Sfantul Nicodim Aghioritul despre IUBIREA DE PLACERI, chiar si “nevinovate”, care DAUNEAZA GRAV ADEVARATEI VIETI CRESTINESTI. Cuvant foarte actual: “Viata molatica pe care o traim este o pregatire spre tot pacatul”
Sfantul Nicodim Aghioritul – Citirea a V-a
Despre nesabuita iubire de placeri
(fragmente)
Introducere
Cele mai placute, cele mai atragatoare puteri si cele mai tari lanturi pe care le incearca inima omului sunt placerile trupesti ale celor cinci simturi. Ce putere a adevarului poate arata cat de vatamatoare sunt acestea, care sunt asa de placute? Chiar daca insasi retorica ar lua fiinta si ar folosi toate mestesugurile sale, tot nu ar putea dovedi cum se cade rautatea acestor placeri. Daca diavolul ne-ar fi dat otrava sa cu pelin sau alta buruiana amara, nu s-ar fi gasit nimeni s-o bea. Dar pentru ca a dat-o cu mierea placerilor, sunt fara de numar cei lipsiti de minte, care alearga la paharul lui si sorbind din el putina dulceata pe care o are la buze, beau vazand moartea. Sa vedem dar ce rele pricinuieste sufletului aceasta dorinta a omului de a gusta placerile si sa cautam leacul ei…
[…]
Partea a II-a
Ia aminte ca Duhul Sfant nu zice, prin David, ca cel ce vaneaza placerile lumesti va cadea in iad, ci ca “se coboara“; “toti cei ce se coboara in iad” (Ps. 113, 25). Adica se apropie de el incetul cu incetul. Viata molatica si plina de placeri pe care o traim este o stare si pregatire spre tot pacatul. Si se impotriveste credintei crestinesti si nadejdii in raiul cel fagaduit. […] In primul rand, un crestin trebuie sa traiasca din credinta, cum spune apostolul: “Dreptul prin credinta va fi viu” (Rom. 1, 17). Dar credintei – care este cu totul duhovniceasca, ce altceva i se impotriveste decat viata robita de placerile simturilor si de bunurile acestei lumi?
[…]
Sa vedem acum si dragostea de Dumnezeu a oamenilor robiti de placeri. Dragostea de Dumnezeu anevoie se poate aprinde in inima lor robita de placeri, precum si focul greu se poate aprinde in lemnul verde. Apoi, menirea crestinului este ca si a soldatului, si ce poate fi mai potrivnic unei astfel de meniri decat placerile si luxul? Acestea totdeauna slabesc si molesesc chiar si pe cei mai puternici. Crestinii care traiesc in lux ajung la atata slabiciune incat si numai umbra unor greutati este de ajuns sa-i faca sa dea inapoi. Acestia, dupa spovedanie, la primul prilej, uita de hotararea luata de a nu mai pacatui, si indata cad iarasi in pacat. Hotararea lor este la fel cu coarnele melcilor, care – cum spune Aristotel, nu sunt arme, pentru ca indata ce intalnesc un fir de iarba se trag inapoi. Ce-ti foloseste, frate, sa zici ca nu-i pacat daca dormi si te odihnesti, daca mananci si bei bine, daca stai cu veselie la petreceri si daca te duci la serbari si banchete? Sa presupunem asa cum zici tu: ca nu-i pacat, e insa o povarnire si o pregatire pentru a cadea in orice pacat. Este o pregatire ca sa nu te poti impotrivi ispitei, de a nu gusta lucrurile duhovnicesti ale lui Dumnezeu. E inceputul care te duce incetul cu incetul intr-o prapastie de rautati. Cum s-a intamplat cu Solomon, care socotind ca poate gusta din toate placerile, de la care nu este opreliste, pana la urma a ajuns la cea mai prosteasca idolatrie. Sau cum s-a intamplat cu sodomitii care, mancand si band, cu lux si banchete, au cazut apoi in patima desfranarii impotriva firii, dupa cum zice Iezechiel: “Aceasta nelegiuire a sodomitenilor… in belsugul painilor si ieftinatatea mancarilor, ea (Sodoma) si fiicele ei” (16, 48). Foarte intelepteste a spus Tertulian ca trebuie indepartate cele luxoase de la crestini, pentru ca prin ele se slabeste virtutea crestinilor si se moleseste, nemaiputand purta greutatea crucii si a se impotrivi ispitelor: “Trebuie indepartate placerile caci prin luxul lor se slabeste puterea credintei”.
Pe langa aceasta, molesirea si slabiciunea de lux, nu-i potrivnica numai credintei, ci si nadejdii in fagaduintele facute noua. Lucrul este limpede. Toata mai inainte cunoasterea noastra vine din asemanarea ce o avem cu Hristos care este capul celor mai dinainte hotarari. Asa ne invata cu mare glas Apostolul Pavel: “Pe care mai inainte i-a hotarat sa fie asemenea chipului sau” (Rom. 8, 29).
Viata Mantuitorului Hristos a fost insotita de acesti trei prieteni: saracia, durerea si dispretul. Pe aceasta cale mergand, a ajuns la slava Sa, precum ne-o spune El insusi: “Oare nu se cadea sa patimeasca acestea Hristos si sa intre in slava Sa?” (Luca 24, 26). Dar ce face cei care care traiesc in imbuibare si se sperie numai de numele pocaintei si al nevointelor? Au gasit ei oare alta Evanghelie? Nu s-a pogorat si pentru ei Hristos cu care trebuie sa se asemene? Pe cand ei sunt incununati cu flori, imbracati in haine stralucite, dormind pe paturi moi, inconjurati de lux si traiesc in ospete! Oare s-a deschis pentru ei o noua cale catre Rai? Daca cei care inaintea lor au intrat in rai au intrat cu multe necazuri: “Prin multe necazuri se cade sa intram in Imparatia lui Dumnezeu” (F.Ap.14, 21), apoi pentru dansii s-a facut usor, ca sa intre prin multe odihne? Si daca pentru altii, pana acum, a fost ingusta calea care duce catre viata: “Ingusta si anevoioasa este calea care duce la viata” (Matei 7, 14), pentru ei este mai larga decat drumul public. Bravo! Si iarasi bravo pentru noua descoperire ce ati facut-o! Acum, frate, cugeta putin la acestea si nadajduiesc ca vei afla adevarul.
Un boier de neam mare si bogat era risipitor si isi implinea toate poftele simturilor sale. Auzind povestindu-se lucruri mari despre invatatura si viata virtuoasa a unui om duhovnicesc ce traia in vremea lui, a fost curios sa afle adevarul si a cautat prilej sa vorbeasca cu dansul, rugandu-l sa-i dea vreun sfat folositor de suflet. Cunoscand ce gandea boierul, omul cel duhovnicesc i-a spus numai atat:
“Hristos era sarac, eu sunt bogat; Hristos postea, eu ma hranesc bine; Hristos era gol, iar eu port imbracaminte buna; Hristos a trait in suferinte si necazuri si a rabdat Crucea, iar eu traiesc in lux si lenevire si dorm pe asternut moale”.
Apoi a tacut. Boierul, care-l ascultase, desi nu tagaduia aceste adevaruri, dar le pretuia putin si socotind cuvintele ca niste vorbe goale, gandea in sine ca faima acelui om este mai prejos de adevar. Nu dupa multe zile, insa, aflandu-se el la unele din ospetele lui obisnuite si-a adus aminte de cuvintele auzite de la acel duhovnic si, calauzit de o noua lumina, pe care i-o daduse Dumnezeu, a priceput intelesul si si-a dat seama de marea deosebire ce era intre viata Mantuitorului Hristos si propria-i viata si cat de greu era pentru sine sa-si dobandeasca mantuirea. Atunci a izbucnit intr-un hohot de plans, s-a ridicat de la masa si s-a retras intr-un ungher al casei ca sa se sature din plin din painea lacrimilor sale. Cu acel plans si cu liniste si-a intarit sufletul, hotarandu-se sa-si schimbe viata si sa traiasca in pocainta.
*
De o astfel de lumina dumnezeiasca ai nevoie tu, frate, ca sa pricepi bine adevarul pe care-l citesti si atunci vei intelege ca, cu cat traiesti mai fericit pe atat trebuie sa te temi. Cum spune dumnezeiescul Grigorie: “Te indemn sa te temi de fericirea lumii si sa te pazesti bine de orice noroc al veacului acestuia“. Atunci vei intelege ca e o mare pedeapsa sa nu fii deloc certat de Domnul, dupa atatea pacate ce ai facut. Cu aceasta inspaimanta Dumnezeu pe oameni cand este suparat: “Nu voi pedepsi pe fiicele voastre cand vor desfrana si pe logodnicile voastre cand vor desfrana” (Osea 4,14). Atunci vei intelege ca a nu fi pedepsit aici cu oamenii inseamna a fi in primejdie vadita a chinurilor cu dracii, dupa cuvantul lui David: “In necazurile oamenilor nu sunt si cu oamenii nu vor fi biciuiti” (Ps. 72.5), pe care talcuindu-le unul din parinti zice: “Cei ce nu sunt in necazurile oamenilor vor fi chinuiti de draci si cei ce nu sunt biciuiti cu oamenii, cu dracii vor fi biciuiti”.
