STARETUL NICON DE LA OPTINA – sfaturi si indreptari duhovnicesti pentru SPOVEDANIE, NADEJDE si DISCERNAMANT cuprinse in scrisorile sale (I): Nu deznadajdui cand vezi in tine feluritele neputinte. RABDA-TE SI PE TINE!

16-10-2014 Sublinieri

2202

Vedeti si:

res_dbd66fb766f9769c3cd4dcb6b67956e5_350x350c_1pqc

Fragmente din SCRISORILE CUVIOSULUI STARET NICON DE LA OPTINA catre fiii sai duhovnicesti:

“Iubitoare de Dumnezeu domnişoară L.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Am primit cele două scrisori ale tale şi am de gând să-ţi răspund cu ajutorul lui Dumnezeu în amanunt, dar, pentru că cea care mi-a adus scrisorile tale se grăbeşte, nu voi putea face acest lucru acum şi îţi voi trimite scrisoarea prin poştă. Acum însă îţi spun numai că deocamdată nici să scriu, nici să merg după scrisorile primite nu se cuvine, deşi în cererea de a merge se menţionează faptul că este „pentru Hristos“. Acest lucru nu trebuie să-l ascult. In întărirea acestor cuvinte ale mele pot spune multe, însă acum voi rela­ta doar o simplă istorisire din vieţile Sfinţilor Părinţi. Un frate a văzut un pustnic care mergea pe cale şi a alergat după el, dorind să discute cu el pentru folosul sau sufletesc. Pustnicul, văzând acest lucru, a fugit de el dorind să se ascundă. Acela a început să-l strige şi sa-i spună că aleargă după el pentru Dumnezeu. Cel ce fugea, însă, continua să fugă, strigând şi răspunzandu-i fratelui că şi el fuge tot pentru Dumnezeu. In această istorisire vedem că amândoi fugeau, de fapt, pentru Dumnezeu…

Despre celelalte lucruri îţi voi scrie data urmă­toare. Domnul să te păzească de toate relele şi nenorocirile! Mă voi ruga pentru tine pe măsura puteri­lor mele. Pentru mine să nu te îngrijorezi, căci totul se săvârşeşte şi se poate săvârşi numai după voia lui Dumnezeu. Pace ţie!

Kozelsk. 15/28 septembrie 1924

Iubitoare de Dumnezeu domnişoară L.,

Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Continui să răspund la scrisoarea ta, dar mai întâi de toate vreau să-ti mulţumesc din inimă pentru dragostea pe care o ai faţă de mine, netrebnicul. Pachetul pe care l-ai trimis de ziua numelui meu l-am primit. Domnul să te mântuiască! Nu ştiu cu ce v-aş putea răsplăti pe tine şi pe ceilalţi binefăcători. Mă rog pentru voi toţi pe măsura puterilor mele slabe. Să vă răsplătească Domnul pe toţi cu milele Sale, şi vremelnice, şi veşnice, şi să mântuiască sufletele voas­tre! Mai bun de atât nu ştiu ce să vă doresc.

Am sfinţit pentru tine alte metanii, pe care mă şi străduiesc să ţi le trimit cu prima ocazie, iar celor trimise de tine le voi da altă menire. Nu voi intra în analiza cuvintelor care ţi-au fost spuse la încredinţarea metaniilor, dar îţi voi spune că eu îţi trimit metaniile pentru rugăciune, căci doresc ca tu să-I slu­jeşti Domnului şi cu mintea şi cu inima şi să nu-i slujeşti vrăjmaşului prin niciun simţământ de-al tău. Crede-mă că nu am nici cel mai mic dispreţ fata de tine. Inima mea se îndreaptă către tine cu sincera compătimire şi iubire întru Domnul. Să te înţelepţească Domnul şi să plece de la tine duhul iubirii de sine, care îţi insuflă unele gânduri necuviincioase.

Mă voi ruga după puterea mea pentru sora ta N. Să o ierte Domnul dacă cu voie sau fără voie a făcut ceea ce nu trebuie! In orice caz, eu nu cred că ea putea să facă rău de dragul de a face rău.

staretul_nectarie7Acum – despre batiuşka Nectarie. I-am spus tot ce m-ai rugat să-i transmit şi nu i-am spus că nu ai respectat hotărârea lui. Batiuşka a spus ca tu să nu-i scrii acelei persoane şi să nu te duci la ea. Aceasta a spus-o chiar fără ca eu să-l întreb. Te-a sfătuit să te adresezi Domnului cu rugăciunea „Doamne, miluieşte-mă!” şi prin aceasta să atragi asupra ta mila şi ajutorul lui Dumnezeu. Rămăşiţele amintirilor neplăcute incetul cu încetul vor pieri şi-ţi va fi mai uşor.

Apoi am discutat problema despre schimbarea locuinţei tale. In cele din urmă, batiuşka ţi-a dat blagoslovenie să-ti cauţi alt loc, dar nu a arătat vreun loc anume. Principalul este că eu am primit de la o anumită persoană, în care am încredere şi pe care o cunosc datorită batiuşkăi Varsanufie, nişte scrisori, din care se poate vedea situaţia de acolo; bagă de seamă că nu au duhovnic. Scrisorile acestea ti le trimit tie, în cazul în care te întorci. Nu pot să nu-i spun batiuşkăi despre ele şi de aceea problema referitoare la Diveevo a fost lăsată de-o parte, iar alte locuri deocamdată nu cunoaştem. Desigur, i-am cerut să se roage pentru tine şi să te binecuvânteze. Batiuşka n-a uitat pe nimeni dintre voi, vă ţine minte şi ţine la voi.

