarca o constantă a felului său de a fi, o caracteristică a întregii sale vieţi: dorinţa de a nu-L întrista pe Dumnezeu. Se spune că, pe când era adolescent,

dorea să fie următor al dumnezeieştilor şi îmbunătăţiţilor bărbaţi [i.e. monahi]… săvârşea slujba pravilei cu frică şi cu umilinţă, aducându-şi aminte că se cuvine să slujeşti lui Dumnezeu cu frică şi cutremur, iar nu cu râs şi cu şoptire… Se întrista când unii spuneau deşertăciuni îl îndepărtau de la dumnezeieştile cuvinte”.

Vedem că sufletul său încă de tânăr nu suferea atingerea vulgară a acestei lumi; nu lăsa ca zgura păcatului să se prindă de inima sa. Mulţi zic că sfinţii nu au trecut prin aceleaşi ispite care ne înfruntă pe noi, că aşa au fost ei aleşi din pântece, aleşi să fie sfinţi. Dar iată că şi tânărul Eftimie a fost ispitit prin intermediul colegilor de studii care îl îndemnau la glume, bârfe, vorbire deşartă. Dar nu a suferit să-şi strice buna aşezare a sufletului său: în cele lumeşti se simţea îndepărtat de Dumnezeu.

Biograful Sfântului ne spune un alt lucru uimitor referitor la anii săi de tinereţe:

în vreme de ispită rodea lui Dumnezeu dragostea şi răbdarea, iar în vreme de îndestulare, rodul lui era înfrânarea. Venind asupra lui gânduri de dezmierdare trupească, iarăşi odrăslea într-însul înţelepciune”.

Acest paragraf ne aduce la o altă constantă a vieţii sale: căutarea înţelepciunii prin purtare înţeleaptă. În Sfântul Eftimie s-a întrupat cuvântul Scripturii care zice:

Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială… Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce caută mă găsesc” (Pilde 8, 12, 17).

Tânărul Eftimie nu a făcut nevoinţe suprafireşti, nu a fost la limita omenescului. Dar a dorit partea cea bună, care nu s-a luat de la el când, cu trecerea anilor, a fost asaltat de ispite mult mai mari: prefacerea interioară prin constanta supraveghere a gândurilor şi a purtării sale,

pentru că de întreaga înţelepciune purtând multă grijă, a păzit nestinsă făclia fecioriei, împodobită cu untdelemnul milosteniei”.

Să luăm aminte la multa sa subţirime a minţii. Biograful spune că a biruit ispita desfrânării nu prin uscarea trupului şi purtarea de lanţuri şi haine de păr, ci prin înţelepciune. Adică, deşi tânăr, Sfântul Eftimie a arătat multă maturitate duhovnicească: ştia că războiul nostru, al creştinilor, este noetic. Minte împotriva minţii; duh împotriva duhului. Nevoinţa trupească e doar un mijloc pentru a uşura încordarea minţii în luptă. El putea opri gândul înainte de a intra în inimă dar nu fiindcă avea Sfântul o putere căpătată de la naştere, ci fiindcă purtarea înţeleaptă şi osteneala de a-şi ţine gândul doar la cele plăcute lui Dumnezeu a creat în el deprinderea binelui, o sensibilitate care reacţiona la primul atac al furnicoleului.

Şi mirenii pot fi smeriţi dar ei practică o smerenie cu limite impuse de nevoile familiei, de specificul serviciului, de datoria civică. Monahii însă sunt chemaţi să devină vase neîncăpătoare ale smereniei; chenoza lor este neîncetată. Nici în acest aspect Sfântul Eftimie nu a fost mai prejos. „Din copilărie iubitor de monahi”, după terminarea studiilor Eftimie s-a călugărit. A fost făcut – să reţinem – fără voia sa preot, apoi proestos peste Mănăstirea Sfântului Polieuct. Dar fiindcă grijile îl împiedicau de la lucrarea faptei bune, „urâtorul de slavă” Eftimie a ales să redevină un simplu monah şi a plecat la Ierusalim, închinoviindu-se în Lavra Fara. Aici, ne spune biograful,

covârşea pe toţi cu răbdarea, blândeţea şi cu smerita cugetare a inimii”.

Din nou remarcăm faptul că Sfântul Eftimie nu este lăudat pentru mari fapte ascetice, ci pentru lucrarea omului dinlăuntrul inimii (cf. Corinteni 4, 16).

Dacă iubirea de Dumnezeu a arătat-o cu prisosinţă Sfântul în urmarea vieţii monahale, iubirea de aproapele e dovedită mai ales de următoarea întâmplare:

Pe când se afla în pustie, a venit la el un elin păgân, Aspevet, cerându-i să-l tămăduiască pe fiul său paralitic. Sfântul nu i-a întors spatele îmbufnat că Aspevet nu a cerut mai întâi să îi vorbească de credinţa creştină, că nu i-a cerut să îi ţină un cuvânt despre semnificaţia icoanelor, ci, fără să îi adreseze nici un cuvânt elinului, l-a tămăduit pe fiul său bolnav. Cucerit de evlavia şi statura duhovnicească a Cuviosului Eftimie, elinul a cerut să fie botezat.

Acesta este modelul ecumenismului autentic, singurul care poate să îi placă lui Hristos şi nu sincretismul pe cât de înşelător pe atât de vătămător din zilele noastre: nu a mers Eftimie la elini să caute „elemente comune” între religia păgână şi creştinism; nici nu i-a zis lui Aspevet: „Lasă, nu e nevoie să te botezi creştin, doar avem acelaşi Dumnezeu…”, sau „Hai să ne rugăm împreună trei zile, o săptămână şi să vedem ce-o zice Dumnezeu după aia”. Cuviosul Eftimie ne-a lăsat o pildă despre adevăratul ecumenism: atunci când creştinul este aproape de Hristos printr-o viaţă lăuntrică roditoare de gânduri şi fapte bune atunci şi cei de altă credinţă Îl pot vedea pe Hristos şi pot înţelege că El este singurul Mântuitor în lumina virtuţilor [pe care le observă în/] din viaţa creştinilor. Ecumenismul începe cu o viaţă trăită în Hristos şi se încheie în inima celui convertit de purtarea ta.

Monahismul este mândria Bisericii fiindcă monahii sunt creştinii care îşi îmbrăţişează credinţa fără rest. Nu lasă loc târguielii şi compromisului cu propriile jurăminte depuse la Taina călugăriei (aşa cum este numită şi considerată în Athos). Fidel Miresei sale, Biserica, Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare nu a avut decât o singură dorinţă, care îi străbate ca un fir roşu întreaga viaţă: de a nu-L întrista pe Dumnezeu.

Vom încheia acest cuvânt cu mărturisirea de credinţă a Sfântului Eftimie, care, în vremuri de prigoană a ales să nu-L întristeze pe Dumnezeu prin lepădarea de Ortodoxie. Cuviosul Eftimie: un pustnic din Fara, un părinte pentru mii de fii duhovniceşti, un creştin care a înţeles că nesocotirea dogmelor Îl alungă pe Dumnezeu din inimă.

Păsările răpitoare au şi acum cuiburi, vulpile prea multe vizuini iar Fiul Omului găseşte prea puţine inimi neîntinate de făţărnicie, inimi unde să-Şi plece capul.

„Mărturisirea de credinţă” a Sfântului Eftimie referitoare la Sinodul de la Calcedon (451):

Din toate cele ce s-au cercetat şi s-a făcut de acest sobor, n-am citit ceva; iar cât despre hotarul cel alcătuit de dînsul, nimic nu am a-l prihăni pentru rea slăvire, pentru că laudă credinţa celor 318 Sfinţi Părinţi din Niceea şi mărturiseşte a urma învăţătura neclintită şi nestricată. Apoi învaţă a urma Sfinţilor Părinţi celor 150 din Constantinopol şi a celor din Efes, contra lui Nestorie rău-credinciosul. Iar pe Chiril, întâiul şezător al Alexandriei, îl numeşte luptător şi învăţător al dreptei credinţe. Apoi pe Preasfânta Fecioară de Dumnezeu Născătoare o propovăduieşte, zicând că dintr-însa S-a născut după trup singurul născut Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, recunoaşte amândouă naşterile, adică pe cea veşnică din Tatăl şi fără trup şi pe cea sub vreme, din Fecioara Maică, cu trup însufleţit; după aceea, recunoaşte două firi în Hristos, dumnezeiască şi omenească, dar neamestecate, neschimbate, neîmpărţite şi nedespărţite. Iar cei ce îndrăznesc a împărţi, ori a despărţi unirea negrăită şi nedespărţită după Ipostas şi cei ce zic că prin trup s-a făcut schimbare în Cuvântul lui Dumnezeu, şi care socotesc trupul Celui singur născut a fi de o fiinţă cu dumnezeirea, cum şi cei ce zic că este amestecare a Cuvântului cu trupul, unii ca aceştia sunt ca şi păgânii. Drept aceea şi noi când auzim despre două firi în Hristos, nu socotim cu totul despărţire în ipostasul lui Hristos cel unul alcătuit; dar mărturisim şi deosebirea firilor, după cum zice cel între sfinţi, Chiril al Alexandriei”.

Legaturi:


Categorii

1. SPECIAL, Calugaria / viata monahala, Ce este pacatul?, Dogme/ erezii, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Meditatii duhovnicesti, Razboiul nevazut, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Teologie ortodoxa

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “SFANTUL EFTIMIE CEL MARE si pilda actuala a vietii sale

  1. Mare dorinţa de a nu-L întrista pe Dumnezeu,eroism si voie buna, monahului Eftimie,de la manastirea Caldarusani!

  2. Pericopa evanghelica: Marcu 12, 1- 12

    1. Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
    2. Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei.
    3. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic.
    4. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o.
    5. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le.
    6. Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
    7. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră.
    8. Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.
    9. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.
    10. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului?
    11. De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”.
    12. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus.

    Luca 6, 17- 23

    17. Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.
    18. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.
    19. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi.
    20. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.
    21. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde.
    22. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului.
    23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.

    Pericopa apostolica: I Petru 1, 1- 25

    1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăştiaţi printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia,
    2. Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească!
    3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie,
    4. Spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi,
    5. Cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi.
    6. Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme,
    7. Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos.
    8. Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită,
    9. Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor.
    10. Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi.
    11. Cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, când le mărturisea de mai înainte despre patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după ele,
    12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia, spre care şi îngerii doresc să privească.
    13. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos.
    14. Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre,
    15. Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii.
    16. Că scris este: “Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt”.
    17. Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fiecăruia, petreceţi în frică zilele vremelniciei voastre,
    18. Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi,
    19. Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit,
    20. Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi,
    21. Cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat pe El din morţi, şi I-a dat Lui slavă, ca să vă fie credinţa şi nădejdea voastră în Dumnezeu.
    22. Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa,
    23. Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac.
    24. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut,
    25. Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit.

  3. In completarea articolului: “In ultimele timpuri oamenii nu se vor mantui cu truda, ci cu intelepciune!”, Sfantul Lavrentie din Cernigov

  4. Sa va fie rusine securisti nesimtiti ce sunteti…PENTRU CUM MINTITI LUMEA IN PRIVINTA NOASTRA! Maine o sa demonstram tuturor ce site de mincinosi sunteti!

  5. @ DeVeghe…:

    Dumnezeu sa va binecuvanteze… Din partea noastra, suntem cu constiinta impacata, inaintea lui Dumnezeu si stim ca am spus numai adevarul despre manipularile si instigarile sefilor vostri. Nu va puteti demonstra decat propriile patimi si dorinta de razbunare, asa cum si altadata ati mai facut-o, dupa care, ne-ati ”periat” si v-am trecut cu vederea, chiar daca nu v-ati cerut vreodata iertare.

    (Pentru ceilalti cititori, e vorba de niste comentarii de la pagina noastra de stiri)

  6. Stati linistiti ca o sa vada lumea ce nesimtire zace in voi, o sa cititi maine…vb fara sa aveti habar despre ce…noi v-am lingusit? In ce hal aberati! Pt ca avem bun simt, inseamna ca va lingusim?! Ce comportament de securisti penibili…

  7. @veghetori:
    Daca stiti asa de multe, de ce nu ati postat comentariul la pagina de stiri, unde se facea referire la voi ? In schimb ati ales sa veniti aici ferindu-va de majoritatea cititorilor cu penibilitatile voastre , de ce ati procedat asa, “bravilor” ?

  8. @DeVeghePatriei:

    Stati linistiti ca o sa vada lumea ce nesimtire zace in voi, o sa cititi maine

    Frate, nu esti nici primul si nici ultimul care va scrie, ”ca sa citim maine” (ca altfel nu am sti – ai spus adevarul fara sa vrei) tot felul de minciuni si manipulari penibile.