Atunci vei intelege ca cel ce are parte de odihna in lumea aceasta sa nu nadajduiasca ca va gusta odihna vesnica in cealalta viata, dupa cuvantul Marelui Atanasie: “Cel ce are odihna in viata aceasta sa nu nadajduiasca ca va lua odihna vesnica. Caci Imparatia Cerurilor nu este a celor ce se odihnesc aici, ci a celor ce sunt in necaz mai mult si-si petrec viata cu intristare” (Cuvant despre feciorie). Atunci vei intelege ca a primi cele bune in viata inseamna a fi tovaras bogatului in lumea aceasta, cu vadita primejdie de a fi tovarasul lui si in munca cea vesnica. Pentru ca fiind asemenea lui in desfatari, trebuie sa te temi sa nu auzi si tu ceea ce a auzit el: “Fiule, adu-ti aminte ca tu ti-ai primit cele bune in viata ta” (Luca 16.25). Pe scurt vei intelege ca Imparatia Cerurilor se castiga nu cu lenevire si cu huzur, ci se ia cu puteri [nevointe, n.n.] si cu sile: “Imparatia lui Dumnezeu se ia cu sila si cei ce se silesc o rapesc pe ea” (Matei 11, 12). Atunci vei intelege usor aceste adevaruri. Afara doar daca stai afundat in inunericul intelepciunii trupesti, cand nu vei intelege mare lucru. Mai ales daca nici nu-ti place sa auzi si sa iei aminte la cuvintele ce ti se vor spunespre folosul tau, cum este scris: “Cuvant intelept a auzit risipitorul si l-a nesocotit, punandu-l la spatele sau” (Sirah 21, 17). Inceteaza dar de a mai spune ca placerile-ti sunt nevinovate si fara pacat. Cheltuindu-ti cu ele multime de timp si uitand sa te pocaiesti pentru alipirea de dansele. Ele iti sunt foarte pagubitoare, caci ascund un mare rau pentru prezent si pentru viitor unul si mai mare, ca sa nu zic foarte mare.
O calugarita virtuoasa, fiind obligata de ascultare sa-si scrie viata sa, povesteste ca intr-o zi, pe cand se ruga, i-a descoperit Dumnezeu locul din iad in care avea sa mearga, daca va starui in unele prietenii, nu rele (ea de la inceputul vietii traise fara pata) ci desarte si deci primejdioase si de care daca nu s-ar fi lasat ar fi fost cu totul indepartata de Dumnezeu. As vrea eu acum sa stiu daca si placerile tale, convorbirile, intalnirile si prieteniileile tale iti sunt asa de nevinovate si fara de pacat, ca ale acelei calugarite, care de la inceput nu erau desavarsite, dar nu erau nici rele. Daca ai curaj sa-ti asemeni intalnirile si placerile tale cu ale ei, doresc sa-mi spui cum iti pot fi ale tale lipsite de primejdie cand si micile placeri ale acestei virtuoase erau in primejdia osandei.
Ah, frate! Nu te mai lasa inselat de aceasta mincinoasa Dalila, adica de simturile tale si de placere! Chiar daca deocamdata aceste placeri desarte nu-ti pricinuiesc mult rau, dar dupa putin timp iti vor pricinui. “Daca iubesti cele desarte, ele se preschimba in rele” zice Fericitul Augustin. Cel ce voieste sa guste toate cele ingaduite si neoprite, se deprinde, de catava vreme, sa guste si cele neingaduite sau oprite si nelegiuite, precum s-a intamplat cu poporul Israil: “A sezut poporul sa manance si sa bea si apoi s-a sculat sa joace” (Iesire 32,6). Au inceput sa benchetuiasca, dar nu s-au oprit pana ce n-au cazut cu totul in idolatrie. Irod si-a inceput ospatul zilei de nastere, dar nu s-a oprit pana ce nu a savarsit nelegiuita ucidere a Inaintemergatorului. Pretutindeni si totdeauna, ospetele sfarsesc cu mari pacate.
Hotaraste-te ca timpul liber sa-l folosesti in sporirea virtutilor si nu uita niciodata de pocainta, care este lucrul cel mai firesc al crestinului, caci dupa cum ne invata Parintii, pocainta trebuie sa ne insoteasca toata viata, fara intrerupere. Nu este oprit nici sa te bucuri uneori cu vreo recreatie nevinovata si ingaduita, dar si mierea acestei placeri sa n-o mananci cu gura plina, nici cu mainile incarcate, ci numai cu varful degetelor si si cu varful limbii. Placerile crestinilor trebuie sa fie potrivite starii lor. Au dreptul sa se bucure si ei? Da, dar in Domnul: “Bucurati-va totdeauna in Domnul” (Filip.4,4). Au drept sa se veseleasca? Da, dar numai la vremea potrivita si nu in orice zi. Au drept sa se odihneasca? Da, dar pentru a prinde putere ca sa se infraneze mai tare, asa cum se da repaus arcului ca apoi sa poata fi intins mai tare.
In sfarsit, Hristos a murit ca sa-si faca un popor al Sau, care petrece vanand faptele bune, iar nu placerile. “Care s-a dat pentru noi, ca sa-si pregateasca popor ales, ravnitor spre fapte bune” (Tit 2, 14). S-a pogorat pe pamant nu numai pentru a fi Rascumparatorul, ci si invatatorul si povatuitorul nostru cu cuvantul si cu pilda Sa, spunandu-ne in fata ca nu este vrednic nici numele, nici de cinste si nici de har, acel dintre credinciosii Sai care nu-L urmeaza cu Crucea si cu suferintele: “Cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine ” (Matei 10, 38).
(din: Sfantul Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovnicesti, Editura Episcopiei Ortodoxe, Alba-Iulia, 1995)
Legaturi:
- Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- BICIUIREA SI BATJOCORIREA LUI HRISTOS. Ne rusinam sa mai cautam placerile sau sa mai cartim? “Cum te rabda inima sa inmultesti inca ranele lui Iisus?”
- Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie) despre pazirea comorii pacii si smereniei. PAGINI DIN “RAZBOIUL NEVAZUT”
- RAZBOIUL NEVAZUT: Sfantul Nicodim Aghioritul ne arata strategiile de amagire ale vrajmasului in functie de diferitele stari si masuri ale omului: “Fii smerit, teme-te de tine si de neputinta ta!”
- Leacul folosit de a nu ne supara de greselile si neputintele noastre – Sf. Nicodim Aghioritul
***
- Sf. Nicodim Aghioritul, rusinarea celor care defaima asezamintele Sfintilor Parinti
- DIN VIATA CUVIOSULUI NICODIM AGHIORITUL (14 iulie) – de Sf. Ioan Iacob Hozevitul
- Un document ignorat de multi dintre teologii nostri “fani” Yannaras: COMUNICATUL SFINTEI CHINOTITE A MUNTELUI ATHOS IN APARAREA SFANTULUI NICODIM AGHIORITUL FATA DE DEFAIMARILE LUI CH. YANNARAS (1993)
- CE SPUNEAU CUVIOSUL PAISIE SI ALTI MARI PARINTI despre “teologul” Christos Yannaras, un faimos detractor al Sf. Nicodim Aghioritul, in voga si pe la noi…
Legaturi tematice:
- Sfantul Isaac Sirul: “Calea lui Dumnezeu e Crucea de fiecare zi, căci nimenea nu s-a suit la cer cu răsfăţul”
- CRESTINUL NEAPARAT TREBUIE SA FIE UN NEVOITOR. “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau”.
- CUVIOSUL SOFRONIE DE LA ESSEX: “Naiv este cel ce crede ca va putea urma lui Hristos, fara lacrimi”
- BOALA DUHULUI LUMESC
- Parintele Paisie Aghioritul: CUM SA DUCEM “LUPTA CEA BUNA” SI CUM SA SPORIM DUHOVNICESTE?
“Viata nu este ca o tabara de vara. (…). Sa va spun ce patesc unii de nu sporesc. Desi au toate conditiile, le risipesc insa in lucruri mici si dupa aceea nu au putere sa se angajeze in nevointa duhovniceasca. Sa spunem ca incepem o ofensiva impotriva vrajmasului si ne pregatim cu toate cele absolut necesare ca sa-i stam impotriva. Dar acela (vrajmasul), fiindca se teme ca nu va reusi, incearca sa ne distraga si sa ne atraga in alta parte atentia, cu sabotaje si incursiuni in alte puncte. Noi atunci ne intoarcem atentia intr-acolo. Trimitem puteri la dreapta si la stanga. Timpul trece, proviziile de razboi se imputineaza. Dam armatei echipament vechi. Ostasii incep sa murmure. Si rezultatul este ca se epuizeaza toate puterile noastre si nu mai putem sta impotriva vrajmasului. Asa fac unii si in nevointa duhovniceasca”.