Despre intrarea în mănăstire, deşi am vorbit, totuşi am vorbit puţin. Impresia mea este că batiuşka ar da binecuvântare dacă s-ar găsi un loc potrivit. Imi scrii că ai vrea să pleci, să mergi un­deva departe. Mie mi se pare că acest lucru este fără importanţă, căci de tine nu poţi fugi nicăieri, doar te indepărtezi de oamenii care te iubesc sincer. Ca să lo­cuieşti în Kozelsk, nu insist, dar înţeleg foarte bine că in Kaluga este foarte greu să trăieşti şi de aceea cu toată inima îti dau binecuvântare să-ti cauţi undeva un loc în afara Kalugăi. Dumnezeu să-ţi fie ajutor! Din partea mea eu voi fi atent la ştirile despre asemenea locuri, dar nu-ţi pot făgădui nimic dinainte. Să se facă cu tine voia Domnului cea atotbună! Mi-ai scris oarecum despre rânduiala vieţii tale, că te simţi străină. Că nu-ţi găseşti locul şi numai la suprafaţă îţi îndeplineşti îndatoririle la serviciu, fără să te integrezi în vreun cerc. Este bine, adică lucrul acesta este necesar la un moment dat în situaţia ta.

Pace sufletească nu ai datorită împrejurărilor potrivnice ale vieţii, datorita încercărilor şi amărăciunilor. Nu-ţi pierde nădejdea, ci lasă-te în voia lui Dumnezeu! Din tot ce mi-a spus batiuşka Nectarie la ultima vizită pe care i-am făcut-o, cel mai mult mi-au plăcut cuvintele despre lăsarea în voia lui Dumnezeu. Nu-mi aduc aminte ale cui erau cuvintele pe care mi le-a spus, dar sunau cam aşa:

„Nu este nimic mai primejdios pentru monah ca dorinta sau stăruinţa de a-şi rândui viaţa după mintea sa”.

Aşadar, dacă tinzi spre monahism, lasă-te pe tine în voia lui Dumnezeu! Mă rog Domnului să îndrepteze calea ta către mântuire. Rugăciunea împreună cu lăsarea în voia lui Dumnezeu au făcut şi fac minuni, ceea ce este cu neputinţă fac să fie cu putinţă. De ace­ea mă rog pentru tine, ca duhovnic al tău, şi tu să te rogi – şi Dumnezeu va trimite mila Sa, fără îndoiala te va ajuta. Cum anume te va ajuta, nu-ţi pot spune căci mai departe nimic nu văd şi nu ştiu, dar cred şi ştiu că te va ajuta. Observ că ţi-ai pierdut nădejdea, din care pricină te socoteşti nevrednică de ajutorul lui Dumnezeu şi de iertare. Nu numai o dată ţi-am spus că, dacă gândeşti aşa, jigneşti iubirea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Niciun păcat nu poate birui bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu dacă noi ne căim pentru el şi cerem iertare. Nimeni nu te dispreţuieşte, ci îngerii lui Dumnezeu se bucură de mântuirea ta şi plâng atunci când eşti în deznădejde şi te îndoieşti de mila lui Dumnezeu.

Mi-ai mai scris că te-a tulburat grija mea pentru starea ta materială, pentru faptul că vei rămâne fără serviciu şi, prin urmare, fără salariu. Dar eu mă mir de tulburarea ta. Toate cuvintele şi exemplele pe care le-ai adus nu se potrivesc deloc aici. Nouă ni s-ar potrivi cuvintele cuviosului Ioan Scărarul:„A ne minuna de ostenelile acestor sfinţi este un lucru de laudă, a râvni la ele – este spre mântuire; iar a dori să devenim dintr-o data urmatorii vietii lor este un lucru nesabuit si cu neputinta de implinit“. (Cuv.4, 42)250px-Варсонофий_ОптинскийŞi batiuşka Varsanufie mi-a spus:

„Am vrea noi să lăsăm pântecele nostru dincolo de gardul schitului, dar nu putem – el rămâne tot cu noi”

şi, prin urma­re, şi trebuinţele sale rămân. Dacă noi am fi cuvioşii Antonie şi Macarie, am putea face faptele lor. Dar, pentru că nici măcar nu ne asemănăm cu ei, trebuie să pe conştientizăm neputinţa noastră şi să ne smerim, să săvârşim nevoinţa după putere. Căci din pricina lipsei de măsură sau a condiţiilor grele de viaţă unii au renunţat de tot la nevoinţa. Să mergem încet-încet catre mântuire, compensând lipsurile şi neputinţa cu mustrarea de sine şi alungând deznădejdea cea diavo­lească cu nădejdea în mila lui Dumnezeu, dar nicide­cum căzând în păcate de bunăvoie. Episcopul Ignatie Brianceaninov este, de asemenea, un om ieşit din comun şi de aceea nici cu el nu se pot compara toţi; dar şi despre el se poate spune că nu a putut trăi în anumi­te mănăstiri din pricina nevoii materiale şi a nepu­tinţei trupeşti, dând ascultare fără să vrea neputinţei omeneşti.

Prin aceasta eu nu vreau să te dezamăgesc şi să te las pradă grijilor privitoare la bunăstarea materială şi la belşug, nu eu voiesc doar ca tu să mergi pe calea de mijloc, pe care Sfinţii Părinţi au numit-o împărătească. Ca tu să fii cumpătată şi înţeleaptă în năzuinţele tale şi să înţelegi că şi se poate şi trebu­ie să te îngrijeşti de cele trupeşti, dar nu „cu sufletul tău“, cum se spune în Evanghelie, căci în Evanghelie nu este interzisă orice grijă, ci numai aceea care aca­parează sufletul nostru şi nu îi dă voie să slujească lui Dumnezeu. Lucrarea pământului este o muncă cin­stită, binecuvântată de Dumnezeu, dar grija pentru ea ocupă tot timpul. Abia îşi strânge plugarul recolta, căci trebuie să semene şi să are pentru recolta din anul următor. Şi acest lucru trebuie să-l facă el, dar recolta trebuie s-o aştepte din partea Proniei lui Dumnezeu, căci ea, cu adevărat, depinde numai de Dumnezeu. Este clar pentru oricine se gândeşte la oameni, seceta, grindină, vânturi, viermi, lăcuste şi alte lucruri, care depind numai de Pronia lui Dumnezeu. După tot ce ţi-am scris şi ţi-am citat, cred că nu te vei tulbura şi vei înţelege pe deplin cum trebuie văzute grijile privitoa­re la viaţa noastră trupească.

