MAI RĂI DECÂT SODOMA ȘI GOMORA… Părintele Athanasie Mitilinaios despre legătura dintre starea de MAXIMĂ PERVERTIRE a omenirii nepocăite și apropierea sfârșitului lumii: “Atunci protecția lui Hristos (asupra lumii) va fi retrasă și Antihrist va apărea”

EXCLUSIV –

Arhim. Athanasie Mitilinaios (1927-2006), Omilii la Cartea Apocalipsei – extrase din volumele II si III, inca nepublicate in traducere romaneasca:

Cele Șapte Trâmbițe și Antihristul

(Omilia XLI – fragmente)

Și a trâmbițat al şaselea înger. Şi am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, zicând către îngerul al şaselea, cel ce avea trâmbiţa: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul. Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, ca să omoare a treia parte din oameni. Şi numărul oştilor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreţi, căci am auzit numărul lor. Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei ce şedeau pe ei, având platoşe ca de foc şi de iachint şi de pucioasă; iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi pucioasă. De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasa, care ieşea din gurile lor, a fost ucisă a treia parte din oameni. Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sunt asemenea şerpilor, având capete, şi cu acestea vatămă. Dar ceilalţi oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de furtişagurile lor. (Apocalipsa 9, 13-21)

A șasea plagă, vestită de sunetul de trâmbiţă al celui de al şaselea înger, este mult mai groaznică şi mult mai nimicitoare decât cele precedente, introducând al doilea vai…

Evanghelistul se referă la ucidere, desfrânare, furt și vrăjitorie, care sunt încălcări ale poruncilor.

Să ne gândim întâi la ucidere. Niciodată în istorie nu s-a consemnat o asemenea desconsiderare a vieţii omeneşti precum vedem în zilele noastre. [Părintele vorbea în anii ’80 – n. tr.] Cu ipocrizie ridicăm glasul pentru drepturile [animalelor şi] ale omului, în timp ce zilnic în lumea întreagă există anarhie, revolte, crime la comandă, chinuirea creştinilor pe glob, războaie ucigătoare și nepăsare la adresa sănătăţii şi a vieţii a milioane de oameni prin poluarea mediului, falsificarea alimentelor şi a medicamentelor, şamd. – toate acestea intrând în categoria uciderii directe sau indirecte.

În al doilea rând să ne gândim la desfrâu. Sub termenul acesta general de desfrâu (păcat trupesc) se înţelege o ţesătură întreagă de imoralitate, numai pomenirea acestor acte imorale ar face pe oamenii respectabili să roșească de rușine. Am devenit cu adevărat o societate a Sodomei şi Gomorei. Astăzi ne-ar putea fi chiar ruşine să recunoaştem că nu facem fapte păcătoase pe care toţi ceilalţi le consideră normale! Tânăra este stânjenită să pomenească faptul că nu are un iubit sau că este încă fecioară. La fel, tânărul este rușinat să recunoască că se păstrează curat. Pentru că acest rău a devenit progresiv mai accentuat și este atât de răspândit încât se revarsă pe străzi, oamenii se ruşinează să spună că nu au încercat încă imoralitatea. Nefirescul este acceptat ca firesc, păcatul ca ceva distractiv, pasionant, şi complet normal. Curăţia, stăpânirea de sine, castitatea, înţelepciunea, cumpătarea sunt considerate ca fiind în afara realităţii curente şi dincolo de limitele a ceea ce este considerat astăzi normal. Imoralitatea spectacolelor de televiziune, a filmelor, fotografiilor şi romanelor a depăşit orice precedent, precum a depăşit şi furtul.

Este interesant că acest al treilea punct – furtul – este declarat la plural: Şi nu s-au pocăit… nici de furtişagurile lor. Plural – multiple furtişaguri! Dragii mei, prezenţa furturilor denotă lipsa iubirii şi a respectului în om faţă de seamănul său, a mulţumirii de sine, lipsa credinței și multor alte rele. Astăzi toată lumea fură. Furtul a devenit o ştiinţă. A devenit sacrilegiul necontestat al zilei, până la punctul că oamenii ar fura şi ochii Maicii Domnului (zicală grecească). Şi unul dintre efectele cele mai rele ale furtului astăzi este că oamenii mor de foame. Anul acesta, 1982, şaptesprezece milioane de oameni vor muri de foame; zece milioane dintre ei vor fi copii. Acesta este furtul îndrăzneț al bunurilor pământului, controlate și reținute de interesele egoiste a câtorva națiuni ce-și extrag avuțiile asuprind alte națiuni pe spinarea săracilor, tarile lumii a treia.

În final, este vrăjitoria, care este o parte a idolatriei şi un înlocuitor al credinței. Astăzi, oamenii sunt gata să creadă orice prostie şi orice aiureală. Poţi să-i faci să creadă aproape orice – orice în afară de Adevăratul Dumnezeu. În Egipt totul era zeificat – Nilul, crocodilii, soarele, luna, șoarecele, pisicile – totul în afară de Adevăratul Dumnezeu. Acelaşi lucru se întâmplă şi azi. Omul zilelor noastre acceptă cu ușurință totul și orice ca adevărat, chiar şi cele mai lipsite de sens şi paradoxale dintre imaginaţiile bolnave. Acceptă ca realitate orice – cu excepţia Adevăratului Dumnezeu și a Scripturii. Această acceptare, provocată de vrăjitorie, i-a condus pe oameni să devină stăpâniţi de demoni într-o măsură necrezut de mare. Niciodată înainte n-a văzut lumea atât de mulţi oameni stăpâniţi de diavoli!

Dragii mei, astăzi lumea poate fi asemuită cu imaginea slăbănogului din Vitezda – căzută la pat, paralizată şi neputincioasă să se vindece. Totuşi, este o diferenţă între lumea de astăzi şi slăbănogul din Vitezda. El a cerut să fie vindecat! Lumea noastră modernă doreşte să rămână în depravare şi stare de nepocăinţă; aceasta este uriaşa diferenţă. După Sfântul Ioan Evanghelistul, este exact această lipsă de pocăinţă care rezultă în a şasea plagă, ce va aduce cele două vaiuri rămase. Şi când se va întâmpla asta, Domnul să se milostivească de noi!

***

(Omilia XLV –fragmente)

Va veni o vreme când lipsa pocăinței oamenilor și multitudinea păcatelor vor crește vertiginos, când vom deveni mai răi decât Sodoma și Gomora.

Atunci protecția lui Hristos [asupra lumii] va fi retrasă și Antihrist va apărea imediat după aceasta. Sfântul Ieronim (347-420 A.D.) de asemenea tratează acest subiect și scrie:

„Când starea homosexuală a Sodomei crește într-o măsură de necrezut, încât se revarsă pe străzi fără nici o rușine (precum în vechea Sodomă), când toți începând de la tânăr până la bătrân se molipsesc de acest păcat, atunci a Doua Venire a lui Hristos va avea loc.”

Cu alte cuvinte, îndepărtarea Providenței lui Hristos de la lume va avea loc și atunci, Antihrist va veni. El va fi în plenitudinea forței pentru trei ani și jumătate și imediat după aceea Hristos va interveni și-l va distruge pe Antihrist în timpul celei de a Doua și Minunată Venire. Toate acestea se vor petrece când cei doi martori își vor încheia mărturia. Sfântul Areta, interpretul, scrie:

„Mărturia lor va fi aceea că Antihrist nu este Hristos, ci înșelătorul. El este un impostor, distrugătorul. Adevăratul Hristos este pe cale să vină (PG 105, 652B). ”

***

(Omilia XXXII –fragmente)

Și m-am uitat când a deschis pecetea a șasea și s-a făcut cutremur mare… (Apocalipsa 6, 12)

Ca prim element al acestei tulburări universale, are loc un foarte mare cutremur. Este evident că acesta nu este un cutremur normal sau obișnuit precum cele cu care suntem obișnuiți. După cum arată Scriptura acest cutremur zguduie și perturbă întregul univers. Deci, acesta nu este genul de cutremur măsurat pe scara Richter unde o parte a pământului se mișcă cu câțiva centimetri, saltă-n sus și-n jos pentru câteva secunde și revine la locul inițial. În aceste cutremure obișnuite avem doar o mișcare.

Cutremurul celei de a șasea peceți este cu totul diferit. Provoacă schimbarea întregului univers și, firește, în cadrul acestei tulburări universale este prins și pământul. Pământul nu va rămâne neatins și nici oamenii nu vor admira stelele în timp ce aceste evenimente catastrofale universale au loc…

Arhiepiscopul Mihail Akominates oferă o opinie metaforică a ceea ce va preceda pe Antihrist, sugerând că cutremurul se referă la o mare schimbare sociologică în comunitatea lumii, o paradigmă schimbată a obiceiurilor și eticilor către o orientare complet diferită. Putem spune că schimbările secolului douăzeci au fost cataclismice. Modul de gândire al oamenilor a fost zdruncinat. S-a schimbat. Scriptura este privită foarte diferit în aceste ultime decade, în acest secol. Nu mai percepem Scriptura la fel precum am făcut-o pentru optsprezece sau nouăsprezece veacuri.

Aici în Grecia, de exemplu, acesta este primul secol când începem să privim Scriptura foarte diferit de celelalte veacuri și timpuri. Secolul nostru este fără precedent în istoria creștinismului, în sensul că privim Scriptura dintr-un punct de vedere total diferit, printr-o prismă diferită. Sigur, fiecare veac poate privi Scriptura prin prisma vremurilor lui, dar răzvrătirea, apostazia vremurilor noastre este fără precedent. Am bătut toate recordurile de apostazie comparat cu veacurile precedente. Lucrurile sunt aproape complet diferite de la o generație la alta. Generația care a trăit și înțeles această Evanghelie de două mii de ani într-un anumit fel privește cu uimire cum oamenii generației următoare văd lucrurile foarte diferit. Aceasta este fără precedent în istoria creștinismului.

Am avut un număr de schimbări majore de-a lungul istoriei. De exemplu, am văzut Reforma Protestantă, dar nu am văzut lucrurile ce se petrec astăzi. Astăzi, avem o respingere totală a credinței, o descreștinare completă și nu doar o respingere a anumitor doctrine sau câteva schimbări sau reforme. Astăzi, avem respingere completă. Cred acest lucru a fi un element al alterării sau un cutremur în sectorul antropologic social, mai precis în ideologia oamenilor. […]

Astăzi, totuși, avem ceva complet diferit. Ideile de astăzi sunt atât de rebele și atât de opuse eticii Evangheliei, încât nimic nu mai poate dăinui. Un adevărat cutremur al percepțiilor și credințelor, în special asupra Evangheliei, s-a petrecut. Ce alt secol a mai văzut acceptarea homosexualității de către așa numiți capi bisericești? Mai mult, cei care trăiesc acel mod de viață vor să fie sărbătorit. Ce alt secol a mai văzut legalizarea avorturilor sau adularea desfrâului sau adulterului? Adulterul există de două mii de ani. Adulterul a existat dintotdeauna în țările creștine; desfrâul a existat dintotdeauna. Totuși, n-a fost niciodată să fie lăudat la vedere. Relațiile sexuale dinaintea căsătoriei nu erau niciodată subiect de laudă la vedere. Astăzi, oamenii abia așteaptă să se laude cu escapadele lor dinaintea sau din timpul căsniciei. În secolele trecute, cei care comiteau adulter o făceau într-ascuns. Homosexualitatea era o lucrare a întunericului. Astăzi, adulterul este acceptat. Homosexualii își expun perversiunile public și cu mândrie. Cu o sută de ani în urmă homosexualii se ascundeau și lucrarea lor întunecată era făcută în secret.