“Desfătările îl fac pe om crud şi împietrit, fraţi creştini. De aceea, nu trebuie să-i fericim întotdeauna pe cei bogaţi, tocmai din cauza acestei dări de seamă cumplite în faţa lui Dumnezeu. […]. Plăcerea durează un timp foarte scurt, iar pe urmă vine chinul, o veşnicie de chin. Chiar şi luxul este împovărător pentru sufletul nostru, spune sfântul Ioan Gură de Aur. Tu dormi pe pat luxos, moale şi altcineva moare de frig într-un culcuş de paie şi pe tine nu te mustră conştiinţa! Nimic nu e mai grozav decât desfătarea, pentru că ea te face să uiţi de Dumnezeu“
Doneaza pentru filmul "Scrum"
admin,
🙂 Asteptam partea a doua si a treia, si urmatoarele, cat veti mai putea si va mai ingadui Domnul.
Cu recunostinta si multumiri!
Da. Eu sunt dornica sa citesc si restul…mai ales ca fac parte din categoria celor care au de toate….mai putin pe Hristos!
Multumesc!!
Asteptam cu nerabdare si celelalte parti, va multumim din suflet pentru aceste articole deosebite. Doamne ajuta!
Da, exista cititori doritori.
Asteptam continuarea acestui articol.
“Dar fiindca prin puterea crucii,adica prin suferinta si omorarea placerilor trupului,Hristos ne-a chemat la nestricaciunea dintru inceput si la placerea lucrurilor inteligibile ,paraseste si tu, frate,desfatarea de placerile sensibile si cauta desfatarea celor inteligibile .Paraseste comoditatile trupului si iubeste necazul,ca poti ajunge la nestricaciune,care te face sa te apropii de Dumnezeu,cum spunea Solomon:”Luarea aminte la porunci e adeverirea nestricaciunii,si nestricaciunea ne face aproape de Dumnezeu”
Expresia “puterea crucii”se refera la misterul pascal in care se concentreaza experienta divino umana a Fiului Lui Dumnezeu.
“Dar si tu, crestine,daca iti rastignesti trupul si omori patimile si poftele si daca suporti cu multumire orice intristare si suferinta din pricina dreptei credinte si a virtutii,sa stii ca Hristos Se va odihni intru tine ca pe cruce Sa ;caci crucea spre necaz si suferinta,si Dumnezeu Se odihneste in suferinta fiindca zice Grigore Teologul:”Dumnezeu nu vindeca cu nimic altceva decat cu suferinta”Daca fugi de lume si ramai tintuit si mort pentru placerile ei,nu numai prin trup si practica virtutilor,ci si prin minte si contemplatie,afla ca vei avea odihnindu-Se in sufletul tau pe Domnul rastignit”.
Asa dupa cum spune si Sf.Apostol Pavel:”Iar mie sa nu mi fie a ma lauda decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos,prin care lumea este rastignita pentru mine si eu pentru lume”(Ga,6,14).
Sfantul Nicodim explica cum nu e suficient sa fugim din lume cu trupul si simturile,trebuie ca omul sa fie rastignit pentru lume,trebuie adica sa o paraseasca si cu gandurile lui ca sa nu aiba in inima sa afectiune patimasa fata de lume.Toate gandurile lui trebuie sa fie rastign ite:aceasta insemnand a supune mintea Lui Hristos.:
“De pilda,iti vine un gand de slava desarta,e un gand nerastignit;trebuie sa-l rastignesti.Cum anume?Daca privesti supararile si ocarile pe care le-a indurat Domnul tau pe cruce.Poarta-te in acelasi chip si cu toate celelalte ganduri rele care-ti vin,rastigneste-le si omoara-le cu puterea Crucii si a Lui Hristos Care a fost pironit de ea”.
(fragmente din cartea:”Nicodim Aghioritul-personalitate-opera-invatatura ascetica si mistica”scrisa de Elia Citterio.)
Asteptam continuarea
Multumim
Cu mare drag asteptam continuarea. Bucurie in suflet sa aveti. Doamne-ajuta!
Marele invatator duhovnicesc al celui de-al XVIII-lea veac.Cu siguranta asteptam continuarea.
minunate sfaturi si foarte aplicate pentru situatia crestinilor de azi: am resimtit adesea cum ma risipesc datorita “micilor si nevinovatelor” placeri lumesti. Pericolul acestor placeri consta tocmai in aparenta lor banalitate si larga raspandirea astfel, incat putini inteleg cursele pe care le ascund.
Asteptam continuarea acestei postari 🙂
Va multumim mult tuturor!
E bine pana la urma si cu 10 cititori, dar buni, din miiile de vizitatori trecatori, curiosi, frunzaritori sau motivati de alte lucruri… Dar e totusi intristator de putin, pe ansamblu, daca ne gandim unde am ajuns ca neam si ce anume mai cautam… Chiar si in vacante/concedii…
Am completat textul din Sf Nicodim si am adaugat la sfarsit si cateva legaturi tematice la alte postari mai vechi, bune de recitit.
Inca o data, multumim!
Faptul ca nu sint multi care scriu aici nu inseamna ca materialele nu sint citite de mai multi decit cei care scriu. SI asta este suficient chiar daca nu iese in evidenta asa cum ies comentariile. Eu, de exemplu, raspund numai atunci cind simt nevoia, cind chiar cred ca am ceva de spus, comentat, adaugat, criticat. Multe din materiale le-am considerat personal folositoare dar nu am dat semnal in scris din motive de timp si de redundanta. NU-mi place sa scriu ceva fara un anumit motiv clar, doar de dragul de a scrie sau de a repeta cu alte cuvinte ideile din text sau de a spune la nesfirsit, “o, cit de frumos,etc”
Asa ca nu trebuie sa fiti deprimati pe tema asta. Dupa cum spuneam si mai inainte, materialele de aici sint excelente.
Asa este, Petra!
De aceeasi parere cu Petra. Si inca ceva: nu lipsa comentariilor trebuie sa va ingrjoreze, ci numarul mic al vizitatorilor – dar nu este cazul.
@ Carmen, Petra s.a.:
Tocmai ca noi nu ne dorim vizitatori multi (da, sunt), ci cititori atenti. Tocmai aceasta am dorit sa sondam, si anume la pagina aceasta, preoponderent duhovniceasca, iar testul ni se pare totusi relevant si elocvent si… in ton cu semnele vremurilor. Dar, ca la scoala, cei prezenti nu trebuie sa se simta vinovati cand profesorii se supara pe cei care lipsesc 🙂 Dar fenomenul e real, din pacate. Dezinteresul pentru cuvantul duhovnicesc, mai ales la crestinii din tara, este tot mai mare. Si se vede asta si in parohii… Fiindca macar daca am sti ca unii lasa internetul, deci si pe noi, pentru mai multa si mai profunda participare la biserica, chiar ne-am bucura.
Mai pe scurt, să fim vrednici să ne împărtăşim cu Sfintele Taine la fiecare Sfântă Liturgie.
Parerea mea este ca trebuie sa vedem problema si din punctul lor de vedere.Noi nu stium si nici nu banuim cu ce probleme se confrunta si cata nevoie au de noi.Este bine macar un multumesc din cand in cand…
Sa ma iertati daca am gandit gresit!
@Olga Marinescu,
Am citit putin mai inainte un articol despre Parintele Sofronie,scris de PS Hierotheos Vlachos,pe siteul Pemptousia,referitor la Sf.Liturgie,iata ce scrie:
“Ca sa poti trai liturgic in ziua Duminicii,trebuie sa traiesti isihast intreaga saptamana”.
Doamne ajuta!
Admini…
Dezinteresul pentru duhovnicesc ”vine” din grijile multe!
Nu oricui ii mai vine ”la mana” , cand raporturile sunt rasturnate, sa fie atent mai intai la Imparatia Cerurilor si Dreptatea Lui Dumnezeu, pentru a i se SI adauga celalalte (casa, masa, imbracaminte);
– mai pe scurt: cand incepe sa ti se stranga stomacul prin reducerea cantitatii si calitatii a ceea ce erai obisnuit sa-i dai, cand vezi cum, cei care sunt dependenti de tine din pct.de vedere material (parinti, copii, animale de companie) te privesc in ochi ingrijorati fiindca nu te mai ajungi cu banii ori esti chiar amenintat cu datul afara din serviciu, vrei un ajutor CLAR, materializat in CEVA CONCRET!
Mai degraba se posteaza la STIRI, decat AICI…de ce?!
Pentru ca realitatea imediata, este stringenta si, asemenea sucului de lamaie care-ti face gura punga, vrea ceva alcalin care s-o mai aline, sa-i mai taie din acreala – si, nu neaparat dohovnicesc, ca de vorbe s-a cam saturat toata lumea – si, nu pentru ca n-ar fi de real folos daca ar fi aplicabile, nu ca nu te-ar ajuta sa te edifici asupra unor aspecte…DAR – realitatea URLA, vremurile-s VITREGE si GRELE, iar fiara din om stapanita de instinctul supravietuirii – va face dintr-un om linistit, o fiara care rupe, sfasaie ca sa traiasca!
Cititorul devine atent dupa ce lectureaza, uneori chiar si in graba, cateva randuri care-i trezesc oarecum interesul. Insa, prin grija lui Dumnezeu, cand se loveste de o situatie altfel decat cele obisnuite, undeva in sufletul lui ramane amintirea faptului ca aici a aflat o mica explicatie din cele cu cre se confrunta. Si revine un altul decat cel ce tocmai a plecat. E suficient sa citeasca un articol, pentru ca toate celelalte vin de la sine, completare a celor ce tocmai se intampla in viata lui si carora nu le gasea, aparent, nici o explicatie.
Octavian Paler spunea: “Nu dispretuiti lucrurile mici. O lumanare poate sa faca ceea ce soarele nu va putea niciodata: sa lumineze in intuneric.”
Cu durere in suflet, asa suntem. Ne regasim.
Multumim, Sfantului Nicodim Aghioritul!
Multumim, Frati Admini!
Doamne, ajuta! subscriu la ce a scris Elena.
Magda,
din experienta va spun ca atunci cand realitatea este aceea pe care o descrieti (am vazut si comentariile dvs de la pagina de stiri) este momentul sa facem “saltul” de la CREDINTA la INCREDERE in Dumnezeu.
Intreaga seara m-am gandit la dvs, as fi vrut chiar sa va trimit un mail de incurajare (via razbointrucuvant), dar cred ca nu e cazul sa ii deranjam totusi si pe dumnealor.
Daca de voie nu renuntam la comfort, o facem de nevoie. Noi facem idoli din orice. Si Dumnezeu, pentru ca vede ca-L cautam sincer dar nu prea stim cum sa-L si gasim, ne da la o parte idolii din cale. Ii face praf, asa cum facea in Vechiul testament cu idolii pe care poporul sau ii imprumuta de la paganii cu care intrau in contact.
Cand ne e greu, si avem si ceva mai mult timp liber, facem exact cum spuneati mai devreme: ne bagam la rugaciune. Incepem prin a merge zilnic la Sf. Liturghie, si am curaj sa pun ramasag ca pe unul ca acesta care l-a greu inmulteste rugaciunea Dumnezeu nu-l va lasa pana in sfarsit.
Nu sunt de acord cu ultima afirmatie pe care o faceti. Eu cred ca omul bun (credincios) in vremuri grele se face si mai bun, omul rau se inraieste si mai tare.
Necazurile si greutatile ni le da Dumneezeu ca sa ne smerim, nu ca sa ne lasam prada instinctelor.
Indiferent ce va fi cu dvs, sa aveti puterea sa spuneti ca Iov: Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvantat!
Maica Domnului sa va ajute!
@admin
Sincer intreb,pt ca, chiar nu ma pricep in domeniu:aveti cum sti,cati din cei ce intra pe site-ul vostru,sunt cititori atenti si cati nu? Adica,puteti vedea cumva cat sta fiecare?Va rog sa nu radeti:-)
In rest,nu stiu ce este in parohii-nu merg decat intr-a mea,dar mi-e greu sa cred ce spuneti-ca “interesul pt cuvantul duhovnicesc este f scazut”.Dimpotriva,eu vad oamenii bucurosi si luminosi dupa un cuvant cu adevarat duhovnicesc,”cu putere multa” si oarecum “dezamagiti” cand nu se intampla chiar asa…Sau rasfrang asupra celorlalti ceea ce simt eu si ma insel:-( ? Sau…ce intelegeti prin “crestinii din tara”-din Romania,global sau DE LA tara?
Si poate ca, intr-adevar,” unii cititori lasa internetul, deci si pe noi, pentru mai multa si mai profunda participare la biserica”…
Altfel,sunt intr-un gand cu ceea ce a scris Petra,adica: ” Multe din materiale le-am considerat personal folositoare dar nu am dat semnal in scris din motive de timp si de redundanta. NU-mi place sa scriu ceva fara un anumit motiv clar, doar de dragul de a scrie sau de a repeta cu alte cuvinte ideile din text sau de a spune la nesfirsit, “o, cit de frumos,etc”
… in virtute acestui fapt,mi s-a intamplat chiar de mai multe ori sa scriu un comentariu si apoi,recitindu-l,sa renunt la a-l mai trimite…Qui prodest?(comentariul meu,evident)
Iar in ceea ce priveste continutul articolului,a fost “gand la gand”…chiar ieri la masa de pranz le povesteam alor mei de cazul unui tanar in jur de 25 de ani,fiu al unei prietene , ajuns intr-o stare cu adevarat grava(depresie majora-sper sa nu fie si mai rau decat atat…).Cumva marcat de cele auzite,fiul meu (de 21 de ani) ma intreba care sunt cauzele,cum,prin ce “mecanisme” se “stramba” mintea omului ca sa ajunga aici…Si atunci ,printre altele,am amintit de “razboiul nevazut” si de ” paza celor 5 simturi”…Iar in cazul respectiv,profitand de indepartarea totala de Biserica si de o viata cat de cat duhovniceasca a tanarului respectiv,tocmai cu “iubirea de placeri”, de lux si de desfatari desarte l-a smintit “cel rau” pe bietul baiat!Caci el,dintr-o familie modesta si cu-n trai actualmente modest fiind, a “nimerit” in compania unor parveniti fara de Dumnezeu, dar ai caror”dumnezei” sunt banul,luxul si desfrul” si uite asa s-a smintit bietul copl,cum spuneam de a ajuns sa creada ca nu mai are pt ce trai…in fine, cauze mai sunt si altele…dar despre asta este vorba acum.
Inchei,iertati-ma ca m-am lungit asa…(cum spuneam,de-asta mai bine nu ma apuc eu sa scriu comentarii:-)
@Cititor
Multumesc pentru grija, atentie…intr-adevar, saltul de la credinta la incredere, la incredintare deplina in mainile lui Dumnezeu, trebuie sa ma faca sa nu disper, stiu ca imi este pusa rabdarea si increderea, la incercare! 🙂
-nu ma ‘doare’ ca voi fi disponibilizata (inca n-am primit nimic scris, doar mi s-a spus – este o chestiune de timp)ci faptul ca esti privit ALTFEL de ceilalti (de colegi), cand ‘scazi’/cazi din functie, cand nu mai ai serviciu…dar cel mai rau este cu cei din familie!
Sunt suparati ca nu m-am supus, ca nu am acceptat ORICE, numai sa fi ramas in serviciu, intelegi?
Fug din calea mea, se refugiaza fiecare in coltul lui intr-o tacere sumbra ‘pedepsindu-ma’ pentru lipsa mea de precautie, pentru ne-tinerea ‘cu dintii’ de serviciu, acum si azi…in vremuri atat de grele si de ‘criza’…bla, bla, bla…
Magda,
cat de bine va inteleg!
Aveti un pic de rabdare cu cei din casa, poate ca sunt si ei speriati. Asa se intampla cand ne punem nadejdea in altceva (oameni, salariu, etc.) decat in Dumnezeu.
Intr-adevar, pe liste sunt pusi mai intai cei “nesupusi”, dar vine si randul celorlalti la urmatoarele valuri si vor fi priviti si ei exact asa cum privesc acum spre colegii lor. Cum spuneam azinoapte, vorbesc din experienta 🙂
Dumneavoastra sa aveti incredere ca orice s-ar intampla sunteti in atentia lui Dumnezeu.
Pana una-alta, Maica Domnului sa va acopere cu cinstitu-i Omofor!
PS Daca timpul va permite, va recomand ceva ce v-ar putea ajuta
http://www.librariasophia.ro/carti-Iliotropion-sau-Acordul-dintre-voia-omului-si-voia-lui-Dumnezeu-Ioan-Maximovici-mitrop-de-Tobolsk-sf-so-9552.html
@ Magda,
Indrazesc sa-ti spun, “Acatistul Sf Acoperamant 40 de zile”, Psaltirea si multa nadejde in Domnul si vei iesii si din asta cu bine.
A ne pune nadejdea in ceva, cineva… sau talmaci pt cineva… nu esti singura, mai sunt s. a patiti… si sa ne daruiasca Domnul sfanta nesimtire sa nu ne mai pese de “imagine” si vorbele desarte.
Dragi administratori ,va multumesc din suflet pentru tot efortul minunat pe care l-ați depus de la întemeierea acestui site si pana in prezent. De multe ori am vrut sa va scriu câteva cuvinte de mulțumire,drept recunoștinta pentru ajutorul primit din parte dumneavoastră ( si totul gratuit,necondiționat ) dar am ezitat de fiecare data. Sunt aproape trei ani de când v-am descoperit si recunosc ca datorită Lui Dumnezeu si a domniilor voastre ( prin munca si grija pentru noi,semenii vostri ) am reușit sa devin un om nou,mai apropiat de Dumnezeu . Probabil ca sămânța pe care continuati sa o semanati a prins deja roadă si va continua sa rodeasca cu voia Domnului in sufletele multor oameni care trăiesc in anonimat dar care dau,sau vor da mărturie in fata Lui Dumnezeu pentru milostenia ( faptele ) dumneavoastră. Ma rog Lui Dumnezeu sa va țină intariti in credință si sa va dea putere sa ne susțineți prin munca pe care o depuneți. Cu respect,Florin
@ Florin:
Ne bucuram ca nu ati mai ezitat. Noi va multumim foarte mult pentru aceste cuvinte, pentru rugaciunile de care avem mare nevoie si pentru ca… ne cititi! Maica Domnului sa va acopere si va pazeasca pe calea mantuirii!