Cuvintele Apostolului Pavel către Corinteni (1 Cor. 15, 10):

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”

– trebuie înţelese astfel: Sfântul Apostol Pavel, uitându-se la viaţa sa dinainte, la faptul că fu­sese prigonitorul Bisericii lui Hristos, se socoteşte cel mai mic dintre apostoli, chiar călău, dar în acelaşi timp nu poate să nu vadă harul ce i s-a dăruit, pe care avându-l, s-a ostenit mai mult decât toţi apostolii. Şi iată ce spune: oricum aş fi fost eu înainte şi, poate, şi  acum, ca om, dar acum sunt ceea ce a făcut din mine harul lui Dumnezeu. Sunt apostol. Sunt propovăduitor şi mă ostenesc, dar înţeleg că toate acestea depind de harul lui Dumnezeu, care mi s-a dat, şi nu de persoana mea. Eu, personal, sunt nevrednic să mă numesc apostol. Aceste cuvinte ale apostolului au fost şi sunt repetate de mulţi. Am îndrăznit să le rostesc şi eu, căci înţeleg pe deplin – ca om sunt nimic, dar ca preot am în mine harul preoţiei şi lucrez aşa cum îmi dă harul acesta să lucrez.

Acum mă întorc puţin înapoi. De vreme ce încă nu s-a hotărât noua ta locuinţă, găsesc că este întru totul admisibil să dai lecţii particulare contra cost. Dar sa nu te osteneşti peste puteri. Apoi găsesc că este posibil, în cazul schimbării locuinţei, să-i scrii proprietarului că pleci din Kaluga, pentru un timp – nu ştii cât, şi de aceea ai hotărât să-i laşi cheia surorii N. Atunci vei putea alcătui scrisori pentru redacţie. In privin­ţa şcolii, părintele Nectarie a fost de acord cu părerea mea, că trebuie să continui şcoala, dar să nu cedezi în ceea ce priveşte credinţa şi, dacă ţi se cere să-ţi calci pe conştiinţă, atunci, desigur, trebuie să renunţi la şcoală şi să te laşi în voia şi mila lui Dumnezeu. Domnul să te păzească! Din inimă îţi doresc toate mi­lele lui Dumnezeu, pace sufletească şi bucurie întru Domnul!

sfantul_ignatie_briancianinov5Mai adaug nişte extrase din operele Episcopului Ignatie Brianceaninov:

1. Nr. 211. Când omul îşi mătură camera, nu se ocupă cu examinarea gunoiului, ci îl face pe tot grămadă şi îl dă afară. Aşa să faci şi tu. Să spovedeşti toate păcatele tale la duhovnic şi atât, iar în judecarea lor nu te băga. Sfinţii Părinţi deseori le interzic acest lucru celor care nu se pot analiza corect pe ei înşişi. O asemenea analiză nu are rost, ea duce la slăbănogire şi neorânduială. Păzeşte-te de păcate, căieşte-te pentru cele săvârşite din pricina neputinţei şi a patimii, fără să-ţi îngădui ca în timpul pocăinţei să cazi în nedumerire şi deznădejde. Şi nu aştepta să fii fără de păcat.

Potirul lui Hristos. Vol. 1

1. Roagă-L pe Dumnezeu să depărteze de la tine orice năpastă, orice ispită. Nu trebuie să te arunci cu îndrăzneală în vâltoarea necazurilor (iar lipsa hranei este tot un necaz). Aici este vorba de mândrie si încredere prea mare în sine. Iar când necazurile vin singure – să nu te temi de ele...

Vol. 5. Cap. 7. Despre viaţa în ascultare faţă de un stareţ

…Ascultarea călugărească în felul şi natura prin care a intrat în mediul vechiului monahism este o mare taină duhovnicească. Inţelegerea ei şi împlinirea ei desăvârşită au devenit cu neputinţă pentru noi. Astăzi este cu putinţă numai cercetarea ei, săvârşirea cu  evlavie şi înţelepciune, este cu putinţă numai însuşirea duhului ei. Noi vom păşi pe calea dreptei cugetări şi a înţelepciunii celei mântuitoare de suflet atunci când, citind răspunsurile şi regulile vechilor pă­rinţi – ascultările lor, la fel de minunat împlinite şi de ocârmuitori şi de supuşi – vom vedea declinul general al creştinismului, vom conştientiza că nu suntem în stare să moştenim lucrarea părinţilor în deplinătatea si în toată bogăţia ei. Şi mare este mila lui Dumnezeu faţă de noi, mare fericire pentru noi este faptul că ne este dat să ne hrănim cu firimiturile ce cad de la masa duhovnicească a părinţilor. Aceste firimituri nu alcă­tuiesc în sine o hrană consistentă, dar pot, chiar dacă rămâne senzaţia lipsei şi a foamei, să ne păzească de moartea sufletească.

Vol. 5. Cap. 30. Necazurile sunt soarta călugă­rilor vremurilor din urmă.

Sfinţii Părinţi, călugării primelor veacuri creş­tine, fiind creştini desăvârşiţi, plini de Sfântul Duh, au avut descoperire de sus cu privire la monahismul vre­murilor din urmă şi au rostit cu privire la el o proorocie, care se împlineşte înaintea ochilor noştri. Toate prezicerile părinţilor sunt asemănătoare între ele şi vestesc că monahismul vremurilor din urmă va avea o viaţă foarte slabă, că nu va avea nici acele puteri trupeşti şi sufleteşti, nici acea bogăţie de daruri harismatice, pe care le-au avut primii monahi, că însăşi mântuirea va fi pentru el foartea grea… Inaintea lui Dumnezeu sunt vădite şi viclenia satanei şi greutatea luptelor îndreptate de el împotriva monahismului de­săvârşit. Dumnezeu îi încununează pe noii luptători nu mai puţin decât pe cei vechi, deşi nevoinţa celor dintâi este mai puţin dovedită decât a celorlalţi. Nu trebuie să ne dedăm slăbănogirii, deznădejdii şi trân­dăviei. Dimpotrivă, să ne îndreptăm toată atenţia şi toată strădania spre împlinirea poruncilor evanghe­lice.

Trebuie să înţelegem duhul vremurilor şi să nu ne lăsăm atraşi de ideile şi impresiile dinain­te, pe care în prezent este cu neputinţă a le înfăptui. Importanţa este a creştinismului, nu a monahismului. Monahismul este important în măsura în care duce la creştinismul desăvârşit.

***

Iubitoare de Dumnezeu N.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Am primit scrisoarea ta şi pacheţelul. Să te mântuiască Domnul! îti sunt foarte recunoscător. Dar, drept să-ţi spun, nu îmi este chiar uşor, deşi eu cred că toate acestea îmi sunt trimise din inimă curată.

spovedanie--Problema spovedaniei trebuie rezolvată, aşa că este mai bine să mergi la alt duhovnic, dar cu păcate­le nespovedite să nu rămâi. Nu este bine să schimbi duhovnicii fără să ai vreun motiv, dar, dacă există un motiv care te îndeamnă să-i schimbi, atunci este posi­bil, în această privinţă l-am întrebat pe arhipăstorul nostru, pe care îl cinstesc foarte mult şi, de asemenea, pe batiuşka Nectarie şi mi-aduc aminte că există câte ceva despre acest lucru şi la stareţul Lev. Apoi, poţi să nu menţionezi deloc în timpul spovedaniei persoa­nele, ci să spui numai păcatul. Numele aici nu au im­portanţă. Şi tot ceea ce ai spovedit deja nu mai trebuie să mărturiseşti iar. Toate acestea sunt deja iertate, trebuie să crezi acest lucru. Şi, dacă eu am spus că tre­buie să ţi se citească rugăciunea de dezlegare, îţi dau blagoslovenie să nu spui pentru ce a fost rânduită ea, şi celălalt duhovnic va citi rugăciunea fără repetarea spovedaniei. Desigur, dacă ai dorinţa şi posibilitatea, eu cu dragă inimă ţi-aş da blagoslovenie să vii să vor­beşti cu mine. Atunci aş putea adăuga multe dacă am sta personal de vorbă. Dar deocamdată închei, nădăj­duind totuşi că voi termina această scrisoare şi o voi trimite cu trenul poştei. Domnul să te păzească! Pace ţie şi mântuire!

*

Iubitoare de Dumnezeu N.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Iţi mulţumesc din inimă pentru urările şi pa­cheţelul pe care mi le-ai trimis de ziua numelui meu. Domnul să te mântuiască! Şi să te răsplătească pentru toate cu mila Sa!

Voi termina acum scrisoarea începută dinain­te. Când am fost la batiuşka Nectarie, i-am cerut să se I roage pentru tine şi să-ţi dea binecuvântare. El te ţine bine minte. La întrebarea despre continuarea cores­pondenţei cu acea persoană batiuşka nu te-a sfătuit să faci acest lucru, ci mai bine să te rogi pentru mân­tuirea ei, de câte ori îti aduci aminte de ea. La întrebarea despre postul dinaintea împărtăşaniei, batiuşka a spus că nu este obligatoriu să te împărtăşeşti în fie­care sărbătoare, ci el te-a sfătuit numai, căci datorită împărtăşirii relativ dese cu Sfintele lui Hristos Taine sufletul se linişteşte mai mult şi se simte mai uşor. De aceea, nu ai greşit faţă de stareţ dacă nu te-ai apropiat de Sfintele Taine, dar ai procedat nechibzuit. Eu însă îţi mai spun o dată că poţi să te împărtăşeşti şi mai des şi mai rar, dar trebuie să te spovedeşti mai des pentru ca conştiinţa ta să fie întotdeauna curată, nepă­tată. Aşa cum ne străduim să ne spălăm întotdeauna trupul când îl murdărim, aşa şi sufletul trebuie să-l păstrăm întotdeauna curat, ca să nu ne mustre conşti­inţa niciun pic.

Acum cu privire la scrisoarea ta. Personal ţi-aş spune multe, fetiţa mea, dar în scrisoare îmi prescurtez ideile. Mai întâi de toate trebuie să-ţi spun ca m-ai înţeles cu totul greşit. Aceasta este greşeala ta. La început ai gândit exagerat despre mine, iar apoi, aşa cum se întâmplă întotdeauna, au venit dezamăgi­rea, răcirea. Eu îţi spun că sunt un om obişnuit, că ma străduiesc să nu fac nimic din mine, dar mă străduiesc să mă port faţă de toţi aşa cum îmi dictează conştiin ţa, pentru mântuirea şi a mea, şi a celui care vine Ia mine. Tot aşa m-am purtat şi faţă de tine, după cum mi-a dictat conştiinţa. Chiar m-am apropiat sufleteşte de tine, căci durerea ta sufletească s-a atins de inima mea. De fiecare dată te-am primit cu dragoste şi ani suferit pentru tine, m-am rugat pentru tine şi mă rog şi acum şi nu mi-am schimbat deloc părerea şi sentimentele ce le am faţă de tine. Nu am nici cel mai mic dispreţ sau dezgust faţă de tine. Dacă tu mi-ai destăinuit mie sufletul tău, păcatele tale, ca unui părinte duhovnic, nu ai greşit. Aşa şi trebuia, iar eu doar te-am compătimit, mi-a fost milă de tine.