    Treaba ta.

    Sa stii insa atata lucru: noi te iertam si iti dorim toata binecuvantarea, dar de fapta ta vei da socoteala si va exista o Judecata pentru toti. Mergi de-acum sanatos si fa mai repede ce ai de facut.

  9. Cuv. Paisie Aghioritul spune ca cea mai mare bucurie o are cel care sufera nedreptatea. Ca asa se aseamana lui Hristos, cel nedreptatit.
    Insa atunci cand simtim ca suntem nedreptatiti, bine ar fi sa putem suferi aceasta nedreptate fara sa cautam a ne face dreptate sau, mai rau a ne razbuna, caci altfel pierdem rasplata de la Dumnezeu. De ce sa o pierdem si sa nu il bucuram pe Hristos prin rabdarea noastra?

    Indiferent cine are sau nu dreptate, intotdeauna chemati sprijinul lui Dumnezeu si pe cat se poate nu va luptati intre voi. Un crestin este dator sa isi iubeasca pana si vrajmasii. Abia atunci se pot considera ca fiind ai lui Hristos. Nu faceti o bucurie celuri rau prin discordie… Dumnezeu sa ne lumineze pe toti.

  10. @ DeVeghePatriei

    Fratilor, nu stiu cum stati voi de veghe patriei sau la altii, dar mai bine stati de veghe la voi!

  11. Ce limbaj AGRESIV si batjocoritor la comentatorul “De Veghe Patriei”…
    Am intrat si pe siteul cu acelasi nume si am vazut “infierarea” pe care au facut-o adminii acelui site, administratorilor acestui site…

    Se pare ca “echilibrul” si “Nepartinirea” cu care s-a discutat si comentat si “judecat” pe acest site cum s-au comortat unii protestari in aceste zile de foc care au cuprins tara si mai ales Capitala…ii DERANJEAZA…pe unii cititori…si le DISPLACE “tonul” asezat si matur cu care au fost disecate si analizate faptele unor protestari.

    RAZBOI INTRU CUVANT…ramane un “REPER” de analiza echilibrata si profunda a realitatilor duhovnicesti si sociale care exista si se deruleaza in tara noastra…si un “propagator” al unei viziuni pasnice si realiste asupra modului in care multi dintre noi ar trebui sa ne raportam si sa surprindem si sa intelegem lumea care ne inconjoara si propria noastra fiinta…

    Frati Admini…nu va descurajati de ceea ce au scris cei de la “De Veghe Patriei” despre voi…si NU INCETATI sa “indemnati” lumea si cititorii vostri la realism si judecata adanca, si la atitudine echilibrata si sanatoasa atunci cand vor sa inteleaga ceea ce se ptrece cu lumea in care traim…

    Doamne Ajuta!

  12. @ admin
    Contul din BRD afisat pt. parintele Zarco este incomplet. Trebuie sa aiba 24 caractere. Lipseste un caracter.

  13. @Gabriela 2:

    Of… Am preluat anuntul care a circulat pe mail peste tot. Era intr-adevar o lipsa acolo, am corectat. Iata si conturile de pe blogul dedicat parintelui diacon:

    http://pentrudiaconulzarko.blogspot.com/

    Conturi donatii
    Titular cont: ZARKO MARKOVSKI

    Banca Transilvania
    (Swift code: BTRLRO22)
    EUR: RO77BTRL0440420AH92632XX
    RON: RO36BTRL0440120AH92632XX

    BCR (Swift code: RNCBROBU)
    RON: RO27RNCB0738106166930001
    EUR: RO82RNCB0078106166930001

    BRD (Swift code: BRDEROB)
    RON: RO08BRDE441SV11513384410

  14. Pingback: Parintele Agapie Corbu despre FANATISM, FANATICI si reactia fata de SOCIETATEA APOSTAZIATA -
  15. Pingback: 20 ianuarie – Sf. Eftimie cel Mare (izbăvitorul de boli grele); Sf. Mc. In, Nir și Pin (Proloagele de la Ohrida) | † Sfântul Nicolae Velimirovici
  16. Pingback: DUMINICA MIRONOSITELOR. “Urmati-va calea, fara sa priviti inapoi sau in jurul vostru. Nu luati seama la cele ce va inconjoara; nu ascultati vorbe goale!” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate