Din MINUNILE SFANTULUI GHERASIM DIN KEFALONIA, tamaduitorul celor posedati de demoni si al bolnavilor psihic (†16 august)

***

“Familia ortodoxa”, nr. 8 (67)/ 2014:

Sfantul Gherasim din Kefalonia

tamaduitor al bolnavilor mintali si al indracitilor

†16 august

Sfantul Gherasim cel Nou, unul din marii nevoitori din veacul al 16-lea, vietuitor peste cinci ani in pesterile ostrovului Kefalonfei si intemeietor al manastirii din Omala, a ajuns vestit pentru puterea rugaciunii sale si pentru darurile cu care l-a impodobit Dumnezeu: tamaduirea bolilor, mai cu seama a nebuniei, si izgonirea duhurilor necurate – cu care mangaie poporul lui Dumnezeu si dupa stramutarea sa in cerestile lacasuri, pana astazi, marturie ca cel ce a murit impreuna cu Hristos va trai vesnic impreuna cu El si moartea nu mai are stapanire asupra lui. ^{cf. Romani 6:8-9}

Iata cum descrie unul din preotii din tinut, Parintele Ioannis Mesoloras, lucrarea binefacatoare a Sfantului din Kefalonia, neintrerupta de curgerea veacurilor si primita cu multa recunostinta de credinciosi:

„Mult dato­ram prezentei Sfantului Gherasim si manastirii sale din Valea Omalei. Tot tinutul praznuieste si se bucura cand Sfantul este purtat spre pla­tan, peste campuri, primind binecuvanta­rea sa. Dupa traditie, de mai multe ori s-a incercat sa fie mutat de acolo, dar Sfantul n-a vrut – pe drumul catre Troianata, e un loc numit «podoria», dincolo de care Sfantul n-a putut fi trecut niciodata, fiindca se facea foarte greu. Aici a ales sa stea – stapa­neste peste Omala si, de cateva ori pe an, se plimba ca un boier printre supusii sai, care-l iubesc si-l cinstesc, venind cu miile. La procesi­une, Sfantul sta in mijloc, sus, smerit si neatins de curgerea vremii, purtandu-si vestmintele care au ramas si ele nestricate.

Ce bucurie, ce praznic mare e procesiunea Sfantului! Toate isi schimba infatisarea. Si Sfantul nu este scos afara, ci se simte ca el insusi iese, ca un om viu, ce se misca si imparte tuturor daruri, cu noblete, ca un iconom al bogatiilor ceresti, raspandind in jur bucurie, mangaiere si fericire, si miluind in chip tainic. Toti se bucura, sunt mis­cati, plang, se inchina si se roaga.

Unii sunt cuprinsi de tremur (caci Sfantul ii ajuta cu precadere pe cei stapaniti de dia­vol) – nebunii sunt, cum zic maicile de acolo, «specialitatea» Sfantului. La procesiunea ce se face cu moastele Sfantului, suflete imbracate in negru, barbati, femei, copii, alearga toti sa se intinda pe jos in calea raclei, ca Sfantul sa treaca peste ei. Rudele celor nebuni incearca sa-i aseze si pe acestia – unii se lasa ajutati, altii se lupta. Toti isi cauta un loc, unii stau in pi­cioare, altii ingenuncheaza. Dar cand Sfantul se apropie, toti se linistesc. Sfantul trece peste ei. Si uneori se fac acum minuni. Procesiunea este datatoare de nadejde. Cand se ajunge la platanul Sfantului, se fac rugaciuni, se psal­modiaza cantari, se tin predici, apoi procesiu­nea o ia inapoi spre bisericuta”.

Iata cateva din multele faceri mai presus de fire cu care Sfantul Kefaloniei i-a mangaiat dintotdeauna pe cei binecredinciosi, cu dragoste parinteasca.

Intalnirea in chip minunat a doi sfinti

Dupa izgonirea samavolnica si necanonica a Sfantului Macarie (Notara) al Corinthului din scaunul sau episcopal in prigoana starnita impo­triva miscarii „Colivazilor”, acesta si-a continuat lucrarea misionara si de propovaduire prin feluri­tele insule ale Greciei.

Prima oprire a fost la Zakinthos, in anul 1771, dar dragostea si cinstirea pe care le avea fata de Sfantul Gherasim (Notara), ruda sa, adormit in 1579, l-au purtat in Kefalonia, ca sa se inchine sfintelor lui moaste nestricate si de-har-izvoratoare.

Sosirea si sederea in Kefalonia a de-Dumnezeu-purtatorului episcop al Corinthului, Sfantul Macarie, a fost insotita de semne si intamplari mi­nunate, care vadeau pe Dumnezeu in sfintii Sai.

Minunea ce urmeaza s-a pastrat in predania nescrisa a manastirii, pana in ziua de as­tazi. De indata ce Sfantul Macarie s-a inchi­nat sfintelor moaste ale Sfantului Gherasim, a dorit sa ramana singur inaintea raclei pana dupa asfintitul soarelui. Asa ceva era insa oprit de tipicul manastirii. Dorinta puternica a Sfantului Macarie de a ramane acolo a star­nit uimirea maicilor, care au hotarat sa faca o exceptie si sa-i ingaduie sa stea in fata sfinte­lor moaste. Cateva maici s-au ascuns intr-un colt ca sa vada ce va face Sfantul, facandu-se martorele unei minuni uimitoare.

Cand Sfantul Macarie a ingenuncheat inain­tea raclei, aceasta s-a deschis si Sfantul Gherasim s-a ridicat. Cei doi sfinti s-au imbratisat unul pe altul, si si-au vorbit. Apoi Sfantul Gherasim Facatorul-de-minuni, cu trupul nestricat si du­hul viu, s-a intors in racla sa.

Obstea de astazi a Manastirii Sfantului Gherasim a hotarat, din cinstire pentru Sfantul Macarie si pentru a face minunea cunoscuta tu­turor, sa zugraveasca o icoana a celor intamplate in biserica mare a manastirii din Omalon.

Sfantul Macarie a mai ramas atunci cateva luni la Manastirea Sfantului Gherasim, iar la sfar­situl acelui an a scris cartea „Adunare de indem­nuri si pilde ale cuviosilor Parintilor nostri”. De atunci se pastreaza un antimis sfintit si iscalit de el. Dupa sederea in Kefalonia, Sfantul Macarie s-a intors in Zakinthos, apoi a pribegit prin Idra, Patmos, Leipsus, Samos, Ikaria si Hios, unde a adormit cu pace in 1805.

Minuni ale Sfantului din zilele noastre

Unul din credinciosii kefalonieni isi aminteste:

„Cand se face procesiunea cu moastele Sfantului si se ajunge la platan, acestea sunt asezate deasu­pra fantanii de acolo. Cu ceva vreme in urma, in jurul anului 1930, bunica mea a avut sansa sa fie acolo; auzise de minunea ca atunci cand Sfantul este asezat peste fantana, aceasta se um­ple cu apa de da pe dinafara, insa nu credea ca e adevarat, zicand ca e o exagerare. Insa, mi-a spus ea, si nu voi uita cat voi trai:

«Am vazut-o atunci umplandu-se — si nimeni n-o poate tagadui!».

Pe atunci era credinta adevarata, si inainte sa mearga sa se inchine la Omala oamenii posteau cateva zile, iar calatoria se facea pe jos — asa traiau oamenii pe atunci.

Inainte de 1925 se petrecea si un alt lucru nemaipomenit. Langa fantana exista un platan mare, plantat acolo de Sfant. Era numit «pendadactil» (cu cinci degete), din cauza celor cinci mari ramuri ale sale. Acesta, cand ajungeau in apropierea lui Sfintele Moaste, isi apleca ramurile si se inchina! Cei mai batrani isi amintesc de asta si se infioara cand isi aduc aminte.

O alta minune este cu o fata care, atunci cand mama sa era insarcinata cu ea, prezenta anumite complicatii. Asa ca doctorii au sfatuit-o pe mama sa avorteze, fiind convinsi ca daca pruncul se va naste, va avea mari probleme.

Evlaviosii parinti nici n-au vrut insa sa auda de avort si, ramasi fara doctor, au cautat ajutorul Sfantului si s-au rugat. Si iata ca s-a nascut o fetita, care astazi, cu harul lui Dumnezeu, e deplin sanatoasa.

O a treia minune este cu o femeie care era in­dracita — si dracii se cutremura doar la auzul nume­lui Sfantului! Femeia a ramas la manastire pentru o vreme, gazduita de maici. Dracul din ea nu su­ferea Dumnezeiasca Liturghie si, asa cum isi amin­tea femeia mai tarziu, simtea cum ceva puternic ii iesea din trup. Cu cateva zile inainte ajunsesem si eu acolo — si cand a venit vremea ca preotul care slujea Sfantul Maslu sa o unga cu untdelemn sfin­tit pe indracita, aceasta s-a ridicat in picioare si a zis ceva ce-mi amintesc pana astazi:

«Nu-i de ajuns ca popa al batran care traieste aici nu-mi da pace zi si noapte?… Acum vii si tu cu untdelemnul? O sa ma ardeti voi doi!».

De indata ce a fost data cu untde­lemn sfintit, dracul s-a cutremurat asa de tare, incat femeia a cazut pe jos fara cunostinta. Dupa inca ca­teva zile, cu harul Sfantului, s-a slobozit de diavol”.

Si acestea sunt doar cateva din minunile Sfantului Gherasim – care, dupa cum dau mar­turie Maica Stareta Cassiana si obstea ei de la Manastirea din Omala, sunt nenumarate.

Material realizat de Radu Hagiu 

(din: “Familia ortodoxa”, nr. 8 (67)/ 2014)