După învăţătura Sfinţilor Părinţi, noi trebuie să urâm păcatul, căci păcatul a fost şi este urât, dar pe păcătos trebuie să-l iubim. Faţă de aceste cuvinte ale Sfinţilor Părinţi eu nu am greşit. Ţi-am oferit dragoste întru Domnul. Dar de ce ţi-ai schimbat atitudinea, nu pot înţelege; prin faptul că te-ai închis în tine ai continuat să mă ţii în neştiinţă, lucru pentru care mi-a părut rău, dar apoi am lăsat totul în voia lui Dumnezeu, având încredere că Domnul voieşte mântuirea tuturor şi că ne rânduieşte tot ce ne este de folos. Şi ştiind că este „vai omului, când toţi oamenii îl vor vorbi de bine!“, precum se spune în Evanghelie, sunt chiar mulţumit când părerile despre mine sunt împărţite, căci acest lucru, deşi este neplăcut pentru iubirea de sine, totuşi este foarte folositor pentru mântuire. Şi îţi spun sincer că eu cred că, în fapt, nu am greşit faţă de tine, dar, dacă tu ai văzut neajunsuri în mine, atunci cu adevărat sunt vrednic de acest lucru. Eu însumi le văd şi, poate, mult mai mult decât ceilalţi şi îi cer Domnului iertare. Pentru faptul că există neajunsuri în mine, nu trebuie să-ţi pierzi credinţa în oameni şi nicidecum să te răceşti faţă de săvârşirea binelui, de lucrarea plăcută lui Dumnezeu. Imi ceri iertare. Cu dragoste te iert şi, la rândul meu, îţi cer iertare şi Domnul să ne ierte pe toţi. Nici nu m-am su­părat pe tine, dar am socotit că nu se cuvine să insist, dacă tu însăţi fugi de mine. Acum însă, când vii iarăşi la mine, pe cel ce vine la mine nu-l voi scoate afară şi inima mea iarăşi se deschide faţă de tine. Imi pare rău pentru greşeala ta. Pentru ce a trebuit să te ascunzi, să te chinui, să greşeşti, să cârteşti şi să deznădăjduieşti?!

Imi pare rău pentru tine, sincer te compătimesc fetiţa mea. Domnul să te ierte si sa te intelepteasca. Imi dau acordul deplin la rugamintea ta de a purta corespondenţă cu mine. Scrie-mi! Dupa puterea mea iti voi raspunde. Dimineaţa, pana la pranz, potrivit rugamintii mele, acum nu prea ma mai deranjeaza nimeni si cred că voi răspunde mai bine la scrisori. In privinta spovedaniei mi se pare ca ti-am scris tot ce trebuia, dar dacă nu înţelegi ceva – scrie-mi. Dacă în duhovnicul pe care ţi l-am recomandat nu ai deplina incredere, pentru că îl cunoşti prea putin, fereste-te sa te apropii de el si şi foloseşte-te doar de spovedanie, spovedind numai păcatele. Pe viitor vei vedea cum va fi. Domnul să te păzească! Mă grabesc si de aceea inchei aici. Iti doresc din inimă toate milele lui Dumnezeu. Pace ţie şi mântuire!

*

Multcinstită intru Domnul roaba lui Dumnezeu N.,

Pace ţie şi binecuvantarea lui Dumnezeu! Am primit scrisoarea ta, dar am intarziat putin cu raspunsul din anumite motive. Insa crede-ma, copilaşul meu cel drag, că întotdeauna te pomenesc şi mă rog pentru tine pe măsura puterilor mele celor slabe. In zile­le următoare, dacă Domnul ma va ajuta, voi scrie un răspuns amănunţit la scrisoarea ta, dar acum vreau numai să-mi exprim fata de tine compatimirea ce o am pentru stările triste prin care treci, căci te compătimesc sincer şi din toata inima. Domnul sa te ajute si sa te aline. La El totul este cu putinta. Se spune în psalmul 93:

„Doamne, când s-au înmulţit dureri­le mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”.

Aşadar, nădăjduieşte. Crede că aproape este DomnulDin inimă îti doresc toate milele lui Dumnezeu şi îţi urez numai bine în sfintele zile ale postului şi sărbătorii care vin.

Kozelsk. 15/28 decembrie 1924

*

Iubitoare de Dumnezeu domnişoară L.,

Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Iti comunic că am trimis scrisoarea ta batiuşkăi Nectarie, însă până acum nu am primit niciun răspuns.

ddac91f9c71ca803a23d4caac3192176Din toată inima te compătimesc, copilaşul meu, eu ma rog pe măsura puterilor mele pentru sănătatea si mântuirea ta. Te rog, pentru Dumnezeu, nu-ţi pierde nădejdea! Eu cred cu tărie că Domnul nu te va lăsa şi-ţi va dărui mila Sa, numai tu să nu refuzi această milă.

Chiar dacă mama şi-ar uita rodul pântecelui său, Eu însă nu te voi uita,

zice Domnul Atotţiitorul. Nu deznădăjdui, ci pune-ţi nădejdea în Dumnezeu.

In privinţa călătoriei la Moscova nu mi-ai scris nimic, unde anume şi pentru ce te duci, de aceea îmi este greu să-ţi spun ceva lămurit. Totuşi, sunt de pă­rere că poţi merge. Dumnezeu să te binecuvânteze. Numai să nu faci acolo lucruri nechibzuite. Inainte de a face ceva, să te rogi şi să te gândeşti, să vezi dacă acel lucru este înţelept şi plăcut lui Dumnezeu. Să te pazeasca Domnul în această călătorie. In privinţa spovedaniei – nu pot să te sfătuiesc să ascunzi păcatul care continuă să fie săvârşit sau se repetă după spovedanie. Dar despre păcatul dinainte nu trebuie să mai vorbeşti, căci el a fost deja spovedit asa cum se cuvine şi de aceea nu este nevoie să-l repeti. Chiar nu te sfătuiesc să vorbeşti despre cele săvârşite înainte. Când spovedeşti cele prezente, poţi să nu faci deloc referire la cele trecute, spunând că în ceea ce priveşte perioada dinainte nu ai ascuns nimic, ai spovedit totul – şi astfel vei scăpa de întrebări. Dar cu păcate nespovedite nu trebuie să te apropii de Sfântul Potir, şi chiar spovedania însăşi din pricina ascunderii unor păcate îşi pierde însemnătatea. Să-ţi ajute Domnul! Ţine minte, copilaşul meu, că Domnul nu îngăduie ispite mai presus de măsura şi puterile noastre. De aceea nu trebuie să te descurajezi. Trebuie sa stai cu bărbăţie împotriva păcatului şi cu ajutorul lui Dumnezeu el va fi biruit. Crede-mă că în scurta mea slujire am văzut multe exemple de ridicare din tina păcatului. Nu trebuie nici tu să pieri. Nu aceasta este voia lui Dumnezeu. Domnul voieşte mântuirea ta.

Surioarei tale N. îi trimit urările mele de bine şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Să o păzească Domnul! Pentru fratele tău K. mă voi ruga după puterile mele. Domnul cel atotîndurat să tămăduiască bolile lui su­fleteşti şi trupeşti. Domnişoarei N. îi trimit binecuvântarea lui Dumnezeu. Sănătatea mea deocamdată, slavă lui Dumnezeu, este bună, iar mai departe – ce va da Dumnezeu.

Din inimă îţi doresc toate milele lui Dumnezeu, îţi urez numai bine cu ocazia sfintelor zile ale postului şi sărbătorii care vin.

Kozelsk. 15/28 decembrie 1924

*

Iubitoare de Dumnezeu şi multcinstită întru Domnul roaba lui Dumnezeu N.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Scriindu-ti câteva cuvinte, zoresc să-ti scriu mai in amănunt. Mai întâi de toate despre păcat. Imi scrii ca eu te dispreţuiesc, că îţi este clară atitudinea mea fată de tine… Nu cred că te-am dispreţuit, iar atitudinea mea faţă de tine, după câte văd eu, nu ai înţeles-o pana acum. Cum să te conving, copilaşul meu, de sentimentele şi de atitudinea ce le am faţă de tine? Se spune undeva că Sfinţii Părinţi urau păcatul, dar pe păcătoşi îi iubeau. Aşa trebuie să facem şi noi. Aşa mă străduiesc să fac şi eu. Dacă nu îţi răspund degrabă, tu singură trebuie să înţelegi de ce se întâmplă aşa. Ai văzut viaţa mea. Şi faptul că nu-ţi pot răspunde degra­bă este o durere neîncetată pentru mine. Dacă tu ţi-ai dori să mă vezi personal, eu cu dragoste sunt gata să teFiul-cel-pierdut-31 primesc. Să se depărteze de la tine vrăjmaşul, care iti insuflă gânduri mincinoase şi te duce la deznădej­de! Domnul te aşteaptă cu braţe părinteşti, aşteaptă pocăinţa ta. El cu iubire atotiertătoare îţi spune ţie şi tuturor celor împovăraţi de păcate:

Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi“.

Domnul este gata să te ierte, să-ţi ierte păcatele şi odată cu iertarea păcatelor să-i dăruiască inimii tale chinuite pacea Sa. Să se înaripeze, aşadar, nădejdea ta! Imi ceri să mă rog pentru tine ca şi cum niciodată nu m-aş fi rugat. Nu, copilaşul meu, crede cuvân­tul meu de preot că întotdeauna aduc înaintea Domnului pentru tine rugăciunea mea săracă. Roagă-te şi tu după puterile tale, căci acest lucru are mare însemnătate. Domnul a făgăduit că va împlini cererile atunci când I se va aduce rugăciune potrivita pentru ele (Mt. 18,19-20). Numai că nu spune cât de repede vor fi împlinite aceste cereri. De aceea trebuie să ne rugăm şi să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. Să crezi că aproape este de noi ajutorul lui Dumnezeu!

Nu deznădăjdui când vezi în tine feluritele ne­putinţe. Acest lucru depinde mult de stările prin care treci şi de nervii încordaţi. Rabdă-te şi pe tine! Să dea Dumnezeu să ţi se întărească puterile sufleteşti şi trupeşti! Despre sinucidere să nu-ţi îngădui nici cel mai mic gând! Alungă de la tine această cursă a vrăjmaşu­lui! Eu văd în tine dorinţa de a duce o viată creştinească bună, iar dacă aceasta există, înseamnă că sufletul tău este viu.

„Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie” (Ps. 118, 175).

Aşa striga Sfântul Prooroc David din partea fiecărui cre­dincios care alerga la Dumnezeu. Strigă şi tu aşa cu nădejde în mila lui Dumnezeu – şi Domnul nu te va lăsa, căci nici Domnul, nici îngerul-păzitor nu s-au depărtat de la tine, ci cu dragoste te păzesc, te ocro­tesc. Doar că deocamdată ţi se îngăduie să nu simţi, să nu vezi această ocrotire, deşi tu însăţi recunoşti că din când în când simţi, totuşi, o uşurinţă şi o oarecare pace. Mulţumeşte Domnului şi pentru această milă.

Acum îţi voi răspunde la întrebările tale. Când ai faţă de cineva antipatie, sau răutate, sau supărări, trebuie să te rogi pentru acea persoană, indiferent dacă este vinovată sau nu. Roagă-te întru simplitatea inimii, aşa cum sfătuiesc Sfinţii Părinţi:

„Mântuieşte-o, Doamne, şi miluieşte-o pe roaba Ta (numele) şi pen­tru sfintele ei rugăciuni ajută-mă pe mine, păcătoasa!”.

Datorită acestei rugăciuni inima se linişteşte, chiar dacă uneori nu dintr-odată. Te poţi ruga aşa chiar dacă acest lucru se întâmplă în prezenţa oamenilor, fără vreo manifestare exterioară a rugăciunii, sezând, mergând, stând în picioare sau culcată – căci Dumnezeu Se uită la inimă. Şi, când vine această ispita, atunci să te şi rogi, fără să zăboveşti şi fără să ţii cont de loc, deşi, desigur, este mai bine să te retragi şi abia atunci să te rogi.

Dacă nu vezi vreo vătămare pentru sufletul tău in legătura cu fratele şi cu soţia lui, atunci ajută-i în treburile lor şi străduieşte-te să eviţi discuţiile în care cei ai casei se osândesc unul pe altul sau, în general, pe ceilalţi. Mai încolo vei vedea cum va trebui să procedezi pe mai departe.

Pentru că nu m-ai ascultat în legătură cu mama ta – Dumnezeu să te ierte! Nu este o greşeală prea mare.

spovedanie_13Cu privire la ceea ce ţi-am spus despre spove­danie, că nu este nevoie să te apropii de duhovnicul tau care nu ai deplină încredere, trebuie să înţelegi aşa: că poţi să-ţi mărturiseşti păcatele şi să primeşti dez­legarea lor de la orice duhovnic ortodox, căci orică­rui preot îi este dată puterea de a lega şi a dezlega păcatele. Iar pentru sfat în legătură cu treburile vieţii şi cu cele duhovniceşti te poţi adresa altei persoane, care chiar nu are cinul preoţesc. Multe asemenea cazuri au existat şi există. La Athos şi acum există ocârmuitori ai mănăstirilor mici (şi, prin urma­re, conducători ai întregii vieţi mănăstireşti), care nu au niciun cin preoţesc. Eu nu vreau să spun că sunt de acord cu o asemenea atitudine fată de duhovnic. Nu, eu văd acest lucru ca pe un fenomen foarte trist, atunci când nu poţi discuta cu duhovnicul la care tre­buie să alergi când ai nevoie. Taina se săvârşeşte, ier­tarea păcatelor se primeşte. La nevoie trebuie să ne mulţumim şi cu aceasta. De unde să luăm duhovnici sfinţi?

„Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios”!

Mie poţi să-mi scrii totul deschis, pentru uşu­rarea sufletului tău, deşi îmi cer iertare că nu-ţi pot răspunde degrabă.

Cu privire la faptul că ai confundat la spove­danie vârsta pe care o aveai când ai săvârşit un pă­cat, nu te tulbura. In cazul de fată lucrul acesta nu are importanţă. In general, pentru uşurarea sufletului, eu îţi dau voie, copilaşul meu, să-mi spui tot, fără sfia­lă. Cu cât vorbeşti mai deschis, cu atât mai bine. Nu te teme, eu nu mă supăr pe tine. Nu îţi este clar de ce ţi-am scris că nu ai greşit neascultându-l pe stareţ. Mai întâi de toate, pentru că aşa a spus stareţul. Sfatul lui – să te împărtăşeşti în fiecare lună – nu te-a făcut să te simţi obligată să faci acest lucru, orice ar fi pre­supus el. Sfatul rămâne sfat şi nerespectarea sfatului nu este un păcat, ci o părere. Altceva este atunci când dă o poruncă sau, oricum ar fi el, fiul duhovnicesc se leagă de duhovnicul sau stareţul său. Atunci orice în­călcare a poruncii este un păcat, care trebuie dezlegat la spovedanie, căci altfel însăşi porunca continuă să lege conştiinţa omului, să o împovăreze. Acest lucru este explicat în amănunt la Sfinţii Părinţi. Şi despre el, mi se pare, mi-a fost dat să discut cu domnişoara N. Poate că ea a reţinut, întreab-o, căci acum nu pot scrie amănunţit despre el.

Nu te sfătuiesc să-i scrii acelui om. Deşi mi-e milă de el – eu întotdeauna mă rog pentru el – totuşi nu pot face concesii. M-am gândit mult la întrebarea ta despre soţul tău. Eu privesc acest lucru nu cu ochii surorii tale, ci în lumina Evangheliei. M-am gândit mult la ceea ce m-ai întrebat în legătură cu soţul. Şi am ajuns la următoarea concluzie: dacă iubirea este reciprocă, nu aveţi motive să vă despărţiţi. „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” – aşa spune Sfânta Evanghelie. Eu vă dau binecuvântare să vă reuniţi.

In duhul Evangheliei despărţirea soţilor trebu­ie să aibă loc numai dacă s-a încălcat fidelitatea reci­procă. Dar, dacă, aşa cum bag de seamă, aveţi dorinţa de a vă continua viaţa împreună, dacă vă iertaţi to­rtul unul altuia, atunci nu există nicio piedică pentru o asemenea viaţă. Neputinţele soţului, greşelile lui sunt un fenomen foarte trist, dar trebuie să înduri şi să te rogi lui Dumnezeu să-l ajute. Roagă-te cu osâr­die Domnului, lasă-te în voia Lui! Dacă ceva nu-ti este clar sau trebuie completat, înştiinţează-mă, mă voi strădui să-ţi răspund.

Domnul să te păzească! îţi doresc din inimă toate milele lui Dumnezeu!

Kozelsk. 22 ianuarie/4: februarie 1925

***

ikona nikonIubitoare de Dumnezeu domnişoară L., Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Am primit scrisoarea ta cu întârziere şi, chiar eu, contrar aşteptărilor, am întârziat datorită unui concurs de împrejurări.

Dacă problema încă nu s-a rezolvat, eu îţi dau blagoslovenie să mergi la batiuşka Nectarie, dacă ai mijloace materiale şi împrejurările îţi permit. Dar în­totdeauna pentru fiecare călătorie la părintele duhov­nic sau stareţ trebuie să faci rugăciune, aşa cum ţi-am spus deja. Domnul să rânduiască totul spre folosul sufletului tău şi spre mântuire.

Dumnezeu să te binecuvânteze, copilaşul meu, să-ţi începi viaţa în înnoirea duhului şi să te ajute şi să te desăvârşească!

Rugăciunea lui Iisus săvârşeşte-o în smerenia duhului şi a inimii tale. Este bine că primeşti mângâ­iere din această lucrare, dar ţine bine minte că Sfinţii Părinţi socotesc că este vătămător de suflet să cauţi mângâieri şi desfătări în rugăciune. De aceea, lipeşte-te mai mult de simţământul smereniei şi al pocăinţei. Atunci nu vei rătăci de la calea rugăciunii. Singura jertfă bineplăcută lui Dumnezeu este duhul umilit şi zdrobit pentru păcatele tale, pentru căderea ta, pen­tru patimile tale.

Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Despre aceasta există multe învăţături la Sfinţii Părinţi şi la episcopul Ignatie Brianceaninov. Să-ţi ajute Domnul!

Pentru trimiterea banilor şi a dulciurilor îţi mulţumesc. Domnul să te mântuiască! Din inimă îti doresc toate milele lui Dumnezeu.

Kozelsk. 23 ian./5 febr. 1925

[va urma]

(Din: Starețul Nicon de la Optina, Sfaturi în vremuri de prigoană, Editura Egumenița 2009)

patience_stnikonoptina

Legaturi:

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Calugaria / viata monahala, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Razboiul nevazut, Sfintii de la Optina, Staretul Nicon de la Optina, Taina Spovedaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “STARETUL NICON DE LA OPTINA – sfaturi si indreptari duhovnicesti pentru SPOVEDANIE, NADEJDE si DISCERNAMANT cuprinse in scrisorile sale (I): Nu deznadajdui cand vezi in tine feluritele neputinte. RABDA-TE SI PE TINE!

  1. Sunt induiosatoare pana la lacrimi cuvintele Staretului Nicon. Din ele razbate atata caldura, delicatete si grija parinteasca, incat cu adevarat simti ca ti se inmoaie inima. Multumim pentru aceasta paratasie mult folositoare si binefacatoare!

  2. Pingback: Invataturi ale SFANTULUI AMBROZIE AL OPTINEI despre LUPTA DUHOVNICEASCA impotriva feluritelor si rafinatelor ISPITE ALE VRAJMASULUI: “Striga catre Domnul si catre Maica lui Dumnezeu cu constiinta adanca a starii tale putrede, parasind gandurile seme
  3. Pingback: Din sfaturile duhovnicesti ale STARETULUI NICON AL OPTINEI: “Temeti-va, copii, sa anticipati judecata lui Dumnezeu. Cat de cumplit este sa osandim!“ -
  4. Pingback: RAZBOIUL GANDURILOR si RAZBOAIELE DINTRE NOI. Familia ortodoxa si lupta cu “duhurile de sub cer” intre IMPOTRIVIRE si ASCULTARE “IN DOMNUL” -
  5. Pingback: CUVINTE MANGAIETOARE PENTRU UCENICI din scrisorile SFANTULUI NICON de la OPTINA (II): “De cate ori am suferit pentru tine si m-am rugat?! O, copilasul meu, copilasule! Sa te intelepteasca Domnul sa intelegi adevarul!“ -
  6. Pingback: Fericitul Parinte PAISIE DE LA SIHLA (†18 octombrie), cel care a deschis multora USA RAIULUI: “Tot timpul asta faci: cazi si te ridici… Nu te lasi in disperare” -
  7. Pingback: NOI CUVINTE PLINE DE HAR, care ne izgonesc “gandurile cele intunecate si povara de pe suflet”, desprinse din SCRISORILE SFANTULUI NICON AL OPTINEI: “Sa plece de la tine reaua deznadejde si sa vina la tine pacea lui Hristos!” -
  8. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “DEZNADEJDEA SI NEPASAREA SUNT DISTRUGATOARE. Nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea“. De ce ar trebui SA NE DOARA caderile fratilor nostri? -
  9. Pingback: “DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala“ – PREDICI AUDIO pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului -
  10. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV, invatatorul pocaintei si TAMADUITORUL DEZNADEJDII (II). Ce rugaciuni – “antidot” recomanda in mod special Cuviosul? NECESARA CORECTARE A UNEI PARERI GRESITE: “Fara a merge pe calea pocaintei, oamenii incea
  11. Pingback: Din scrisorile duhovnicesti ale Sfantului Ignatie Briancianinov: PACEA DUHULUI SFANT si “LUCRAREA SANGELUI” NOSTRU: “Mai bine sa fii socotit nestiutor din pricina neputintei mintii tale de a se sfadi decat intelept din pricina nerusinari
  12. Pingback: “Chiar dacă se dezlănţuie marea, chiar dacă se ridică necazurile din toate părţile, nu le da nici o atenţie, PRIVEŞTE SPRE HRISTOS!” | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: SFANTUL NECTARIE AL OPTINEI, ultimul staret al legendarei “dinastii” duhovnicesti. HARISME, MINUNI si INVATATURI de mare insemnatate despre CUM SA NE RUGAM LA DIFERITE NEVOI si CUM SA NE MARTURISIM: “Puterea rugaciunii nu sta in multele
  14. Pingback: Din SCRISORILE SFANTULUI NECTARIE catre ucenicele sale monahii – pilde de IUBIRE SI GRIJA PARINTEASCA PLINA DE DISCERNAMANT: “Cu trupuri bolnavicioase nu se poate ajunge la sporire duhovniceasca pentru cei care nu s-au desavarsit. Voi AVETI NE
  15. Pingback: CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate