Sfantul Prooroc Daniil: CELE 70 DE SAPTAMANI, ANTIHRIST si SFARSITUL VEACURILOR. “Toti cei faradelege nu vor pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege”

18-12-2012 Sublinieri

SAPTEZECI DE SAPTAMANI

Saptezeci de saptamani sunt hotarate pentru poporul tau si pentru cetatea ta cea sfanta, pana ce faradelegea va trece peste margini si se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiuirea, pana ce dreptatea cea vesnica va veni, vedenia si prorocia se vor pecetlui si se va unge Sfantul Sfintilor [Daniel 9:24].

Vorbind despre Mantuitorul, Sfantul Atanasie cel Mare scrie ca nu avem trebuinta a mai cauta intr-alta parte, atata timp cat Daniel a prevestit si tim­pul de fata, si venirea Mantuitorului[1].

In cuvantul sau, Sfantul Ioan Gura de Aur arata:

„Dupa ce Daniel a facut rugaciunea aceea in sac si cenusa, a venit Gavriil la el si i-a zis: Saptezeci de saptamani s- au hotarat peste poporul tau si peste orasul cel sfant [Daniel 9:24].

Dar poate ca mi s-ar spune ca si aici este vorba despre timp. Asa este, dar nu despre timpul cat va tine robia, ci despre timpul dupa care va incepe o noua robie. Una este sa vorbesti despre timpul cat are sa tina robia si alta sa vorbesti despre timpul dupa care va veni si va incepe robia. Si vezi ca Dumnezeu n-a mai spus acum peste poporul Meu, cu toate ca profetul spusese: Arata fata Ta peste poporul Tau, ci il instraineaza din pricina crimei ce avea sa o savarseasca. Cu toate acestea, profetul se roaga fierbinte: lumineaza fata Ta spre templul Tau pustiit [Daniel 9: 17].

Insa Domnul S-a departat de la ei, din pricina crimei ce aveau sa o savarseasca. Ce inseamna cuvantul profetului: pana ce se va fi savarsit pacatul [Daniel 9:24]? Faptul ca iudeii vor savarsi multe pacate, dar culmea pacatelor va fi atunci cand il vor ucide pe Stapanul lor. Acelasi lucru il spune si Hristos: Umpleti dar si voi masura parintilor vostri [cf. Matei 23:32]. Iata cata unitate de gandire! Hristos a spus: Umpleti dar… ; profetul spune: pana ce se va fi savarsit pacatul. Ce inseamna ca se va fi savarsit? Sa nu mai ramana nimic. Si sa aduca dreptate vesnica. Si care este dreptatea vesnica, daca nu cea data de Hristos?

Si sa se pecetluiasca vedenia si prorocul si sa se unga Sfantul Sfintilor [Daniel 9:24], adica sa inceteze prorociile. Caci asta inseamna a pecetlui: a inceta ungerea, a inceta vedeniile. De aceea si Hristos a spus: Toti prorocii si Legea au prorocit pana la Ioan [Matei 11:13].”[2]

Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns, Cel-Vestit, sunt sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare [Daniel 9:25].

Sfantul Hipolit observa:

„In realitate, aceasta s-a implinit deja. Caci poporul s-a intors si a reconstruit cetatea si Templul sl fortificatiile.”[3]

Sfantul Atanasie:

„Spun povesti iudeii si trec cu vederea timpul de fata. Caci cand a incetat prorocul sau vedenia din Israel, daca nu acum, cand a ve­nit Hristos, Sfantul Sfintilor? Si un semn si o dovada insemnata a venirii lui Dumnezeu-Cuvantul este ca nu mai sta in picioare Ierusalimul, nici nu s-a mai ridicat proroc, nici nu se mai descopera vreo vedenie intre ei. Si e firesc sa fie asa. Caci, venind Cel prezis, ce nevoie mai e de cei ce-L prezic? Si fiind prezent Adevarul, ce nevoie mai e de umbra? De aceea, au prorocit pana a venit Dreptatea insasi si Cel ce a rascumparat pacatele tuturor.”[4]

Sfantul Chiril al Ierusalimului este de acord si el cu parerea ca

„saizeci si noua de saptamani de ani […] fac patru sute optzeci si trei de ani. Prin urmare, a spus ca dupa trecerea a patru sute optzeci si trei de ani de la zidirea Ierusalimulul, cand nu vor mai fi conducatori din Iuda, atunci va veni un imparat de alt neam, pe timpul caruia Se va naste Hristos”[5].

Sfantul Hipolit, explicand cuvantul acesta, semnaleaza faptul ca,

„menti­onand la inceput saptezeci de saptamani si impartindu-le mai apoi in doua jumatati, pentru ca toate cele mai inainte spuse de catre Arhanghelul Gavriil sa fie mai cu usurinta intelese”,

el continua astfel, spunand:

pana la Cel-Uns, Cel-Vestit, sunt sapte saptamani [Daniel 9:25], adica patruzeci si noua de ani. In cel de al douazeci si unulea an, Daniel a avut viziunile acestea, in Babilon. Prin urmare cei patruzeci si noua de ani adaugati la cel douazeci si unu fac cal saptezeci de ani de robie scursi de la cucerirea lor de catre Nabucodonosor; dupa trecerea carora, poporul se va intoarce si va aduce jertfe sl prinoase, cand Hristos va fi regele lui. Dar despre ce Hristos se vorbeste aici? Despre nimeni altul decat despre Iosua (Isus), Fiul lui Iotadac, care s-a intors atunci impreuna cu poporul si a adus jertfe dupa Lege, in cel de al saptezecilea an, cand Tem­plul a fost reconstruit. Caci toti regii si preotii erau afierositi hristosi, pentru ca erau unsi cu ulei sfintit, preparat de catre Moise, cel din vechime. Astfel, acestia toti purtau numele Domnului in insasi persoana lor, aratandu-se di­nainte ca preinchipuiri si pastrand vie imaginea aceasta pana la venirea din ceruri a Regelui si a Preotului celui desavarsit, Care singur a implinit voia Ta­talui; asa dupa cum si Samuel este descris ca tip al lui Hristos:

Si-Mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta dupa inima Mea fi dupa sufletul Meu; si casa lui o voi intari si va umbla el inaintea Unsului Meu in toate zilele [I Regi 2:35].

Astfel, spre a se arata vremea venirii Lui, a Celui pe care Daniel a nazuit sa-L vada, el arata ca dupa sapte saptamanilor mai urma inca saizeci si doua de saptamani [cf. Daniel 9:25], adica 434 de ani. Caci dupa intoarcerea poporului din Babilon, sub conducerea lui Iosua, fiul lui Iotadac, a scribului Ezdra sl a lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din semintia lui David, au fost 434 de ani pana ce Hristos a venit, pentru ca Preotul preotilor sa Se arate in lume si pen­tru ca Cel ce a ridicat pacatele lumii sa iasa la lumina, dupa cuvantul lui Ioan despre El: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii [Ioan 1:29].

La fel spune si Arhanghelul Gavriil: se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiu­irea, pana ce dreptatea cea vesnica va veni [Daniel 9:24]. Dar cine a ispasit faradelegile noastre? Pavel Apostolul ne invata spunand: Caci El este pacea noastra, El Care a facut din cele doua una [Efeseni 2:14], stergand zapisul ce era asupra noastra, cate ne era potrivnic cu randuielile lui [Coloseni 2:14]. Spune Gavriil: pana ce […] se va unge Sfantul Sfintilor [Daniel 9:24].

Iar Sfantul Sfintilor este nimeni altul decat Fiul lui Dumnezeu, Care, atunci cand a venit si S-a aratat in lume, a spus: Duhul Domnului este peste Mine, caci Domnul M-a uns [cf. Luca 4:18; Isaia 61:1] si celelalte. De aici inainte, tot cel ce crede in Preotul cel ceresc se va curati de catre acelasi preot, iar pacatele lui se vor sterge. Si tot cel ce nu va crede in El, nesocotindu-L ca pe un oarecare, pacatele unuia ca acestuia se vor pecetlui si nu se vor mai putea sterge; iar Arhanghelul, cunoscand dinainte ca nu toti vor crede in El, a spus: se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiuirea [Daniel 9:24].

Caci aceia care nu vor primi sa creada in El, vor petrece in pacat pana la sfarsitul vremurilor si vor fi pecetluiti pentru a nu scapa de judecata. Dar toti cei ce vor crede in El ca intr-unul Ce are puterea de a ispasi faradelegile, isi vor vedea pacatele sterse. Asa spune: vedenia si prorocia se vor pecetlui [Daniel 9:24].

Caci, atunci cand a venit Cel ce era plinirea Legii si a Prorocilor (caci Legea si Prorocii au fost pana la Ioan), a fost de trebuinta ca toate acestea mai inainte vestite prin ei sa fie confirmate (pecetluite) pentru ca, la venirea Domnului, toate cele ascunse sa iasa la lumina si toate cele robite sa fie eliberate de catre El…”[6]

Continuand ideea aceasta, Sfantul Ioan Gura de Aur adauga:

„Uita-te la aceste cuvinte cu mare atentie! Toata problema in ele sta. Sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani fac patru sute optzeci si trei de ani. Aici, cuvan­tul saptamani nu se refera la saptamani de zile, nici la saptamani de luni, ci la saptamani de ani. De la imparatul Cyrus pana la Antioh Epifan si de la robia aceea de sub el sunt trei sute nouazeci si patru de ani. Asadar Daniel, pentru a arata ca nu vorbeste despre pustiirea Templului facuta de Antioh Epifan, ci de una de mai tarziu, si anume de cea din vremea lui Pompei, Vespasian si Tit, impinge mai departe timpul implinirii prorociei. Dupa aceea ne spune de cand trebuie sa incepem numaratoarea anilor si ne arata ca nu trebuie sa o incepem din ziua intoarcerii evreilor din robie. Dar de cand? De la iesirea cuvantului pentru raspuns si pentru zidirea Ierusalimului.”[7]

„Ierusalimul sl Templul nu s-au zidit in vremea lui Cyrus, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, ci in vremea iul Artaxerxe Macrohirul. Dupa intoarcerea evreilor din robie, a venit ca imparat Cambise, apoi magii; dupa magi, Darius fiul lui lui Istaspe, apoi Xerxes, fiul lui Darius, iar dupa acesta, Artavane; apoi, dupa Artavane, Artaxerxe Macrohiru, care a imparatit peste Persia. Cand imparatea acesta, in al douazecilea an al imparatiei lui, Neemia, inlorcandu-se in patrie, a ridicat Ierusalimul. Lucrurile acestea ni le-a istorisit cu de-amanuntul Ezdra. Deci, daca vom numara de la aceasta data patru sute optzeci si trei de ani, vom ajunge la aceasta din urma distrugere a Ierusalimului, De aceea spune profetul: Se va zidi piata si zidul inconjurator [Daniel 9:25]. Cu alte cuvinte, profetul spune asa: de cand s-a zidit Ierusalimul si si-a recapatat infatisarea lui cea veche, numara saptezeci de saptamani, si vei vedea ca robia aceasta nu are sfarsit […]. Ce cuvant va mai ramane deci, iudeilor, cand prorocii spun cata vreme vor tine celelal te robii, iar acestei din urma robii nu-i hotarasc nici un timp, ci, dimpotriva, afirma chiar ca pustiirea va fi pana la sfarsitul lumii?”[8]

Iar dupa cele saizeci si doua de saptamani, Cel- Uns va pieri fara sa se gaseasca vreo vina in El, iar poporul unui domn va veni si va darama cetatea si templul. Si sfarsitul cetatii va veni prin potopul maniei, lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi prapadul cel hotarat [Daniel 9:26].

Si El va incheia un legamant cu multi intr-o saptamana, iar la mijlocul saptamanii va inceta jertfa si prinosul si in templu va fi uraciunea pustiirii, pana cand pedeapsa nimicirii cea hotarata se va varsa peste locul pustiirii [Daniel 9:27].

