SFANTUL IOAN IACOB: “Pe cei slabi sa-i intarim, iar pe cei vicleni sa-i ocolim”
“Biruinţa noastră nu se dobândeşte cu sfadă şi cu pleftureală, ci cu blândeţe şi cu dreaptă socoteală. Din sfadă nu iese decât tulburare şi duşmănie. Războiul nostru este nevăzut şi armele noastre trebuie să fie arme duhovniceşti, şi anume: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi Pavăza Credinţei, cu care putem stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel”.
(sursa icoanei: ”Daca vii, vino asa cum esti”)
PENTRU CEI RÂVNITORI CU ADEVĂRAT PENTRU CREDINŢA STRĂMOŞEASCĂ
“Fraţilor şi surorilor întru Hristos,
Aceste rânduri le scriu numai pentru cei care nu s’au amăgit de covrigi roşii şi care se feresc de vântul înşelăciunii.
Pentru ceilalţi care au început să dănţuiască „hora Crivăţului” nu mai am nimic de scris. Cine a avut urechi de auzit, acela a căutat să audă strigătul meu şi cine mai are ochi de văzut, poate să vadă cum stau lucrurile… Eu am tunat şi am fulgerat către toţi (prin foile mele) ca să vă feriţi de bătaia vântului de Miază-Noapte.
Iar acum când a început ploaia cu banii roşii, eu nu mai strig la nimeni. Cei statornici în credinţă îşi păzesc paşii de alunecare, iar cei slabi din fire şi dornici de mărire se poticnesc la vale. Mare este taina credinţei, dar puţini o păzesc astăzi neprihănită.
Nu vă miraţi că îndrăznesc să zic vorba asta, că mulţi se botează, însă darul puţini îl păstrează. Când vedeţi pe unii că aleargă singuri spre înşelăciune, atunci să cunoaşteţi că la unii ca aceştia pecetea darului este ştearsă şi uşor se prăpăstuiesc. Atunci sfaturile nu se mai lipesc de ei şi făgăduinţele se calcă fără milă.
Dar noi, fraţilor, să-i lăsăm pe aceştia în „sloboda” lor fericită, să urmăm calea cea strâmtă şi nu vom greşi.
În curtea lui Caiafa de astăzi să nu intrăm (adică în mreaja stăpânirii), căci slugile cele viclene ne ispitesc şi nu cumva să pătimim ca Sfântul Apostol Petru. Lăsaţi să se încălzească la foc slugile cele năimite, iar noi să urmăm pe Domnul ca şi Sfintele Mironosiţe.
În calea noastră stau la pândă vameşii şi fariseii veacului acestuia, dar să nu ne fie frică. „Îndrăzniţi, zice Domnul, Eu am biruit lumea.”
Am auzit că unii dintre cei râvnitori au avut ciocniri de cuvinte, cu ceata noilor dregători. Nu vă tulburaţi fraţii mei, căci abia a început ploaia „covrigilor”. Pe mulţi poate să-i „ude” dacă nu vor fi cu pază şi cele care se văd astăzi, sunt mici faţă de cele ce urmează.
Eu unul vă sfătuiesc pe cei cari urmaţi tradiţiile noastre strămoşeşti, să nu vă tulburaţi şi cu alţii să nu discutaţi.
Biruinţa noastră nu se dobândeşte cu sfadă şi cu pleftureală, ci cu blândeţe şi cu dreaptă socoteală. Din sfadă nu iese decât tulburare şi duşmănie. Războiul nostru este nevăzut şi armele noastre trebuie să fie arme duhovniceşti, şi anume: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi Pavăza Credinţei, cu care putem stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel. Pe cei slabi să-i întărim, iar pe cei vicleni să-i ocolim. Pe cei năimiţi şi pe cei urgisiţi să-i lăsăm în pace, căci sunt acum mărişori şi pot pricepe semnele vremii. Dacă nu se învaţă din păţaniile altora, atunci lăsaţi-i să guste singuri din „covrigii” stăpânirii roşii. Aceşti covrigi sunt vopsiţi cu sângele mucenicesc al fraţilor noştri credincioşi din ţară. Ei pătimesc acum ca robii la munca silnică, iar din sudoarea şi din sângele lor se plămădesc bacşişuri pentru propagandă. Tot ce iese azi din ţară (de după perdeaua roşie) este ca să farmece ochii şi să astupe urechile celor bicisnici şi neştiutori. Nu mai faceţi vorbă cu ei şi nici nu căutaţi să-i pârâţi ori să-i denunţaţi, ci mai vârtos s’ar cădea să-i plângem pe unii ca aceştia, căci nu ştiu sărmanii la care „domnii au slujit şi câtă pagubă vor dobândi”.
Înainte de a încheia rândurile acestea, vă amintesc de cuvântul Scripturii care zice: „Vrăjmaşii omului sunt casnicii lui” şi iată anume pentru ce: când fraţii noştri de o credinţă şi de un sânge se fac coadă de topor, adică unelte ale vrăjmaşului credinţei, atunci vătămarea noastră este negrăit de mare, zice Sf. Apostol Pavel; nu vă plecaţi grumazul sub jug străin. Să stăm bine, să stăm cu frică întru Sfânta credinţă şi să arătăm „Mila Păcii” către toţi, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin”.
Legaturi:
- “Samburasi duhovnicesti” semanati cu lacrimi pentru noi de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
- Sfantul Ioan Iacob Hozevitul despre ispita neamului de pe urma si fratii cei mincinosi
- SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL – GRAIURI PROFETICE
- Sf. Ioan Iacob Hozevitul – Preotul betiv
- O, OM!
- Sfantul Ioan Iacob de la Neamt despre intristare
- Sf. Ioan Iacob: Nadejdea celui cazut si pricinile deznadejdii
- Cuvant de nadejde celor fara de nadejde de la Sf. Ioan Iacob Hozevitul
- Acatistul Sfantului Ioan Iacob de la Neamt (Hozevitul) – audio
- Acatistul Sf. Ioan Iacob – text
- Viata Sfantului Ioan Iacob
- Slujba Sf. Ioan Iacob (audio)
- Manastirea ortodoxa din Valea Hozevei
- Blog dedicat cartii Sfantului Ioan Iacob Hozevitul – Din Ierihon către Sion
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
O , Maică a milostivirii
O, Maică a milostivirii
Prin ruga Ta dă bunătate,
Dă milă-n sufletele noastre
Credinţă sfântă şi dreptate.
Deschide inimile noastre,
Spre viaţa sfântă în iubire,
Să nu mai îndrăgim păcatul,
Ci să trudim spre mântuire.
Şi’adună-ne Tu Preacurată,
În unitatea prin credinţă,
Curată, vie, ortodoxă,
În duh smerit şi-n pocăinţă.
Că grele curse ne aşteaptă
Şi mari poveri pe zi ce trece,
Ne storc şi munca şi credinţa,
Şi inima ni-i tot mai rece.
Se stinge-noi toată lumina,
Şi râvna cea duhovnicească,
Prin mii de căi de risipire,
Şi dezbinare omenească.
Păzeşte-ne Maică credinţa,
Şi neamul nostru românesc,
De cursele ce bat la uşă
Şi răul ce ni-l pregătesc.
Dă-ne răbdare şi iubire,
Dă-ne credinţă neclintită,
Curajul în mărturisire
Cu duh şi inimă smerită.
Fii lângă noi în orice vreme,
Şi –n rugă când Te vom chema,
O Maică a milostivirii,
Că ne poţi pururi ajuta.
Sfinte Preacuvioase Parinte Ioane, roaga pe Hristos Dumnezeu pentru noi!
O! Soare al dreptăţii
Arată-mi raza Ta
Şi dintru nesimţire
Ridică viaţa mea!
Tu cel născut cu trupul
Ca om, la Bethleem
Călăuzeşte-mi paşii
Spre veşnicul Eden!
Înviorează, Doamne,
Pe cel slăbănogit
Uitând fărădelegea,
Celui ce Ţi-a greşit!
Ridică-mi, Doamne, gândul
Din veacul trecător
Şi-mi potoleşte vântul,
Scoţându-mă din nor.
Învaţă-mă să caut
Spre veşnicul senin,
La care nu-i durere,
Nici scârbă, nici suspin!
Cu dragoste cerească
Aprinde-mă mereu,
Stăpâne, Milostive
Şi Dumnezeul meu.
La tronul Sfintei Slave
Cu trupul astăzi şezând
Arată, Doamne, milă
Spre cei de pe pamânt!
( Sfantul Ioan Iacob ‘Hozevitul’ de la Neamt – Lumina mea.. preluat de pe http://sfioaniacobhozevitul.iblog.my/poezii-cuprins/p009_lumina/ )
http://www.trilulilu.ro/Dositeea/98dcc3241d5e93
Bucurate, Sfinte Preacuvioase Parinte Ioan cel Nou, de la Hozeva!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfantului, Preacuviosului Tau Ioan Iacob, faclia romaneasca din pustia Hozevei, si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pre noi! Amin.
Sfinte Ioan-Iacov de la Naeamţ
Sfinte Ioane de la Neamţ
În ziua praznicului tău,
Îngenunchez în rugăciune ,
Să-i mulţumesc lui Dumnezeu.
Că mi-a plătit în chinuri grele
Nenumăratele-mi păcate,
Hulit scuipat, prins în piroane
Şi-n suferinţele de moarte.
Să-i mulţumesc preacuvioase,
În preaumila-mi rugăciune,
Pentru iubirea sa de oameni
Şi pentru binele din lume.
Îngenunchez eu vinovatul
Care deapururea greşesc,
Părinte sfânt, ca-n rugăciune
Şi ţie să î-ţi mulţumesc.
Că-n vremea când sfânta credinţă
Trecea prin ateism cu greu,
Mi-ai dat lumină şi nădejde
Părinte prin cuvântul tău.
Mi-ai fost un far în acea beznă
Un soare cald şi luminos
Şi-un stup duhovnicesc cu mierea
Ce-ai adunat-o în Hristos.
Credinţa noastră ortodoxă
Era privită cu dispreţ,
Ca obicei incult şi rustic,
De comunismul cel semeţ.
În neagra noapte comunistă,
Era privit ca ruşinos
Şi o dovad-a inculturii
Să crezi pe faţă în Hristos.
Şi-n mânăstiri vegheau vrăjmaşii
Să nu se’mprăştie lumina,
Ca în ogorul ţării noastre
Să crească liberă neghina.
Cu greu găseai o carte sfântă
Cu greu o vorbă de folos,
Şi mai ales o pildă vie ,
De vieţuire în Hristos.
În acel timp preacuvioase,
Din Ţara sfâtă a ajuns,
Câteva cărţi scrise de tine
Si-aduse-n ţară pe ascuns.
Şi-aşa te-am cunoscut părinte,
Citind cu inima din carte,
În care-ai pus comori de suflet
Cu-a tale slove minunate.
Din ele şi eu păcătosul,
Ma-m luminat şi m-am zidit
Căci pilda vieţii tale sfine,
Cu mare forţă mi-a vorbit.
Mi-a fost îndemn şi călăuză
Şi râvnă sfântă şi model,
Şi uşa cea către lumină
Căci vieţuiam ca un mişel.
De rugăciunea ta cea sfântă
M-am folosit atât de des
Iar pida ta mi-a dat îndemnul
Să scriu şi eu smeritu-mi vers.
În poezia ta cea sfântă
Comori de suflet se ascund
Parfum de har cu duioşie,
Din lacrimă din duh şi gând.
Atâta dragoste de ţară
De Dumnezeu şi de dreptate,
Copile sfânt al României,
Care-ai trăit de ea departe.
Aş vrea ca dragostea de ţară
Şi dorul de-a ne şti curaţi
Prin rugăciunea ta părinte,
Să ne unească ca pe fraţi.
Să câştigăm şi noi ca tine
Puterea de-a fi buni creştini
În duh şi-n adevăr, ca ţara
Să fie plină de lumini.
Să strălucească-n bezna lumii
Ca-n noaptea sfintei învieri
Lumina inimilor noastre,
Astăzi mai vie decât ieri.
Să te cinstim plini de iubire
Şi să ne-ajuţi într-u Hristos,
Preacuvioase Ioan Iacov,
Să vieţuim cu sfât folos.
Ajută-ne sfinte părinte,
Cu rugăciunea ta curată
Ca ţara noastră , ortodoxă
Să fie sfântă şi curată.
Să piară răul ce distruge,
Şi înşelarea păstorească,
Ca tot românul prin credinţă
Să poată să se mântuiască.
Cuvinte, nu vorbe fara continut, reprezinta cea ce ne spune Sfantul Ioan Iacob Hozevitul.
Da cea mai grea lovitura este cea pe care o primim de la casnicii nostri, insa sa nu deznadajduim, trebuie sa avem sufletul atintit spre Hristos si El n-o sa ne paraseasca.
acest mare sfant a propovaduit se pare ORTODOXIA.cine o mai respecta acum cand se va apostazia pentru antihrist.
acest sfant roman a propovaduit prin vorbe si fapte, se pare, ORTODOXIA.cine mai respecta asta acum cand se va apostazia pentru antihrist prin unirea cu catolicii cu ecumenism
observ cum cuvintele spuse de sfintii parinti sunt de actualitate.Daca ne vom invrednici sa ascultam de ale lor sfaturi vom putea urca duhovniceste.incet dar sigur.Dumnezeu sa ne apere,sa ne ocroteasca si sa ne deschida inimile la durerile semenilor nostrii si cu dragoste sa putem darui ceea ce poate fiecare.
Link-ul de mai sus, http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/august/sfantul_ioan_cel_nou_de_la_neamt.htm nu mai e valabil.
Poate gasiti altundeva Viata sfantului.
http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea0_intro/viata/
Chiar daca nu mai sunt acum rosii covrigii, e intr-adevar de mare actualitate textul. Cozile de topor nu lipsesc. Sfinte Ioan Iacob, pazeste-ne cu rugaciunile tale!