Sfantul Hipolit:

Cand cele saizeci si doua de saptamani se vor fi implinit si Hristos va fi fost venit, iar Evanghelia va fi fost predicata la toate neamurile, atunci va fi plinirea vremii si nu va mai ramane decat un ragaz de o saptamana, ultima. In vremea aceea, vor veni Ilie si Enoh. Si in toiul acelei cumplite pustiiri care va fi atunci, se va arata Antihrist, vestind el insusi pustiirea intregii lumi.

Prorocul Daniel ne face cunoscute lucrurile acestea cu privire la Antihrist: el se va arata cu totul lipsit de rusine, pricinuitor de razboaie, tiran; el se va inalta pe sine mai presus decat toti regii si conducatorii pamantului si mai presus decat tot binele; el va construi cetatea Ierusalimului sl va restaura Templul. Necredinciosii se vor inchina inaintea lui sl il vor cinsti ca pe un dumnezeu, vor ingenunchea inaintea lui, crezand ca el este Hristos.

Caci el il va taia si il va ucide pe cei doi marturisitori si inainte-mergatori ai lui Hristos, vestitori adevarati ai Imparatiei cerurilor, dupa cum scris este: Si voi da putere celor doi martori ai mei si vor proroci, imbracati in sac, o mie doua sute si saizeci de zile [Apocalipsa 11:3].

Iar la venirea lui, Jertfele si prinoasele care se aduc acum Domnului chiar si  intre neamuri vor inceta. Dupa cum si aceasta se proroceste prin Daniel: Si El va incheia un legamant cu multi intr-o saptamana, iar la mijlocul saptama­nii vor inceta jertfa si prinosul [Daniel 9:27] .

Aici se arata ca saptamana aceea se va imparti in doua. Apoi, cei doi martori vor propovadui vreme de trei ani sl jumatate; iar Antihrist va purta razboi impotriva sfintilor in timpul care a mai ramas din sap­tamana aceea si va pustii lumea, ca sa se implineasca Scriptura care zice: Si din vremea cand va inceta jertfa cea de-a pururi si va incepe uraciunea pustiirii vor fi o mie doua sute nouazeci de zile [Daniel 12:11].”[9]

Sfantul Efrem spune ca

mintea celor care L-au rastignit pe Hristos era intunecata, motiv pentru care ei nu si-au dat seama de Soarele pe care-L tintuiau de Cruce, soarele care lumineaza pentru tot ochiul, atunci cand intunericul acopera pamantul [cf. Luca 23:44]. […] Cum soarele acesta natural se intune­case, tocmai intunericul acesta a vadit si a vestit totodata distrugerea iminenta a cetatii: Iata cuvantul Domnului care trebuia sa se implineasca de la daramarea Ierusalimului [cf. Daniel 9:2, 24-27]! Cetatea nu L-a primit pe cel Care a inal­tat-o. Nimic alta nu mai ramane de-acum decat numai sa fie distrusa” [10].

Din comentariile Fericitului Ieronim aflam:

„Romanii au daramat ceta­tea si Templul, sub conducerea lui Vespasian, conducatorul ce era asteptat sa vina. La moartea lui se incheiau cele sapte saptamani, adica cei patruzeci si noua de ani. Iar Aelius Hadrian, cel dupa care s-a dat ulterior numele cetatii celei nou construite peste ruinele vechiului Ierusalim, adica Aelia, a inabusit revolta iudeilor aflati in conflict cu generalul Titus Rufus. De atunci, jertfele au incetat, Templul s-a pustiit, iar pedeapsa cea hotarata va fi indurata pana la sfarsitul veacurilor [cf. Daniel 9:27]. (Sa remarcam aici modul cum subliniaza Fericitul Ieronim utilizarea ideomatica a unor elemente din limba ebraica.) In vorbirea celor din vechime, de pilda atunci cand se citau cifre, se mergea de la mic la mare, adica numerele mai mici erau citate mai intai si abia apoi cele mai mari. Prin urmare, in intelegerea acestei prorocii, nu trebuie sa ne luam dupa ordinea literala a cuvintelor, ci sa cautam la suma totala a cifrelor mentionate, luate la un loc.”[11]

ANTIHRIST [Daniel 11]

Trasaturile si lucrarile lui Antihrist sunt prezentate in versetele urmatoa­re [Daniel 11:36-39], iar capitolul se incheie cu o relatare despre biruinta trecatoare si de scurta durata a acestuia si despre biruinta asupra lui [Daniel 11: 40-45].

Sfantul Ioan Gura de Aur scrie:

„Daniel, vorbind despre puterea si despre marirea regelui, spune: Si regele va face dupa placul sau si se va ridica si se va trufi impotriva oricarui dumnezeu si impotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite si va propasi pana ce sfarsitul maniei va veni, ca ceea ce este hotarat se va intampla [Daniel 11:36].

Iar despre duhul de hula al regelui, arata mai departe: Si nu va lua aminte la dumnezeii parintilor lui si nici la dumnezeul placut femeilor si nu va baga in seama pe nici un alt dumnezeu, caci el se va ridica deasupra tuturor [Daniel 11:37].

Daniel arata aici lamurit ca toate acestea nu se intampla dupa voia regelui, ci din pricina maniei aprinse a lui Dumnezeu i s-a ingaduit lui biruinta aceasta.”[12]

Si regele va face dupa placul sau si se va ridica si se va trufi impotriva oricarui dumnezeu si impotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite si va propasi pana ce sfarsitul maniei va veni, ca ceea ce este hotarat se va intampla, Si nu va lua aminte la dumnezeii parintilor lui si nici la dumnezeul placut femeilor si nu va baga in seama pe nici un alt dumnezeu, caci el se va ridica deasupra tuturor. Iar in locul lui va cinsti pe dumnezeul cetatilor (maozeim), pe un dumnezeu pe care nu l-au cunoscut parintii lui; aceluia i se va inchina cu aur, cu argint, cu pietre scumpe si lucruri de pret. El va lua ca aparatori ai cetatilor intarite pe poporul unui dumnezeu strain; pe cei care il vor recunoaste, el ii va cinsti mult, ii va pune stapani peste multime si le va imparti pamanturi ca rasplata [Daniel 11:36-39].

Pasajul acesta cu greu i se potriveste lui Antioh al IV-lea. Motiv pentru care Fericitul Ieronim este de parere ca profetul se refera la Antihrist. Antioh era credincios fata de intreg panteonul olimpian, iar pe Zeus il considera a fi mai presus decat toate celelalte divinitati. Deci afirmatia: nu va lua aminte la dumnezeii parintilor lui — nu poate fi valabila, in cazul lui. In schimb, Antihrist, in loc sa manifeste evlavie fata de dumnezeul parintilor lui, cinsteste mai degra­ba un zeu al cetatilor (maozeim). Ca nu va cauta la dumnezeul placut (epithymian) femeilor – este un loc greu de inteles. S-a opinat ca avem de a face, aici, cu o sugestie referitoare la faptul ca se va lepada nu doar de evlavia religioasa primita de la parinti, ci de toata credinta legata de Dumnezeu si de om; mai precis, de toata dragostea lui Dumnezeu si a omului. Probabil ca se va rupe de orice fel de sensibilitate si afectiune omeneasca, chiar si de acele forme de dragoste prezente in cel mai brutal si in cel mai egoist om cu putinta. Se va mari pe sine mai presus decat toti. Nu va cinsti decat pe dumnezeul cetatilor. Este acesta un nume potrivit pentru o divinitate? In aceasta privinta, opiniile sunt foarte diverse. Sa fie oare dumnezeul acesta o personificare a razboiului? Se va inchina el dumnezeului acestuia pentru a dobandi putere asupra lumii, asa dupa cum isi doreste cu ardoare?

Sfantul Ieronim inclina spre o explicatie de natura eshatologica a ultimului verset, sugerand ca

„Antihrist ii va invata pe evrei sa se inchine unul dumnezeu strain […]. Si, aratandu-le idolul, ii va convinge sa creada in el. Apoi, celor amagiti le va darui cinste si marire; apoi se va adresa si celor ce tin fraiele in Iudeea, iar celor ce vor propovadui minciunile lui le va da pamanturi sl daruri multe“[13].

La sfarsitul vremii se va razboi cu el regele cel de la miazazi si se va napusti impotriva lui regele cel de la miazanoapte, cu care de razboi, cu calareti si cu multe corabii. El va veni in tarile pe care le va cotropi si le va strabate. Si va veni si in tara stralucirii si zeci de mii se vor prabusi; si iata care vor scapa din mana lui: Edomul, Moabul si restul fiilor lui Amon. Si va intinde mana sa peste tari si tara Egiptului nu va scapa. Si va ajunge stapan peste comorile de aur si de argint si peste toate lucrurile pretioase ale Egiptului, iar libienii si etiopienii vor merge dupa el. Dar zvonuri de la rasarit si de la miazanoapte vor veni sa-l inspaimante si el va iesi cu furie grozava ca sa prapadeasca si sa nimiceasca pe multi. Si el va infige corturile palatului sau intre mare si muntele cel sfant si stralucit, apoi va veni sfarsitul lui si nimeni nu-i va veni in ajutor! [Daniel 11:40-45]

Majoritatea comentatorilor considera ca versetele 40-45 se refera la dus­manul ultim, adica la Antihrist. Ţara stralucirii este, probabil, Ţara Sfanta. Cu toate ca peste tot se creeaza impresia ca Antihrist isi matura din cale toti po­trivnicii, versetul 45 se incheie, abrupt, cu vestea sfarsitului sau. Tot asa, in Apocalipsa citim: Si fiara a fost rapusa si, cu ea, prorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au inchinat chipului ei. Amandoi au fost aruncati de vii in iezerul de foc unde arde pucioasa [Apocalipsa 19:19-20].

SFÂRSITUL VEACURILOR [Daniel 12]

Si in vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteste pe fiii po­porului tau, si va fi vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt popoare­le si pana in vremea de acum. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit si anume oricine va fi gasit scris in carte [Daniel 12:1].

Sfantul Hipolit, in comentariul sau, arata:

„Va fi atunci o vreme de tulburare. Si vor fi atunci incercari mari, cum nu s-au mai vazut de la facerea lumii; caci unii intr-un fel, altii intr-altul vor fi trimisi din cetate in cetate pentru a-i nimici pe cei ramasi in credinta. Iar sfintii vor merge de la Apus la Rasarit si vor fi persecutati de la Rasarit pana la Miazazi, in vreme ce altii se vor ascunde in munti si in pesteri. Iar grozavia se va ridica la razboi impotriva lor pre­tutindeni si ii va taia pe mari si pe uscat si va da lege ca ei sa fie distrusi prin orice fel de mijloace, nimiciti de pe fata pamantului si alungati din lume. Nimeni nu-si va mai putea vinde bunurile, nici nu va mai putea cumpara de la straini, daca nu va purta insemnul, numele fiarei, pe frunte. Caci atunci vor fi alungati de pretutindeni si dusi in temnite si pedepsiti si supusi la tot felul de chinuri sl alungati din lume.”[14]

In vremea aceea, poporul tau va fi mantuit fi anume oricine va fi gasit scris in carte [Daniel 12:1] — „adica, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, cei care merita sa se mantuiasca”[15].

Si multi dintre cei care dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica, iar altii spre ocara si rusine vesnica [Daniel 12:2]

Scrie Sfantul Hipolit:

„Cei  ce se scoala la viata vesnica sunt acei care au crezut in adevar si in viata, ale caror nume sunt scrise in cartea vietii. Iar cei de ocara si de rusine sunt aceia care s-au legat de Antihrist si care sunt aruncati, dimpreuna cu el, pedepsei celei vesnice.” [16]

Sfantul Ioan Damaschin invata:

„Spunand ca multi dintre cei care dormeau in tarana pamantului se vor scula [Daniel 12:2], este clar ca indica invierea trupurilor.”[17]

Sfantul Chiril al Ierusalimului adauga ca

invierea este pentru toata lumea dar nu toti oamenii vor invia intr-un singur fel; caci, intr-adevar, vom primi cu totii trupuri nestricacioase, dar nu toate vor fi la fel. Caci dreptii le vor primi ca pe vecie sa se poata bucura de cantarile ingerestii in vreme ce pacatosi le vor primi ca sa sufere vesnic chinurile pentru pacatele lor[18].

Si cei intelepti vor lumina ca stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea dreptatii vor fi ca stelele, in vecii vecilor [Daniel 12:3].

Intr-o epistola de-a sa, Fericitul Ieronim scrie:

„In incheierea viziunii sale celei mai marete, Daniel scrie ca inteleptii vor lumina ca stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea dreptatii vor fi ca stelele in vecii vecilor [Daniel 12:3].

Vezi, prin urmare, cat de insemnata este deosebirea dintre dreptatea lipsita de cunoastere si dreptatea intemeiata pe invatatura. Cei care o au pe a doua sunt comparati cu stelele, iar cei care o au pe prima sunt comparati cu cerul. Dar, potrivit cu sensul prim al expresiilor din textul ebraic, ambele pot fi considerate ca referindu-se la cei invatati, caci in evreieste se poate citi si dupa cum urmeaza: cei intelepti vor straluci precum bolta cea cereasca, iar apoi vor spori in stralucire, luminand precum stelele cerului, in vecii vecilor.”[19]

Sfantul Hipolit face o comparatie intre inteleptii vor lumina sl cuvantul Domnului, din Evanghelie: Atunci cel drepti vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor [Matei 13:43].[20]

„Pentru aceasta – povatuieste el in continuare -, ingerii ii poruncesc lui Daniel: Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul vremii. Multi vor cerceta-o cu de-amanuntul si va creste stiinta [Daniel 12:4].

Dar lui Hristos nimeni nu I-a spus sa tina ascuns, ci, dimpotriva, sa dezlege si sa scoata la lumina tainele tinute ascunse din vechime, pentru ca prin harul Sau noi sa putem cunoaste voia Tatalui si prin El sa credem in Cel ce a fost trimis spre mantuirea oamenilor, in Iisus Hristos, Domnul nostru.”[21]

Mai departe, comentand asupra cuvintelor tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea [Daniel 12:4], Sfantul Hipolit scrie:

„Nu poate omul sa stie cele pe care Domnul le-a pregatit sfintilor; caci nici cu ochiul nu poate sa vada, nici cu urechea nu poate sa auda, nici cu inima nu poate sa priceapa lucrurile acestea, pe care pana si sfintii sunt nerabdatori sa le priveasca. Si cine sunt acestia care au fost alesi, daca nu tocmai aceia care cred in cuvantul adevarului, astfel incat prin aceasta sa fie albiti, sa se curateasca de toata murdaria pacatului si sa se imbrace in cerescul, dumnezeiescul, slavitul Duh Sfant, pentru ca, atunci cand va veni Mirele, ei sa se poata apropia fara nici o piedica de El?”[22]

Si eu, Daniel, m-am uitat, si iata alti doi barbati stand in picioare, unul pe un mal al fluviului, iar altul pe celalalt mal al fluviului. Si unul a zis celui ce era imbracat in vesminte de in si statea deasupra apelor fluviului: „Pe cand se vor sfarsi aceste fapte minunate?” Si am ascultat pe barbatul cel imbracat in vesminte de in care statea deasupra apelor fluviului si el ti-a ridicat dreapta si stanga lui catre ceruri si a jurat pe Cel ce este viu in veci: „ Va mai tine o vreme; vremuri si ju­matate de vreme, iar cand se va ispravi de sfaramat puterea poporului celui sfant, atunci vor lua sfartit toate acestea,” [Daniel 12:5-7]

Sfantul Hipolit intreaba:

„Cine vor fi fost oare cei doi barbati care stateau pe malurile raului? Oare nu Legea si Prorocii? Si cine putea fi Cel care statea deasupra apelor fluviului, daca nu Cel despre Care ei au prorocit inca din ve­chime, Cel despre Care in vremurile de pe urma va aduce marturie Insusi Tatal la Iordan si va fi aratat inaintea oamenilor pe fata, de catre Ioan? Cel care era incins cu cingatoarea carturarului peste coapse si era imbracat cu vesmant multicolor? Astfel, acestia L-au intrebat pe El, stiind ca Lui I s-au dat toata stapanirea si puterea, spre a putea invata drept despre El, atunci cand El va fa­ce judecata lumii si atunci cand cele spuse de El se vor implini. Iar El, dorind din toata inima sa-i lamureasca, a ridicat mana Sa cea dreapta catre cer si a jurat pe Cel ce este viu in veci. Cine este Cel care a jurat? Si pe Cine a jurat? Evident, Fiul a jurat pe Tatal, spunand: Tatal viu este in vecii vecilor, dar intr-o vreme, vremuri si jumatate de vreme, pe cand toate acestea se vor implini, nimic nu va mai ramane tainuit si toate se vor cunoaste.

Intinderea bratelor inseamna Patimile; iar cuvintele o vreme, vremuri si jumatate de vreme, iar cand te va ispravi de sfaramat puterea poporului celui sfant, atunci vor lua sfarsit toate acestea [Daniel 12:7] – inseamna cei trei ani si jumatate ai lui Antihrist. Caci prin o vreme se intelege aici un an prin vremuri, doi ani si printr-o jumatate de vreme, o jumatate de an. Acestea sunt cele o mie doua sute nouazeci de zile despre care a prorocit Daniel referitor la sfarsitul Patimilor, implinirea lucrarii destructive la venirea lui Antihrist. In zilele acelea, toate acestea se vor face cunoscute.

Si pentru vremea opririi jertfelor sangeroase sunt numarate tot o mie doua sute nouazeci de zile [cf. Daniel 12:11]. Faradelegea se va inmulti, dupa cuvantul Domnului: Iar din pricina inmultirii faradelegi, iubirea multora te va raci [Matei 24:12]. Faptul ca faradelegea ia locul iubirii nu poate conduca la nimic alta decat la aparitia rupturilor sl la despartiri. Atunci, iubirea se races­te.

Cuvantul: Fericit va fi cel ce va astepta si va ajunge la o mie trei sute treizeci si cinci de zile [Daniel 12:12] are greutatea pe care i-o confera Insusi Domnul, cand spune: Dar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui [Matei 24:13]. Prin urmare, sub nici un chip sa nu ingaduim caderea, chiar daca nedreptatea si faradelegea — adica vrajmasul – ne covarsesc.

Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-unul dintre cuvintele sale, vorbeste despre pricina tuturor acestor stramtorari:

„Profetul spune si pricina pentru care Dumnezeu a ingaduit sa li se intample aceste nenorociri atat de mari. Care e pricina? Ca sa-i incerce ca prin foc, sa-i aleaga si sa-i inalbeasca pana la vremea sfarsitului [Daniel 12:10].

Cu alte cuvinte, spune asa: Dumnezeu a ingaduit aceste nenorociri ca sa-i curateasca si sa-i arate pe cei vrednici dintre ei.“[23]

Profetului i se spune: cei nelegiuiti se vor purta ca cei nelegiuiti [Daniel 12:10]. Ceea ce este la fel cu gandul Sfantului Apostol Pavel, catre Timotei: Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi [II Timotei 3:13].

Prin urmare cel rau se va afunda sl mal mult in rautate:

toti cei fara de lege nu vor pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege [Daniel 12:10].


[1] Saine Athansius, Select Works and Letters, On the Incarnation of the Word, 39, în ed. cit., ed. Schaff & Wace, Eordmans Pub. Co., Grand Rapids, MI, 1975, p. 57 [In lb. rom., vezi Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului si despre arătarea Lui nouă, în trup, V.XXXIX, in vol.  Scrieri I, trad., Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, PSB 15, Bucuresti, 1987, pp, 133-134 (n, tr,)]

[2] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva creştinilor iudaizanti, V, în ed. cit., pp. 130-132.

[3] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hippolytus: Fragments and Commentaries, in ed. cit., pp. 180 -182.

[4] Saint Athanasius, coc. cit [In lb. Rom., vezi vol Atanasie cel Mare, op cit., V, XI, ed. cit.,

p. 134 (n, tr.)]

[5] Sf. Chiril al Ierusalimului, The Work of Saint Cyril of Jerusalem, Catechesis, XII, vol, 1, in ed. cit., p. 239 [In lb. rom., vezi Sf. Chiril al Ierusalimului Cateheze, partea I, XII. 19,.ed. cit., p. 291 (n. tr.].

[6] Sf. Hipolit, On Daniel, în The Extant Works and Fragments of Hipplytus: Fragments from Commentaries, in ed. cit.,  pp. 180-181 Vezi si „Jerome on the Prophecy of Daniel” , in   The Church Fathers on the Bible, ed. cit., pp. 223-240; Braverman, Jerome’s Commentary on Daniel, 13, pp. 103-112.

[7] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva crestinilor iudaizanti, V. 9, in ed. cit., p. 133.

[8] Idem, ibidem, pp. 133-135.

[9] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hlppolytus: Fragments and Commentaries, în ed. cit., pp. 180-182, 184

[10] Sf. Efrem, Commentary on Tatian’s Diatessaron, ed. cit., p, 308.

[11] Fer. Ieronim, Commentary on Daniel 9:24-27; PL 25:694 Corpus Christianorum: Series Latina 75A, 886,11.551-889, apud Braverman, Jerome’s Commentary on Daniel, pp. 103-105.

[12] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva crestinilor iudaizanti, V, in ed. cit., p. 124.

[13] Sf. Ieronim cit. in The Expositor’s Bible Commentary, vol. 7, ed cit., pp. 145-146

[14] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hlppolytus: Fragments and Commentaries, în ed. cit., p. 190.

[15] Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva crestinilor iudaizanti, V, in ed. cit., p. 124.

[16] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hlppolytus: Fragments and Commentaries, în ed. cit., p. 190.

[17] Sf. Ioan Damaschin, Exposition of the Orthodox Faith, in Nicene…, p, 100 [In lb. Rom. vezi Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, XXVII, p. 178 (n, tr.)].

[18] Catechetical Lectures, II, in ed. Cit., p. 134 [Pentru versiunea in lb. rom. vezi Sf Chiril al Ierusalimului, Catehezele, ed. cit. (n.tr)]

[19] Sf. Ieronim, Letter LIII to Paulinus, Letters and Select Works, in ed. cit..,  pp 97-98

[20] Sf. Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hlppolytus: Fragments and Commentaries, în ed. cit.

[21] Idem, ibidem, pp. 180-182

[22] Ibidem, p 191.


Categorii

Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului, Sfantul Profet Daniel, Talcuiri ale textelor scripturistice, Talcuiri la Apocalipsa

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Sfantul Prooroc Daniil: CELE 70 DE SAPTAMANI, ANTIHRIST si SFARSITUL VEACURILOR. “Toti cei faradelege nu vor pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege”

  1. E noaptea sfântă pe pământ.
    E bucurie-n Duhul Sfânt
    Căci s-a născut pruncul Iisus
    Precum scripturile au spus,
    Şi Tatăl nostru sfãnt şi bun.
    E noaptea sfântului Crăciun
    Plinită în Cuvânt.

    E noaptea zilei ce sa scris
    E Naşterea celui promis
    E taina tainelor cereşti
    Cântată-n imnuri îngereşti
    Şi în colindul nostru bun.
    În noaptea sfâtului Crăciun.
    E taină-n duh. E vis.

    Sub bolta nopţii de lumină
    Vin magii iarăşi şi se’nchină,
    Vin iar păstorii de la oi,
    Şi an de an venim şi noi
    Să ne’nchinăm, să-i dăruim
    Cântări cerşti, să-l preamărim
    Cu inima senină.

    E bucurie pe pămât
    Căci cel este, şi-i Cuvânt,
    Se face om, şi mântuire
    Se face jertfă din iubire,
    Să mântuie lumea din rău.
    Se naşte om şi Dumnezeu
    Cel ce-i pururea sfânt.

    E noaptea ce-a’mplinit Cuvântul
    E taina ce’a sfinţit pământul
    E bucuria împlinită,
    Prin ascultarea cea smerită
    A Maicii Preanevinovate
    Şi’a Fecioriei ne’ntinate,
    Ce s-a slăvit, născându-l.

    Coboară pacea lin din cer,
    În Duhul Sfânt, în leru-i ler.
    În inimi îngerii ne cântă.
    Trăim o bucurie sfântă.
    Iisus copilul şi Stăpânul
    Ne dăruieşte iar Crăciunul
    Şi dragostea din cer.

  2. Zdrobitoare mărturii ale scripturii şi sfinţilor noştrii. Mulţumim admin. Domnul să vă dăruiască rod dragostei, dăruirii şi trudei ce o faceţi pentru noi.

  3. Lamuritor in privinta reconstructiei Templului si al venirii lui Antihrist e textul Apostolului Pavel din II Tesaloniceni 2:3-10:
    “3. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
    4. Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.
    5. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?
    6. Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui.
    7. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.
    8. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.
    9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,
    10. Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.”

    Am adunat textele din Sfanta Scriptura referitoare la Antihrist, cu mici note explicative, aici:
    Antihristul. Cum îl recunoaştem?
    http://binevestitorul.wordpress.com/2012/12/06/antihristul-cum-il-recunoastem/

  4. “Toti cei faradelege nu vor pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege.”
    Desi am citit nu numai o data, tot nu pricep (deh! pacatele si faradelegile mele), de unde au inteles unii (intelepti) ca ar fi vorba in acele vremuri de oarece “bucurie” apocaliptica.

  5. @cititor, nu cred ca ar trebui, dar imi dau si eu un pic cu parerea. Probabil din cuvintele de la sfarsitul apocalipsei ale Sfantului Ioan:
    “Cel ce marturiseste acestea zice: Da, vin curand. Amin! Vino, Doamne Iisuse!”
    Cred ca asta inseamna bucurie.
    Cred ca Sfantul Ioan l-a iubit foarte mult pe Iisus; mie personal mi se pare ca o asteptare, ca un dor:” Vino, Doamne Iisuse!”
    Daca am avea si noi macar o farama din dragostea aceea imensa, ce bine ne-ar fi…

  6. – prin ”bucurie” apocaliptica se poate intelege bucuria venirii sfarsitului de lume, ca usurare, ca eliberare din anticamera Iadului – a ceea ce a devenit ASTAZI lumea …urmand vremea de pedeapsa vesnica (in Iad) sau de izbavire (in Rai) pentru cei ce au lucrat via sau impotriva ei, cu tot cu lucratorii cei vrednici de Imparatie sau de bataie…dupa plata si RASPLATA!

    Cum bine spunea Pr.Arsenie Boca pentru (ne)stiutori, surzi si muti: ”ACUM e pe crezute, ATUNCI (la Judecata ) e pe VAZUTE” – Doamne! Si ce impresionant, ce inaltator, ce cutremurator va fi ATUNCI!

    -referitor la intelepti – vorbeste despre cei care, daca si-au format auzul (credinta vine prin auz), prin citirea cartilor sfinte, prin povata duhovnicilor incercati…vor capata un al 6-lea simt, un discernamant, o harisma pentru a-si da seama (la vremea potrivita) ca, CEASU-I ACUMA…azi, aici!

  7. Emanuela, Magda,
    de fapt, eu mi-am exprimat un of, o mahnire. Comentariul meu era oarecum ironic. Vedeti aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/31/sfarsitul-lumii-inceputul-in-premiera-pr-constantin-necula-apocalipsa-2012/
    “Ceea ce este de-a dreptul bizar, insa, este teologia bucuriei apocaliptice pe care o face parintele Necula. Nu, nu e vorba despre acele fericiri ale Apocalipsei, ci de o stare de bucurie pe care ar trebui sa o aiba toti cu privire la mesajul Apocalipsei si chiar cu privire la realitatea vestita acolo. Lucru de-a dreptul exagerat si cel putin trunchiat fata de modul in care este talcuita (!) si ramasa in constiinta Bisericii Apocalipsa. Nu poti sa TAI din Apocalipsa si sa denaturezi mesajul ei doar ca sa combati psihozele si spaimele, contrapunand bucuria si atat. De ce? In primul rand, pentru ca atunci mesajul tau se identifica cu cel al new-agistilor optimismului apocaliptic: stati linistiti la locurile voastre, ba chiar relaxati-va, luati-va niste popcorn ca urmeaza ceva tare frumos. O bucurie mare, mare de tot. Cine nu sare cu mine (de bucurie), ori este… ori… stiti genul, mai de maidan, asa.
    In al doilea rand, nicaieri, niciodata, de catre nimeni din Biserica, nu a fost prezentata Apocalipsa sau evenimentele sfarsitului ca o astfel de bucurie. Dar Insusi Mantuitorul ii plange pe cei care vor apuca acele vremi! Si nu scrie chiar in Evanghelie despre primejdiile care ii pandesc chiar pe cei alesi? Asa smintiti am ajuns, ca nu luam in seama nici macar cuvantul de autoritate ultima, al Dumnezeului Intrupat? Vremurile apocaliptice sunt cele mai cumplite ale istoriei umanitatii si asta este scris/vestit in Evanghelii si relatat in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul. Acesta este adevarul Bisericii, talcuit si transmis, apoi, mai departe, de Parinti, si cine marturiseste altfel se aseamana ereticilor milenaristi.
    Apoi, ce bucurie? A cui? De ce nu este explicat in ce ar consta bucuria? Caci, cum spuneam, exista fericirile din Apocalipsa si exista si bucuria celor mantuiti, a celor care vor spune, alaturi de Sf. Ioan Teologul, Vino, Doamne! A celor care vor trece si vor supravietui duhovniceste INCERCARILOR acelor vremi cumplite! Caci incercarile, plagile, domnia lui Antihrist si “razboiul dus sfintilor”, cumplita incercare a apostaziei universale si cea mai mare prigoana dusa impotriva crestinilor vreodata vor fi toate si sunt toate descrise in Apocalipsa. Asadar, nicio bucurie fara cruce, nicio bucurie fara Golgota. Asta inseamna deja cenzura Apocalipsei si denaturarea grava a mesajului Bisericii. De ce sa minti oamenii cu privire la adevar? De ce sa ii lasi in amagirea ca nimic grav, nimic ultim, nimic lamuritor nu se va petrece cu vietile si sufletele lor? Ca tot ce trebuie sa faca este sa se bucure si atat, sa nu care cumva sa se gandeasca la moarte, sa nu isi puna problema Judecatii, sa nu se gandeasca la incercari si la mila lui Dumnezeu…”

  8. @Cititor, ai dreptate!

    Bucuria privita ‘la rece’ (cel putin din mesajul meu) eu am priceput-o ca finalitate, incununare….

    Bucuria – privita ca exagerare – este si ea reala si adevarata, simtind noi – insine – de pe-acum…. cand INCA nu e razboi, cataclism sau urmarile unui cutremur ca cel din ’77 o apasare, un razboi launtric asupra sufletului sfasiat intre corectitudine/incorectitudine, curaj/lasitate, bunatate/rautate, ascunderea raului sub pres sau strigarea si demascarea lui – in forta – de pe ulite sau de pe acoperisuri….miscare pe VERTICALA (cu orice risc privind la Hristos si patima Lui) sau pe ORIZONTALA (pentru confortul minim dar cu ochii in pamant), rapus un cuget incarcat de remuscarile neimplicarii pentru propriu suflet sau pentru aproapele lasat de izbeliste!

    Singurul sens pozitiv al bucuriei este justificat DOAR pentru cei care au iesit cu BINE din vremurile de incercare; bucuria de dupa ”necazul cel mare” care n-a fost, si nici nu va mai fi de la inceputul lumii pana la sfarsitul ei….

  9. Întâi datoria şi’apoi bucuria, spunea părintele Teofil. Bucuria trebuie să fie o consecinţă a împlinirii poruncilor, a despătimirii, pentru a fi duhovnicească şi din Duhul lui Dumnezeu.

  10. As vrea doar sa public un citat al Parintelui Daniil de la Rarau despre credinta, bucuria de a o trai si sfarsit

    “Crestinismul este tragismul supremei bucuri, tragismul indumnezeirii. Omul nu mai este condus din afara. Acum Dumnezeu e ca si cum nu ar fi, fiind suprema smerenie. Este in noi cu toata plenitudinea lui eucharistica. Imparatia cerurilor este in noi cu toata tri-hipostatica prezenta. Asta inseamna sa bem tot amarul apocaliptic al supremei bucurii, din sapte potire.

    Asta inseamna pana la sfarsitul veacurilor sa biruim prin slabciune si, iluminati, sa implinim pururi chinurile si patimile Hristosului.”

  11. E conform firii sa fie’ntai datoria, insa daca ma concentrez si’mi iese, daca am spor, adica randament in ceea ce am de facut (SI FAC), dar la urma, pretuindu’mi efortul (real) prea mult, risc sa ma aseman fiului care nu fusese risipitor; deci unde’i loc pentru bucurie?
    Urasc zambetul afisat de (neo)protestanti si calmul si bunavointa lor, care sunt aparente doar…
    Dar cum sa nu CONSTAT ca intr’adevar calea de mijloc e cea buna, cand la inmormantari plang unii, distrusi, strigand “unde te-ai dus tu?” Dar n’au nici mintea’n iad si nici gandul la rai, ci… aiurea.
    Bucuria cea buna e o stare a constiintei care il face pe om lucid si netulburat de vreo PRETENTIE, precum Sfantul Teofil intruchipat in filmul “Ostrov”.
    Sau altfel: ce folos s’avem ca ne straduim si stam la rand la moaste sfinte doua zeci de ore in ploaie, in picioare, in frig.., daca in restul de trei sute saizeci si ceva din zilele unui an traim tehui?.. (http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/15/pelerinii-sfintei-parascheva-2012-urcusul-multumitor-spre-imbratisarea-sfintilor/)
    De ce sa postesc doar nemancand de frupt…)? Cumva ca sa ma framant teluric si pe 25 decembrie (de exemplu) sa’mi blochez ficatul imbuibat?..?
    Sunt de parere ca se cade sa ne bucuram in orice secunda a vietii fiecaruia.
    Iar “supararea’i de la diavol”, dupa cum remarca jovial tatal unei prietene…
    Cica “mai bine ma bucur de ce am decat sa ma supar de (ceea) ce n’am”.
    Si cand IL AM pe Dumnezeu in mine, fiind impatasit din Potir, cum sa nu ma bucur?..?!?

  12. Pingback: PREDICI (inclusiv audio) pentru DUMINICA DINAINTEA NASTERII DOMNULUI: Sfantul Teofan Zavoratul, Parintele Arsenie Boca si altii -
  13. Bucuria apocaliptica vine de la intelepciunea data de credinta fiindca apocalipsa inseamna descoperire . Ei de aici trebuie sa vina bucuria ca ti-ai descuperit calea spre adevar si apoi vine si rasplata .

  14. Pingback: DESPRE CADEREA BABILONULUI SI FALSELE MINUNI ALE LUI ANTIHRIST. Cum sa ne ferim de inselare? -
  15. Pingback: Evanghelia eshatologica de la Luca, din prima zi a Postului Mare, foarte importanta mai ales pentru zilele noastre: “LUATI SEAMA SA NU FITI AMAGITI!” -
  16. Pingback: POLITIA GANDIRII sau natura antihristica a TOTALITARISMULUI CORECTITUDINII POLITICE/ Rautatea lumii, pacatele strigatoare la cer si VREMURILE DE PE URMA - Recomandari
  17. Pingback: HRISTOS S-A NASCUT! -
  18. Pingback: SFANTUL PROOROC DANIEL IN GROAPA CU LEI pentru marturisirea Dumnezeului Celui Viu. Cum suntem noi ispititi SA NU MAI TINEM INTREG POSTUL si, in general, SA LEPADAM LEGEA LUI DUMNEZEU de dragul “lumii”? | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: Predică importantă a PR. FLORIN STAN (Târgu Lăpuș) despre “LUPTA DE GEN”, RĂZBOIUL SECOLULUI XXI și modelul de sacrificiu al SFINȚILOR ÎNCHISORILOR. Îmbogățirea în Dumnezeu și renunțarea la ”averile” noastre pentru Hristos.
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate